Nicaieri nu a spus ca "ii primeste doar pe cei bolnavi".

Dar reflexul sectar de a talmaci Scriptura, nu te lasa sa taci cand nu pricepi macar.

Si daca un mason iti va zice ca exista Dumnezeu, tu probabil vei deveni ateu, din "bunul" reflex de a fi Gica contra.

Pana la urma mesajul tau "crestinesc" del a "hristosul" tau care este?

"boleste dom'le, lasa-te in voia sorti ca si asa o sa fim bolnavi cat om trai. Nu faci asa? Esti contra lui Hristos. "

Evanghelia a 7-a de la Sfantul Maslu:


Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi, auzind, El a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar, mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n‑am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

Cei care sunt bolnavi suntem noi pacatosii.Si asta pt ca orice boala are ca
drept cauza pacatul (fie facut, fie mostenit).
Eu din aceasta Evanghelie inteleg asa:
vames = pacatos = bolnav = trebuinta de doctor, iar doctor = Iisus Hristos.

Ce nu inteleg sectarii este ca Hristos lucreaza tainic ca doctor, in sensul ca
Hristos lucreaza si tamaduieste si prin mana medicului dar si prin Harul Sau
Dumnezeiesc.
Ma scuzi, dar eu nu talmacesc nici o scriptura.Pur si simplu scriu ceea ce inteleg. Paradoxal, sectarii se cred sanatosi.Oare de ce ? pai sa fie unul din
motive faptul ca ei (sectarii) deja fac voia vrasmasului si atunci necuratul le-a ridicat patimile si ispitele, ca nah din moment ce tu vii spre sarsaila de ce sa vina el la tine ?

Nope, iar matale stii chestia asta.Daca vine un mason si spune ca exista Dumnezeu, atunci ma bucur ca Dumnezeu i-a luminat mintea.
Dar tu stii foarte bine chestia asta, insa am observat ca tie iti place mai mult
sa fii Gica-contra.
Mesajul meu crestinesc de la Hristosul meu este ca atunci cand ai o boala
aceasta sa fie tratata atat in plan medical cat si in plan duhovnicesc.

Insa vindecarea este de fapt o taina.Nu stii niciodata daca te-ai vindecat.Oare
vindecare nu inseamna cumva sa-l convingi pe Hristos ca meriti sa ia asupra
Sa pacatele tale ?
Pentru ca daca ne uitam in NT , Hristos a vindecat luand in acelasi timp asupra SA pacatele lor(celor vindecati). De ce ?
Si atunci nu cumva vindecarea inseamna sa-l convingi pe Hristos sa ia asupra Sa pacatul care iti genereaza boala ?
Noi de multe ori facem confuzia intre ameliorare si vindecare.

Apoi in legatura cu suferinta, mai exista si povestea cescutzei de ceai spusa de Arsenie Boca .Interesanta poveste.Ar explica multe desi majoritatea dintre noi foarte greu ne vine a crede in pilda spusa de parintele.

Intrebarea ta ridica o problema foarte intersanta.
Atunci cand nu mai avem o anumita patima, pai n-o mai avem ca ne-am vindecat sau n-o mai avem pentru ca
Hristos a luat-o asupra Sa, datorita credintei noastre in EL ?

Daca cineva care nu mai are o patima, renunta a mai crede in Hristos, si se apuca de obiceiuri lumesti , ii va reveni patima inapoi ? Daca nu, atunci cum poate cineva(omul) care nu stie de unde vine si unde se duce sa se tamaduiasca singur ?

Sunt bine. M-am trezit intr-o dimineata si inca eram in frenezia visului. Si am postat aici. Sunt resemnat si constient ca drumurile noastre s-au separat de mult timp si irevocabil. Eram oarecum nervos de ce inca mintea mea o mai proiecteaza in somn sau de ce ma ia nostalgia cand trec prin locuri care ma leaga de ea. Calculand perioada de convalescenta am ajuns la rezultat: 7 ani. Si eram curios doar daca vi se pare mult, putin...

Frate,
ma gandesc la o situatie care am mai intalnit-o uneori,caci vad ca esti foarte afectat si te
inteleg.Si e bine sa spui Cuvantul ca oamenii sa stie.
Cum spunea Monnis ai sa uiti candva, daca te vei casatori,...copii etc si, treptat vei uita.

Poate bat campii, mai jos(ma refer la cazul tau,ca la modul generral zic bine), dar poate am dreptate.
Poate iti folosea in urma cu mai multi sa fi auzit pe Pam Stentzel vorbind despre virginitate si de faptul ca cel care o are, e special.
Eu as zice mai mult, fie ca esti barbat sau femeie e bine sa o faci daca e posibil doarr cu
viitorul sot(sotie) .
Avea o vorba miliardarul Richard Branson "Ori ca ai doua zeci de ani, ori ca ai cincizeci de ani, sexul e frumos , dar niciodata nu este ca prima oara!"
Am discutat cu diversi ,unii care au avut mai multe femei,toti absolut toti isi aduceau aminte de prima femeie, ca ceva special.
Ma rog e simplu sa dai sfaturri,uuups...de pe margine...,dar daca nu se concretizeaza ceva ,cu cineva, ramai cu o amintire fumoasa cu cineva care e departe.La ce iti foloseste???...
Nu stii cum sa-i dai erase, si sa faci sa nu te afecteze, ca sa nu traiesti din amintiri.
Fie ca esti barbat fie femeie e bine sa pui problema casatoriei!Daca nu stop!!! fiindca poti ramane doar cu amintiri frumoase...prea frumoase.
Domnul sa te ajute frate, sa gasesti omul potrivit si poate la un moment dat,sa ne dai niste vesti bune.Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Nu stii povestile alea romanticoase, ca isi duc unii idolul cu ei in mormant?

Da domle' e iubire mare, pacat insa ca nu este Iubirea cea Mare.

Pe undeva e mult ,fiindca e bine sa revii in realitate si sa nu iti mai faci "inima rea".
Pe undeva e putin, fiindca eu imi aduceam aminte cand am facut-o prima oara cu sotia mea si dupa zece ani.Ptr mine a fost ceva special.Si asta te leaga.

,,Iubirea" asta tinde de a iesi din ingradirea ratiunii si de a deveni obsesie.

Nu te-ai resemnat deloc, doar asa zici ca sa te pacalesti pe tine, ba inca esti indragostit de ea si ai vrea sa reapara in viata ta pentru ca rational nu te-ar deranja, ba chiar te-ar bucura. Cand o vezi te trec fiorii, ca altfel nu stii ce-s aia fiori.

Pe ea deja ai transformat-o in etalon si orice alta relatie o vei incepe de la comparatia cu ea, adica cu totul defavorabil; vei deveni handicapat emotional.
Hotareste-te ce vrei si spune aici barbateste.