Da. Beția e păcat. Iar mărturisirea lui cu regret și cu hotărârea de a nu-l repeta te va face să fii mai atent la cât bei data viitoare.

Multumesc pentru raspunsuri! Doamne ajuta!

Stai că mai vine unul.

Problema e că atunci cînd bei îţi place să te pileştii, dacă pricepi unde bat, iar omul pil-lit e beat de sine cînd calcă peste Cuvînt, se umflă şi se îngîmfă plin de semeţia de sine însuşi, se îmbată cu sine însuşi ca orice mincinos rău şi egoist plin de bîrfana satana bărbaţilor pismaşi. Şi cînd ţi-ai pus pile e ca şi cum ai luat mită...... şi dai apoi ca prostul vina pe vin sau pe bere. Nu ele sunt vinovate ci tăria e de vină, deci ea tăria cea rea, nu are ce căuta pe masa creştinului căci pînă la urmă te vei ispiti şi vei cădea şi vei ajunge un căzător în judecată şi bîrnă care se învoieşte uşor cu răul rău socotindu-l binele suprem.

E trist să ajungi 'tare' băutor căzător în învoieli ca să te pileşti să te dai foarte victimă vrednică! E trist şi urît. Devi o sipită ambulantă căruia îi place mereu să ia, să ia şi să bea... orice, de poftă, fără ca să-i fi dat nimeni! Ia şi bea pînă-şi umple burtochiul distrîndu-se cu bolborache!

Momment: aci e una bucata prejudecata.
Nu e vorba de stadiu, ci de stil de consum.

Unii prefera sa bea in grup. Sunt sociofilii, consumatori mai ales de bere si vin. Sunt in diverse stadii ale bolii.
Altii aleg sa bea singuri, sa isi depene nestingheriti fanteziile, sa construiasca scenarii peste scenarii... Astfel, fantazind ei isi umplu unele goluri din viata lor neimplinita pe ici pe colo... De obicei sunt bautori de tarie, mai ales de vodka. Au cele mai urate complicatii fizice si psihice. Sunt inclinati spre psihoze de tot felul...
Mai sunt si bautorii ritualisti: acestia au tabieturi ferme, le reiau ani in sir, se intalnesc la aceleasi ore, in acelasi loc, deapana aceleasi obsesii, sunt un fel de azil dupa modelul "Zbor deasupra unui cuib de cuci".

Oricum ar fi, atunci cand bautul devine distructiv si te impiedica sa te confrunti cu limitele personale, cu ale vietii valuri si sa iti rezolvi adevaratele probleme, e limpede ca ai de-a face cu o dependenta, cu o patima, cu o dracie mare.
Ea are rol de ascunzatoare si e buna pe termen scurt (unii au marturisit ca alcoolismul le-a salvat viata, ar fi putut face altele si mai grozave, zic ei, daca nu ii bloca starea cvasipermanenta de betie), insa pe termen lung degradeaza, ruineaza, omoara. In mod jalnic, precum se poate constata lesne in istoria lumii...

Voi comenta in amanunt aceasta postare, deoarece e plina de subiecte care se dezbat in AA si in centrele de consiliere pentru preventia si tratamentul alcoolismului.
Spun din capul locului ca nu imi exprim parerile ci doar transmit mai departe ce am aflat de-a lungul catorva mii de ore de consiliere, in AA mai intai, ca alcoolic. In 3 ani de abstinenta completa, desavarsita. De asemenea, folosesc si o parte din literatura consacrata, la noi si in lume, alcoolismului.
Stiu ca tot ce voi scrie nu poate fi de ajutor unui alcoolic, decat cel mult ca orientare generala si ca sugerare a unei posibile solutii. Totusi, e datoria mea sa scriu deoarece am fost ajutat sa supravietuiesc, atunci cand credam ca nu mai e posibil, tocmai de oameni care mi-au spus aceste lucruri. Pe de alta parte, in lume sunt nenumarate prejudecati legate de consumul distructiv de alcool, tot felul de teorii habarniste, tot felul de moralisme vane etc. Asadar sper ca facind unele comentarii (superficiale, pentru o buna intelegere e nevoie de multe sedinte in AA si de studiul serios al unor carti potrivite) voi reusi macar sa ofer o perspectiva diferita fata de obisnuitele pareri si presupuneri ridicate la rang de dogme, in lume. Mai mentionez ca tocmai acest curent gros de prejudecati lumesti (includ aici si moralismele popesti, ca terapii duhovnicesti mai rar gasesti) constituie alaiul dracesc al fortei care taraste pe oameni in degradare si moarte prin consum de alcool.

Dependenta nu se manifesta doar asa. Unii beau seara ori noaptea, dupa incheierea zilei de lucru. Altii cand ii apuca melancoliile sau sub stres ocazional. Altii beau tot timpul sau cand trec printr-o perioada mai lunga de griji ireprimabile. Nu exista norme si reguli, manifestarile sunt puternic individualizate.
*
Tremuratul apare mai ales in etapele evolutive apropiate de delirium tremens dar ele fac parte si din sevraj, apar atunci cand dependenta a ajuns in stadii ceva mai avansate. Nu sunt un semn al dependentei ci al degradarii consecutive dependentei, dupa ani si ani de baut nesanatos. Pot aparea mai repede, chiar la tineri, acolo unde organismul e mai vulnerabil. Nu se stiu bine cauzele si mecanismele, desi sunt numeroase ipoteze medicale. Unii sustin ca e o manifestare strict psihogena, a dorintei ireprimabile (partial camuflate) de a bea.

Esti intr-un stadiu timpuriu, din fericire. Bine ar fi sa te folosesti ACUM de el. Mai tarziu o sa ai alta plaja de alegeri...
Primul gand e de la Dumnezeu. Al doilea de la dracul (sugestie tipica, stiind ca e suficient sa incepi cu putin, apoi vine si restul pentru ca deja constiinta si celelalte sunt modificate de alcool). Gandul de a bea moderat e numit in AA "obsesia alcoolicului de a controla bautul". Acesta este considerat unul din "motoarele" principale ale adancirii in alcoolism si principalul mecanism de autoinselare.

Da, tipic.
Alcoolul stimuleaza mecanismele naturale de secretie a hormonilor destinderii, relaxarii, placerii... Treaba cu endorfinele... Problema e ca astfel, treptat, stimulul care declanseaza si particpa la reglarea secretiei hormonale nu mai e cel natural, ci este alcoolul. La limita, se ajunge in situatia cand omul nu mai poate descarca endorfine decat daca bea. Nasol!.... E o pervertire teribila a reglajelor naturale, firesti, de a face fata stresului si altor neplaceri. Scade robustetea, supletea, dinamica sanatoasa a functionarii creierului si a reglajelor psi. Autoreglajul trece treptat pe maini straine, externe... Autocontrolul e inlocuit de controlul extern, chimic si social (grupul de consum, "prietenii", actorul-vanzator).

Printre alcoolici se gasesc multi oameni cu inclinatii artistice. Exista ideea ciudata ca artistul creaza mai bine/mai usor/mai interesant cu ajutorul narcoticelor, a excitantilor externi. Inutil sa mai comentam asta... E o gogomanie. Creatia autentica si placerea jocului artistic nu au nevoie de proteze. Ori poti si ai chef sa o faci, ori o lasi balta. Sau mai bine inveti cum sa o faci sanatos! Restul e trufie...
Berea te ajuta, da, insa ai de platit un pret. El creste cu fiecare ajutor primit, deoarece ajungi sa functionezi, prin invatarea acestui mecanism de autoreglare, doar pe suport extern. Fara el, devii tot mai incapabil de a te adapta suplu, prin resurse personale, la oboseala, plictis, monotonie etc.

Da, e un ritual. Tipic alcoolic. Foarte raspandit.
Dar cine e sportiv cu adevarat nu, nu intelege. Sportivii autentici nu consuma alcool, pentru ca le scade performanta. Un sportiv adevarat se ingrijeste cu mare atentie si nu se autosaboteaza prin consum de alcool, tutun etc. Eventual se dopeaza, dar asta cand a facut din sportul lui o patima, un idol, un cult...

Deci te feresti de consum, autoclaustrindu-te. Him... Se pare ca deja e destul de rau... Chiar nu realizezi ca esti in dependenta destul de evidenta?
Faptul ca te simti inutil nu este ceea ce pare - ca nu ai sens fara oameni, ca ar trebui sa fii folositor altora si sa te bucuri de viata impreuna cu semenii, ca esti tanar, ca faci parte din societate etc. Nu. De fapt, daca te scrutezi cu atentie, in dosul acestor masti de autoinselare se afla un singur lucru: dorinta de a bea. Care, insa, nu poate trece de barierele tale morale inca puternice, zdravene. Si atunci mintea dependenta scorneste prin adancurile ei motive "nobile" pentru a pacali paznicul constiintei morale.
E firesc sa te framanti. Pofta spune una, constiinta morala spune alta....

Moderatia nu e pentru cei predispusi la dependenta de alcool. Unii oameni nu pot sa bea normal, asa cum unii nu pot consuma dulciuri sau lactate.
Nu despre moderatie e vorba, deci, ci despre abstinenta. Totala. Si pe acest fond de largirea travaliului de lucru cu sine. Apoi, cine stie, va fi poate si momentul sa iti pui problema daca vei mai bea sau nu. Adica sa faci loc iarasi ispitei obsesionale de a bea ca tot omul normal, ca tot bautorul social.
Dar daca vei progresa mai mult in lucrul cu tine, te asigur ca va veni o zi cand vei rade daca iti iese alcooolul in cale. Il vei privi mirat si ii vei spune: "cine esti tu? nu te cunosc, nu am nevoie de tine." Il vei privi cu un dispret compasional. Vei fi liber.

Ahile a explicat f frumos si f complex...Eu am sa ma refer strict la latura sportiva,Urbanophon...Tu faci fotbal de placere, am inteles..deci la tine e efort constant si e nevoie de rezistenta..un fel de cardio..Nu-i ca si cum ai trage de fiare la sala, te mai opresti, mai bei apa,te mai odihnesti, continui iar...
Deci automat fotbalul este solicitant, alergatul pe teren te face sa transpiri ca si cum ai alerga pe banda...gandeste-te ca alcoolul, nicotina,oboseala,proasta alimentatie(la capitolul asta intra si grasimile animale), sunt toate factori determinanti pt conditia ta fizica...
De ex, daca seara ai tras o bauta cu prietenii(sa zicem 2-3 beri) si poate ai mai si fumat o tigara-doua, ca na..se cam completeaza una pe alta, mai ales intr-o companie placuta...dimineata daca ai programat un fotbal , vei vedea ca vei obosi mai repede si nu vei reusi performantele anterioare.
Berea din cate stiu este printre bauturile cele nocive..dupa ce ca-ti oboseste ficatul, ca na e alcool, iti mai da peste cap si pancreasul...Si-apoi mai alearga a doua zi daca poti..:)
Scuza-ma c-am intervenit..sunt fata, da..dar am ani buni de sala si de sport si cam stiu cu ce se mananca mancarea asta...Sportul si asa este solicitant pt corp, pt ficat in general, ca el e responsabil de oboseala noastra..de pilda sportivii profesionisti, pe langa suplimente alimentare proteice mai iau si vitamine si nu in ultimul rand fosfolipide esentiale pt functia hepatica-Liv52,Fortifikat, etc..Imagineaza cand mai bei si alcool..ce se intampla cu inima, stomacul, pancreasul si ficatul tau...
Berea mai contine si estrogen, exact ca soia..si predispune la ingrasare, la burtica..:)

O fi, nu zic ba. Numai ca pe vremea cand beam bere zilnic eu cantaream 60 kg. Cam putin, pentru un adult de 1,80, inclinat spre sedentarism mai degraba decat spre munca fizica si care, avind o constitutie solida, ar trebui sa cantareasca vreo 75-80 kg...
Deci, ar fi de luat in calcul mai degraba efectul catabolic puternic al alcoolului si inhibarea poftei de mancare, dereglarea somnului etc. Toate acestea, corelate si cu o eventuala stare depresiva care sporeste tulburarile metabolice (alcoolul se pricepe si la asta!) duc la pierdere in greutate, nu la surplus.

Depinde de constitutie.
Nici acum nu cred ca ai 80kg, nu? :)

Alcoolul e un prieten pervers, din ce am vazut la unii care au cazut in plasa "prieteniei" lui.

Aparent iti ofera multe, prieteni, sa treci mai usor peste momente grele, uitare, consolare, etc.
Si nici nu cere mult, cateva pahare din cand in cand.

Treptat insa, mintea, sentimentele si vointa se pliaza dupa acest "prieten".

Iar betiile care erau candva mai degraba accidentale, devin sistematice si ca la orice patima, semnalul asta e neglijat si minimizat ca importanta.

Treptat "prietenul" incepe sa pretinda din ce in ce mai mult iar omul nu mai poate gandi, simti, actiona fara el.

Personalitatea se modifica si in compania "tovarasului" devine mai sensibil decat e cazul, mai agresiv decat e cazul, etc. si ceea ce parea sa inlesneasca alcoolul devine paguba: prietenii se retrag, locul de munca devine o incertitudine, fluiditatea gandurilor si a sentimentelor inlesnita candva de alcool devine imposibil de controlat, etc.

Sinucidere in principal din cauza alcoolului?
Da, am cunoscut un astfel de caz.
Desigur, era si factorul stres, daca la inceput parea a fi mai usor de controlat ca un pahar, paharul l-a facut pana la urma de necontrolat.

Intr-adevar.
Mai exact: "Puternic, derutant, viclean" (fragment din preambulul citit la fiecare intrunire AA, aici si oriunde in lume).

Excelenta descriere, Alin!
Felicitari!