Pentru un divort.
Pentru o despartire e suficient si daca unul pune in pericol viata celorlalti membri ai familiei.

Desi nu cred ca e cazul aici.

Insa sfatul este total aiurea, exista riscuri cand primesti sfaturi de la necunoscuti desi cateodata e bine sa iesi si din cercul care ti l-ai stabilit deja.

Pentru D-na Aubergine!
Doamna scumpa, va rog sa luati in considerarare randurile ce urmeaza..Si dvs, si Alin imi sunteti in egala masura simpatici, deci nu am nici un interes sa tin partea nimanui in micul diferend care s-a iscat...
Cu mult timp in urma, cand m-am inscris pe acest forum,am venit cu o mica problema, disperata ca nu gasesc solutii si total dezamagita de birocratie si autoritati..Fusesem inselata pe olx si platisem o suma de bani pentru un puisor de catel care doream sa-l fac cadou copilului meu cu autism..In ziua aceea era niversarea lui...Bineinteles ca banii i-am pierdut iar catelul n-a mai ajuns la mine...Eram atat de debusolata si amarata ca nu mai stiam ce si cum si chiar doream niste sfaturi obiective din partea unor straini, care vedeau situatia mai limpede ca mine si care m-ar fi putut ajuta, in vreun fel sau altul...Daca veti cauta in arhiva, veti vedea ca multi mi-au raspuns si chiar le-a pasat de necazul meu..In acele momente simteam ca "tragedia " mea e strigatoare la cer ..Poate asa simte si Carina, si mai mult ca sigur , a venit aici si a avut curajul sa-si expuna viata, din dorinta de a schimba ceva, de a gasi o solutie...
Initiativa ei este laudabila..Din cate povesteste, sotul pare o fire mai introvertita, poate cu ceva probleme de comunicare, care prefera sa se complaca in starea asta unde nici ea, nici el nu sunt fericiti, dar totusi el nu face nimic..Prefera sa sufere in continuare , inchis in cochilia lui..
In fine,ca sa revenim la ceea cea doream sa subliniez...AlinB a fost printre primii care mi-a raspuns si chiar a facut-o intr-o maniera f "masculina"...A venit cu sfaturi si sugestii f concrete, asta dupa ce mi-a spus direct in fata ca sunt"de o naivitate impardonabila" ca m-am lasat inselata...:) Imi aduc aminte ca citind acestea m-am simtit criticata si chiar ma gandeam: "uite-l si pe asta...in loc sa ma ajute , el a venit sa-mi spuna si sa-mi aduca aminte ca am gresit"..de parca chestia asta n-o stiam deja...
Totusi, avea sa-mi demonstreze exact contrariul: de-a lungul timpului ,a fost singurul care si-a mai amintit de mine si chiar mi-a trimis mesaj privat sa ma intrebe cum e cu investigatia, daca am reusit sau nu sa rezolv,si ca orice ar fi, sa merg pana in panzele albe daca stiu ca am dreptate.
Multi mi-au raspuns si m-au ajutat ba cu sfaturi juridice,ba cu sugestii de tot felul.
Intr-un fel sau altul, eu personal, am simtit ca cel mai concret si cel mai realist a fost Alin..I-am admirat determinarea, sangele rece si implicarea efectiva in necazul meu..La urma urmei eram o straina si nu ma cunostea, dar a ales sa ma ajute, ca si cum ar fi fost langa mine.
De multe poate fi acuzat omul asta dar nu de lipsa empatiei, va asigur..:)
Sper sa nu mi-o luati in nume de rau, repet inca o data, nu tin partea nici unei tabere!Pur si simplu am expus parerea mea!
Cat despre Carina...Doamna, si eu sunt mama de 2 copii, la randul meu, si in vara implinesc 16 de mariaj... Viata in doi nu e usoara, cu atat mai putin viata in trei :)
Va asigur ca toti cei care v-am raspuns, am facut-o din dorinta de a va ajuta, nu de a va critica..Dvs trebuie sa intelegeti ca fiecare are stilul lui si sa incercati sa vedeti partea pozitiva din spatele unor vorbe aparent transante..
Spuneti ca bebe are 7 luni..sa va traiasca...:) Asta inseamna ca a trecut suficient de mult timp dupa nastere astfel incat organismul dvs sa se regenereze, chiar dupa o eventuala cezariana sau poate o epiziotomie..Ce sa facem , suntem femei, iar poate dupa un timp trebuie sa ne mai gandim si la noi...:)
Kg in plus le putem reduce printr-o dieta corespunzatoare, un pic de miscare...Va recomand cu caldura, daca aveti ocazia, sa va inscrieti la un Pilates sau Port de Bras,(fiind cu exercitii mai lente si mai putin istovitoare) sau chiar aerobic...Asta daca nu alaptati inca...In acest caz, efortul fizic este inca contraindicat!
Sportul topeste kg in plus, dar va veti simti si altfel...Miscarea fizica activeaza hormonii fericirii:serotonina,epinefrina, dopamina si endorfina, asadar veti fi mai putin stresata si mai mult fericita...Plus ca va va creste si respectul de sine, iar sotul dvs va va vedea cu alti ochi..
Daca aveti posibilitatea, incercati sa gasiti pe cineva care sa aiba grija de bb pentru o ora si faceti o activitate placuta impreuna cu sotul:un restaurant, o plimbare in natura, etc
Sau puteti dvs sa-l suprindeti pe sot cu o cina minunata pregatita acasa..Ati inteles ideea..:)
Asa cum alocati timp copilului, trebuie sa alocati timp si sotului, pentru ca si el are nevoie de dvs...Sa incercati sa fiti calma, optimista, tandra cu el si intelegatoare...Asa cum am mai spus, sotul pare sa fie o fire mai inchisa si mai putin comunicativa..Incercati dvs sa-l schimbati, dar cu duhul blandetii..Dati-i timp si spatiu si fiti langa el cand are nevoie...
Atat psihic cat si fizic..
Centrati-va un pic si pe dvs...kg in plus de care va plangeti acuma si care din pacate apar la noi toate dupa nastere, pot fi mascate de niste haine potrivite, la care daca se adauga un parfum sau un machiaj subtil, din Cenusareasa veti ajunge printesa..:)
Trebuie sa va apropiati iarasi de sot iar el sa simta din nou ca este iubit!Nu in ultimul rand, va recomand niste vitamine si minerale, la libera dvs alegere..magneziu(care este raspunzator de echilibru nostru psihic) sau niste spirulina, sau chiar un Centrum pt femei, care este si mai complex...
Sunteti o femeie puternica si descurcareata care stie sa ceara ajutorul la greu si sa gaseasca solutii constructive...Greseste doar cel izolat in nefericirea lui dar care nu tipa dupa ajutor, parerea mea..:)
Multa sanatate si Doamne Ajuta!

Tocmai i-am scris un mesaj privat lui AlinB, in care ii multumeam pentru incurajare si incercam sa-i explic motivele pentru care nu as mai dori sa raspund aici mesajelor....insa bunele voastre intentii si faptul ca va folositi timpul si mintea si sufletul ca si el dealtfel, ma fac sa-mi fie rusine sa va ignor si sa bag capul in nisip, odata ce eu v-am rugat sa ma sfatuiti. Spuneam lui Alin ca voiam sa nu mai raspund pentru ca nu ma simt suficient de tare cat sa nu fiu afectata de pareri negative, si decat sa-mi fac mai rau, mai bine nu mai scriu ( din cauza sensibilitatii mele, nu a celor care imi raspund negativ, care au tot dreptul sa o faca.) Doamna Alia, inteleg ce spuneti, eu insa , poate sunt sau nu naiva, inca sper ca nu e asa negru necuratul cum se spune...Stiu ca sotul meu sufera, constient sau nu de pe urma vietii nefericite de pana acum, si ma gandesc si eu ca poate sunt si alte probleme, eu inca nadajduiesc ca Dumnezeu ne va feri de nenorociri mari pentru faptul ca mergem la biserica, postim, ne spovedim, el asa cum e, canta lui Dumnezeu Sfanta Liturghie in fiecare duminica. Stiu ca astea par fara valoare daca nu indeplinim alte porunci, daca ne certam, nu ne iubim, si toate problemele care sunt...dar mai stiu si ca Dumnezeu nu vrea sa piarda pe nimeni, si daca vede o stradanie cat de nesimnificativa de la om, il ajuta. Eu stiu ca a apela la autoritati ar insemna o cale fara intoarcere,iar eu imi doresc enorm sa reusim sa ne echilibram, vreau un tata pt fiul meu, tatal pe care nu l-am avut si care are un rol important pentru orice copil. Orice om are inlauntrul chipul lui Dumnezeu, la fel si sotul meu. In zilele bune, il vad tinand copilul in brate , imi vad puiul razandu-i tatalui si il vad fericit in preajma lui...chiar daca pare un monstru in momentele de furie, eu simt ca inca nu am luptat destul, ca sa renunt acum. Daca insa am sa simt ca puiul meu este in pericol, sau daca eu am fiu...cu toata durerea voi fi obligata sa cer ajutor...Eu in esenta imi iubesc sotul, stiu ca e o neputinta cumplita ceea ce-l face sa fie asa , insa in momentele lui de furie, urasc ceea ce devine, si ceea ce ma face sa devin...cu rusine o spun, s-a intamplat sa-l si blestem in momentele alea (desigur mereu m-am cait ulterior, desi nu stiu cat conteaza),pt ca vazandu-l ca nu reuseste sa se controleze de dragul copilului pur si simplu mi-e urat de el, si simt ca oriunde ar fi mai bine, mai putin cu el....Dar jumatate de ora mai tarziu, cand intra pe usa dormitorului si puiul meu scump ii zambeste....
Despre atacul de panica, ce sa zic, in cei 8 ani de lupta, m-am deprins cu oarecare metode de a le combate, anxietatea e aproape permanenta si se manifesta sub diverse forme....terapie medicamentoasa nu mai fac de 3 ani, iau doar valeriana, iar de cand a venit bebe imi spun ca nu am acum timp de frici prostesti si merg inainte cum pot pt el.
Despre kg...aici e greu...nu sunt ca urmare a sarcinii...aveam 57 inainte de primul atac de panica, dar nu mancam mai nimic..La prima cadere, aproape am cazut si din picioare. Curele cu CA si MG nu-si faceau efectul, doar cand mancam ma simteam mai intremata, asa ca am inceput sa mananc, si din ce in ce mai mult. De unde inainte dispretuiam mancatul am devenit si pofticioasa. Am ajuns repede la 77 kg, apoi la tot mai multe. Orice dieta sau regim am inceput, l-am lasat a doua zi, avand simptome de slabiciune fizica si speriindu-ma ca fac atac de panica. Aveam 83 cand l-am cunoscut pe sotul meu in 2012, si 106 in 2014 cand am ramas insarcinata...Cu mila lui Dumnezeu sarcina nu mi-a lasat alte kg, acum am 107. De asta e si dezamagit sotul in privinta kg, pt ca vede ca nu sunt capabila sa ies din problema asta...Acelasi sentiment il am si fata de miscarea fizica, ma simt slabita .Problema e psihologica, mi-ar trebui consiliere psihologica, un nutritionist, un trainer si muuuuulti bani, timp etc. Multumesc mult, am sa va raspund mai scurt de acum, pt ca azi daca puiul meu n-ar fi dormit, ar fi trebuit sa-l ignor serios ca sa pot scrie atat. Doamne ajuta!!!

Dna Red Rose, va multumesc si dvs, acum nu va raspund din cauza timpului, dar am s-o fac imediat ce voi avea posibilitatea. Doamne ajuta!!!

Apropo de atacurile de panica, slabiciunea, etc.

Exista si un aspect psihologic, situatia tensionata din casnicie, dar e posibil sa existe si o problema de ordin fiziologic, creierul nu produce suficienti neurotransmitatori care se ocupa de latura mentala "activa", "fericita", etc.

Productia de neurotransmitatori implicati in aceste directii se poate reglementa atat medicamentos cat si printr-o alimentatie specifica (calitativa, nu cantitativa).
Nu am acum datele dar am sa revin.

Si desigur, exista si stresul si mai ales lipsa de somn care dicteaza organismului sa manince peste masura - astea sunt primele directii in care trebuie luate masuri.

Alin, sa stii ca ai lansat o idee f interesanta..Asa este,atacurile de panica si slabiciunea pot avea cauze diverse..sunt multi factori care ne pot da peste cap si atunci organismul incearca sa se aline cumva, sa reduca din stres si din durere, cautandu-si senzatii de placere in alimentatie-asa apar poftele de ceva bun,respectiv de dulce...
Unii sfarsesc prin a-si ineca amarul in alcool..altii in fumat...Ce sa mai zic de dependenta de droguri?Toate chestiile astea nu-s de fapt decat niste amagiri..problema si radacinile ei persista...si cum te trezesti la realitate, iar o iei de la capat...
Suferi cat suferi iar mai apoi creierul pentru a se autoproteja iti da nevoia de placere...Daca data trecuta ai baut un pahar de vin si brusc viata nu mai era asa neagra, automat, iti va cere si de data asta acelasi remediu..si data viitoare..si tot asa..Aici intervine si cum ti-ai invatat organismul...E ca un copil si daca vede ca a mers o data, s-a adaptat la gaselnita asta si-ti va cere aceeasi chestie..numai ca fiecare data mai mult si mai des..:)
Pentru ca de fiecare data cand te trezesti la realitate, ti se pare viata mai amara si mai grea...
Si uite asa intervine adictia....In loc sa controlezi tu viciul, te controleaza el pe tine...
Am deschis o paranteza si am facut niste comparatii ca sa explic mai bine cum e cu nevoile trupului...El tot cere si cere si nu are inteligenta necesara sa-si dea seama ca se vatama singur prin chestia asta (de pilda alcoolicii cronici se gandesc ca-si distrug ficatul si stomacul, sau fumatorii plamanii?)
Doar printr-un efort sustinut de vointa, reusesti sa constientizezi si sa pui in aplicare ce-i cu adevarat bine si sanatos pentru tine...Pentru ca atunci primeaza creierul, deci vointa..si nu trupul...

Draga mea, am cateva sugestii pentru tine.

1. Legat de Parintele Arsenie Boca. Pana este declarat de Biserica Sfant eu iti recomand sa stai departe de locul ala.
Si asta nu este recomandarea mea este a Parintelui Cleopa. Pentru ca poti sa ai mari ispite de la locul ala si e posibil sa nu fie ce cautai.
Sunt pareri impartite legate de locul ala, pana cand Biserica nu zice "duceti-va" stai departe. Si nu e gresit in fata lui Dumnezeu sa stii.


2. Ai un sentiment extrem de gresit de vinovatie, evident banuiesc ca mostenit din trecutul tau "bisericesc".
Eu iti zic atat: renunta la tot ce te invinovateste si fa ce este "corect", ce ti se pare corect pentru tine si pentru copil. Asta ne-a invatat Hristos, sa ne folosim constiinta noastra.
Numai diavolul ne invinovateste pentru a cadea in deznadejde sa stii. Si asta e cazul tau.

Hristos a zis asa: "Sa nu mai pacatuiesti, ridica-te". Asa trebuie sa faci si tu.

3. Un ridicat de palma e prea putin. Exagerezi rau de tot, poate din cauza fricilor tale interne.
Omul se mai enerveaza, orice barbat se enerveaza, daca nu face asta nu e barbat.

Are probleme la serviciu, trebuie sa aiba un motiv de stres, incearca sa reduci stresul.


4. Pornografia

Aici culpa este comuna sa stii (dpmdv).
Sexualitatea trebuie implinita in cuplu si se poate implini si crestineste si in mod corect fara abuzuri.

Insa daca un partener refuza, nu se implica, si nu ofera celuilalt partener ceea ce ar trebui sa-i ofere, evident ca partenerul se frustreaza si cauta in alta parte sa-si implineasca sexualitatea, poate chiar doar si vizual.
Daca tu nu ai timp de el niciodata, daca partea asta este deficitara, trebuie sa vorbiti sa vedeti care sunt asteptarile comune pe tema asta.
Daca femeia e o figuranta care isi frustreaza barbatul in permanenta (pentru ca la barbat este o nevoie/necesitate) atunci chestia asta cauzeaza mari dezechilibre in casa.
Sexualitatea e un punct mare de tensiune in familie.

Nu te supara pe mine, insa de obicei incerc sa spun lucrurilor pe nume: daca trebuie sa slabesti, atunci slabeste. Ingrasatul sa stii ce vine de multe ori pe fond de stres, de viata agitata, si nu neaparat pe motiv de consum aiurea de mancare.
Pune-ti viata in ordine.



5. Temelia casniciei este Dumnezeu
Din ce zici, vorbesti despre orice, numai despre Dumnezeu nu.
Eu iti recomand asa: orice faci in viata asta, nu te departezi de Dumnezeu.
Neaparat trebuie sa incepi sa faci rugaciune.

Eu zic asa:
1. Acatistul Sf. Spiridon daca ai certuri si ispite in fiecare zi si pentru linistirea lucrurilor. Acatistul Sf Nicolae, Paraclisul Maicii Domnului.
2. Du-te la Biserica in fiecare saptamana.
3. Spovedeste-te.
4. O zi fara rugaciune este o zi in Iad, departati de Dumnezeu. In Iad, pentru ca acela e locul diavolului, si a celor departati de Dumnezeu. Acolo ajungem fara Dumnezeu.

Fara Dumnezeu vei innota impotriva curentului si nu vei reusi mare lucru in necazurile tale.
Incepe sa te rogi altfel degeaba vorbesti cu noi.
Dumnezeu ti-e mai aproape decat noi. Si Dumnezeu nu te va parasi toata viata pe cand noi mergem la ale noastre.


6. A 2-a temelie a casatoriei este COMUNICAREA SI CEDAREA, ECHILIBRUL PENTRU AMANDOI
Comunicarea inseamna urmatorul lucru: va asezati la o masa fata in fata si discutati 3 ore despre o problema. Cat mai calm, responsabil.
Asta este comunicare, si nu injuraturile si vorbele aruncate la fuga.

Draga mea, repara lucrurile din viata ta, insa intai vezi care e problema si apoi repar-o. Degeaba te lamentezi daca voi sunteti suparati si nu discutati problemele voastre.


VIATA TREBUIE ASUMATA. GRESELILE TREBUIESC ASUMATE.
Insa nu in modul gresit, exagerat, ci in modul de a le indrepta. Asa ne-a invatat Hristos: ai gresit, repara, indreapta, ridica-te.

Daca unul dintre voi este un incapatanat cu care nu se poate vorbi atunci unde crezi ca se poate ajunge?
Daca unul dintre voi nu cedeaza niciodata desi toti gresim, unde poti sa ajungi?

In casnicie trebuie sa fie cel putin unul matur care sa inteleaga cum stau lucrurile sa le expuna amandurora, sa propuna o varianta de echilibru pentru amandoi.

Pentru fiecare disputa trebuie amandoi sa raspundeti la intrebarea: bine, si ce alegem sa fie echilibrat si bine pentru amandoi in problema asta?


7. Pune-ti viata in ordine

Ia o foaie de hartie si scrie: ASTA E VIATA MEA.
Si scrie in stanga toate lucrurile pozitive din viata ta.
Si scrie in dreapta toate lucrurile de rezolvat, cele mari (nu cumparaturi). Eu as pune aici in primul rand Rugaciune zilnica, Biserica, Dumnezeu.

Si fa asta in fiecare saptamana pana cand o sa inveti ca ai o viata, ca esti stapana pe propria ta viata.
Oamenii nu acorda suficient timp meditatiei asupra propriilor probleme. Le expediaza foarte rapid, intre 2 injuraturi cu altii.
O viata corecta se face pe hartie. Daca scrii iti acorzi suficient timp de gandire, poti sa te uiti la problema din multe unghiuri. Si vorbeste mult cu altii, ca sa te ajute sa intelegi mai bine prin ce treci. Mai multi ochi, vedere mai buna.

Viata e frumoasa, ne agitam noi degeaba din tensiuni mici.


Cu drag, si scrie-ne te rog, cu o vorba buna te putem alina si ajuta si noi !
Cu vorbe pot sa te ajut oricat ! Cu intelepciune pe cat pot si eu !

Spune-i sotului ca nu cu filme deochiate si alte cele... sa trateaza patima de care sufera ci cu spovedanie si tratament de la duhovnic. Pana atunci, sa te tot astepti la crize de nervi din partea lui. A dat drepturi diavolului asupra lui, n-are cum sa fie linistit. In plus, glasul propriei constiintei il someaza si nu va fi linistit pana nu-si rezolva problema.

Cat timp ramai dispusa sa-ti indeplinesti datoria de sotie fata de el, el va fi singurul care va raspunde de pacatele pe care le face de unul singur.

Nu te mai invinovati degeaba, nu kg tale sunt de vina. Cu un barbat ce are mintea si sufletul pervertite de patima, poti sa fii trasa prin inel ca tot nu-i vei starni mare interes.

Sa nu-si faca iluzii ca daca-I canta lui Dumnezeu, in fiecare duminica, la Sf. Liturghie, are vreo valoare. Sa-si curateasca mai intai sufletul si asa sa-I cante lui Dumnezeu. Pana atunci ... el va trai ca in iad si tu, de asemenea.

Ambii sa va spovediti sincer, sa tineti posturile, sa va rugati unul pentru altul, sa participati la Tainele bisericii si sa faceti ascultare de duhovnic. Rezolvarea nu vine prin cosmetizari menite sa intretina patimile sau prin invinovatiri fara rost!

Sfaturi din astea sunt rupte de realitatea expusa.

Adica pentru tine poate ar functiona, ca ai o alta baza de gandire, desi nu e exclus sa se schimbe o data cu patima..

Daca ati fi femeie, sa spunem ipotetic , si ati lua bataie de la sot, ati putea sa stati si sa primiti bataie si sa spuneti : nu divortez pentru ca singurul motiv de despartire e inselatul?