În prealabil postat de antiecumenism (Post 483825)

hipnoza stiintifica,medicala...

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 483798)

Trebuie lamurita marea-mica confuzie dintre ce este si cu ce se ocupa :Psihiatrul-Psihologul-Psihoterapeutul si apoi sa vedem cine este "vinovat" , dar il avem pe Ioan Cezar care cu siguranta ne va lumina in a vedea a cui e "vina" in practicarea hipnozei , dar psihologul in sine nu se ocupa cu astfel de "pacate "!
Deci :
PSIHIATRUL e medic, a terminat medicina și un rezidentiat de psihiatrie (iatros inseamna medic, asa ca „medic psihiatru” e un pleonasm), el se ocupa cu diagnosticul si tratamentul tulburarilor psihice, asa cum sunt ele catalogate in diverse clasificari (ICD, DSM).
PSIHOLOGUL a absolvit o facultate de psihologie si se ocupa, generic, cu studiul mintii umane. In realitate, o asemenea intreprindere este mult prea vasta, asa ca de obicei pshiologii se specializeaza in diverse ramuri: psihopatologie (studiul anomaliilor psihologice), psihologie comportamentala, sociala, educationala, chiar si psihologie industriala. Lista continua si e foarte lunga. Psihopatologii sau psihologii clinicieni, vin si ei in contact cu ceea ce noi numim „pacienti”, contribuind la evaluarea acestora.
PSIHOTERAPEUTUL e o persoana care, fiind deja medic sau psiholog (avand uneori chiar alta pregatire de asistent social la teolog), a mai facut o formare, una aparte: o scoala de psihoterapie. Apoi a practicat, sau practica, o psihoterapie supervizata. Primul psihoterapeut oficial a fost Freud si prima scoala de psihoterapie a fost psihanaliza, insa astazi exista multe scoli de psihoterapie, multe divergente, toate avand insa in comun o relatie cu clientul (psihoterapeutul are clienti, nu pacienți) ce implica doar conversatia, comunicarea si nu medicamentele sau alta forma de terapie medicala. In Romania exista o Federatie Romana de Psihoterapie, la care sunt afiliate multe scoli majore de psihoterapie

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 483836)

Mai intai, Laura, as vrea sa iti ofer o mica informatie: in psihologie vorbim, printre multe altele legate de sugestie, de doua feluri de hipnoza: paterna si materna. Nu e foarte exact ce o sa spun, insa atat cat intuiesc/presupun despre nevoile tale de informare legat de subiect, cred ca e binevenit sa spun ca tu te referi de fapt la hipnoza paterna.
Ce insemana asta, in doua vorbe si nu foarte exact: ca persoana care induce transa intervine oarecum in forta, bazindu-se pe autoritate si fiind foarte directiv, sa zicem poruncitor (desi nu e prea corect termenul). O astfel de abordare intalnim in practica judiciara cand un suspect refuza sa fie compliant si avem indicii ca ascunde date relevante pentru rezolvarea unui caz. In general oamenii vad in hipnoza tocmai acest gen de interventie, de infringere a vointei celui hipnotizat.
Exista insa si hipnoza materna: aceasta tine mult de dorinta expresa a persoanei de a fi hipnotizata, de convingerea ei ca va intra in starea de transa cu ajutorul terapeutului, de increderea totala ca sugestia va functiona spre binele propriu etc. Sugestiile solicita din plin colaborarea celui care doreste sa intre in transa, acordul e total, se lasa libertatea deplina subiectului de a construi asa cum doreste lumea subiectiva a transei, mizam pe participarea lui deplina. Nu suntem directivi ci folosim sugestii de constructie activa a starii proprii din partea subiectului. Evident tonul e cald, vocea blanda (mai ales cand lucram cu oameni grav traumatizati).

Dar pentru ce folosim hipnoza?
Uneori in scop diagnostic, pentru a descoperi o informatie inaccesibila in starea de constiinta lucida. Foarte frecvent, aceste discutii sunt inregistrate, nu numai din motive care tin de etica, cat si pentru a comenta apoi pe marginea lor impreuna cu clientul.
Dar ce fel de continuturi psihice voim sa obtinem prin hipnoza? Evident, continuturi latente, adinc tainuite in inconstient (nu in subconstient!). Care sunt deci inaccesibile constiintei in mod direct, intrucat daca ar fi constiente, nici nu am mai numi inconstientul ca inconstient...
Lucruri uitate, din varii motive, pot iesi la suprafata prin hipnoza: informatii simple si seci (unde am pus cheile sau scrisoarea sau banii etc.; ce am spus, cu exactitate, intr-o anumita imprejurare etc.). Uneori stari mai complexe, trairi emotionale, atitudini bine tainuite in inconstient din varii motive care tin de iconomia vietii psihice personale. Evenimente importante insa care sunt insuportabile emotional in starea de constiinta deplina, lucida.

In hipnoza, constiinta nu este cu totul abolita, cum zicea absolventa de psihologie pe care o aminteai (a comis o inexactitate importanta) ci este modificata, sau "alterata" (termen nefericit). Adica, desi omul e deplin constient de ce i se intampla (isi da seama, functia cognitiva e pastrata integral), functia volitiva a constiintei este pasata in responsabilitatea terapeutului. Cel hipnotizat ar putea sa aleaga sa refuze transa, dar prefera sa n-o faca. Asista la ce traieste, oarecum in surdina, inmanusat ca-n vata, e un fel de spectator relativ pasiv la ceea ce traieste in planul constiintei sale. Seamana cu visul, cand sunt constient ca visez si ce visez, insa nu pot schimba derularea faptelor, nu impun eu traiectoria visului intrucat in starea de somn paradoxal vointa mea e neputincioasa, astfel incat eu doar asist ca un spectator la propriul vis. Seamana, din cate stiu si cu extazul, cel putin in parte.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 483902)

Supărarea lui Cezar o găsesc justificată, având în vedere că el nu-şi dă cu părerea, ci vorbeşte despre un domeniu pe care-l cunoaşte, practicându-l. A explicat de mai multe ori - şi sunt de acord cu punctul lui de vedere - că e greşit să se extindă competenţa cuiva peste domeniul altuia, că n-ar trebui să-i spună teologul psihologului ce este psihologia, după cum nici invers. Dacă sunt un bun tâmplar, n-o să te învăţ cum se croieşte o haină dacă tu asta faci de-o viaţă.


E bine ştiut, când e vorba de psihologie, omul e încercat de frică. Ne temem de psiholog ca de unul care ştie despre noi ceea ce noi nu ştim, care ne poate pune în faţă o oglindă în care nu vrem să ne vedem, care poate, eventual, să ne arate fundamentele şubrede ale unei false credinţe pe care o avem. Şi într-un fel cred că e justificată teama sau neîncrederea, atâta vreme cât nu-i cunoaştem intenţiile eventual ascunse pe care le are, cât nu ştim ce vrea să facă în sufletul nostru. Pentru că mulţi, câştigând posibilitatea de a manipula, o fac fără scrupule - şi mă gândesc aici mai ales la campaniile publicitare sau electorale.
Dar atunci când psihologul este credincios, când şi-a închinat el însuşi viaţa lui Hristos, cred că ştiinţa lui nu poate să ne fie decât de folos, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine fricile, bolile, patimile şi să sporim duhovniceşte.

În prealabil postat de catalin2 (Post 483891)

Exista hinoza buna si hipnoza rea? Mie mi s epare ca e la fel ca diferenta intre magia alba si magia neagra. Hipnoza nu a fost inventata de psihologie sau medicina. E de fapt transa existenta in multe religii. Intotdeauna cei din acele religii, practici, intrau in transa ca sa vina in contact cu spiritele.
Avem cateva exemple de hipnoza si in cartea despre Parintele Paisie Aghioritul, de exemplu povestirea cu transa creata de fachirul din Asia. Sau capitolul despre autohipnoza: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...utohipnoza.htm