Corect. Atunci inseamna ca stiti (si intelegeti) pozitiile pertinente (filocalic, duhovniceste) ale Sfantului Serafim se Sarov, a Pr. Arsenie Boca despre Sfantul Francisc de Assisi spre exemplu.

Doamne ajuta. Hari si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Prefer să nu abordez acest subiect. Fiecare om cu rătăcirile lui.:68:

va referiti cumva la "SFINTELE" CRUCIADE?

... dar si cu sfintenia sa, cu hristificarea sa... cu indumnezeirea sa in har.
Sfantul Grigorie Palama spune: "orice cuvant are cuvant de impotrivire dar viata (hristificarea) nu".

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Ma refer la faptul ca de-a lungul timpului papii au facut tot ce le-a stat in putere ca Locurile Sfinte sa nu fie cucerite de musulmani. Indiferent ca a fost sau nu vorba de cruciade. Si multi crestini catolici si-au dat viata pentru ca noi sa ne putem bucura de vizitarea acelor locuri, iar dumneavoastra, ortodocsii, sa aveti in Ierusalim un patriarh, sa aveti biserici si reprezentanta. Cu siguranta ca in toate acele lupte au fost si o gramada de soldati minati de interese si glorie personala. Dar au fost si o multime de crestini obisnuiti care nu cautau decit gloria DOmnului nostru. Se cuvine sa avem putin respect pentru ei, mai ales ca noi ne bucuram de roadele jertfei lor.

La ce ajuta o polemica inutila... incare sa aruncam unii in altii cu invective, judecandu-ne ca persoane (si nu judecand faptele noastre in scopul pocainteti si al mantuirii... a noastra a tuturor)... codamnandu-ne reciproc, cautam sa vedem "paiul din ochiul celuilat" in timp ce barna din ochiul nostru a intrat atat de adanc infierandu-ne mintea (intelectul) si inima.

La ce ma ajuta pe mine ca altul e mai eretic si mai schismatic... decat mine cel ce sunt separat de Hristos si nu pot marturisi (pentru ca nu vreau sa ma pocaiesc onest) "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine"

Cat despre cruciade... departe de mine gandul de a "judeca" ci doar constat, pilduitor. Daca luptele politice bizantie nu ar fi implicat Biserica Ortodoxa in cruciada a IV-a care a dus la jefuirea Constantinopolului inclusiv a Sfintelor Biserici? Daca preotii romano-catolici nu ar fi "predicat" atacul in "numele Domnului"... sau macar ar fi reusit se opreasca pangarirea Sfintelor Biserici de rit grec (ortodox) din Constantinopol... cand soldati si mercenari... si "credinciosi" romano-catolici si-au gasit "indreptatrea, pocainta" in jaf si pangarirea Sfintelor Altare... totul in numele "Sfant al lui Hristos si al Bisricii Sale"?

Dupa acest eveinme tragic... "pdeapsa" a lui Dumnezeu sau... intamplare..."Niciun cruciat de frunte nu a mai ajuns în Țara Sfântă, iar instabilul Imperiu Latin a sleit cea mai mare parte a energiilor cruciate europene. Moștenirea celei de-a patra cruciade a fost una amară, a trădării de către latini a coreligionarilor bizantini. Evenimentele din 1204 au făcut ca schisma dintre vestul catolic și estul ortodocs să fie completă și ireversibilă. Papa Inocențiu al III-lea, cel care fusese inițiatorul acestei expediții, critica violent cruciații astfel:
"Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfâtul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (...) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve. " Papa Inocențiu al III-lea, Scrisori, 126 (12 iulie 1205, adreasată către legatul papal, cel care dezleagase pelerinii de jurămintele de pelerinaj.). Text de pe Internet Medieval Sourcebook de Paul Halsall."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruciada_a_patra

"Cine uita trecutul e condamnat sa il retraiasca" George Santayana

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

1. Nu cred ca pelerinajele la locurile sfinte meritau viata unor femei si copii, chiar daca nu erau crestini.

2. Faptul ca ne putem bucura acum de Locurile Sfinte nu o datoram deloc romano-catolicilor ci ... bunavointei evreilor. Ironic, nu?

http://www.scarlakidis.gr/ROMANIA/10...-romanian.html

"La 7 iunie 1099, 12.000 de pedeştri şi 1500 de călăreţi ajung în afara zidurilor Sfintei Cetăţi. După 40 de zile de asediu, la 15 iulie 1099, cruciaţii cuceresc Cetatea şi se repetă aceeaşi scenă: măcelul sălbatic al locuitorilor musulmani, precum şi a puţinilor evrei pe care i-au ars de vii în sinagoga lor. Într-o atmosferă de frenezie şi demenţă, au fost măcelăriţi până şi copii mici, de cei, care, chipurile, slujeau pe Dumnezeul Dragostei.

(...)

Înfricoşătorul măcel este descris de diferiţi cronografi care au fost martori oculari. Unul dintre ei, Fulcherius, spune următoarele:

„În jur de zece mii au fost decapitaţi în Templu. Dacă aţi fi fost acolo, picioarele voastre ar fi fost vopsite până la glezne de sângele măcelului. Nici unul dintre ei nu a rămas viu. Nu le-au cruţat nici pe femei, nici pe copii”.1


Asemănătoare este şi descrierea lui Guillaume de Tyr:

„Nu era numai priveliştea trupurilor decapitate şi a mădularelor tăiate, care erau împrăştiate peste tot şi care pricinuiau groază tuturor celor ce priveau. Ci mai înfricoşător era să-i priveşti pe biruitorii înşişi, care erau plini de sângele ce curgea de pe ei, din cap până în picioare. O privelişte ameninţătoare ce pricinuia groază tuturor celor pe care îi întâlneau”.2

(...)

Aceleaşi evenimente sunt descrise şi de cronograful şi preotul latin Raymont d’Agiles, care şochează prin cruzimea descrierii:

„Potopul de sânge care s-a vărsat în acea zi este de necrezut…Însă acestea erau lucruri neînsemnate în comparaţie cu cele ce s-au petrecut în Templul lui Solomon şi în curtea lui. Ce s-a întâmplat acolo? Dacă aş spune adevărul, cred că va trece de limitele credibilităţii voastre. De aceea este suficient să spun cel puţin aceasta, că în Templul lui Solomon şi în curtea lui bărbaţii înaintau călare, iar sângele le ajungea până la genunchi şi la hăţurile cailor. Cu adevărat, a fost o judecată dreaptă şi minu-nată a lui Dumnezeu faptul că acest loc se umpluse de sângele celor necredincioşi”.4

Modul în care preotul francez înfruntă nemilostivul măcel este de-a dreptul inuman. El consideră că spintecarea oamenilor neputincioşi şi a copiilor, a căror singură vină era că locuiau în această Cetate, a fost o judecată dreaptă şi minunată a lui Dumnezeu. Pare de neconceput faptul că o astfel de poziţie să aparţină unui preot.

Chiar şi numai acest punct de vedere oglindeşte ideologia bolnavă care stăpânea în rândurile cruciaţilor. Reflectă, de asemenea, şi ideologia suverană a Bisericii Papale din acea perioadă (şi nu numai), potrivit căreia sufletul unui musulman sau al unui alt necredincios era deja condamnat sau pierdut şi, prin urmare, viaţa lui nu are o valoare deosebită. Această ideologie şi aceste măceluri l-au îndemnat pe istoricul britanic Sir Steven Runciman să caracterizeze cruciadele drept o hulă împotriva Duhului Sfânt.5"

Domnule... Hristos Iisus trebuie sa fie (vieze) in noi, nu in "locuri de pe pamant". Biserica este importanta ea sfinteste locul si nu locul Biserica.
Sfanta Liturghie, Sfantul Altar, Sfantul Potir, mainile preotului il ating pe Hristos la Sfanta Euharistie...

Nu uit cuvintele "inchinane-vom in locul in care au stat picioarele lui"... insa vai de cei ce pun materia (inclusiv locul, spatiul, timpul) inaintea (in sens de justificare a) Sfintei Biserici, Sfintelor Taine, Sfintilor Parinti.

Ortodoxia filocalica afirma inechivoc: Fiecare Sfanta Litrghie este deplina acolo unde se slujeste conform Sfintilor Parinti. Sfanta Euharistie are aceeasi deplinatate (indiferent de numarul preotilor slujitori ai Sfintei Liturghii)... caci "Hristos Iisus si astazi si ieri si in veci este acelasi" Evrei 13,8.

Asadar sa luam aminte. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Bine ai spus "si nu numai" caci nici armatele imperiului roman de rasarit (bizantine) nu sunt ocolite de acuze de atrocitati... de asemnea nici armatele musulmane.

Chiar si cronicari musumai erau uluiti de "justitia" (cu pretentii divine) latina... chiar si in ceea ce ii priveste pe credinciosii lor.

In ceea ce priveste mantuirea inteleasa in sens juridic (specific romano-catilicilor si protestantilor) spre deosebire de mantuirea in sens tamaduitor (specific filocaliei), este elocvent urmatorul pasaj:
"După cum afirmă scriitorul cistercian Caesar de Heisterbach, unul dintre conducătorii armatei cruciate, legatul papal Arnaud-Amaury, a fost întrebat de un cruciat cum îi pot distinge pe cathari, inamicii lor declarați, de restul cetățenilor. Legatul papal a răspuns: Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius" — "Ucide-i [pe toți]! În mod sigur Dumnezeu știe [care] sunt ai Lui." "
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruciada_Albigensian%C4%83

Din cate cunosc pana in prezent, in ortodoxie Sfantul Sinod garanta pastrearea sanatatii Bisericii (trupul lui Hristos) prin conlucrare cu harul lui Dumnezeu. Desigur au existat situatii cand a fost recomandata "amputarea" anumitor membre ale Bisericii, prin schisme, ce permiteau pocainta "membrelor"... caci cum se mai poate pocai un membru "incinerat"?

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

The ensuing massacre was indiscriminate: neither women nor children were spared, and Latin patients lying in hospital beds were murdered. Houses, churches, and charitable institutions were looted. Latin clergymen received special attention, and Cardinal John, the papal legate, was beheaded and his head was dragged through the streets at the tail of a dog.

În traducere:

A urmat un masacru în care nu s-a făcut deosebire: nici femeile, nici copii n-au fost cruţaţi, iar bolnavii latini care zăceau pe paturile spitalelor au fost ucişi. Au fost jefuite case, biserici, instituţii de caritate. Clerul latin a fost vizat cu prioritate; Cardinalul Ioan, legatul papal, a fost decapitat iar capul său a fost târât pe străzi, legat de coada unui câine.

Momentul: luna mai, anul 1882 (înainte de a patra Cruciadă).
Locul: Constantinopol.
Victimele: aproximativ 60.000 de romano-catolici ucişi sau expulzaţi.
Făptuitorii: locuitorii ortodocşi ai Constantinopolului.

Mai multe detalii aici: http://www.crusades-encyclopedia.com/1182.html