Să nu fii rob regulilor oarbe ale gramaticii, că nu din ea vin cuvintele ci, după ce au luat viaţă cuvintele s-a cocoţat şi gramatica în scaunul ei de judecătoare crezînd că prin aceasta poate conduce destinele unei limbi.
Sonoritatea cuvântului, apelul lui la urechea noastră muzicală, e deseori singurul argument pentru a folosi o formă sau alta.
În ciuda oricărei reguli şi explicaţii găsesc firesc să nu fii rob regulilor, mai degrabă decât decât să fii....:) În fine, chestie de gust.

Imperativul verbului a fi este, la a 2-a singular: fii!
"Fii cumsecade, forever!"

Dar aceasta este valabil la forma pozitiva.

Dimpotriva, la forma negativa, imperativul este: nu fi!

"Nu fi cumsecade, forever! imi sopti o voce in urechea stanga".

La conjunctiv prezent, indiferent de forma, avem doi de i "sa fii", "sa nu fii".

"Sa fii cumsecade cu prietenii e simplu; sa nu fii cumsecade cu dusmanii, iarasi e in firea lucrurilor."

La infinitiv, indiferent de forma, avem un singur i.
"A fi sau a nu fi: aceasta-i intrebarea!"

O sursa de tulburare este confuzia care se face intre conjunctivul prezent, unde avem mereu doi de i, si conjunctivul trecut al verbelor, in care "a fi" nu are sensul lui propriu, ci functioneaza ca auxiliar, fiind mereu cu un singur i.
"sa fi stiut, sa fi vazut, sa fi mancat mai devreme" respectiv "sa nu fi stiut, sa nu fi vazut, sa nu fi mancat mai devreme".
Ne gandim la "sa fi fost" sau "sa nu fi fost", asa-i ca nu ne-ar da prin minte sa scriem cu doi de i conjunctivul perfect al insusi verbului "a fi" ?

Vă mulţumesc pentru răspunsuri şi pentru accentul pus pe substanţă şi nu pe formă :-)

De fapt probleme aveam şi cu forma de imperativ negativ "nu fi".

Asta e, au trecut mulţi ani de când mergeam la şcoală...

http://in-cult.ro/2010/06/01/conjugarea-verbului-a-fi/

La infinitiv sunt de acord, dar la imperativ de ce nu e la fel ca la conjunctiv, ca acesta poate inlocui imperativul.
Există vreo argumentatie, că nu mi se pare prea corect?

Nu știu care ar fi argumentația, însă MD are dreptate. Imperativul negativ se formează cu infinitivul: „Nu fi!”, în timp ce conjunctivul negativ este, ca și cel pozitiv, cu doi i: să (nu) fii.

Aș reaminti și verbul a ști, scris adesea în mod greșit cu un singur i: tu știi, iar nu „tu ști”; tu nu știi (iar nu „tu nu ști”).

Dar, vorba cuiva de mai sus (care, în pofida recomandării, nu pricep de se încăpățânează să scrie corect): Să nu fim robi regulilor oarbe ale gramaticii.

Mihnea şi Cristian, vă rog o lămurire, că am uitat gramaticile: la ce mod sunt cele două formulări subliniate din textul meu?
Îmi pare că primul e imperativ, al doilea conjunctiv. Mă înşel, oare?
În acest caz - e corect cum am scris?
Iar dacă e corect, avem aceeaşi formă pentru ambele moduri, nu?

Nici eu nu pot spune că-mi amintesc prea bine regulile, însă cred că și prima formă este conjunctiv (negativ). Imperativ ar fi fost: „Nu fi rob regulilor...!”
Dar e posibil să greșesc.

Merci! Mai cercetăm..:)

pentru cei care vor să fie robi regulilor gramaticale :) în loc să zgârie pe urechi auzul celorlalti :

http://conjugareaverbelor.ro/in-roma...rbului-fi.html

http://diacritica.wordpress.com/2009...rie-fi-cu-2-i/

Interesându-mă la fetele mele liceence am aflat că ambele forme sunt de conjunctiv, cu valoare de imperativ.