Cum "ce este"? Daca tu nu stii ce inseamna o dragoste adevarata atunci te compatimim sincer. Fiecare o vede poate in modul si felul lui,dar caracteristicile sunt aceleasi.

Mulțumesc pentru compătimire, apreciez gestul, dar ca să nu ai vreme să-ți savurezi virtutea dobândită prin deplângerea sinceră a subsemnatului ( ispita mândriei stă la pândă), eu te-aș ruga să te aduni în tine însuți și să te concentrezi asupra a ceea ce înțelegi tu prin ”iubire adevărată”, fiindcă s-ar putea să denumim cu aceeași sintagmă experiențe cu totul diferite.
Uite alte întrebări ajutătoare: există iubire falsă, neadevărată, adică mincinoasă? Dacă da, atunci mai poate fi numită aceea iubire sau e altceva? Și dacă e altceva, de ce mai folosim cuvântul ”iubire” și nu altul? Expresia ”iubire adevărată” nu e cumva suspectă de tautologie? Poate fi caracterizată iubirea cu categorii logice (adevărat/fals) sau ar fi mai potrivite grade de intensitate (slab/puternic ), dacă nu chiar artificii stilistice ( iubire ciungă, proastă, viguroasă, uriașă, pitică, oarbă etc.).

Eu am ajuns la concluzia ca nu exista,insa vb din experienta personala!
Cred ca problema se pune in felul urmator: exista pt unii si nu exista pt altii,sau pt toti; nu poate fi o experienta trasa la xerox si distribuita tuturor.
Deoarece suntem diferiti,actionam diferit si traim iubirea diferit.

As prefera sa aud parerea unor subiecti care sunt casatoriti de vreo 55 de ani,decat parerea subiectiva a unor tineri de 20 de ani,deoarece iubirea aia adevarata de care se face atata caz,trebuie supusa testului Timp si Distanta.Abia dupa aia mai vb!!!

Exista dragoste adevarata. Si primul indiciu este Dumnezeu Insusi care este Dragostea Adevarata. Si cum noi suntem dupa Chip si Asemanare avem in noi samanta dragostei adevarate. Dragostea adevarate se va naste in noi pe masaura asemanarii cu Dumnezeu.

Cu cat ne vom asemana mai mult cu Dumnezeu prin faptele noastre pe atat de mult vom putea sa iubim.

Si mai exista un aspect, Dumnezeu sadeste iubirea in celalalt. Niciodata nu ni se datoreaza noua faptul ca suntem iubiti. Dar pentru ca Dumnezeu ne iubeste si ne vrea fericit a sadit dragostea fata de noi in parintii nostri, in prietenii pe care ii avem si in sotul pe care ni l-a dat sau nu, inca. :)

Avem, așadar, un prim răspuns adecvat la întrebarea inițială a topicului de față.
Deci există dragoste adevărată, dar accesul la experiența ei este deopotrivă un act de credință în Cel ce este dragoste (și izvorul ei nesecat) și o străduință puternică a libertății noastre de a ne împlini iubirea în celălalt, adică nonegoist și în situație de dăruire continuă.

Bunicutul meu (83 de ani) nu stie sa foloseasca PC-ul, dar in fiecare noapte se trezeste ca sa verifice daca mai e aprinsa candela bunicii (candela arde non-stop de la moartea ei, a fost dorinta lui, pe mine nu ma ducea capul la asa ceva) sau daca are suficient ulei... :25:

Si eu cred ca exista dragoste adevarata numai in Hristos.:5:

Subscriu intru totul. Exista dragoste adevarata, dar daca o cautam numai in relatia dintre prieten si prietena, dintre sot si sotie (asa cum era formulata intrebarea initiala) exista toate (ne)sansele sa nu o aflam nicicand. Dragostea noastra se hraneste si creste, devine "adevarata", autentica, numai in relatie cu Dumnezeu-Iubire.

Sa cautam dragostea adevarata in Hristos si in sfintii Sai, si vom descoperi acea dragoste care nu robeste, ci care care ne face liberi:

"Crestinul nu iubeste pentru folos ori castig; crestinul iubeste si atunci cand in schimbul iubirii primeste numai rele si ponoase. Crestinul iubeste mai inainte de a fi iubit, iubeste si cand nu e iubit, iubeste si atunci cand cel iubit de el il uraste." (Jean Claude Larchet)

Da, pare a fi o tautologie. Deși singurul atribut consacrat al iubirii este acela de oarbă.

Despre dragoste

http://www.youtube.com/results?searc...0l0l0l0l0ll0l0

hellen fisher

Deci exista dragoste adevarata.