Obsesia despre care vorbeşti a devenit un strigăt continuu deoarece trebuie ca cineva să ţipe într-o lume scăldată în ignoranţă, iar aici mă refer şi la sănătatea trupească, nu numai la cea duhovnicească. Nu mi-e ruşine să pun degetul pe rană, indiferent de replicile pe care mi le daţi voi, cei mai sensibili.

Nu-mi trebuie să pozez virtuţi imaginare online şi n-am nevoie de o imagine de falsă cucernicie pe care s-o laude cititorii.

Da, sîntem cu toţii proşti, ai dreptate. Unii prostuţi, alţii însă dau în gropi de atîta prostie.

Şi nu, ca să răspund altcuiva, nu trebuie să nasc ca să susţin ideea sănătoasă, atît pentru copii cît şi pentru mame, ca ele să aleagă o naştere naturală. Cu dureri cu tot.

Sa lasam pseudoargumentele astea ca asa..si de pe urma cezarienei sau epiduralelor s-au ales unii cu probleme pe viata sau sterilitate (cunosc personal un caz din asta cu cezariana).


Daca aduni intr-o camera 99 fricosi si un singur curajos, tot n-ai sa schimbi definitia curajului.

Tipatul nu tine loc de arumente.
Arata doar disperare si pe undeva ignoranta si dispret.

Intr-adevar, daca lipseste cucernicia, nu trebuie sa o simulezi, dar bunul simt e mai usor accesibil si cu putina straduinta, chiar nu trebuie simulat.

Esti sigur ca pe undeva nu esti unul dintre ei?
Sincer ..

copii nascuti cu capul inainte stii cat de periculos este? si pentru mama si pentru copil???

nu este nici un pseudoargument... asa am patit eu la fata, dupa 7 8 ore de travaliu, fata era mai vinetitca si nu a plans din prima si doctorita vai nu traieste ... si au luat-o asistentele au aspirat din nasucul ei, i-au tras o palmuta si imediat si-a revenit, si fata mea e sanatoasa tun, multumesc lui Dumnezeu. dar cand o doctorita iti spune asa ceva mai mult din rautate cred, dupa ce te chnui atatea ore in primul rand iti vine sa ii rupi gatul doctoritei si apoi nu iti mai arde sa nasti natural.

eu stiu mai multe cazuri de copii nenorociti la nastere naturala pe viata sau sufocati si morti, decat cu probleme din cauza cezarienei. pentru mama poate fi periculos si una si alta, dar pentru copil, cu cezariana stii sigur ca iese bine, pe cand la natural, ai sanse jumate sa iasa cu bine ..... bineinteles, sun cazuri si cazuri ...

si nu zic asta ca as fi impotriva nasterii naturale, Doamne fereste, ci din contra o sustin si apreciez foarte mult pe cele care au curajul sa nasca natural, dar si cele care nasc prin cezariana nu trebuie judecate, ca poate mai mult de dureri le e frica de viata copilului. mie de ex nu mi-a fost frica de dureri ci de viata copilului meu si de asta la baiat am vrut mai mult si am acceptat cezariana.

si cele care de exemplu nasc doar cu cezariana, de frica durerilor , tot e bine ca aleg sa nasca... ce mai conteaza cum??? conteaza ca decid sa nasca copilul si nu il avorteaza cum fac atatea in ziua de azi. nu este de apreciat mai mult o femeie care naste prin cezariana de frica durerilor, decat una care nu naste deloc pentru ca renunta la copil ???

barbatii, curajosii lui nea' opinca ...

parerea mea, cred ca poti sa nasti intr-un singur fel: nastere naturala.
prin cezariana, cand mamica isi programeaza data nasterii, apoi se duce degajata la spital, fara nici o durere, intra in sala de operatie, este anesteziata, apoi dupa 10 minute i se scoate copilul si... a devenit mamica!, nu mai vad sensul cuvantului "a naste".
In acest caz, e gresit spus ca a nascut, deoarece cu a facut nici cel mai mic gest ptr acest lucru.Corect e sa spui ca pruncul s-a nascut sau ca medicii l-au scos.
Nu pot sa inteleg mamele care refuza nasterea naturala din frica.
Daca de frica asta ne temem cum vom face fata incercarilor ce vor veni in viata de familie?
Atunci nu e de mirare ca plansul copilului ni se para o adevarata drama, sau noptile cand stai de veghe la capataiul bolnavului un prim pas spre depresie.
Mamelor, lasati frica la o parte! Cereti Domnului curaj! Caci ce e femeia fara curaj?

Multumesc pentru urari, Andrusca, multa sanatate si familiei tale!
Nu m-am referit niciodata la femeile care nu au de ales si pentru care cezariana reprezinta salvarea copilului si/sau a lor. Important este ca pe poarta spitalului sa iasa un copil sanatos si o mama apta sa-l ingrijeasca (asta le spun acelor mamici care au regrete ca ele nu au putut naste natural). Pe viitoarele mamici care mi-au cerut sfatul, le-am indrumat spre doctori despre care se stie ca prefera nasterea naturala si care apeleaza la cezariana numai cand este absolut necesara (care evalueaza corect beneficiile si riscurile). Nasterea naturala ete modalitatea sanatoasa lasate de Dumnezeu pentru a naste, cam la fel cum a manca este modalitatea fireasca de hranire... uneori insa niste perfuzii ne hranesc si ne salveaza viata... in cazuri de deshidratare datorata unei boli sau cand nu suntem in stare sa ne hranim tot ca urmare a unei boli. Niciun om sanatos nu inlocuieste pranzul cu o perfuzie... dar de... pranzul e placut, nasterea nici pe departe.

Ca o completare, sunt de acord cu cezariana in cazul in care apare un pericol real ptr mama sau copil. Am zis real ptr ca pericole imaginare sunt destule, asemeni drobului se sare

E cumplit... nu ca urla femeia de atata durere, nu spun eu asta, ci e cumplit ca nimeni nu o ajuta... o idee de rezolvare este ca femeile care inca nu au dureri mari sau cele care deja au nascut sa le ajute pe cele care se lupta cu durerile mari... SE POATE!... si costa doar putina bunavointa.
Nascusem al 4-lea copil la Municipal. Salonul era plin, gravide in travaliu si lehuze. O fata tanara incepuse sa tipe de durere (doctorita alesese sa-i grabeasca travaliu cu oxitocina si durerile au devenit brusc insuportabile). Eu stateam in pat, fericita ca am scapat cu bine, doar ca ma cam apuca plansul de mila ei, ma rugam pentru ea... dar, de, cam fara speranta, ca stiam bine cum e sa nasti... mi-a trecut prin cap ca stiu destule ca sa o pot ajuta eu, asa ca m-am dat jos din patul meu, nu era tocmai bine cu proaspata mea epiziotomie, m-am dus langa ea. Ea era conectata la monitoare, trebuia sa stea in cea mai dureroasa pozitie de travaliu, adica pe spate, dar nu aveam ce face, asa trebuie sa stai cand ai onoarea de a fi monitorizata... i-am zis sa se uite in ochii mei si sa respire impreuna cu mine. M-a ascultat... am respirat cu ea impreuna. Ma uitam pe monitor cand contractia scade si ii spuneam sa se relaxeze in acele cateva secunde. A putut astfel sa-si controleze durerea. Intr-un sfert de ora a intrat in expulzie, au luat-o in sala de nastere, a urlat de cateva ori apoi s-a auzit bebelusul plangand. Apropos de ascultat femeile care urla de durere... nu-i incurajant, in schimb e minunat cand auzi plansul unui nou copil venit pe lume... asta e incurajant, adica e greu, dar uite ca se termina cu o mare bucurie.