Problema existenţei lui dumnezeu nu a fost niciodată pur religioasă, iar filosofia şi religia sunt interdependente.

Dragul meu, pentru o întrebare retorică nu te contrazici aici pe forum în pagini întregi de discuţii. Sau asta e sursa ta de amuzament?

Nu este nicio sursa de amuzament pentru mine .
Nu cred in Dumnezeu pentru ca asa am fost invatat de parinti , sau ca asa trebuie .

deci nu poti sa sti sigur, dar poate fi adevarat ce spui tu,aha amu inteleg io tu vi sa dai cu presupusul incurcindu-ne in filozofiile tale..da, da amu inteleg, dar oare ce zisesi?.

Fiinta lui DUMNEZEU n-are nici secole,nici zile. ZIUA LUI este vesnica si se numeste TOTDEAUNA.

Daca are sau nu dreptate se hotaraste bazat pe argumentele aduse, nu pe locul unde se enunta propozitia. Sau nu stiai asta?

Calitatile astea sunt detinute si de alte animale, mai apropiate evolutive de om decat gaina. Diferentele intre ele si oameni tin de gradient, nu de altceva.

Mai mult decat atat, omul nu e produsul evolutiv suprem. Nu e ca si cum gainile vor sa fie ca oamenii.

Dar de ce crezi?

Omule, s-ar putea sa te surprinda, dar sunt o gramada de oameni care se feresc sa faca afirmatii cu caracter final asupra unei teme pana nu stiu suficient despre tema respectiva.

Inteleg ca iti vine greu sa intelegi asta, pentru ca ai imbratisat o credinta care iti ofera toate raspunsurile de care ai nevoie, si mai inteleg si faptul ca nu ai o dorinta de a verifica daca respectivele raspunsuri sunt reale sau nu.

Dar, din fericire, in lumea asta mai exista si oameni care cerceteaza, nu doar cred.

Agnosticismul tău se referă la imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu sau la imposibilitatea oricărui act de știință veritabil? Sau altceva? Sincer, n-am reușit să observ în ce constă acest agnoticism... Mie-mi seamănă mai mult a ateism. Nu că n-ar putea cele două să aibă vreo legătură. Se prea poate, însă, pentru mine un agnostic autentic e cel care pune sub semnul îndoielii condițiile cunoașterii. Eu dacă aș fi agnostic, m-aș feri să-l trimit pe careva în bibliotecă... De ce să mai studieze ceva dacă însăși cunoașterea ca atare și condițiile ei de posibilitate sunt lipsite de consistența vreunui adevăr? Sau mă înșel? (asta din urmă e o întrebare retorică).

Frumusetea naturii si bunatatea unor oameni sunt doua caracteristici care ma duc cu gandul la acel Dumnezeu pe care voi nu vreti sa il acceptati si tot incercati sa-l cautati .

Spune-mi , te rog , cat timp ti-ar trebui sa te convingi de existenta lui Dumnezeu ? E ca si cum o gaina ar incerca sa vorbeasca limba engleza .

Mai mult de jumatate din Terra e constituita din teritorii unde nu ai supravietui mai mult de doua zile, indiferent cat de frumoase ar fi.

Oameni buni exista, dar daca ei sunt o dovada pentru existenta lui Dumnezeu, aparitia unora ca Hitler, Pol Pot si Stalin ce dovedeste?
Mai mult decat atat, bunatatea unor oameni are explicatii care nu tin de interventia divinului.

Pai nu m-am convins. Mai mult decat atat, resping existenta zeului crestin.

Pe ce te bazezi cand spui asta?

"Agnosticismul e concepţia filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmaţii, mai ales afirmaţii teologice privind existenţa unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat."
Agnosticismul se referă la imposibilitatea cunoaşterii adevărului despre dumnezeu, nu la ştiinţă în general. Ateismul înseamnă negarea existenţei oricărei zeităţi. Aşadar, agnosticismul e un fel de cale de mijloc. Când nu poţi să te decizi dacă dumnezeu există sau nu, pentru că dovezile, atât pro şi contra, sunt destule şi prea puţine sunt palpabile şi pot fi verificate. Asta e singura legătură între agnosticism şi ateism.

Condiţiile cunoaşterii, în general, nu au treabă cu agnosticismul. Deşi termenul "agnosticism" provine din greacă şi înseamnă "fără cunoaştere", a fost folosit strict ca termen religios, ca şi "gnosticism", care înseamnă "cunoaştere". Dacă vrei să aprofundezi subiectul, îţi recomand Thomas Huxley, David Hume sau Bertrand Russell. Lectură plăcută!