Pr. Gheorghe |
13.04.2011 21:58:04 |
Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
(Post 353695)
Cand savarsim fapte bune, dezvoltam involuntar o parere buna despre noi insine,
care in esenta este o placere de sine.
Orgoliul smereniei este gandul ca atunci cand suntem smeriti facem ceva bun.
Dispretul de sine este o parere degradata despre noi insine,
cauzata fie de fapte rele, fie de o intelegere gresita a smereniei.
Acest dispret se poate transforma cu usurinta in disperare si deznadejde.
|
Dragul meu, smerenia nu se gandeste, se traieste! Cat timp te mai gandesti la smerenie, cum ca esti sau nu esti smerit, inseamna ca inca nu traiesti ortodox, ci doar incerci, poate te straduiesti sa devii ortodox. Cauta pentru tine insuti un parinte care sa te invete ce-i smerenia prin fapta nu prin vorbire! Aici pe forum este doar vorbire deci nu prea vad cum vei afla ce-i smerenia adevarata! Parintele Arsenie Papacioc zicea, de la parintii mai vechi: "sa te simti pe tine mai mic decat toata faptura, chiar decat dobitoacele, ca ele nu l-au rastignit pe Domnul!"
Doamne iarta-ma, si voi fratilor sa ma iertati, va rog!
|