![]() |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Eu marturisesc sincer ca m-am rugat si ma rog pentru o fata si familia ei (neoprotestanti) pentru luminarea mintii,si daca voieste Dumnezeu,sa-i aduca la dreapta credinta. Deci m-as bucura din suflet sa-i vad schimbati,asa ca si rugaciunea e din suflet! Cu ce pacatuiesc? Merit sa ard in iad din cauza aceasta? |
Citat:
Ba dimpotrivă, pentru noi, se cuvine ca mai vârtos să ne rugăm pentru ei. |
Asa mai merge... :4:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Sotiei, plecate pe la manastiri, intru salvarea sufletului sau, (a murit fara lumanare, si nemarturisit de ani buni),i s-a spus ca nu mai poate fi nici o speranta pentru decedat. Saptamana trecuta, mi-au picat in maini, sfaturi duhovnicesti pentru noi cei vii in ajutorul celor care s-au dus nepregatiti, sa zicem. Acolo spunea ca DA, orice rugaciune, orice pomenire si pomana vine in autorul lor si-i "scoate" din cel mai adanc hau. Deci care-i adevarul? Desigur, stiu si eu ca nu trebuie uitati in rugile noastre, dar...? Recunosc, nu am citit tot topicul, si multe nu stiu. De altfel, am vrut sa iau nick-ul de "NESTIUTOARE, dar era luat. |
Cine este inteereesat poate vedea aici ce se intampla la Proscomidie si va intelege de ce nu pot fi pomeniti neortodocsii si cei necredinciosi la Sfanta Liturghie.
|
Citat:
Miltumim, Florinbrasov. Adaug si eu un link catre situl Manastirii Dervent, un site foarte educativ: http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-01.html (eu am dat link catre capitolul 1, dar sunt in total 43 capitole despre Sf. Liturghie) De pe site: Biserica întreagă, Trupul tainic al lui Hristos, este prezentă în mod simbolic pe Sfântul Disc în urma săvârșirii Proscomidiei: în mijloc, prin agneț, Hristos însuși, Lumina cea adevărată și Viata cea veșnică, iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfinții de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a bine-credincioșilor. Miridele credincioșilor sunt așezate sub agneț Credincioșii, atât cei vii cât și cei adormiți, sunt reprezentați prin miridele așezate sub agneț în stânga, respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaugă cele trei miride speciale scoase pentru cler (episcopi, preoți și diaconi), conducătorii țării și pentru ctitori. Mirida specială pentru ctitori precum și rugăciunile de pomenire generală a viilor și a morților, deși sunt menționate de Sfântul Simeon al Tesalonicului în secolul al XV-lea, în prezent sunt o particularitate a Liturghierelor românești unde le întâlnim începând de la jumătatea secolului al XIX-lea. Rugăciunea pentru vii este inspirată după cea de la Litie dar are analogii cu formularul de pomelnic de la sfârșitul Psaltirii și cu dipticele anaforalei Sfântului Vasile cel Mare. Rugăciunea pentru pomenirea morților este alcătuită după canoanele din sâmbetele morților (moșii de iarnă și de vară). Ambele rugăciuni, deși de origine greacă, au ajuns la noi prin influența practicii Bisericii Ortodoxe Ruse unde însoțeau anumite pomelnice. Scoaterea miridelor pentru credincioși începe prin rostirea rugăciunilor de pomenire generală a viilor și a morților și continuă cu pomenirea lor nominală, pentru fiecare nume scoțându-se câte o miridă din prescurile aduse împreună cu pomelnicul. În urma tuturor preotul scoate o miridă pentru el însuși arătând prin aceasta că mântuirea sa depinde de cei pe care este rânduit să-i păstorească și să-i pomenească. Pomenirea credincioșilor reprezintă raportarea tuturor și a fiecăruia la jertfa lui Hristos Unii credincioși au ajuns la o înțelegere a pomenirii la Proscomidie, ca un mijloc magic de rezolvare a problemelor curente al cărui efect este direct proporțional cu numărul prescurilor împărțite concomitent la diverse biserici. Astfel se solicită pomeniri pentru sănătate dar și pentru izbăvire de vrăjmași, pentru izbândă la proces, pentru găsirea unui loc de muncă, pentru obținerea vizei de plecare în străinătate etc. Această înțelegere magică reprezintă însă o denaturare grosolană a sensului cultului creștin. Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertfă, reprezintă „raportarea tuturor și a fiecăruia la jertfa lui Hristos, adunarea și rezidirea în jurul Agnețului a noii făpturi a lui Dumnezeu”. Prin aducerea prescurii și a pomelnicului la altar noi ne aducem și ne predăm lui Dumnezeu „pe noi însine și unii pe alții și toată viața noastră”. Biserica îi strânge astfel laolaltă, la fiecare Liturghie, pe toți membrii ei din toate vremurile. Miridele exprimă participarea noastră la jertfa lui Hristos și intrarea în comuniune cu Maica Domnului, cu sfinții și cu toată Biserica pământească, presupunând și asumarea personală a Crucii lui Hristos și urmarea Lui (Mt. 16, 24). Bucățica de pâine scoasă pentru fiecare îl distinge de ceilalți și, în același timp, îl apropie de Hristos și de ceilalți. Hristos stă în centrul Bisericii în stare de jertfă și astfel o sfințește și o înfățișează sieși ca Biserică mărită (Efes 5, 26-27). La fel și Biserica, fiecare mădular al trupului lui Hristos, își însușeste de aici starea de jertfă față de Hristos și, prin Hristos, față de semenii săi. sursa:http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-12.html (cred ca este destul de clar ca pomenirea la Sf. Liturghie este un act asumat, dorit etc.. nu se cuvine sa trecem necredinciosi, oameni impacati cu patimile, etc..) |
Citat:
Nu se trec la Sf. Liturghie insa se trec pe pomelnic la Sf. Maslu sau alte slujbe si se pomenesc la rugaciuni, acatiste, mai ales la Psaltire. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 07:53:59. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.