Te cred...pur si simplu...pt k simt! Pacatele ne coplesesc, ne inving de multe ori...dar daca am vrea cu adevarat, am razbate! Dumnezeu nu ne lasa la greu...tb doar sa avem dragoste, credinta si nadejde. Vorbesc eu...care sunt doborata de pacate, care nu mai am indrazneala sa cer iertare, sa ma rog macar...mi-e prea rusine, desi stiu k sunt o fiica risipiroare... Am dus cu mine un pacat greu timp de 8 ani...cel al desfranarii. Si l-am taiat din radacini din dragoste pt fiul meu pe care-l purtam in pantec! uneori ma ispiteste cel rau..., dar tot din iubire pt copilul meu...raman puternica! mi-e frica de Dumnezeu...Insa tot intr-o mocirla ma zbat, caci am scapat d-un pacat, dar mai am multe si grele...Insa, fara a ma mandri, DEPARTE DE MINE GANDUL ASTA!, am o licarire de bucurie, de multumire k am invins totusi un pacat. Acum mi-e scarba...si-atunci mi-era, dupa ce il savarseam. Dar simt totusi k m-am eliberat de o povara grea! Pana acum m-a intarit Dumnezeu sa nu recad...insa mai am de luptat...cu mine insami!
Iarta-mi indrazneala de a-ti scrie, dar m-am bucurat sa gasesc pe cineva care sa-mi intareasca convingerea k se poate dobori pacatul! Asa k te simti eliberat? asa k esti park mai usor? roaga-te pt mine...o necunoscuta, sa ma pazeasca Domnul de propriile-mi slabiciuni!

A vorbi despre avort înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi cineva în lume. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. E ultima pecete a condamnării la dispariţie a iubirii conjugale. În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în sânul maicii sale. Acest sân îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este, fară îndoială, cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E şi templul iubirii celor doi soţi. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). Dar mama, căreia i s-a încredinţat ocrotirea copilului, îşi trădează această îndatorire, care îi revine prin căsătorie, omorându-şi propriul ei odor. Uciderea se savârşeşte tocmai în acest loc, în care este prezentă, într-un chip deosebit, mâna lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii Răsăritene spun că, prin lepadarea voită a copilului, păcatul pătrunde în vistieriile vieţii. Chiar şi din punct de vedere raţional, ridicând o problemă ca aceasta: „suntem sau nu suntem încă în prezenţa unei fiinţe umane?”, înseamnă să prejudiciem întrebarea. Faptul în sine priveşte adevărul că Dumnezeu însuşi intenţionează să creeze o făptură omenească şi că această făptură, apărută în sânul mamei, este prin avort, în mod deliberat, privată de viaţă, iar acest lucru nici nu este altceva decât un asasinat. Orice crimă este un ultragiu adus persoanei şi trupului omenesc, nici una însă nu se aseamănă cu pruncuciderea, care secătuieşte tezaurul vieţii, distrugând familia şi ruinând neamul.

asta da solutie ... ai gandit-o mult?

Pai asta este soltutia crestina.
(Si de fapt este foarte fireasca. Sexualitatea vine cu responsabilitate fata de partener si fata de eventualul copil. Nu esti pregatit? Abstinenta e solutia.)

Ba e o mare problemă şi asta, problemă gravă. Şi apoi depravarea e cauza pentru majoritatea avorturilor.

Da, asta e soluţia, dacă ar face toată lumea aşa, avorturile s-ar reduce semnificativ, cazurile de avort le-ai putea număra pe degete.

1. Sunt destui care fac avort si in cadrul casatoriei (si nu din motive medicale).
Problema este sa gandeasca oamenii inainte de avea relatii, asupra consecintelor, inainte insa si nu dupa.
"Bun, ma duc cu partenerul/partenera, dar poate rezulta un copil! Si ce facem? Il vrem? Avem posibilitati, poate mosteni boli si etc. alte intrebari?"

Dar nu gandeste lumea. Iubirea si dorinta iti ia mintile. Iar la copiii astia de la 11 la 18 ani care nu mai stiu/vor altceva, li se pare ca este asa "cool" sa ai copii. Habar n-au.
Ba unii su sustin ca ei vor copii, atunci la varsta aia. Si parintii sau alti adulti din jurul lor nu iau masuri, nu-i invata nimic.

2. Da, da, da - adoptia este o solutie (limita ce-i drept pentru femeia insarcinata). Este solutia cea mai buna pentru trei parti: parinti naturali, copii si parinti adoptivi (care nu pot avea copii ai lor).

asta e solutia singura care este placuta Domnului

e ca si cum intr-o campanie antidrog, nu ai face nimic altceva decat ai lansa sloganul "nu va mai drogati". care ar fi rezultatele?

bun ... ati gasit solutia. cum o puneti in practica?