Si eu m-am gandit. Calugaria nu vine in urma deprimarilor, ci este o cale de viata care ofera numeroase satisfactii.

:) Am citit undeva (nu mai stiu unde exact) ceva care suna cam asa: Daca doar te-ai gandit, atunci mai bine ramai mirean...Trebuie gandit bine si nu facut ceva in graba, luata ca si ' renuntare la lupta '.

Nu te mai lua dupa ce ai citit tu nu stiu unde, si nici nu-ti mai aduci aminte prea bine, gandeste conform cu ceea ce crezi tu.

Eu stiu ca trebuie sa ma vindec mai intai de depresie, sa ma pregatesc de renuntarea la lume...unde ai vazut tu calugarita depresiva? :)

Depresia de care zici ca suferi, e un moft. In realitate esti doar neurastenica, adica obosita. Dar depresiva nu poti fi, in conditiile in care in inima ta arde focul credintei si esti umpluta cu Duhul Sfant. Intelegi? Doar carnea iti da impresia ca esti deprimata, insa spiritul tau este dezinvolt si plin de viata.

Sunt doar un om neputincios, ce se lupta cu patimile, de care nu a scapat inca...(:

Geneza 4:7 *Când faci bine, oare nu-n este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"

pacatul bate la usa, adica patimile le constientizezi, dar ceea ce trebuie sa faci este sa nu cedezi acestor patimi.

Pana la urma poate ar fi fost bine sa ne continuam discutiile la un alt topic, ceva de genul ' viata lumeasca sau calugarie' :). Vezi tu...nici eu nu stiu ce vreau pana la urma.Tocmai de aceea ma rog la Dumnezeu: Doamne fa voia Ta, nu a mea....stie El mai bine ce mi-a pregatit.

Dupa ce am citit preocuparile tale,m-am regasit in mare parte in ele!Cred ca esti intr-un fel de "criza" de timp...,ca toata lumea are familie si tu nu si altele de genul asta!...Vei avea familie,sigur!Acum te intreb:cum vrei sa sa-ti fie familia? cu multa credinta in Dumnezeu sau cu multe,multe bogatii materiale???...As zice sa mergi pe la manastiri,prin apropiere de unde traiesti si vorbeste cu cineva de acolo despre ce te framanta.Sigur si cu duhovnicul.Nu trebuie sa cheltuiesti multi bani,mergand departe de casa numai pentru asta!

Mai oameni buni, nu e de joaca cu calaugaria. Ca nu am noroc in lume, hai la manastire, ca acolo mi-o merge mai bine! NU! Complet fals! Daca nu esti in stare sa iti faci un rost in lume, daca etsi neputincios in lume, cu atat mai mult vei fi la manastire!

Si, in sfarsit, sa nu-si inchipuie cineva ca numai daca esti calugar, esti primit de Dumnezeu spre mantuire. Eu cred ca cei mai multi ratati si cei mai multi "improvizati" sunt in viata calugareas*ca. De ce ? Pentru ca viata calugareasca este o viata de exceptie, iar daca se strecoara in ea oa*meni comuni, atunci oamenii aceia nu vor putea face niciodata lucruri care tin de o viata superioa*ra. E mai bine pentru toata lumea ca unii ca aces*tia sa ramana in afara manastirilor.




- Revenind la alt subiect, parinte, spuneti ca in calugarie sunt cei mai multi ratati si ca in calugarie trebuie sa intre oameni de exceptie. Ce inseamna om de exceptie?
-Inseamna un om care nu se joaca cu viata lui, un om care stie ce-i calugaria, stie ceea ce a lasat si ceea a gasit si care nu mai poate fi clintit din calea calugariei. Adica, nu oameni cu lipsuri, pentru ca in manastiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fara cultura, oameni care nu s-ar fi descurcat in viata comuna. Or, acestia niciodata nu vor fi niste calugari buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la manastire. Daca te duci prin manastiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de casatorie, nici de calugarie. Acestia nu inainteaza, nu fac parte din randul oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fata si in casatorie si care nu e refugiat la manastire.

Arhim. Teofil Paraian