![]() |
1. Daca omul nu este convins de existenta lui Dumnezeu atunci de ce se mai roaga?Pentru a acoperi toate posibilitatile?
2.Omul este liber sa aleaga si poate fi judecat pentru decizia sa atunci cand nu are toate informatiile?Ar fi o greseala daca ar stii cu siguranta ca Dumnezeu exista si ar pacatui.Omul nu refuza sa creada din rea vointa ci pentru ca este rational sa o faca. Libertatea omului nu ar trebui sa se refere la a alege ce este adevarat. |
Citat:
2. Probabil vă referiți la situațiile în care ignoranța exonerează de vină. Da, există asemenea situații: sunt, pe de o parte, cei care nu au auzit cuvântul Evangheliei, pe de altă parte cei care nu au în întregime discernământ și sunt incapabili de deliberare suficientă. În primul caz vorbim de ignoranță invincibilă, în al doilea de inocența minții. În ambele cazuri, deși fapta este păcătoasă, neexistând intenție (respectiv deliberare) vorbim de "păcat material", adică de o faptă păcătoasă de care făptașul nu este vinovat și nu va fi judecat ca vinovat de Dumnezeu. În cele mai multe cazuri, în zilele noastre, întâlnim nu ignoranță invincibilă, ci ignoranță vinovată. Una este neauzirea Evangheliei, altceva este rejetul Evangheliei. În acest al doilea caz, există vinovăție și vorbim de păcat formal. Cum este posibil ca cineva care crede în Dumnezeu, în tot ceea ce El și Biserica Sa ne-a spus, să păcătuiască totuși ? Cel mai des este vorba de un mecanism psihologic: prin comiterea păcatului, păcătosul vizează o recompensă apropiată, care precumpănește în fața unei pedepse îndepărtate. Sau invers, ca să evite o suferință apropiată, păcătosul alege păcatul în ciuda promisiunii unei recompense mai îndepărtate. Alte mecanisme care mai pot apărea sunt: -păcatul împotriva Spiritului Sfânt de a comite păcatul cu gândul la penitența și absolvirea viitoare (adică un raționament de tipul: "Dumnezeu e atât de bun încât îmi va da oricum o a doua șansă, așa că de asta pot să-mi bat joc"). -cedarea față de dezorientarea diabolică, cu mai multe subtipuri. Principalul mod de acțiune al diavolului este inducerea ideii că un păcat pe care alegem să îl comitem nu este chiar păcat, că Isus sau Biserica nu s-au referit la circumstanțele noastre exacte, ori că au greșit referindu-se la ele. Să ne amintim de felul cum induce Ispititorul primul păcat al protopărinților noștri: "Oare a spus Dumnezeu....?" |
Citat:
|
Citat:
Acuma, dacă credeți acest lucru și, în urma rugăciunilor și cercetărilor, ajungeți la concluzia că există identitate între Biserica întemeiată de Cristos și Biserica Ortodoxă, TREBUIE să aderați la Biserica Ortodoxă, iar a nu face acest lucru vă primejduiește sufletul, însemnând rejetul instrumentului pentru mântuire pe care Mântuitorul vi l-a pus la dispoziție. Dacă, dimpotrivă, în urma rugăciunilor și cercetării, Spiritul Sfânt vă arată că nu Biserica Ortodoxă este Biserica lui Cristos, atunci nu este un păcat să nu aderați și acest lucru nu vă primejduiește sufletul, fiind necesar în acest caz să cercetați mai departe care ar fi acea Biserică, din moment ce Isus a spus că urmează să întemeieze una. Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 10:50:19. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.