|
Fragment de sonet
”Cu vocea ei în zdrențe iubirea-ndemn împarte:
Dezmoșteniți de ură, ne scuturăm de moarte.” |
Dor Valeriu Gafencu
Traiesc flamand,traiesc o bucurie
frumoasa ca un crin din paradis. Potirul florii e mereu deschis si-i plin cu lacrimi si cu apa vie. Potirul florii eo-mparatie. Cand raii ma defaima si ma-njura si-n clocot de manie ura-si varsa, potirul lacrimilor se revarsa si-mi primeneste sufletul de zgura. Atunci Iisus de mine mult se-ndura. Sub crucea grea ce ma apasa sanger, cu trupu-ncovoiat de neputinta. Din cand in cand,din cer coboar-un inger si sufletul mi-l umple de credinta. M-apropii tot mai mult de biruinta. Ma ploua-ntaina razele de soare, m-adapa Iisus cu apa vie, Grauntele zvarlit in groapa-nvie, cu viata inbracata-n sarbatoare. Traiesc flamand, traiesc o bucurie. Sub flacara iubirii arzatoare, din zori de zi si pana-n noapte astept. Te chem si noaptea,ghemuit cu capu-n piept: Iisuse,Iisuse ! Incet ma mistui,ca o lumanare. |
Rugaciunea din amurg ,Nichifor Crainic
Ma rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am impartitcu ei. Pe morti in rugaciunea de seara mi-i culeg. Acestia sunt,Doamne,iar eu printre morminte. Au fost in ei avanturi si-au fost pogoraminte. Putin in fiecare,in toti am fost intrg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea,dar vrajba,din toate ce ramane? Zdrobita rugaciune la mila,Stapane, Sunt si eu printre mortii rugandu-ma sa-i ierti. Si adunandu-mi vii,la mila ta recurg, Cand crugul alb al zilei pamintul incununa: Tu da-le,Doamne,da-le cu toata mana buna Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg. |
Rugaciune pentru pace
Slava Tie,Doamne ,pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat, Din abisul pacii visului i-ai dat Deslegari de taineprin naluci de soapte, Slava Tie,Doamne pentru-aceasta noapte ! Semana cu noaptea umilitei nasteri Cand ai rupt pecetea vechiului blestem, Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem Si varsand lumina vesnicei cunoasteri Semana cu noaptea umilitei nasteri. Ingerul lasase portile-ntr-o parte, Cantec fara sunet Te slavea-n sobor, Unduiau azurul aripi fara zbor, Cand spre-abisul pacii,nazarit departe, Ingerul lasase portilr-ntr-o parte Doamne,da-mi si mie pacea Ta cereasca, Miezulde tacere al strigatei vieti Care-nflacareaza din fricosi profeti, Maduva ce-mpinge varful sa-nfloreasca, Doamne,da-mi si mie pacea Ta cereasca. Da-mi si mie pacea inimii,Stapane, Flacara ce nu se zbate-o uragan, Sa razbesc razboiul duhului dusman, Caci tarana trece,sufletul ramane, Da-mi si mie pacea inimii,Stapane. Tu racoarea celui ars pe rug,Iisuse Si dulceata celui sfasiat de leu, In arena mortii,Dumnezeul meu, Fii si rasaritul vietii mele-apuse, Tu racoarea celui ars pe rug ,Iisuse. |
mii de scuze poezia Rugaciuna pentru pace e scrisa de Nichifor Crainic
|
Citat:
|
ECLEZIASTUL-versuri-
Savatie Bastovoi "E vreme s-arunci pietre si vreme sa le strangi, E vreme ca sa urli si vreme e sa plangi. E vreme sa iubesti, dar si sa te desparti. E vreme pt. pace si vreme sa te bati. E vreme pt. tot lucrul de sub cer. E vreme sa vorbesti si vreme sa asculti. E vreme sa fii jertfa si vreme e sa lupti. E vreme pt. toate si nu te intrista: Tu hotarasti ce vrei sa faci cu viata ta." |
"Cat e de greu si-anevoios
Drumul din mine inspre tine, Cand pe altarul rece dintre noi Nu-i sacra ardere de sine!" (Ioan Alexandru) |
Ca pe un diamant - V, Voiculescu
Strivit zaceam sub scoarta humii in bezna pururi blestemata Si plin de lut duceam robia in miezul stancilor batrane, Cand mana ta m-a scos de acolo si m-a spalat de orice pata In apele eternitatii ca pe un diamant, Stapane!... Curand apoi chemasi asupra-mi taisul aspru al durerii Si mi-ai cioplit in mii de fete amarnic sufletul din mine Ca pe un diamant, Stapane, ce si-a sporit harul puterii, Caci inmiit va sa rasfranga lumina ce-a cuprins in sine. Ca pe un diamant, Stapane, m-ai pus in crucea stemei tale Si-n aurul iubirii sfinte m-ai ferecat - deasupra urii - Sa licaresc in noaptea vremii, cand stele n-or mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei tale pe larga frunte a fapturii! |
Luminatorul (V. Voiculescu)
Am fost ca nerodul din poveste Ce cara soarele cu oborocul In casa-i fara usi, fara ferestre... Si-si blestema intunerecul si nenorocul. Ieseam cu ciubarele mintii, golae, afara, In lumina si para, Si cand mi se parea ca sunt pline, Intram, rasturnandu-le-n mine. Asa ani de-a randul M-am canonit sa car lumina cu gandul... Atunci ai trimis ingerul tau sa-mi arate Izvorul luminii adevarate: El a luat in maini securea durerii Si a izbit fara mila peretii. Au curs caramizi si moloz puzderii, S-a zguduit din temelii cladirea vietii, Au curs lacrimi multe si suspine, Dar prin spartura facuta-n mine, Ca printr-un ochi de geam in zidul greu, Soarele a navalit inlauntrul meu. Si cu el odata, Lumea toata... Ingerul luminator a zburat aiurea, Lasandu-si infipta securea. Cocioaba sufletului de-atuncea insa-i plina De soare, de slava si lumina. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 09:16:28. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.