S-ar putea face, iar ceilalti sa inteleaga motivele si sa nu ne mai invite periodic. (insa nu comunicat, ci discutie personala, asa ar fi normal) Daca protestantii cred in invatatura lor, atunci chiar nu vad de ce tin sa le recunoastem noi tainele, de ce fac atatea congrese in care parca-ti negociezi credinta, ne trezim sa reinterpretam si reinterpretam la infinit. Sa mearga pe drumul pe care l-au ales, daca sunt convinsi ca sunt in Adevar, sa se straduie sa fie purtatori de Hristos, iar noi il urmam pe al nostru. Idem si pentru catolici, care trebuie sa inteleaga ca unitatea deplina va fi la Parusie, acum suntem cu totii pe drum spre unitate, deci orice incercare din initiativa umana de a realiza unitatea inainte de Parusie (mai ales cand vorbim de aspecte doctrinare radical diferite) va avea, dupa mine, efect contrar: mai multe conflicte, dispute, dezbinari. Putem convietui pasnic si fara a avea aceeasi eticheta confesionala, fara a forta unirea teologica, doar cu cat suntem mai umani, cu atat vom fi mai uniti. Din politete, mergi la intalnirile unora, caci stii ca-i bucura prezenta ta, dar sincer, n-ar trebui sa forteze unele lucruri.

Hopa!
Asta îmi pare un pariu teologic destul de ţapăn...:)
Poţi să argumentezi un pic?

Sincer, pe mine mă cam mohorăşte perspectiva asta...
Dar dacă e plauzibilă, sunt dispus să îmi revizuiesc poziţia (şi să se schimbe, ceva, pe ici pe colo...:))

Atunci când Hristos a vrut ca "toţi să fie una" se referea şi la unitatea de credinţă, atât cât se poate şi este omeneşte posibil, pentru că o unitate absolută nici nu are cum să existe, date fiind particularităţile oamenilor şi a felului specific al fiecăruia de a vedea lucrurile. Însă trebuie să existe o unitate.

Dacă dumneata ai impresia că să scoţi erezia papistă din sufletele romano-"catolicilor" este dezrădăcinare, compromis, distrugere atunci poziţia mea este că nu eşti ortodoxă, sau că eşti doar în mod formal ortodoxă. Din nefericire această atitudine este oarecum încurajată de pasivitatea ierarhilor ortodocşi la nivel general care nu s-au urnit până acum să se pronunţe clar asupra papistăşiei, asupra ereziei sau non-ereziei referitoare la sfântul eretic papa. Din tot ce am citit până acum mi-am dat seama care este poziţia autentic ortodoxă cu privire la erezia papistaşă, şi anume că papistăşismul este erezie, şi ca orice erezie în mod normal ar trebui anatematizată şi condamnată oficial fără nici un fel de reţinere; aceasta este poziţia autentică ortodoxă şi catolică: PAPISTĂŞIA ESTE EREZIE; atunci dacă asta este poziţia ortodoxiei, de ce nu este condamnată? De ce în trecut Biserica Ortodoxă îşi făcea datoria din punctul ăsta de vedere, iar azi nu o mai face? sau o mai face prin diverşi reprezentanţi forumistici care anatemizează ortodoxismul şi sectele cipofobe.

Ca să revin, constituie o datorie sfântă, religioasă, de credinţă a ortodocşilor să încerce, iar dacă se poate să şi reuşească, să lupte împotriva acestei erezii, să o scoată din credinţa catolicilor, iar dacă se poate chiar să o distrugă, teologic vorbind evident, nu mă refer la vreo agresiune fizică de orice natură asupra credincioşilor papistaşi. Dacă Biserica Ortodoxă deţine adevărul din acest punct de vedere, adică dacă papismul (sau primatul papal aşa cum îl văd ereticii şi cum a fost definit la sinoadele Vatican I şi II) este erezie (şi asta este poziţia teologiei ortodoxe din tot ce am citit până acum, şi cu argumente extrem de clare şi convingătoare, numai orbii care se fac orbi de voie şi din rea-credinţă nu pot să le accepte) atunci este o datorie sfântă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ANATEMATIZAREA fără preget a acestei erezii vătămătoare de suflete, a acestei înşelări diavoleşti şi încercarea de a scoate din istorie aceast erezie ecleziologică. Nu văd absolut nici o problemă ca, dacă Biserica Ortodoxă deţine adevărul în această chestiune, să încerce prin toate modalităţile ortodoxe să distrugă această erezie, mai ales dacă Biserica Ortodxoxă este atacată pe diverse căi; şi nu mă refer la catolicii simpli, ci la erezia în sine, la învăţătura în sine care este eretică. Ba dimpotrivă consider că cine nu se luptă pentru căderea ereziei papistaşe şi ne mai şi invită la compromisuri nu este ortodox, nu slujeşte Bisericii lui Hristos şi evident că nu trebuie luat în nici un fel în considerare. Renunţarea la erezia primatului papal, aşa cum este definit la sinodul I Vatican, nu ar constitui deloc o "dezrădăcinare", un "compromis", o "autodistrugere", ci dimpotrivă ar constitui premisă esenţială pentru primirea adevărului şi pentru o unire reală, iar nu pentru o uniaţie (falsa unire).

Biserica Ortodoxă nu este şi nu a fost o biserică a compromisurilor, a "conciliarismului", a relativismului, a toleranţei; dimpotrivă Biserica Ortodoxă, atunci când a venit vorba despre dogme, a fost întotdeauna intolerantă, a anatematizat ereziile, a separat întotdeauna adevărul de erezie, de aceea şi spun că atitudinea pe care şi aici ai afişat-o şi în alte postări nu este ortodoxă, iar dumneata nu ai comuniune reală cu Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos, una, sfântă, catolică şi apostolică.

Şi chiar şi dacă nu ar fi vorba despre o agresiune religioasă directă, ci doar în cazuri de legitimă apărare religioasă, şi tot trebuie anatematizată erezia pentru ca apele să fie despărţite, adevărul separat de erezie, şi lăsaţi ereticii în voia minţii lor că oricum papismul se va prăbuşi de la sine; odată cu erezia de la Vatican I şi II, papistăşia şi-a pus singură cruce din punct de vedere dogmatic, iar ieşirea acestei erezii de pe scena istoriei nu mai este în realitate decât o chestiune de timp (cât timp va mai dura până se va usca creanga ruptă din trunchiul Bisericii). Însă şi ortodocşii pot să contribuie şi poate chiar ar trebui să contribuie la prăbuşirea cât mai rapidă a acestei erezii, pentru ca să nu mai fie atâtea suflete vătămate de această înşelare diavolească.

Decebal, ar trebui sa reflectati mai mult inainte de a scrie un comentariu referitor la o anumita postare, ca intelegeti numai ce vreti d-voastra din acea postare, nu adevarul. Catolicul nu trebuie sa renunte la primat, nici la alte puncte de dragul concilierii, simtind in sinea sa ca face un compromis, el trebuie sa o faca doar daca constientizeaza ca intra-adevar primatul papal (in acceptiunea catolica) este o deteriorare ecleziologica, o abatere, de aceea trebuie sa renunte. La fel si protestantii, ei nu trebuie sa-si "indulceasca" si relativizeze doctrina doar de dragul unei uniri formale, a unui ecumenism sentimental, ei trebuie sa vina la Ortodoxie daca intr-adevar cred. Unirea formala, pe baza de compromisuri, e autodistrugere.
Ce sa argumentez? Daca-i posibila o coeziune fara fisuri? :)

Ţi-am spus o dată şi îţi repet: PENTRU ERETICI SĂ RENUNŢE LA EREZIA SAU EREZIILE LOR NU ESTE AUTODISTRUGERE, DEZRĂDĂCINARE SAU LUCRU STUPID, ba dimpotrivă este o reală binecuvântare, iar Biserica Ortodoxă are obligaţia misiunii între papistaşi şi pocăiţi pentru a îi convinge de starea de erezie în care se află aşa încât mai devreme sau mai târziu să lepede şi să anatemizeze ereziile. Orice formă de ecumenism în care Biserica Ortodoxă nu anatemizează ereziile celorlalţi şi în care nu face eforturi de a îi convinge de adevăr, ducând o politică de toleranţă este eretică. Asta în cazul în care Biserica Ortodoxă pretinde că are şi chiar are adevărul.

Iar primatul papal nu este o simplă "deteriorare" ecleziologică, este o EREZIE care trebuia şi trebuie condamnată şi anatematizată cu toată hotărârea de Biserica Duhului şi a Adevărului.

Aici va dau dreptate. Teologii ortodocsi care se angajeaza in dialog ecumenic, trebuie sa aiba mereu constiinta ca nu pot impune o orientare doctrinara in care Biserica ortodoxa in totalitatea ei nu se regaseste. Desigur, ei pot semna diverse documente privind suprematia papala, care prin vraja lexicala se transforma in primatul diaconal al episcopului Romei, insa acel document este nul, din moment ce Biserica nu se regaseste in el. Intelegerea specifica existenta in Ortodoxie referitoare la episcopul Romei era de "primat intru iubire" (protokathedria), nu primat jurisdictional universal, drept divin sau ce mai spun romano-catolicii. Baconsky, daca nu ma insel, spunea mai demult ceva de genul ca a aparut o adevarata birocratie de experti ai reconcilierii, cu zeci de diplome, ce se plimba prin lume la diverse seminarii si congrese, ca o secta privilegiata de abonati ai dialogului :)

Am citit zilele acestea ceva scris de Ierom. Savatie Bastovoi, dialogul dintre Episcopul K si comisarul european desi e unul virtual este exact ceea ce am vrut sa spun si eu mai pe ocolite, pentru ca insusi gandul ca un asa dialog ar fi posibil te cutremura. Dar asta e senzatia pe care o am cand vad intrunirile astea ecumeniste, si exact asa imi inchipui si organizatorul/spectatorul pentru care se joaca piesa, in persoana comisarului european.

http://apologeticum.wordpress.com/20...-vrednic-este/

si iata unul din comenturile de pe aceasta pagina:

"IPS Irineu Popa – i-a spus unui frate care a intrat in audienta – considera saptamana de rugaciune ecumenica drept un gest fatarnic. Ii numea, cu alte cuvinte, pe ecumenisti (fie ei si din randurile ierarhilor ortodocsi) fatarnici!

IPS Irineu este Mitropolit al Olteniei, regiune unde nu stiu sa fi avut loc aceasta nefasta saptamana!"

.............................

Iar pe de altă parte, asta cu episcopul Romei că el ar avea nu ştiu ce primat de slujire, asta nu este o chestiune dogmatică, bătută la modul absolut în cuie. Însăşi natura primatului de slujire arată foarte clar că un astfel de primat nu este în mod necesar legat de vreun scaun episcopal, fie el la Roma sau în altă parte; el este legat de calitatea persoanei şi de calitatea celorlalţi de a avea puterea să recunoască cine este ăl mai slujitor şi mai vrednic dintre toţi. Inclusiv pentarhia aia de care se tot leagă ortodocşii nu ţine propriu-zis de dogmatică, ci este un construct istoric şi ca orice astfel de construct este o chestie relativă, nu dogmatică şi bătută în cuie, de nemişcat.