| fallen |
04.09.2013 20:51:06 |
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
(Post 427379)
Poți fi tentat să-l învingi pe celălalt cu argumentele proprii, pe care le consideri foarte îndreptățite, cum ar fi cele legate de credință, de ce consideri tu că este prioritar în viața voastră (de multe ori prioritățile nu sunt aceleași pentru cei doi), sau să te lași învins de argumentele lui, pentru dragostea pe care i-o porți. Dar poate apărea o dilemă, poți fi sfâșiat între dragostea de Dumnezeu și dragostea de soț uneori, el cerându-ți, poate, să-i jertfești tocmai pe cea dintâi.
|
Pana la urma, e "rau" oricum ; daca il iubesti si-i doresti iertarea si mantuirea, e "rau" pentru tine (dureros) sa vezi ca el/ea nu o vrea; daca ajungi sa-l urasti, sa te lepezi de el, pentru ca realizezi ca iti este piatra de poticnire, iar e rau, pentru ca stim cu totii ce se va intampla cu aceia care sunt piatra de poticnire celorlalti frati ai lor.
Ca sa nu mai spunem ca , Doamne fereste, si noi am putea deveni "pietre de poticnire": oricine are un prieten, cunostinta, a carui mama, sotie, soacra, bunica, e o habotnica nesuferita (indiferent de confesiune) stie cat e de tentat acela sa dispretuiasca si sa urasca doctrina respectiva, cel putin, daca nu tot ce inseamna biserica, credinta, preotime, etc... |
