Ev. Marcu 11, 11-23
 

În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi, după ce a văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat la Betania cu cei doisprezece. A doua zi, plecând din Betania, a flămânzit şi, văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic în el, decât numai frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a grăit Iisus către smochin, zicând: de acum înainte nimeni să nu mai mănânce în veci rod din tine. Iar ucenicii au auzit aceste vorbe. Apoi au venit în Ierusalim şi, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau şi pe cei care cumpărau în templu; şi a răsturnat El mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei. Şi nu îngăduia să mai treacă cineva cu vreun vas prin templu şi-i învăţa, zicându-le: oare, nu este, scris: casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit cărturarii şi căpeteniile preoţilor şi căutau în ce chip să-L piardă, căci se temeau de Dânsul, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Sa. Iar când s-a înserat, Iisus a ieşit afară din oraş. A doua zi, dimineaţa, trecând, au văzut smochinul uscat până la rădăcină şi, aducându-şi aminte, Petru, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care L-ai blestemat s-a uscat. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se va face.

Ev. Marcu 11, 27-33
 

În vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim şi, când se plimba el prin templu, au venit la Dânsul cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: am să vă întreb şi Eu pe voi o vorbă şi să-mi răspundeţi. Atunci vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Ei însă vorbeau între ei, zicând: dacă vom răspunde: din cer, va zice: pentru ce dar n-aţi crezut în el? Iar dacă răspundem: de la oameni... se temeau de popor, pentru că toţi aveau despre Ioan credinţa că a fost într-adevăr prooroc. Deci, răspunzând lui Iisus, au zis: nu ştim. Atunci şi Iisus le-a zis: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu)
 

Luca 19, 1-10
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Ev. Marcu 12, 13-17
 

În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi cărturarii au trimis la Iisus pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Deci au venit şi I-au zis: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm? Însă Iisus, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi un dinar, să-l văd. Iar ei I-au adus. Şi i-a întrebat: ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe el? Ei I-au zis: ale Cezarului. Atunci Iisus le-a zis: daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi au rămas foarte miraţi de Dânsul.

Ev. Marcu 12, 28-37
 

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre cărturari şi L-a întrebat: care este cea dintâi dintre toate poruncile? Iar Iisus i-a răspuns că cea dintâi dintre toate este aceasta: ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta; aceasta este cea dintâi poruncă; iar a doua, asemenea aceasteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea, nu este altă poruncă. Atunci cărturarul I-a zis: bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că este un singur Dumnezeu şi nu este altul afară de El; şi a-L iubi din toată inima şi din tot cugetul şi din tot sufletul şi din toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine însuşi este mai mult decât toate prinoasele şi jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Dar când învăţa în templu, Iisus a zis: cum spun cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Caci însuşi David, insuflat de Duhul Sfânt, a grăit: zis-a Domnul, Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale. Deci însuşi David îl numeşte pe El Domn; atunci cum este fiul lui? Şi toată mulţimea îl asculta cu bucurie.

Marcu 12, 38-44
 

Ev. Marcu 13, 1-8
 

În vremea aceea, ieşind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce lespezi şi ce ziduri! Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: vezi aceste iduri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Iar când şedea Dânsul pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, L-au întrebat pe el, deoparte, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei: spune nouă când vor fi acestea şi care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea? Atunci Iisus, răspunzând, a început să le spună: vedeţi să nu vă înşele cineva; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi pe mulţi vor înşela. Iar când veţi auzi de războaie şi de veşti de războaie să nu vă spăimântaţi, căci trebuie să fie acestea, dar încă nu va fi sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; şi vor fi pe alocurea cutremure, foamete şi tulburări; acestea vor fi începuturile durerilor.

Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a fariseului) Luca 18, 10-14
 

Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, prea desfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

Ev. Marcu 13, 14-23
 

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de proorocul Daniil, stând unde nu se cuvine - cine citeşte, să înţeleagă -, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi, şi cel ce va fi pe casă să nu se coboare în casă, nici să nu intre să ia ceva din casă; şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în acele zile. Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi chin cum nu a fost până acum, de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de n-ar scurta Domnul zilele acelea, nu s-ar mântui nici un om; dar pentru cei aleşi, pe care El i-a ales, a scurtat zilele acelea. Atunci de vă va zice cineva: iată aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama, căci iată mai înainte v-am spus vouă toate.

Ev. Marcu 13, 31-37; 14, 1-2
 

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi când va veni ziua aceea. Este tocmai ca un om care a plecat departe şi, lăsându-şi casa, a dat slujitorilor săi puterea, fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheaţi, dar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind. Iar cele ce vă spun vouă, le spun tuturor: privegheaţi!
Şi după două zile erau Paştile şi azimile, iar căpeteniile preoţilor şi cărturarii căutau cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: nu în timpul praznicului, ca să nu fie tulburare în popor.

Ev. Marcu 14, 3-9
 

În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul şi şezând la masă, a venit o femeie, având un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a turnat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii cărora le părea rău în cugetul lor şi ziceau: pentru ce s-a făcut această risipă cu mirul? Căci se putea vinde acest mir cu mai mult de trei sute de dinari şi să se dea săracilor; şi o certau pe ea. Dar Iisus le-a zis: lăsaţi-o în pace; pentru ce îi faceţi supărare? Ea a făcut un lucru bun pentru Mine. Căci pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi, oricând veţi voi, puteţi să le faceţi bine; dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ea, ce a avut de făcut, a făcut; mai dinainte a apucat de a uns trupul Meu spre îngropare. Adevărat vă spun că oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ceea ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.

Duminica a 34-a după Rusalii (a întoarcerii Fiului risipitor) Luca 15, 11-32
 

Marcu 11, 1-11
 

Ev. Marcu 14, 10-42
 

În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la căpeteniile preoţilor, ca să le vândă pe Iisus. Iar aceia, auzind, s-au bucurat şi i-au făgăduit să-i dea bani. Deci Iuda căuta un prilej nimurit, ca să-L dea în mâna lor. Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfeau mielul de Paşti, L-au întrebat ucenicii Lui: unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim, ca să mănânci Paştile? Atunci a trimis doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: mergeţi în oraş şi vă va întâmpina pe voi un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul şi acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul întreabă: unde este odaia de oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut gata; acolo să pregătiţi pentru noi. Şi s-au dus ucenicii Lui şi, ajungând în oraş, au găsit precum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când s-a înserat, a venit cu cei doisprezece. Când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde. Iar ei au început să se întristeze şi să zică unul către altul: nu cumva sunt eu?, şi celălalt: nu cumva sunt eu? Iar El, răspunzând, le-a zis: unul din cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Într-adevăr Fiul Omului va merge, aşa cum este scris pentru Dânsul; dar vai de acel om prin care se vinde Fiul Omului! Mai bine ar fi fost de omul acela de nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat lor şi au băut dintr-însul toţi. Şi a zis lor: acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat vă spun vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, în împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: toţi mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este: bate-voi păstorul şi se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: chiar dacă toţi Te vor părisi, eu nu. Iisus însă i-a răspuns: adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, tu te vei lepăda de trei ori de Mine. Dar el cu mai multă stăruinţă zicea: chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi tot aşa au zis cu toţii. Apoi au venit într-un loc, al cărui nume este Ghetsimani, şi a zis ucenicilor Săi: sedeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu Dânsul pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi a început să se teamă şi să se tulbure. Şi le-a zis: întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Apoi, mergând puţin mai înainte, a îngenunchiat pe pământ şi se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la Dânsul ceasul acela, şi zicea: Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă; depărtează paharul acesta de la Mine, însă facă-se nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut un ceas să veghezi? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, iar trupul este neputincios. Şi iarăşi s-a dus de s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Dar, întorcându-se, i-a găsit din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de somn, şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: dormiţi de acum şi vă odihniţi. E gata! A sosit ceasul; iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată cel ce M-a vândut s-a apropiat.

Ev. Marcu 14, 43-72; 15, 1
 

În vremea aceea, cândvorbea Iisus cu ucenicii Săi, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, de la căpeteniile preoţilor, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse un semn, zicând: pe care îl voi săruta, Acela este; prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. Şi, venind în clipa aceea, s-a apropiat de Dânsul şi i-a zis: Învăţătorule, Învăţătorule, şi L-a sărutat. Iar ceilalţi au pus mâinile pe Dânsul şi L-au prins. Iar unul dintre cei ce stăteau lângă Dânsul, scoţând sabia, a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi? În toate zilele am fost la voi în templu învăţând, şi nu M-aţi prins; dar acestea se fac ca să se împlinească Scripturile. Şi, lăsându-L, au fugit toţi ucenicii. Iar un tânăr mergea după El, îmbrăcat cu o pânză de in pe trupul gol, şi l-au prins. Dar el, lăsând pânza de in, a fugit gol de la ei. Şi l-au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toate căpeteniile preoţilor cu bătrânii şi cărturarii. Iar Petru de departe a mers în urma Lui, până înăuntru, în curtea arhiereului, şi şedea împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc. Iar căpeteniile preoţilor şi tot sfatul căutau împotriva lui Iisus mărturie, ca să-L omoare, dar nu găseau; pentru că mulţi mărturiseau minciuni împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. Atunci s-au ridicat unii care au mărturisit strâmb împotriva Lui, zicând: noi L-am auzit zicând aşa: Eu voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Atunci, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Atunci Iisus i-a răspuns: Eu sunt; şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, rupându-şi hainele sale, a zis: ce ne mai trebuie alte mărturii? Aţi auzit blasfemia; ce vi se pare? Iar ei toţi l-au osândit că este vinovat de moarte. Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnul şi să-I zică: prooroceşte! Şi slujitorii îl băteau cu palmele peste obraz. Pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului şi, văzându-l pe Petru care se încălzea, s-a uitat bine la el şi a zis: şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: nu ştiu şi nici nu înţeleg ce vrei să zici. Apoi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo că şi acesta este dintre ei. Iar el iarăşi a tăgăduit. Însă peste puţin timp cei ce stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: cu adevărat că eşti dintre ei, căci eşti galileian şi vorbirea ta este la fel. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: nu ştiu pe Omul acesta despre care-mi vorbiţi. Şi îndată a cântat a doua oară cocoşul. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: că, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a început să plângă.
Iar dis-de-dimineaţă, căpeteniile preoţilor au ţinut sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu toată adunarea şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat.

Duminica Înfricoşătoarei judecăţi (a Lăsatului de sec de carne) Mt. 25, 31-46
 

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci, drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică.

Ev. Luca 19, 29-40; 22, 7-39
 

În vremea aceea, apropiindu-se de Betfaghi şi de Betania, lângă muntele ce se chemă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus doi dintre ucenicii Săi, zicându-le: mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, cum veţi intra în el, veţi găsi legat un mânz pe care n-a şezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar dacă vă va întreba cineva pentru ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi că îi trebuie Domnului. Şi, ducându-se, cei trimişi au găsit precum le spusese. Iar când dezlegau mânzul, a zis stăpânul lui către ei: pentru ce dezlegaţi mânzul? Ei au răspuns: Domnului îi trebuie. Şi l-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, au pus pe Iisus deasupra. Iar, pe când mergea, oamenii îşi aşterneau hainele în calea Lui. Şi, apropiindu-se de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare, pentru toate minunile pe care le văzuse şi ziceau: binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către Dânsul: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis: vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

Ev. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1
 

În vremea aceea, ieşind de la Cină, Iisus s-a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul. Şi, când a sosit în acest loc, Le-a zis: rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită. Apoi s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga, zicând: Părinte, de voieşti depărtează paharul acesta de la Mine; însă nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească.
Şi, sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Săi şi i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis: de ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Dar, pe când vorbea, iată o mulţime de oameni şi cel care se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi el s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute, pentru că acest semn îl dăduse lor: pe care îl voi săruta eu, Acela este. Atunci Iisus i-a zis: Iudo, prin sărutare vinzi pe Fiul Omului? Şi cei care erau lângă Dânsul, văzând ce avea să se întâmple, L-au întrebat: Doamne, să lovim cu sabia? Şi unul dintre ei a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: lăsaţi, până aici! Şi, atingându-se de urechea lui, l-a vindecat. Iar către căpeteniile preoţilor, către conducătorii templului şi către bătrânii care veniseră asupra Sa, Iisus a zis: ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţi? În toate zilele am fost cu voi în templu şi n-aţi întins mâinile asupra Mea; dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului. Şi, punând mâna pe Dânsul, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru, de departe, mergea după Dânsul. Şi făcând ei foc în mijlocul curţii şi, şezând împreună la foc, a şezut şi Petru printre ei. Şi văzându-l cum sta la foc, şi uitându-se bine la el, o slujnică a zis: şi acesta era cu El. Dar Petru s-a lepădat de Iisus, zicând: femeie, nu-L cunosc. Curând, după aceea, l-a văzut altul şi i-a zis: şi tu eşti dintre ei. Petru însă a răspuns: omule, nu sunt. Cam după un ceas, un altul a adeverit, zicând: cu adevărat şi acesta era cu El, căci este doar galileian. Atunci Petru a zis: omule, nu ştiu ce spui. Şi numai decât, când nu sfârşise bine vorba, a cântat cocoşul. Şi, întorcându-se, Domnul s-a uitat spre Petru şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: astăzi, mai înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi, ieşind afară, Petru a plâns cu amar. Iar oamenii care păzeau pe Iisus îl batjocoreau, îl băteau şi legându-L la ochi, îl loveau peste obraz şi-L întrebau, zicând: prooroceşte, cine este cel ce Te-a lovit! Şi altele multe blasfemii ziceau împotriva Lui. Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, căpeteniile preoţilor şi cărturarii şi, ducându-L în soborul lor, L-au întrebat: spune nouă dacă eşti Tu Hristosul? El le-a răspuns: dacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-mi veţi da drumul. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Atunci toţi au zis: aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Iar El a zis către ei: voi înşivă spuneţi că Eu sunt. Atunci ei au zis: ce ne mai trebuie mărturie, când noi înşine am auzit din gura Lui?
Apoi toată mulţimea lor s-a sculat şi L-au dus la Pilat.

Ioan 6, 35-39
 

Ev. Luca 23, 1-34, 44-56
 

În vremea aceea căpeteniile preoţilor, cărturarii şi bătrânii poporului au adus pa Iisus la Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând: pe acesta L-am aflat răzvrătind neamul nostru şi oprind să dăm dajdie Cezarului, zicând că El este Hristos, împărat. Pilat L-a întrebat, zicând: eşti Tu împăratul iudeilor? Iar Dânsul, răspunzând, i-a zis: tu însuţi spui că sunt. Atunci Pilat a zis către căpeteniile preoţilor şi către popor: nu aflu nici o vină în acest Om. Dar ei mai cu putere stăruiau în spusa lor, zicând că întărâtă poporul cu învăţătura Lui prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici. Iar Pilat, auzind de Galileea, a întrebat dacă Omul este galileian. Şi, aflând că este din ţinutul lui Irod, L-a trimis la Irod care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, când a văzut pe Iisus, s-a bucurat mult, căci de multă vreme dorea să-L cunoască, pentru că auzise multe despre Dânsul şi nădăjduia să-L vadă săvârşind vreo minune. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. Iar căpeteniile preoţilor şi cărturarii erau de faţă şi-L învinuiau foarte tare. Atunci Irod împreună cu ostaşii lui, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat. Şi în ziua aceeaşi zi Pilat şi Irod s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau învrăjbiţi între ei. Iar Pilat, chemând pe căpeteniile preoţilor, pe conducători şi poporul, a zis către ei: aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L înaintea voastră, n-am găsit nici o vină în acest Om din toate câte îl pârâţi; şi nici Irod, căci L-a trimis la mine; şi iată, că nici un lucru vrednic de moarte n-a săvârşit; deci, pedepsindu-L, îi voi da drumul. Pentru că tot trebuia să le elibereze la praznic un vinovat. Dar toată mulţimea a strigat, zicând: la moarte Acesta, iar nouă să ne eliberezi pe Baraba - unul care era aruncat în temniţă pentru o răscoală ce avusese loc în oraş şi pentru omor. Din nou Pilat le-a vorbit, vrând să elibereze pe Iisus. Dar ei strigau, zicând: răstigneşte-L, răstigneşte-L! Atunci el a zis a treia oară către ei: dar ce rău a făcut Acesta? Nici o vină de moarte n-am aflat în El; deci, pedepsindu-L, îl voi da drumul. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari, să-L răstignească. Iar glasurile lor şi ale căpeteniile preoţilor au biruit, căci Pilat a hotărât să li se împlinească cererea lor. Deci le-a liberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe cel care îl cereau ei; iar pe Iisus L-a dat după voia lor. Şi pe când îl duceau, prinzând pe unul, Simon Cirineul, care venea de la câmp, i-au pus crucea în spate, ca s-o ducă în urma lui Iisus. Iar după Dânsul venea mulţime multă de popor şi de femei, care plângeau şi se tânguiau pentru Dânsul. Şi, întorcându-se către ele, Iisus le-a zis: fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci vă plângeţi pe voi şi pe fiii voştri. Pentru că iată vin zile în care vor zice: fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat. Atunci vor începe să spună munţilor: cădeţi peste noi; şi dealurilor: acoperiţi-ne. Căci dacă acestea le fac cu lemnul cel verde, dar cu cel uscat ce va fi? Şi împreună cu El duceau la moarte şi doi făcători de rele. Şi, când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe Dânsul şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză) (Matei 6, 14-21)
 

Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) (Mc. 2, 1-12)
 

Matei 10, 16-22
 

Ioan 15, 17-27; 16, 1-2
 

Duminica a 3-a din post (a Sfintei Cruci) (Marcu 8, 34-38)
 

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

Matei 13, 24-30, 36-43
 

Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Ioan Scărarul) (Marcu 9, 17-23)
 

Ioan 10, 1-9
 

Ioan 6, 35-39
 

Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci. (1 Ioan 5:20)

Ioan 8, 3-11
 

Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) (Marcu 10, 32-45; Luca 7, 36-50)

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Ioan 14, 21-24
 

Ioan 5, 1-4
 

Matei 15, 29-31
 

Matei 16, 20-24
 

Ev. Ioan 12, 1-18
 

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru). A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1, 35-51)

Duminica a 2-a după Paşti (a Sfântului Apostol Toma) Ioan 20, 19-31
 

Ioan 5, 30-47; 6, 1-2