Ar trebui totusi sa punctezi ceea ce consideri a fi absurd + nitica argumentatie.

Evident, nu intelegi diferenta intre Canon si Dogma.


Daca rujul e motiv de oprire, atunci ale tale sunt mai mici de atat si pot fi usor trecute cu vederea?

Poate ar trebui sa stii ca prin Sf. Impartasanie nu ti se iarta automat pacatele, ci este spre iertarea pacatelor, adica atat timp cat nu ai perceptia duhovniceasca necesara ca ea sa iti fie motor spiritual (nu doar gestul in sine sub obligatie canonica) si temei al pocaintei, nu prea te ajuta in acest sens. Ba s-ar putea sa te "ajute" in sensul opus.

La fel de bine poti spune ca a da dezlegare sa se impartaseasca cand are chef, fara spovedanie, unuia insuficient de matur duhovniceste e un gest si mai hazardat.

Cel caruia i se da dezlegare o data, cu multa iconomie si nu se dovedeste vrednic de ea, poate fi usor oprit pe viitor.
Pe cand celalalt..

Cu asta se poate "justifica" inclusiv judecarea aproapelui care e un pacat grav, nu doar opritor de la Sf. Impartasanie ci care chiar trebuie pus sub canon serios.

Elitism, fudulie?
Nu exista "ulei de calitate si ne-decalitate". Se stie f. bine ce semnifica uleiul din candela, si ori il ai (suficient) ori nu.

Cred că Mihnea se referea la Liturghia de după Liturghie, altfel spus la continuitatea vieţii de credinţă şi la roadele Sfintei Împărtăşanii în viaţa noastră. Sfânta Liturghie ar fi şi este "motorul" unei vieţi cu adevărat creştine, sporită duhovniceşte.
Poate părea surprinzător, însă a nu face nimic ieşit din comun după Liturghie/Sfânta Împărtăşanie (desigur, nu mă refer la nu ştiu ce extravaganţe teribile) ar putea să ridice unele semne de întrebare...
Unii se roagă cu mai multă putere, capătă râvnă sporită, fac milostenie, duc la mai mare altitudine (sau în profunzimi noi ale tainiţelor sufletului) darul primit la Împărtăşanie.
Pe scurt, cu fiecare nouă Liturghie şi Împărătăşanie ar fi de aşteptat o sporire a vieţii de credinţă. Un zvâc de pocăinţă şi de bucurie în Domnul.
Sfânta taină este primenirea sufletului şi fortificarea lui în Hristos. E un prilej ori act de creştere duhovnicească, de sporire a darurilor Duhului.

Cred că în sensul ăsta a intervenit Mihnea şi, dacă am înţeles bine intenţia/mesajul lui, sunt şi eu de acord cu el.
Liturghia şi Sfânta Împărtăşanie nu sunt (doar) un capăt de drum, ci (şi) un început....:)

P.S. Cred că aici ar merge bine postarea 6, a Mihaelei Dobrin - topicul "Seminţe filocalice". Zice acolo Sfântul Simeon despre saltul de la frică la dragoste şi, mai ales, despre sporirea nevoinţelor ca act al iubirii. Iată, deci, un rod al fericitei participări la Sfânta Liturghie şi Împărtăşanie: sporirea nevoinţelor, ca plinire în iubirea lui Dumnezeu.

Mereu si mereu aceleasi discutii, fara vreo solutie concreta.
Eu am mai spus si repet pana am sa pot sa ma lamuresc.

Sf. Impartasanie este ceva deosebit, trebuie primita cu respect si trebuie sa fii pregatit asa cum se cuvine.

Ca sa o primesti saptamanal trebuie sa postesti. Acum unii spun macar 3 zile.
Asta inseamna de joi, deci si joi post. Altii spun ca si miercuri.
Ce facem cu oamenii casatoriti? Ii facem si pe ei abstinenti? Ca ce le mai ramane din saptamana.
De post de mancare nu mai spun.
Si asta deci in fiecare saptamana.

Asa spun niste canoane totusi. Ca trebuie sa postesti inainte.

Eu am cateva doamne la biserica pe care le admir si ma intreb cum fac totusi: ele se impartasesc la fiecare slujba. Si daca este ceva in timpul saptamanii, si la sarbatori (Craciun, Pasti, in toate zilele de sarbatoare).
Sa inteleg ca ele postesc mereu, sau au dezlegare de la preot. Si unele sunt maritate.

Si atunci ori ne impartasim normal, la saptamana, dar fara cerinta postului, ori mai rar, fiecare cum poate si cu post si asa cum se cuvine.
Nu stiu cum este mai bine.

Si cu spovedania este o alta problema. La noi (nu stiu in alte biserici in tara), este foarte greu in perioada in care se impartaseste multa lume. Ca majoritatea o fac la posturile importante de pe ste an.
Preotul nu face fata, slujba intarzie mult de fiecare data, sunt cozi.

Eu as vrea sa se ia hotarare unitara, sa se termine cu discutiile astea fara rost. Vrem asa sau vrem altfel.
Dar nu tot timpul sa-i judeci pe unii sau pe altii, sa vii cu cerinte si lumea sa nu stie ce sa faca.
Nu stiu de ce este asa de greu sa ia BOR o hotarare si sa spuna cum sa facem.

Pur si simplu te face sa te simti prost. Tu om care nu poti posti asa intr-una, sau tu om casatorit. Ai impresia ca mereu ca esti un pacatos nenorocit.

Cineva spune aici ca nu ne mai apartinem ca suntem cu televizor, celular si altele.
Nu, nu asta este problema. Poate la unii.
E vorba ca nu mai stim de noi si de familia noastra, pentru ca nici nu stim ce ni se mai cere: slujbe, impartasit mereu, post.

Daca un om vrea sa fie credincios dupa regula scripturii, atunci nu mai poate sa aibe familie, prieteni, serviciu. Pentru ca nu sunt compatibile. Nu poti.
Cat de mult ti-ai dori.

@Florin-Ionut (si altii care va impartasiti saptamanal) - voi cum faceti? Hai ca tu si asa esti vegan, o problema mai putin. Si cu restul cum faci? Ca unii sunt mai tineri, altii mai vor sa faca prunci inca...
Cum v-a spus preotul sa va pregatiti?

Nu fac nimic neobisnuit dpdv al extravagantelor :)

Pai o fac impotriva dorintei lor sau o fac pentru ca vor ?

Bun. A emis vreun episcop scutirea de la aplicarea canonului 9 în zona lui?

Rujul e motiv de oprire nu pentru că e păcat în sine, deși e păcat, ci pentru că murdărești lingurița în care se află ce e mai scump pe lumea asta. Tanti care face asta necesită cateheză... Eu nu cunosc nici o creștină serioasă care se rujează.

Am mai spus-o aici că iertarea nu e automată, ci condiționată de puterea ta de a ierta altora, de felul în care-ți manifești dragostea față de semeni, de credința că acolo e Hristos care te invită să-ți spele păcatele și prin cuminecare șamd.

Frica de sensul opus ar trebui să se manifeste indiferent de frecvența împărtășirii. Pe criteriul fricii n-o să te împărtășești niciodată, deci trebuie s-o depășești și să îndrăznești.

Depinde de duhovnic și de credincios. La urma urmei el hotărăște, nu facem de capul nostru cum poate au unii-alții impresia.

Cred că faci tu de data asta o confuzie, anume că judecata nu e critica ci condamnarea celorlalți. A critica nu e păcat, pe cînd a te face judecător în locul Domnului e destul de grav.

Aici m-am referit strict la domnul Mihnea care e catolic, or pentru mine catolicii implicit doar au impresia greșită că se găsesc în barca salvatoare. Deci uleiul adunat de ei... poate nici nu e ulei. Părerea mea.

Cum adica o fac pt ca vor? sunt servicii unde obligatoriu trebuie sa lucrezi anumite zile sau ore!
Iar aceste obligatii vin la pachet odata cu jobul!
Tu cam ce ai face daca spitalul de urgenta sau pompierii ar fi inchisi in ziua de duminica??

Eu intrebam daca lucreaza Duminica pt ca vor sa ajute oamenii sau o fac
din scarba sau interes material ?

Dar asta e o întrebare care la fel de bine se poate pune raportat la munca în oricare zi a săptămânii.