În prealabil postat de ioanna (Post 400564)

iar la catolici mi se pare interesant ca preotii se impartasesc cu vin, in timp ce mirenii doar cu azime, cu toate ca ei recunosc painea si vinul ca Trupul si Sangele lui Hristos, chiar daca accidentii raman, in opinia lor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 400567)

UNII catolici, şi anume cei din riturile apusene, obişnuiesc ca, de regulă, să se cuminece cu Trupul şi Sângele lui Cristos sub o singură specie, cea a pâinii, în baza unei îndelungate tradiţii şi experienţe locale.

În prealabil postat de ioanna (Post 400564)

iar la catolici mi se pare interesant ca preotii se impartasesc cu vin, in timp ce mirenii doar cu azime

În prealabil postat de Adriana3 (Post 400543)

Or fi mancand evreii carne de oaie tot timpul insa nu o numesc "Pasti" tot timpul ci doar in 15 Nissan, cu conditia ca oaia sa fie un miel de 1 an cumparat in 10 Nissan, tinut pana in 14 Nissan, jertfit si prajit pe foc inainte de inserare si mancat pana la os dupa inserare. Este Pastile Domnului care se mananca o data in an.

Tu ce intelegi prin lipii?

În prealabil postat de Adriana3 (Post 400546)

Am inteles eu gresit? Pai cand pe un site ortodox se insira ereziile catolicilor si printre ele este trecuta si azima, ba chiar mai scrie "mare erezie", eu sunt cea care inteleg gresit? Si cum am dat peste astfel de site-uri daca nu borbind cu fundamentalistii ortodocsi?

În prealabil postat de Savonarola (Post 400482)

Trollule sectar, iar ai apărut ?

În prealabil postat de NeInocentiu (Post 400608)

Pentru osutafaraunu:
Am inteles ca in zonele polare (arctice) ale globului oamenii se hranesc (din motive obiective) aproape numai cu carne. Se pot si ei mantui ?

În prealabil postat de osutafaraunu (Post 400558)

M-am întrebat şi eu adesea, dar am ajuns la concluzia că nu putem judeca parabolele Domnului făcând totdeauna conexiuni între ele. Metaforele sunt valabile în general în contextul în care a fost rostită parabola.
Legătura prostească între pâinea dospită (ca simbol al păcatului de care trebuiau să se ferească evreii de Paşte) şi aluatul din parabola Matei 13,33 (ca simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu) a fost făcută în disperare de cauză de către preopinenţii mei, iar eu le înţeleg furia. Nu le înţeleg însă mulţimea vorbelor de ocară aşternute pe un forum creştin... Mare păcat că s-a ajuns aci şi-mi pare rău că eu am fost "catalizatorul" unor asemenea reacţii nedorite...

În parabola aceasta, Împărăţia Cerului este reprezentată într-adevăr de aluat. Aşa cum parabola cu sămânţa de muştar (Mat. 13,31) reprezintă creşterea extensivă a Împărăţiei, adică la număr, tot aşa parabola aluatului reprezintă creşterea intensivă, calitativă a membrilor individuali ai Împărăţiei. Din punct de vedere omenesc ţăranii şi pescarii inculţi, care la data aceea constituiau practic singurii urmaşi ai umilului Galileean, ar fi putut să pară cât se poate de nepromiţători. Dar privitorul critic făcea calculul fără să ţină seama de puterea transformatoare şi înălţătoare a Evangheliei.
După cum aluatul străbate fiecare parte a frământăturii în care este aşezat, tot aşa învăţăturile lui Hristos urmau să pătrundă viaţa acelora care le primeau şi erau dispuşi să fie transformaţi de ele.

În vremurile Vechiului Testament, aluatul era un simbol al răului, cum am mai spus. Înainte de serviciul Paştelui, fiecare urmă de aluat trebuia să fie îndepărtată din casele oamenilor ca preînchipuind păcatul (Levitic 23,6). Hristos Însuşi Se referea la aluat în înţelesul acesta, vorbind de „aluatul Fariseilor şi al Saducheilor” (Matei 16,6.12; 1 Corinteni 5,6-8). Dar aluatul din Mat.13,33 nu poate simboliza păcatul în parabola rostită cu ocazia aceasta, deoarece cu timpul „s-a dospit toată plămădeala” şi Hristos cu siguranţă nu voia să spună că Împărăţia Sa va ajunge să fie cu totul pătrunsă de rău. „Pâinea” ar fi fost prăpădită.

În plus, este un raţionament greşit a gândi că acelaşi simbol trebuie totdeauna să se refere la acelaşi lucru. De pildă, atât Satana (1 Petru 5,8), cât şi Hristos (Apocalipsa 5,5) sunt pomeniţi sub simbolul unul leu. La fel, simbolul şarpelul atribuit atât diavolului, cât şi lui Hristos (Apoc.12,9; Ioan 3,14).

Acelaşi raţionament greşit îl putem aplica şi în cazul femeii din parabolă. După umila mea părere, niciun înţeles nu trebuie să fie alăturat la identitatea ei. Prezenţa ei este întâmplătoare, fiind indusă numai ca să completeze tabloul parabolei. O conexiune prostească (să-mi fie iertată expresia, dar aşa ar părea conexiunea) s-ar putea face între "Născătoarea de Dumnezeu" şi "Sfânta Treime" respectiv femeia şi cele trei măsuri de făină. Sper să nu-i treacă cuiva prin minte aşa ceva!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 400567)

Am mai spus şi cu altă ocazie, dealtfel există un fir de discuţie dedicat acestui subiect. Reiau în sinteză: UNII catolici, şi anume cei din riturile apusene, obişnuiesc ca, de regulă, să se cuminece cu Trupul şi Sângele lui Cristos sub o singură specie, cea a pâinii, în baza unei îndelungate tradiţii şi experienţe locale. Totuşi, şi la aceştia întâlnim împărtăşirea cu ambele specii euheristice în 13 situaţii, dintre care selectez: împărtăşirea de la căsătorie, împărtăşirea de la Mir, împărtăşirea de pe patul de moarte, împărtăşirea cu ocazia unor evenimente solemne, împărtăşirea cu ocazia sărbătorii anuale a Sângelui Domnului.