Da - pentru musulmani cu mentiunea ca nu stiu ca Dumnezeu caruia se roaga este treimic.
Nu stiu - pentru budhisti pentru ca nu stiu cui se roaga, nu le cunosc religia pentru a ma putea pronunta.

Pasajul din Sf. Ioan Gura de Aur a fost dat mai inainte. Iar evangheliile le citesc in mod curent in mai multe limbi si toate zic la fel: Cina Pascala mancata dupa inserat, dupa ce a trecut ziua pregatirii si a fost jertfit mielul. Totul ca la carte. In absolut toate.

Totul negru in Ortodoxie? Si vorbiti de generalizari penibile...

Eu ma refeream la citatul dat de Mihnea. Inca nu citisem postarea urmatoare in care cei doi sfinti se contrazic. Eu gandesc ca Sf. Ioan Gura de Aur in aceasta problema si nu ca Sf. Chiril a carui parere am vazut-o ulterior si care coincide cu parerea mea superficiala din trecut. Profunzimea in acest subiect a fost atinsa de Sf. Ioan Gura de Aur si eu sunt deacord cu el.

Mielul nu a fost mancat in 14 Nissan ci a fost pregatit in 14 Nissan, ziua pregatirii sau ziua azimilor, si a fost mancat dupa ce s-a facut seara, deci in 15 Nissan. Si nu presupun ca a fost mancat cu paine dospita ci sunt sigura ca a fost paine nedospita. Ritualul a fost facut ca de obicei, asa cum cerea legea, cu exceptia criminalilor care au incalcat legea dupa cum arata sf. Ioan Evanghelistul si explica Sf. Ioan Gura de Aur.

Nici o introducere nu poarta semnatura, Biblia fiind tradusa de peste 60 specialisti catolici, protestanti si ortodocsi. Este vorba de Biblia TOB 2010 iar autorii sunt deschisi la critici si observatii. Daca dvs. considerati ca au scris gresit, le puteti scrie.

Domnule Savonarola, cel aramit sunteti dvs. Nu cred ca am vazut atata furie la cineva pe acest forum cata razbeste din postarile dvs. Eu m-am referit la ceea ce reprezinta personal cel caruia m-am adresat si care se considera pe el insusi Biserica Ortodoxa. Ori Biserica Ortodoxa nu-i deloc persoana dumnealui care pe deasupra vroia sa ma convinga de ceva gresit in conditiile in care ceea ce spuneam eu era corect. Ca atare eu am vorbit strict de persoana dumnealui care dadea drept Biserica Ortodoxa ideile sale gresite. Cu acelea nu vreau sa am deloc partasie. Dvs. cred ca nu prea stiti ca Biserica nu este un om, si nici un loc de unde sa excomunicati dvs. dupa plac, ci Biserica este Trupul Domnului facut din multime de madulare, si nu decide un madular cand sa se descotoroseasca de un altul ca asa are el chef. O tot dati inainte cu secta si lupul, cuvintele insa ii apartin Domnului, iar faptul ca nu le acceptati si vedeti rosu in fata ochilor din cauza lor, arata ca dvs. aveti o problema.

:)) Acum trebuie sa ii cunoasteti pe greci si sa vedeti daca si ei ii vad pe ortodocsii romani asa idilic :)) Veti avea mari surprize si nu tocmai placute. Ups! :))

Azi am inceput Facultatea de Teologie cu cursul de filozofie. Iar profesoara convinsa ca peste tot in lume este aceeasi gandire filozofica doar pentru ca Europa este toata modelata de filozofia greceasca :)) Un coleg a contrazis-o dandu-i exemplu chinezii, iar eu i-am dat exemplu evreii. Cu cat recitesc mai mult VT, cu atat ma conving mai mult ca intre gandirea ebraica si gandirea greceasca ce si-a pus amprenta pe Europa, este o distanta destul de mare...

Foarte interesant ultimul pasaj amintit pentru ca, aluatul fiind Imparatia, cine este femeia?...

M-am întrebat şi eu adesea, dar am ajuns la concluzia că nu putem judeca parabolele Domnului făcând totdeauna conexiuni între ele. Metaforele sunt valabile în general în contextul în care a fost rostită parabola.
Legătura prostească între pâinea dospită (ca simbol al păcatului de care trebuiau să se ferească evreii de Paşte) şi aluatul din parabola Matei 13,33 (ca simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu) a fost făcută în disperare de cauză de către preopinenţii mei, iar eu le înţeleg furia. Nu le înţeleg însă mulţimea vorbelor de ocară aşternute pe un forum creştin... Mare păcat că s-a ajuns aci şi-mi pare rău că eu am fost "catalizatorul" unor asemenea reacţii nedorite...

În parabola aceasta, Împărăţia Cerului este reprezentată într-adevăr de aluat. Aşa cum parabola cu sămânţa de muştar (Mat. 13,31) reprezintă creşterea extensivă a Împărăţiei, adică la număr, tot aşa parabola aluatului reprezintă creşterea intensivă, calitativă a membrilor individuali ai Împărăţiei. Din punct de vedere omenesc ţăranii şi pescarii inculţi, care la data aceea constituiau practic singurii urmaşi ai umilului Galileean, ar fi putut să pară cât se poate de nepromiţători. Dar privitorul critic făcea calculul fără să ţină seama de puterea transformatoare şi înălţătoare a Evangheliei.
După cum aluatul străbate fiecare parte a frământăturii în care este aşezat, tot aşa învăţăturile lui Hristos urmau să pătrundă viaţa acelora care le primeau şi erau dispuşi să fie transformaţi de ele.

În vremurile Vechiului Testament, aluatul era un simbol al răului, cum am mai spus. Înainte de serviciul Paştelui, fiecare urmă de aluat trebuia să fie îndepărtată din casele oamenilor ca preînchipuind păcatul (Levitic 23,6). Hristos Însuşi Se referea la aluat în înţelesul acesta, vorbind de „aluatul Fariseilor şi al Saducheilor” (Matei 16,6.12; 1 Corinteni 5,6-8). Dar aluatul din Mat.13,33 nu poate simboliza păcatul în parabola rostită cu ocazia aceasta, deoarece cu timpul „s-a dospit toată plămădeala” şi Hristos cu siguranţă nu voia să spună că Împărăţia Sa va ajunge să fie cu totul pătrunsă de rău. „Pâinea” ar fi fost prăpădită.

În plus, este un raţionament greşit a gândi că acelaşi simbol trebuie totdeauna să se refere la acelaşi lucru. De pildă, atât Satana (1 Petru 5,8), cât şi Hristos (Apocalipsa 5,5) sunt pomeniţi sub simbolul unul leu. La fel, simbolul şarpelul atribuit atât diavolului, cât şi lui Hristos (Apoc.12,9; Ioan 3,14).

Acelaşi raţionament greşit îl putem aplica şi în cazul femeii din parabolă. După umila mea părere, niciun înţeles nu trebuie să fie alăturat la identitatea ei. Prezenţa ei este întâmplătoare, fiind indusă numai ca să completeze tabloul parabolei. O conexiune prostească (să-mi fie iertată expresia, dar aşa ar părea conexiunea) s-ar putea face între "Născătoarea de Dumnezeu" şi "Sfânta Treime" respectiv femeia şi cele trei măsuri de făină. Sper să nu-i treacă cuiva prin minte aşa ceva!

Va multumesc pentru lamurire, nu eram sigura in legatura cu adventistii , insa acum e clar. In general neoprotestantii trateaza cu superficialitate Euharistia, ei fiind formalisti nu fundamentalisti. La protestanti credinciosii se impartasesc cu puterea lui Hristos (painea si vinul fiind puterea trupului si a sangelui), iar la catolici mi se pare interesant ca preotii se impartasesc cu vin, in timp ce mirenii doar cu azime, cu toate ca ei recunosc painea si vinul ca Trupul si Sangele lui Hristos, chiar daca accidentii raman, in opinia lor.

„Hristos ni se da prin chipul painii si al vinului in starea lui de jertfa si de inviere, ca sa ne ridice si pe noi in aceasta stare de noblete umana si de vesnicie luminoasa. in viata viitoare, in toata creatia se va vedea Hristos in stare de jertfa daruita Tatalui si in cea de inviere, sau toata creatia se va vedea ridicata in El la aceasta stare caci jertfa inseamna daruirea creatiei tatalui, ceea ce ii procura invierea intru lumina vesnica. Caci jertfa ca daruire totala Tatalui este deschidere pentru viata fara sfarsit si fara lipsuri care izvoraste din Tatal.”( pr. Dumitru Staniloae)