Daca BC asa vede lucrurile, nu e treaba mea.
Citind cele scrise de dv, am unele remarci de facut, in lumina a ceea ce ne invata BO:
- odata ce spovedim un pacat si Hristos, prin intermediul preotului, ne iarta greselile facute, noi ne simtim iertati, absolviti de pacat; avand si datoria de a sterge din lista noastra de pacate acest pacat comis. Nu ma pot indoi de iertarea, care mi sa dat, caci atunci ar fi ca si cand nu iau in serios pa Hristos, Care se manifesta plin de mila fata de noi oamenii, atata timp cat suntem in viata si vrem sa ne pocaim.
- mai stim ca suferinta prin boala sau pierderi ne este data tocmai ca sa mai stergem din pacate, dar aici pe pamant, nu in cer.
- se stie ca preotul poate dezlega aici pe pamant; iar ceea ce dezleaga pe pamant, dezlegate vor fi si in Cer. Nu avem insa cunostinta de o perioada de trecere intre viata de aici si cea de acolo. Ati putea sa imi indicati care Sf. Parinti au vorbit despre purgatoriu? In literatura am gasit acest purgatoriu la Dante Alighieri, dar in invatatura ortodoxa nu avem asa ceva.
Repet: au fost oameni muribunzi, care spovedindu-se si-au revenit si au mai trait ani buni dupa aceea. Asta imi sugereaza iertarea deplina a pacatelor. Totul e sa ne mai iertam si noi, ca am comis o fapta sau alta.
In concluzie: mie "consecinte temporale ale pacatului" imi sugereaza o iertare partiala, nu una deplina. Parerea mea.

Cum am mai putea sa platim aici pe pamant pentru pacatele noastre daca apar aceste 'indulgente'. Este o fuga de responsabilitate din punctul meu de vedere sa vrei sa scapi si de consecintele de pe pamant. Ori suferim aici ori dincolo.... Nu-i de ajns ca suntem iertati de pedeapsa vesnica?
In Ortodoxie oamenii care nu au pacate grele pot fi scosi din iad prin rugaciunile celor ramasi pe pamant, ale Bisericii.. chiar si cei care sunt 'mai la fundul iadului' si au pacate grele pot fi usurati de chinuri, un pic, chiar daca nu pot fi scosi de acolo.

Nu, nu-i de ajuns. Este foarte mult, dar nu este totul. Seducând soţia unuia dintre supuşii săi, apoi trimiţându-l la moarte pe acela, regele David a comis un păcat de moarte. S-a pocăit şi Dumnezeu l-a iertat, încât avem convingerea că se numără cu drepţii. Dar fiul său iubit a fost sortit morţii. Aceasta este consecinţa temporală a păcatului. Întâmplarea este relatată în Samuel (Regi).
Şi Moise a păcătuit înaintea Domnului. Şi pe el, părându-i rău, Domnul l-a iertat. Dar în Ţara Făgăduită nu a pus piciorul, ci doar a văzut-o de departe. Aceasta a fost pedeapsa temporală în cazul lui Moise. Cu o zi înainte de a ajunge acolo, Domnul a trimis pe îngerul său (Uriel ?) ca să îi ia viaţa.

Şi la ortodocşi, după ce preotul rosteşte formula de iertare, trebuie îndeplinit un canon. Pentru ce trebuie îndeplinit un canon ? De aia, fiindcă dezordinea produsă de păcat în ordinea lui Dumnezeu în lume trebuie reparată. Şi până ce Dumnezeu nu va primi satisfacţie, penitentul, deşi iertat în plan spiritual şi cu starea de graţie restaurată, nu va ajunge în rai. Acolo ajung numai oameni care, prin ei înşişi sau urmaşii lor, şi-au plătit datoria până la ultimul ban.
Ca dovadă că aşa stau, de fapt, lucrurile este obiceiul întâlnit şi la ortodocşi de a se ruga, de a da liturghii şi panahide pentru cei morţi, chiar bineştiind că s-au spovedit, au primit iertarea şi s-au împărtăşit. Potrivit teoriei dv, un om care moare în această stare ajunge imediat, în mod sigur, în rai. Atunci întreb: de ce vă mai rugaţi pentru acela ?

Normal ca pacatul se iarta cu conditia indeplinirii canonului si indreptarii pacatosului. Dupa ce ne-am cait, Dumnezeu ne da mai multa putere sa ne ispasim pacatele, mica pedeapsa care se da aici in locul celei vesnice si si aceasta ca sa ne ajute.
Daca cineva ajunge in rai, pein rugaciunile celor de pe pamant el poate urca mai sus, iar la randul lui ne ajuta rugandu-se la Dumnezeu. Exceptie fac sfintii carora noi le cerem ajutorul.

Nu prea înţeleg: deci, când, după ce mărturisiţi păcatele, preotul vă spune: Iar eu nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale sunteţi iertat sau încă nu, trebuie să vă mai îndepliniţi şi canonul ?

Dupa ce se face canonul vine si iertarea.

Să presupunem că, printr-o întâmplare nefericită, penitentul care a primit formula de iertare şi de dezlegare nu ajunge să-şi mai îndeplinească ce i s-a prescris drept canon, ci moare între timp. Nefiind încă iertat, ajunge în iad ?

Asta Dumnezeu stie.
In ce ne va gasi moartea in aia vom fi judecati.

Este gresit. Iertarea nu este conditionata de canon. Canonul are rol de indreptare, de exemplu, dar nu de iertare.

De îndreptare a ce anume ? Cred că ar trebui să dezvoltăm un pic subiectul acesta.