Dragi colegi, taaaaareeeee selectiva mai e solidaritatea voastra! Se indreapta vreun gand bun si catre OM in general, indiferent de apartentante lui religioasa?

Desigur.
Da' de ce întrebi?

Cei prigoniți și omorâți în Siria, despre care era vorba, au suferit în calitate de creștini. Cu suferința „oamenilor în general” uciși în Franța ne-am solidarizat mai înainte; indiferent de (ne)apartenența lor religioasă.

Care "om" in... general? La cel ce alege sa se sinucida? La cel ce isi umple trupul cu tatuaje si cu fel si fel de accesorii pentru a "intregi" ceea ce Dumnezeu n-a... reusit? La cel ce iese in strada sa-si strige dreptul de a se impreuna sau de a se casatori barbati cu barbati, femei cu femei? La cel ce, fiind "deconectat" prin proprie vointa de la dialogul cu Ziditorul, face tot ce-i sta in putere sa sminteasca si sa aduca dezbinare intre semeni. Imi pare rau dar pentru un singur ratacit, e nevoie de foarte multa rugaciune si smerenie din partea multor semeni, pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca si sa-i aduca indreptarea, impotriva vointei lui!!! Ceea ce sugerezi tu aici nu este altceva decat frectie la un picior de lemn. Cand noi insine suntem victime ale acestor indivizi care numai oameni nu mai pot fi numiti, atunci da, putem spune "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!" Bineinteles, asta nu le foloseste lor la nimic, ci numai si numai noua!!!

Biserica nu este partid, nici macar in ghilimele. Noi nu avem un partid crestin, aici e marea problema. Un partid crestin poate fi de dreapta ori de stanga. Spre deosebire de Biserica. Poti fi crestin de dreapta (e evidenta, sper, pentru oricine legatura aproape organica intre dreapta si Biserica) dar se poate imagina si un partid crestin de stanga. Avem exemple in America de Sud, nici nu e nevoie de prea multa imaginatie.

Dar, in Romania, nu avem un partid crestin. Eu nu ma simt reprezentat de niciunul dintre partidele existente. Ca mine, vor fi fiind multi. Asadar, o baza electorala ar exista, ca si un orizont de asteptare.

Suntem in plin cerc vicios. Majoritatea celor botezati nu sunt madulare vii din lipsa de repere. Oamenii, si mai ales tinerii, traiesc in plina cultura a depravarii si mortii, si asta nu de azi, ci chiar din vremea generatiei parintilor mei, din anii 60. Vedem chiar un progres in rau: modelul parintilor mei era Beatles. Erau ei protestatari intr-o lume protestatara, dar inca se imbracau normal si promovau cel mult droguri usoare. Modelul generatiei mele era deja mult mai diabolic decat Beatles. E suficient sa dau numele formatiilor sau nume de albume care sunt destul de sugestive: Iron Maiden. Gun's and Roses. Hell's Bells. Thriller. Etc. Dar inca diabolicul era ca o curiozitate, asa cum cultiva unii fluturi. Daca eliminai ce era diabolic, ramaneai, totusi, cu o muzica. Ei bine, acum diabolicul este explicit. Daca elimini diabolicul din Marley Manson nu mai ramai cu nimic. De la "Radio Ga Ga" si pana la "Lady Gaga" s-a mai coborat o treapta. Parerea mea este ca am atins punctul de "past recovery" si ca societatea nu isi mai poate reveni singura. Prin ce miracol un tanar de azi si-ar pastra puritatea inimii (si trupului), intr-o lume in care puritatea e luata in ras de cei mai multi si mai ales de liderii de opinie ?

Da, in antichitate misiunea sociala a lui Isus a reusit prin schimbarea inimilor. Atunci, Imperiul insusi a fost cucerit de Biserica. Numai ca nu se ajunsese atat de jos, nici nu era o asemenea presiune a coruptiei asupra oamenilor. Lumea traia in pacate si in Roma pagana, se betivanea, se curvea, se jefuia si se exploatau cei slabi si atunci, dar acestea nu erau paradigmatice. Suprastructura literar-artistica a acelei lumi nu facea apologia pacatului. Nu am auzit ca Plaut, Martial, Juvenal, Cicero sa o faca. Se blasfemia, dar se spunea ca nu e bine sa blasfemiezi. Se sodomiza pana acolo incat sodomia mai este numita si azi "amor grecesc". Dar, fie si de fatada, era privita cu dezgust si oroare. Vroiai sa urci pe scara sociala ? Atunci trebuia sa pari scandalizat de pacat. Exact contrariul a ceea ce se intampla azi. Azi, daca vrei sa urci pe scara sociala, e cazul sa te arati "deschis". Iar "deschis" nu inseamna in niciun caz deschis Spiritului Sfant, ci deschis ciudateniilor celor mai la moda.

Dar m-am infierbantat si indepartat cu totul de subiect. Ca sa revin la el: cred ca in zilele acestea, in Orasul Lumina, in alte orase ale Frantei si lumii intregi coexista doua manifestatii. Una este a celor care au oroare de impuscarea organizata de structuri paramilitare a unor oameni lipsiti de aparare. Cealalta manifestatie este a celor care fac apologia urii, sustinand libertatea cuvantului si presei ca bine absolut. Sunt alaturi de primii, sunt departe de ceilalti. In realitate, intre ei nu exista nicio legatura. Si asta se va vedea curand.

Legat de ce se intampla in Siria astazi.

Consider ca principalii vinovati sunt cercurile financiare si economice, si de putere politica din vestul Europei si din SUA, care, pentru a obtine bogatiile naturale ale acestei tari (ca si in cazul Irakului), sustin si inarmeaza grupari paramilitare si anarhice din Siria, pe care cred ca le pot manevra si manipula dupa interesele economice si politice occidentale!

Din pacate vad ca goana dupa resurse naturale devine din ce in ce mai acerba, si iarasi din pacate nu se intelege nici la Paris ca asa-zisul model al democratiilor vestice nu poate functiona peste tot. Fiecare tara si popor are specificul ei social, cultural, economic si politic si ce este bun la Paris nu este neaparat bun si la Damasc, Bucuresti sau Moscova.

Atunci când in tarile arabe existau regimuri mai autoritare (criticate de atotstiutorii de la washinghton sau Bruxelles)- precum cel a lui Sadam Hussein in Irak, cel a lui Hafez al Assad in Siria, cel a lui Gamal Abdel Nasser in Egipt, etc, ordinea, linistea publica, siguranta cetatenilor din acele tari (indiferent de etnia sau religia lor) erau asigurate, iar institutiile de stat din acele tari erau functionale, facandu-si datoria de a apara viata, integritatea fizica si bunurile tuturor cetatenilor din acele tari, indiferent de etnia sau religia lor.

Poate cel mai bun exemplul in acest sens este Turcia! Desi tara majoritar musulmana, datorita unui mare om Mustafa Kemal Atatürk- a reusit sa creeze un sistem economic, social, politic viabil si functional, pentru toti cetatenii sai, indiferent de etnia si religia lor.
Si apreciez Turcia ca stie sa negocieze cu UE, stie sa-si apere interesul sau national.

Daca pe atei ii plang ateii, pe musulmani ii plang musulmanii, pe crestini ii plang crestinii, pe evrei in plang evreii... pe om cine il plange?

Ia ghiceste! Nu se poate sa nu stii! Oare este vreo "oaie ratacita" pentru care "Pastorul" sa nu lacrimeze fiindca refuza sa-I asculte chemarea?

In Siria vorbim despre crime in masa, indiferent de calitate pe care o au victimele. Mor copii pe capete. Nu stiu... caut un exemplu prin care sa nu fiu inteles gresit dar e ca si cum, dupa un cutremur cu mii de victime, o organizatie ce militeaza pentru drepturile homosexualilor isi exprima solidaritatea si compasiunea cu familiile victimelor homosexuali.

Nu cred ca atentia trebuie focusata pe anumite victime, ci pe intreg conflictul si toate urmarile acestuia.

Solidaritatea fata de cei ucisi in Franta are o explicatie simpla: simtim ca ni se sufla in ceafa.
In mod evident, viata acelor oameni nu este cu nimic mai presus fata de cea a copiilor care sunt ucisi zilnic sau a caror soarta a fost pecetluita inca de la nastere.

Poate ţie drăguţule. Mie nu-mi suflă nimeni în ceafă.