Grigore de Nazianz: viata ascetica si statutul de episcop
 

Articolul complet il puteti citi aici. Un scurt citat,extraordinar ca si viziune si profunzime,din ,,Cuvantari" : ,,Inchizand ochii in fata senzatiilor,parasind carnea si lumea,stand intors catre tine insuti,fara a atinge nimic din lucrurile lumesti daca nu este absolut necesar,vorbind cu tine insuti si cu Dumnezeu,sa traiesti mai presus de lucrurile care se vad si sa porti mereu pure in ele insesi imaginile lui Dumnezeu,neatinse de impresiile din aceasta lume si de erori,fiind cu adevarat o oglinda imaculata a lui Dumnezeu si a realitatilor divine si astfel mereu devenind,reunind fara oprire lumina cu lumina si asumand-o pe cea mai stralucitoare cu cea mai estompata,bucurandu-te deja prin speranta de binele eternitatii viitoare si traind intre ingeri"

sublim....

Vlad poti citi in continuarea un articol foarte interesant despre cunoastere in teologia sfantului Grigore de Nazianz aici. Numai bine si spor in toate!

Maxime duhovniceşti ale avvei Evagrie Ponticul

E absurd ca acela care urmăreşte cinstirile să fugă de ostenelile prin care se ajunge la aceste cinstiri.
Vrei să cunoşti pe Dumnezeu? Cunoaşte-te mai înainte pe tine însuţi.
Prieten adevărat este cel care împărtăşeşte cu tine nenorocirile.
E ciudat să te gândeşti la lucruri mari făcând lucruri mici.
În toate, părerea de sine împiedică cunoaşterea.
Conducătorul unei vieţi iraţionale este demonul.
Nobleţea sufletului se arată din buna sa încordare.
Cinstitor de Dumnezeu este cel ce nu grăieşte împotriva lui însuşi.
Templu al lui Dumnezeu este bărbatul ireproşabil.
Cea mai rea agoniseală e o viaţă neprobată.
Grăieşte cele ce se cuvin şi atunci când se cuvin şi nu vei auzi cele ce nu se cuvin.
Cea mai mare posesiune este un prieten care nu te lasă la greu.
Boală a sufletelui e socotinţa iubitoare de slavă.
Străinul şi săracul este leacul lui Dumnezeu pentru ochi. Cine îi primeşte îşi va recăpăta repede vederea.
E frumos să facem binefaceri tuturor, dar mai cu seamă celor ce nu pot să ne dea ceva în schimb.
Retorul care vorbeşte cu dreptate e un pahar cu apă rece.
Cuminţeniea şi blândeţea sunt heruvimii sufletului.
Cinstirea la bătrâneţe e o dovadă a iubirii de osteneală dinainte de bătrâneţe; sârguinţa la tinereţe e o chezăşie a cinstirii ce va fi la bătrâneţe.
Contemplaţia adevărată e etajul de sus al sufletului.
Iubind cele ce nu se cuvin, nu vei iubi cele ce se cuvin.
E mai bine să ai aur nerafinat decât un prieten nesincer.
Sufletul curat e un dumnezeu după Dumnezeu.
Departe să fim de iubirea de sine care urăşte toate.

Multumesc frumos!
De asemenea :)

In continuarea citatelor postate de Mihai,din Evagrie,puteti citi aici o interesanta prezentare a Egiptului monastic,prezentare in care sunt incluse si succinte detalii despre Evagrie Ponticul,pentru cei mai putin familiarizati cu contextul istoric,viziunea si personalitatea sa complexa.

Deasemenea daca cumva aveti prilejul sa cititi o carte intitulata ,,Gastrimargia sau nebunia pantecelui-stiinta si invatatura Parintilor pustiei despre mancat si postit plecand de la scrierile avvei Evagrie Ponticul", scrisa de ieroschimonah Gabriel Bunge,veti gasi,la pagina 85,un foarte interesant capitol despre postire,tema des discutata pe forum.

Sfantul Grigorie de Nyssa-filosoful si misticul. Puteti citi aici un alt articol interesant despre viata sfantului. Un scurt frumos citat ilustrativ al perspectivei sale teologice:

,,Daca ai primit pe Dumnezeu in tine si te-ai invrednicit sa fii fiu al Lui,atunci arata ca in tine se afla Cel Ce te-a nascut.Cine este de asa fel intre cei alesi,ca sa fie ucenic al Cuvantului,sa urce impreuna cu El de jos,de la gandurile coborate din vai,pe muntele duhovnicesc al vederii inalte? Caci este vorba de muntele care s-a ridicat peste toata umbra colinelor rautatii si care,luminat din toate partile de raza luminii adevarate,da aceluia sa priveasca toate in seninul cel curat al adevarului,de pe varful din care se vad toate cate raman nevazute celor inchisi in vale.Sa alergam deci si noi in urcus"(Sfantul Grigorie de Nyssa)

"Ingratitudinea omului trupesc faţă de binecuvântarea primită în dar o ilustrează cazul unui logodnic care dăruieşte un inel logodnicei sale, dar aceasta iubeşte inelul astfel primit mai mult decât pe logodnicul care i l-a dat; nu va fi ea adulteră în însuşi darul pe care i l-a făcut logodnicul ei? Desigur, ea iubea ceea ce i-a dăruit logodnicul ei, dar dacă spune <acest inel îmi e de ajuns, nu vreau să-i mai văd faţa>, ce va fi ea? Cine nu ar detesta acest delir? Cine n-ar convinge-o de adulter? Iubeşti aurul în locul bărbatului tău, iubeşti inelul în locul logodnicului tău. Dacă în tine e cu adevărat acest gând să iubeşti inelul în locul logodnicului tău şi nu mai vrei să-l vezi, atunci din zălog al iubirii sale arvuna pe care ţi-a dat-o devine un semn al căderii tale depline în cele ale trupului " (Fericitul Augustin - Omilie la Epistola a II -a a lui Ioan)

Comentariul lui Jean-Luc Marion: "În cazul acestei ingratitudini caricaturale teologul stigmatizează păcatul în general care ne conduce să iubim darurile lui Dumnezeu, respingându-L pe Dumnezeu care ni le-a dat. Descrierea fenomenologică a darului nu e mai puţin pertinentă: logodnica vede mai întâi logodnicul, dăruitorul, apoi darul, inelul; intenţia logodnicului consta în chip firesc în aceea ca, văzând darul (inelul), logodnica să nu înceteze să vadă faţa dăruitorului; socotea să beneficieze de o structură fenomenală de tipul trimiterii: inelul care-şi oferă vizibilitatea şi, în plus, o împrumută şi retrimite prin transparenţă vizibilităţii absente a dăruitorului, care, prin acest indiciu, ar beneficia de o vizibilitate de împrumut. Astfel dăruitorul, invizibil ca atare, dă fiinţă darului vizibil, iar darul vizibil i-ar da în schimb o vizibilitate prin delegaţie. Or acest schimb, în aparenţă simplu, nu e valabil la nivel superficial: logodnica nu vede, sau nu vrea să vadă, prin semn, o trimitere la prezenţa în absenţă a dăruitorului. Darul oferit ca atare acaparează întreaga vizibilitate şi condamnă dăruitorul la dispariţie din vizibilul de grad secund. Atunci nu doar că logodnicul dăruitor este exclus din fenomenul darului, dar chiar caracterul de dăruit al darului se şterge: inelul devine posesiunea logodnicei în care nu se mai vede decât pe ea însăşi şi nimic altceva. Odată cu dăruitorul dispare darul însuşi"

Ma uimeste ca acest topic a ajuns la 35 de pagini iar eu l-am descoperit abia acum :)
Este destul de citit si aprofundat asa ca am sa incep cu prima pagina.

Diferenta dintre litera si Duh,sau un punct de vedere cu privire la studiului Patristicii.Cand cititi topicul nu uitati de titlul topicului,este vorba in primul rand de o anumita viziune vie,nu incremenita,transpusa-n viata,acesta este mesajul principal care,am sperat si sper,sa ajute pe toti cei care vor citi.Fara aceasta transpunere nu va exista nici viata,care emana cu puterea unui izvor pt insetati,pe care ei incerca sa o transmita.Dumnezeu sa va ajute.