![]() |
Urmariti predica Parintelui Calistrat, de pe un topic vecin. Are toate raspunsurile acolo. Si pentru aici si pentru cele cu Adam de pe un alt topic!... Si multe alte raspunsuri pe care le tot cautam... Daca tot sunt atat d aproape, nu va refuzati sansa aceasta. Una este cand vorbim noi mirenii si alta cand vorbeste un preot cu har!
|
Citat:
E adevarat ca omul are nevoie de un reper, de multe ori nu-si poate fi el insusi reper. Insa practic, iertarea vine de la Dumnezeu si "neiertarea" si-o poate obtine foarte bine si prin spovedanie la preot. Primul criteriu, este "acrivia" constiintei sale traduse in pocainta. Teoretic, de la preot poate pleca cu pacatul imediat iertat, insa aici sunt conditii, daca pocainta este autentica, daca si-a marturisit integral pacatele - si nimeni inafara de Dumnezeu si omul in cauza nu poate spune asta cu certitudine si binenteles daca nu il repeta. In ultima instanta, pana la urma este o idee relativ moderna, pocainta si iertarea pacatelor, timp de secole, era inteleasa altfel. Sa nu uitam si de modelul pocaintei al primul intrat in Rai, el nu a avut nevoie de intermediar. Tradarea lui Petru, oare cand a fost iertata? Dupa ce s-a "spovedit" altui Apostol? Citat:
Unii raman catari cu duhovnic cu tot, avem exemple si aici pe forum. Poate pentru ca a fost inlocuita acrivia constiintei si pocainta cu meciul cu duhovnicul: cum sa-l conving ca am pacatuit cat mai putin si ca am cat mai multa nevointa/virtuti. Citat:
Oricum, daca omul n-ar ajunge mai intai el insusi la niste concluzii viazavi de viata morala, nu ar ajunge nici la preot. |
Citat:
Fara doar si poate,la ora actuala este preferatul meu;mi-ar fi placut sa-l cunosc personal,fericice de cei care locuiesc in Romania! |
Citat:
Nu-mi inchipui de ce, cineva care se nevoieste activ sa aiba o viata curata nu s-ar putea impartasi saptamanal. Pe de alta parte, daca este mai pasiv poate mai vrea un "respiro" sa calce in strachini fara sa "pacatuiasca" fata de Sf. Impartasanie. |
Citat:
|
Citat:
Daca ar trebui sa ajung singur la cine stie ce inaltimi de constiinta ca sa ma autoezxaminez astfel incat sa fiu placut lui Dumneezeu as ramanea blocat. Caci ce ma caiesc astazi maine fac din nou ,deci sufletul meu insumi nu e masura potrivita Dumnezeu simplifica enorm acest lucru ,prin harul preotesc al dezlegarii. Reduce dialogul cu mine insumi la dialogul cu un altul ,si ce imi e greu sa imi spun mie insumi cu voce interioara, se reduce la dialogul cu cuvinte auzite ,catre un intemediar intre mine si Dumnezeu. Asa cum Hristos a spus "Luati ,mancati ...spre iertarea pacatelor !" si a redus totul la a manca cu credinta acest Trup , asa si spovedania , dialogul interior cu noi insine ,se simplifica enorm prin mutarea dialogului eu-eu intr-un dialog exterior eu-preot-Dumnezeu . Toate Tainele au acest rol, de a simplifica drumul oamenilor catre mantuire ,prin niste repere mici vazute cu puteri uriase nevazute. Cat despre Petru ,el nu s-a cait nimanui pentru gresala sa,caci nu avea cui,caci harul nu fusese inca dat .Atata vreme cat Hristos a fost pe pamant , nu a fost nevoie de alt har . Daca ar fi gresit dupa primirea harului ,cu siguranta ca s-ar fi spovedit,pentru a beneficia de acest har al iertarii |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Poate ai vrut sa zici altceva.. |
Dacă păcatele ni s-ar ierta strict numai prin Sfintele Taine, atunci moartea ne-ar prinde în păcate pe absolut toÈi fără excepÈie. Păcatele mici rămîn păcate Èi ne despart de Dumnezeu. De aceea avem rugăciunea de iertare ca metodă de curăÈire de acele păcate care nu necesită intervenÈia preotului. De aceea rugăciunea trebuie să fie cît mai deasă, continuă dacă se poate... dar cine face asta mai ales în iureÈul vieÈii cotidiene de mireni?...
Îmi pare rău, dar Canonul 9 apostolic nu se referă doar la simpla prezenÈă pînă la otpusul de final. Apostolii, că de la ei a rămas porunca asta, insistă asupra faptului-de-a-ne-împărtăÈi! Are rost să mai caut explicaÈii pentru importanÈa cuminecării? Èi exact, Cătălin, afurisenia e valabilă deoarece asta Èi înseamnă: o separare de Biserică prin neparticiparea la comuniunea cu ceilalÈi prin intermediul direct, fizic al Trupului Lui Hristos. Adică nu te faci părtaÈ, nu te îm-părtăÈeÈti. Vii la slujbă, te rogi, cauÈi har, cauÈi să socializezi cu fraÈii Èi surorile prezenÈi, dar nu prin Hristos ci aÈa, de suprafaÈă. E simplu Èi aproape matematic, logic. Crede-mă că nu de la mine scriu toate astea. Deci citeÈte cu atenÈie Èi pune-Èi întrebări, meditează, cere sfaturi, revezi ce spun SfinÈii PărinÈi: CANONUL 9 apostolic (ÎMPĂRTĂȘIREA CREDINCIOȘILOR) Toți credincioșii care intră (în biserică) și ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) și la Sfânta împărtășanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică. (66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.) |
Ia uite ce mare cunoscător sunt eu, nu doctore?
@Florin: părintele Cleopa zice că-s mai multe modalități de a ne împărtăși. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...iri-81189.html |
Ora este GMT +3. Ora este acum 10:49:31. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.