Doamna Anca, dupa cum puteti vedea din linkurile care au fost citate chiar de dumneavoastra, practica de a da bani pentru indulgente in BC a fost interzisa in 1567.

In schimb, dupa cum recunosc chiar unii membrii ortodocsi ai forumului, in BO se practica inca oferirea de bani la spovedanie, la fel cum de altfel se practica si oferirea de bani pt. botez, casatorie etc. (si va rog mult sa nu ma contraziceti, ca acum doua saptamani am fost la o casatorie ortodoxa si am asistat la momentul "negocierii" intre nas si preotul paroh, ca sa nu mai vorbesc de casatoria mea sau botezul copilului meu; bani incasati fara chitanta si fara suport legal; mai mult, sambata care vine sunt invitat la o alta nunta si promit sa ma informez si sa public aici cat a fost "taxa").

Atentie, vorbim despre bani pentru indulgente in BC, deci pentru inlaturarea consecintelor temporale ale pacatului deja iertat, acum 500 de ani, versus bani la spovedanie, deci la sacramentul de iertare a pacatului, astazi.

Fata de cele de mai sus, incercati sa priviti cat se poate de obiectiv situatia, si veti intelege de ce catolicii contemporani raman cu un gust amar atunci cand sunt acuzati de catre ortodocsi ca "in biserica lor iertarea pacatelor se cumpara cu bani".

Mi se pare fortata interpretarea. Taxa de la diferite servicii nu are valoare de indulgenta, daca veti merge in Biserica Ortodoxa din Grecia unde preotii sunt salariati100% de stat nu vom intalni asemnea taxe. Deci aceste taxe nu fac parte din dogma Bisericii Ortodoxe. Iertati-ma, dar nu denaturati lucrurile, teoretic nu se mai practica indulgentele din evul mediu in BC, dar practic in prezent....?

Domnule George, problema este ca sunteti ancorat in interpretarea aceasta eronata conform careia indulgentele sunt ceva care se obtine contra bani.

Haideti sa lamurim:

In primul rand, indulgentele se "practica" bine mersi in BC si astazi, si s-au practicat fara intrerupere din evul mediu incoace.

Pentru a obtine o indulgenta, credinciosul trebuie sa:

1. Fie absolvit de pacat prin spovedanie;

2. Sa indeplineasca un anumit "canon" o anumita actiune, cum ar fi, cu titlu de exemplu: rugaciune, adoratie euharistica, post, citirea Scripturii, recitarea Rosariului sau o alta devotiune, cum ar fi Drumul Crucii s.a.m.d.

Problema este ca, in Evul Mediu, printre aceste actiuni pe care credinciosul le putea indeplini pt. a fi vrednic sa primeasca iertarea de consecintele temporale ale pacatului, s-a numarat si donarea de bani catre Biserica. La un moment dat, ca intotdeauna cand "ochiul dracului" este implicat, s-a ajuns la abuzuri iar aceasta practica, cu ajutorul unor prelati mai putin inspirati de Duhul Sfant, a luat amploare si s-a ajuns la faimoasa, sau infama, "vanzare de indulgente", care, printre altele, a fost atacata de Luther in tezele sale.

Biserica a considerat ca problema se poate rezolva si fara schisma, si de aceea, in 1567, Papa Pius V a interzis indulgentele care presupuneau donatii monetare sau alte tranzactii financiare.

Asa ca, din 1567 incoace, catolicii pot beneficia de indulgente in continuare, doar ca nu pe bani, ci prin actiuni de genul celor mai sus mentionate, care nu se deosebesc cu nimic de canoanele de pocainta pe care le cunoasteti si dumneavoastra, ortodocsii.

Si daca faci "canonul" si nu primesti hartie la mana, nu esti iertat?
Adica indulgenta este o adeverinta ca esti lipsit de pacate? Sau ca ai fost iertat de pacat? Sau de consecintele acestuia?

Si cam cat este valabila o astfel de indulgenta cand va referiti la consecintele temporale ale pacatelor?

Nu e vorba de nici o hartie, in primul rand.

In al doilea rand, indulgenta nu este o adeverinta, la fel cum nici botezul nu este o "adeverinta ca esti membru in Biserica" si nici la spovedanie nu primesti hartie. Este intre tine, Biserica si Dumnezeu.

In al treilea rand, este valabila, la fel cu spovedania, pana pacatuiesti din nou.

Si la spovedanie se iarta pacatele si Hristos a dat aceasta putere apostolilor.Din punctul acesta de vedere indulgentele pot fi considerate justificate.

In primul rand nu prea inteleg ce inseamna "inlaturarea consecintelor temporale ale pacatului". Poate aveti amabilitatea sa imi explicati.
In al doile a rand, in biblie scrie, cand mergem la biserica, sa ducem ce avem mai bun acasa, si daca nu avem, macar o lumanare sau un ban. Pornind de aici, oamenii duc, fara sa li se ceara bani cand se spovedesc, dar acestia nu sunt primiti de preot in schimbul spovedirii si a iertarii pacatelor, ci pentru acatiste sau ca ajutor pentru biserica. Cel care merge la spovedanie, are si un acatist cu el.
Sper ca v-ati lamurit acum si nu mai lungim vorba inutil, mai ales ca topicul este despre "Papalitate" si nu despre Biserica Ortodoxa si practicile ei.

Am foarte putin timp, asa ca voi raspunde pe scurt.

Consecinta eterna a pacatului neiertat este pierderea harului, si iadul.

Consecinta temporala este purificarea in Purgatoriu.

Deci indulgentele se refera in primul rand la timpul petrecut in Purgatoriu.

Daca vreti o paralela mai lumeasca si care sa nu implice conceptul de Purgatoriu, puneti problema asa:

Am facut un pacat mare, am omorat. Ma caiesc, ma pocaiesc, ma spovedesc si imi fac canonul. Dar, desi Dumnezeu m-a iertat, va trebui sa traiesc restul vietii cu consecintele faptei mele - remuscarile, oprobiul societatii, durerea sau poate lipsa de iertare din partea parintilor victimei etc. Si aceestea sunt consecinte temporale ale pacatului. Dar indulgentele se refera in primul rand la purificarea din Purgatoriu.

editare - Sa nu intelegeti ca eu am ceva impotriva unui dar facut bisericii, dimpotriva, este o DATORIE a crestinului.

Dar este ca si la medic; putini mai fac distinctia intre un dar de multumire, pe care il fac doctorului care m-a tratat, pt. ca il apreciez si pentru ca stiu ca are un salar de mizerie, pe de o parte, si spaga pe care o dau pt. a fi sigur ca isi va da in teresul si nu va uita bisturiul in mine.

Câteva mici inexactităţi, frate Erethorn, care nu afectează viziunea de ansamblu, dar se cer rectificate, dacă nu vă supăraţi pe mine.


Da, valabil în cazul păcatelor mari (numite şi: grele, de moarte, capitale). În cazul păcatelor mici (uşoare, lesne iertătoare, veniale) consecinţa este obscurarea harului, îmbolnăvirea legăturii cu Cristos, care devine mai puţin "prieten", mai puţin dispus să ne ierte, şi purgatoriul.

Purificarea de consecinţa temporală se poate face în această viaţă sau în Purgatoriu (sau şi-şi).

Asta e foarte corect. Deci, numai cei deja absolviţi de păcate, cei care sunt în stare de har, pot beneficia de indulgenţe. Mă spovedesc ca să evit iadul, fac indulgenţe ca să evit purgatoriul.

Dacă mi-am făcut şi canonul, nu mai este necesară nici o indulgenţă. Consecinţa spirituală a păcatului este înlăturată prin spovadă şi absolvirea de după ea, consecinţa temporală este înlăturată prin efectuarea canonului. Nu mai am motive să stau în purgatoriu nici o zi.

Dar păcatele grele pentru care am primit iertarea, dar am neglijat să fac canonul ? Dar păcatele veniale ? Pentru remisiunea consecinţei lor spirituale ("îmbolnăvirea" sau "tensionarea" legăturii cu Cristos) este suficientă simpla căinţă. Numai că au şi ele consecinţe temporale. Mici, mici, dar se adună. Nu l-am înjurat pe vecin de cele sfinte, aşa că nu am făcut păcat de moarte prin încălcarea poruncii a doua. Doar l-am băgat în mă-sa, acolo, un pic. Iată păcatul venial. Dumnezeu e cam supărat pe mine. Nu mă trimite în iad pentru atâta lucru, dar un stagiu purgatorial este asigurat. Ar fi cazul ca, pe lângă căinţă şi împăcarea cu el, să fac, spre exemplu, un pelerinaj reparatoriu. Ei bine, asta se cheamă indulgenţă.

Deci, indulgenţele sunt necesare pentru evitarea purgatoriului (sau a purificării prin suferinţele expiatorii din timpul vieţii).

În cazul celor morţi, care nu mai pot face indulgenţe ei înşişi, dar despre care există speranţa că nu sunt damnaţi şi se află în purgatoriu, cu acelaşi scop trebuie să facem noi: rugăciuni, liturghii, panahide, pelerinaje, alte fapte de credinţă.

Cred ca eroarea va apartine cand ati facut referire la anumite slujbe orotdoxe. Conform Catehismului Bisericii Catolice, pacatul mai atrage dupa sine o pedeapsa vesnica si una temporara? Cea vesnica este ieratata prin spovedaniei iar pentru cea temporara trebuie sa dai satisfactie in lumea aceasta, daca nu, in purgatoriu? Iar papa poate interveni cu indulgente pentru cei din purgatoriu? Sunt cateva intrebari pentru care astept raspuns.