Daca te indoiesti inseamna ca stii cum a great Dumnezeu lumea.Poate ne spui si noua...deci ,era nimicul si ....

Nu, normal.
EL face legile. Toate.
Iar la momentul creatiei, asa-zisele legi ale fizicii/firii nu erau.

Cat despre schimbarea lor, sunt cel putin doua momente in istoria creatiei cand Dumnezeu a modificat legile, sau, ma rog, a ingaduit schimbarea lor: dupa caderea adamica si dupa potop.

Nimicul nu exista ca si concept de sine statator si nu poate fi definit decat prin comparatie cu orice creatura, mai exact nimicul este o negare a ei(a creatiei); abia dupa creatie putem spune ca inainte nu era nimic. Atentie! Nu se poate spune ca inainte era nimic, ci inainte nu era nimic deoarece nimicul nu are consistenta. Daca n-ar fi creatia, n-ar fi nici nimicul.

Daca ar fi sa ma transpun pe mine inainte de creatie n-as putea nici sa ma neg din moment ce inca nu-s creat. Cred ca de aceea creationistii vor ca creatia sa aiba doar vreo 6000 de ani vechime pentru ca gandesc mai comod daca ei fixeaza o limita, decat sa fie pusi in imposibilitatea de a gandi(percepe).

Cred ca daca s-ar depasi (prin meditatie) limitele gandirii formale, ceea ce ar insemna o reala transcendenta, ne-am elibera de alte limite ce ar deriva din actuala tema a creatiei.

Creatia incepe de la recunoasterea lui Dumnezeu ca autoritate deasupra omului. Cred ca de aceea Evanghelia lui Ioan(In1,1) incepe cu:

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

Orice gaura neagra rezolva alte creatii din univers.

Sunt foarte "credincios" in privinta legilor fizice, care au fost aceleasi de la bun inceput, cu rezerva ca toate legile se pot manifesta cu totul diferit in conditii inimaginabile.
Sa recunoastem ca legile fizice cunoscute de noi se manifesta in conditiile limitate de pe Tera si putin diferit in conditiile mai putin limitate din sistemul Solar. Aceleasi legi se manifesta diferit in alt loc din univers.

Caderea adamica este o orbire de gandire formala(pacaleala), iar potopul se refera la o influenta cosmica asupra pamantului (poate o mare cometa, sa zicem) ce a produs topirea ghetarilor si de aici potopul, dar asta nu inseamna ca legile s-au schimbat, ci conditiile terestre din acel moment, care apoi s-au restabilit.
Pamantul nu este intr-un termos; recunosc ca el sufera influente cosmice efectiv minore.

S-ar putea sa se fi schimbat ceva efectiv(desi am f.f. mari rezerve) dupa coborarea Duhului Sfant (ce se celebreaza azi), daca se poate sustine ideea ca aceasta coborare S-a petrecut doar dupa urcarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, si nu si inainte, ceea ce(teoretic) ar fi ca o discriminare pentru cei ce au trait inainte, lucru contrazis de proorocirile de dinainte.
Altfel spus, eu cred ca trecerea lui Iisus pe pamant s-a inscris in conditiile de aici, si nu le-a creat ad-hoc El insusi abia in acel moment.
De aceea imi place cum suna: "Dumnezeu nu da cu zarul" pentru ca El insusi respecta creatia Sa mai mult ca omul.

Curată discriminare monșer!

Adevarul nu depinde de moralitatea sau de preferintele noastre. Galileo Galilei chiar daca a fost pus sa se dezica de ideile sale stia ca sunt adevarate chiar daca toti teologii care l-au judecat credeau cu totul altceva si aveau toata puterea din lume asupra lor. Cred ca si cu evolutionismul lucrurile stau la fel. Oamenii bisericii tuna si fulgera impotriva lui, insa "doamna realitate" se pare ca are alte ganduri decat ei.

Tot ceea ce tine de istoria acestei lumi e irepetabil, chiar si istoria bisericii universale e irepetabila. Vreti sa spuneti ca studentii de la facultatile de teologie care studiaza aceasta disciplina sunt niste creduli?

Daca ati fi citit "Critica ratiunii pure" pe care am dat-o ca exemplu intr-o postare anterioara dupa ce am fost intrebat pe ce ma bazez atunci cand spun ceea ce spun (era vorba despre falsitatea argumentelor despre existenta lui Dumnezeu) v-ati fi dat seama ca argumentul lui Descartes scartaie. Dar pana la urma ma doare in cot daca exista sau nu vreo realitate din moment ce stiinta functioneaza fara probleme fara sa isi puna asemenea intrebari. De bine de rau, teoria relativitatii si mecanica cuantica au aplicatii practice vadindu-si astfel utilitatea, genetica ne ajuta sa producem soiuri noi de vietuitoare, matematica ne ajuta sa construim tot felul de lucruri, de la colibe pana la microcipuri, iar daca realitatea despre care dumneavoastra vorbiti nu exista, cu atat mai rau pentru realitate.

Eu n-am dat o definitie a termenului "doctrina". Am sugerat doar ca valoarea de cunoastere a unei doctrine e egala cu zero, in special a unei doctrine religioase. Iar ca exemplu putem lua teoria lui Iuliu46 ca existenta realitatatii nu poate fi demonstrata deoarece toate incercarile de a solutiona aceasta problema sunt simple abordari filosofice. Cat valoreaza o asemenea teorie? Nimic nu valoreaza si am explicat mai sus de ce. Si mai e un lucru, apropo... sper ca discut cu niste oameni care pot sa se ridice mai sus de nivelul unui DEX.

Nu e la mintea psocopterului. E la mintea dumneavoastra. E jale! Cu asemenea apostoli nu m-as mira ca ortodoxia sa dispara in 20 de ani. Ca lumea mai umbla azi si pe la scoala. Si unii chiar mai citesc niste carti nu se duc pe acolo doar sa se uite pe fereastra.

Irepetabil e numai Unul Dumnezeu!




P.S.Eu sper ca studentii aia sunt credinciosi.

Inteleg ca pentru dumneavoastra Dumnezeu e cel mai important lucru din lume, dar sa nu-l lasam pe acest Dumnezeu sa ne intunece judecata. Cand spun ca istoria e irepetabila ma refer la faptul ca exista o probabilitate infima ca o serie mai lunga de evenimente sa se repete. De exemplu daca iau un ou si dau cu el de pamant, se va sparge. Daca iau un alt ou si repet procedura, se va sparge si el. Deci in cazul unui asemenea eveniment singular, istoria se poate repeta. Pe de alta parte, daca iau un bolovan si il arunc intr-o caruta cu oua si repet mai apoi figura cu o alta caruta cu oua, voi constata ca lucrurile nu se repeta in mod identic. Asta pentru ca bolovanul aruncat intr-o caruta cu oua are o istorie mult mai complicata decat oul pe care il sparg dandu-l de pamant, deci e mai putin probabil ca ea sa se repete.

Iar acum intorcandu-ne la istoria care ne intereseaza, adica cea a lumii acesteia, cred ca un lucru e clar: daca lumea e infinita, atunci istoria ei e contine o secventa irepetabila (cel putin una, daca nu cumva mai multe).

Cat despre Dumnezeu, pana acum n-a reusit nimeni sa ne explice cum e cu el, n-am inteles decat ca e unic in Fiinta si intreit in Persoana, adica n-am inteles nimic. Finit n-are cum sa fie, pentru ca un Dumnezeu finit nu poate crea nimic, iar daca e infinit, tot nu e mare lucru, deoarece exista si alte lucruri infinite: multimea numerelor reale, intregi, complexe, multimea Mandelbrot (adica fractalii, un soi de figuri geometrice cu lungime infinita), precum si altele, care sunt lucruri cat se poate de lumesti si pe care oricine le poate intelege fara sa fie nevoie de formulari dogmatice care n-au niciun inteles.

Adevarat spun tie ca e un castig mai mare daca Dumnezeu ne intuneca judecata decat sa ne inchipuim ca judecam cu "vrednicia" pe care ai etalat-o... cu adevarat irepetabil.

19. Ca intelepciunea lumii acesteia nebunie este in fata lui Dumnezeu; pentru ca scris este: Cel ce-i prinde pe cei intelepti in viclenia lor. (1CO 3:19)

Aici sunteţi într-o eroare; sunt destui dintre aceia care au reuşit să explice "cum e cu Dumnezeu".

Dacă doriţi o listă cu sugestii pentru lectură, vă rog să ne spuneţi.