Nu e nici un idealism, e neputinta in forma pura de a face orice altceva, in lumea reala :)

Nimeni nu sta sa vorbeasca cu unii ca astia in realitate.

Si nu pentru ca altii nu se ridica la inaltimea "idealismului" lor.

Ceea ce scriu aici iarasi, nu este idealism, ci produsul unor frustrari.

In realitate, au nevoie de ani de terapie.

Necredinciosule, lumea reală nu e lumea asta. Lumea asta e temporală, e pervertită neascultării şi neiubirii de Domnul.

Ba da, multă lume stă de vorbă cu călugării. Te rog, pentru binele tău, nu mai minţii.

Fiindcă se smeresc, iubesc şi văd pe monahi şi idealismul lor, ca cei care iubesc pe Domnul mai mult decât oaspeţii lor mireni.

Însăşi Hristos a fost frustrat pentru omenire. Nu poţi să iubeşti cu adevărat şi să nu-ţi pese cu adevărat şi să nu te frămânţi.

În realitate ai nevoie să-ţi opreşti hulirea şi smintirea celor mai mici. Ca să nu ţi le oprească Domnul.
Ferească Dumnezeu, câtă osândă îţi aduni, Aline...

Bietul de tine...

Micutule, lumea reala e lumea reala, daca ai fi vrut sa faci ceva acolo, acum erai casatorit, preot, sau macar frate intr-o manastire.


Asa nu esti decat un taietor de frunza la caini pe un forum cvasi-obscur frecventat de mai putin de o duzina de oameni, dintre care un sfert n-au toate tiglele pe casa.

Si asta ma face sa ma intreb eu ce mai caut pe aici :)

Nu esti calugar iar in realitate nimeni nu sta sa-ti asculte prostii ca cele insirate pe aici.

Chiar si duhovnicul nu stie cum sa te expedieze mai repede pentru ca evident, mare lucru n-ai reusit sa indrepti si probabil stie ca nici nu poate avea cine stie ce asteptari.

Da, epica afirmatie.

Nici macar nu ai proprietatea cuvintelor, dar probabil ca e printre ultimele lucruri de care ai urgent nevoie.

"cei mici" e mare, imens chiar si se numeste "orgoliu" si iti apartine.

Serios, ai observat pe aici cineva entuziasmat de discursurile tale? Care sa-ti tina isonul cu "doctrinele" tale?
Asa ca, faptul ca te dezaprob, sa sminteasca pe cine?

Pe tine? Tu ai nevoie de un dus rece, nu ca n-ai fi avut atatea de la viata, dar ai compensat teribil de prost - te-ai refugiat intr-o lume imaginara unde esti un predicator groazav, in realitate nimeni nu sta de vorba cu tine, nimeni nu-ti da dreptate decat cel mult sa nu supere "bietul baiat", si cam atat.

Pune mana si fa ceva real cu viata ta, pacat de ea sa o irosesti asa.

Cine spune? Spui tu?
Sfântul Vasile cel Mare, la 29 de ani, cât am eu acum, nici nu era creştin. La 29 de ani abea primeşte Sfântul Botez şi pleacă direct în pustiurile capadociei (turcia de azi). Se duce direct pustnic. Şi la 1 an de pustnicie, scrie regulile monahale, mari şi mici şi asceticele, după care întreaga Biserică, se va ghida, 1600 de ani, până azi şi mai departe.
Isaac, fiul lui Avraam, la 40 de ani, spune Scriptura, se plimba pe câmpii şi cugeta la Domnul. Înainte de a se căsători cu Rebeca, care i-a adus-o slujitorul lor.
Există o normă a măsurii iubirii în Domnul? Nicidecum. Mai bine mai târziu decât niciodată. Cu cât mai devreme şi cu cât mai mult, cu atât mai bine.
Ţi-am spus, mergi de studiază teologie.

Am trecut pe aici, ca să învăţ de la alţii şi poate să pot fi de folos altora. Şi tocmai pentru că e un mod minunat, de a-ţi petrece timpul, dacă tot stai pe net, şi o măsură de a te smeri. Asta-i acest forum, faţă de alte forumuri şi alte activităţi pe net.
Dar asta numai dacă lucrăm în iubire unii cu alţii, dacă ne rugăm înainte să postăm ceva şi dacă nu facem din asta o patimă, să ajungem să ne consumăm 10 ani de viaţă pe internet, cu zeci de mii de postări. Atunci nu-i tocmai bine... Şi tot e mai bine decât să te joci jocuri pe computer, de exemplu, sau alte activităţi care nu-ţi pun fiinţa cât de cât la Domnul...

În sfârşit, un rod al smereniei şi doririi îmbunătăţirii în Domnul... Rodul rugăciunilor Bisericii...

Am mai spus: îmi doresc să fiu creştin. Dacă reuşesc să fiu creştin, am reuşit mult. Am reuşit tot.

Atâta ştii, să ponegreşti. Dute şi stai de vorbă cu el. Îţi dau adresa prin mesaj privat şi vorbiţi, că n-am nimic de ascuns.

Toate cuvintele sunt ale tuturor. Nimeni nu este proprietar pe vreun cuvânt.

Tu eşti sfânt, nu? Tu nu ai orgoliu? Nu te lăsa amăgit să vezi răul din alţii înainte de a-l vedea în tine şi a te curăţa tu întâi.

Nu poţi fi pe placul oamenilor care nu iubesc pe Domnul. Iar cei care iubesc pe Domnul, ne vom bucura, unii de alţii, de măsurile noastre în Hristos, fără să numim măsurile cu numiri batjocoritoare.
Iar modul cum vorbeşti în general pe forum, mereu înţepi pe toată lumea, mereu agresiv, zeflemitor, mereu nemulţumit, morocănos, jigneşti din toată nimica, te dai că le cunoşti pe toate, ai răspuns la orice, asta sminteşte pe ceilalţi. Pe cei mai mici, care mai trec pe aici şi îşi spun: "ăştia sunt oamenii Iubirii? Asta nu-i iubire..." Şi poate nu ştii versetul: "Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala." - Matei 18, 7.

Dacă vroiam să fiu un predicator grozav, aş fi fost preot demult. M-aş fi căsătorit din timpul facultăţii şi ajungem preot. Poate-mi făceam şi-un nume... De parcă asta ar conta. Dragostea oamenilor în Hristos, contează, mai mult ca o predică bună.
Dar la Sfântul Ioan Gură de Aur, pe lângă că spune că cine va primi hirotonia spurcându-şi fecioria înainte de căsătorie, va avea un har slab şi neputincios, dar mai spune să nu fim preoţi înainte de 30 de ani, iar eu încă mai am până la 30 de ani. Şi acum că în curând îi voi avea, dacă se va milostivi Domnul, cu rugăciunile Maicii Sale, am văzut, am înţeles, am simţit şi am trăit, o chemare mult mai mare, aceea de a nu trăi decât pentru Hristos, şi acum nu-mi mai doresc preoţie, decât Sfânta Taină a Călugăriei şi a Pustniciei (călugăria era Sfântă Taină între 12, câte erau până în secolul 8).

Rugăciunea ! Este cea mai înaltă, mai nobilă, cea mai curată şi mai sfântă faptă bună, ce o poate face un om în Hristos.
Rugăciunea este singura şi unica metodă şi cale, de a câştiga timpul cu adevărat, pentru mântuire.
Spunea Sfântul Porfirie Kavsokalivitul:

"Văd în Duhul Sfânt, că 7 preoţi, care predică grozav şi strălucit, la 70.000 de oameni, nu fac cât rugăciunile unui monah şi mai ales pustnic, ascet, pentru omenire."

Deci cine se roagă, niciodată nu îşi poate irosi viaţa. Patericul e plin de pilde. Sfânta Scriptură, cu mult mai mult:

"Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu." - Luca 6, 12.
"Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului." - Faptele Apostolilor 6, 4.
"Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire." - Coloseni 4, 2.
"Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune." - 1 Timotei 4, 5.

"Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post." - Matei 17, 21.

Hristos a înviat...

Poate că te simți bine în această companie.
Pe de altă parte, cred că ești generos; poate că raportul este invers. Sau poate diferența e dată doar de numărul țiglelor care ne lipsesc. :)

No, candva era altfel.

"sectarii" erau singurul element problematic.

Acum sunt prea multi "ortodocsi" buni de ospiciu si totul a devenit un circ.

Succes in continuare :)

Din categoria: "urmari inerente ale retragerii sectarilor"...:106:

Măcar aveam pe cine să dăm vina...

Du-te frate la patriarh și cere binecuvântare să îți intemeiezi ordinul tău:)).Că altfel nu merge.Te văd așa intr-o competiție imaginară cu toată lumea.Biciuesti încolo si încoace.Pui etichete la fiecare.Scri monologuri....Ai oricum un potențial,dar nu prea primești feedback.Și să știi ca nu te judec,pur si simplu am un soi de impresionabilitate,dar și compătimire.Ai râvnă,înțeleg,vrei să arăți ca știi teologie,etc.Dar,frate dragă,unde vrei sa ajungi?

Aline,
Fie că vrei tu sau nu, Biserica rămâne să lupte mai departe cu ereziile, cum a făcut-o în fiecare secol.
Altfel mântuirea e compromisă şi sfârşitul omenirii căzute e mai aproape. Nu vrem asta. Trebuie să dăm cât mai mult timp celor ce iubesc pe Domnul, să se pocăiască.

Biserica trebuie să se înmulţească şi să prospere în Hristos, nu să devină ecumenistă, nu în eresurile mişcării romano-catolicismului şi alte lucrări demonice, care trebuie demascate şi biruite, fiindcă acelea sunt "sectarii" secolului 21...

Romani 8, 35-39:

35. Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere".
37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.


În niciun caz, nu acolo unde vrei tu să ajungi... :) Dar mulţumesc sincer, pentru exprimarea părerii tale, te respect profund ca fiinţă umană, că porţi chipul lui Hristos, chiar dacă eşti eretic, ateu sau păgân, eşti orice, fiindcă ţi-a dat Hristos libertate prin Adam şi Eva... Cu atât mai mult dacă iubeşti pe Domnul, te respect mai mult.

Biserica lui Hristos, e motivul pentru care s-a creat Universul, pentru care s-a creat materia, energiile solare, magnetice şi altele, prin biruinţa omenirii în Hristos, demonii sunt ruşinaţi, căci Sfinţii le sunt exemplu. Biserica Sfinţilor lui Hristos, este motivul pentru care Universul se extinde tot mai accelerat, fiindcă şi Sfinţii se înmulţesc, motivul pentru care va veni Cerul nou, pământul nou, ierusalimul cel nou...

Ţi-aş scrie mult... scriu de cele mai multe ori cu inima... Dar tu cât vei primi? Ce vei face cu ce-ai primit deja? Dacă nu primeşti credinţă în Hristos, prin Noul Testament, prin dragoste, prin virtuţi, rugăciune, asceză, cum vei primi nişte bucurii în Domnul, de la mine? Cum vei mai putea primi tâlcuirile Sfinţilor Părinţi? Cum vei purta dialoguri cu cei simpli, în Hristos, ca mine, dacă le vezi monologuri?

În fine, orice s-ar alege de viaţa ta, ai grijă de tine. Eşti aici, pe pământ, în viaţa asta trecătoare, cu un singur scop: mântuirea.
Ai grijă ce faci.
Ai mare grijă ce faci...
Că te joci cu veşnicia ta.