"Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici intelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasa. Le-a explicat pe toate si a creat cultura. Dupa cum spune troparul Sf Trei Ierarhi, a intarit firea celor ce sunt si obiceiurile oamenilor le-a indreptat.

Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui, catre indumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos.

Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.

Sa cunoastem deci Ortodoxia noastra.

Nu teoretic ci sa o simtim si sa o traim in toata profunzimea si largimea ei. Doar asa vom putea sa o provocam si sa-i aratam valoarea.

Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre. Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.

Ortodoxie preafrumoasa, mireasa impodobita a lui Hristos, sa nu te tagaduim noi, nevrednicii, ci daca vremurile si imprejurarile o vor cere, invredniceste-ne sa varsam pentru tine si ultima picatura de sange din noi!"Par. Efrem Athonitul

Umanismul omului pacatos este un umanism parat, stramb si indoit de pacat. de aceea fara drumul indumnezeirii din ortodoxie nu cred ca putem vorbi despre autenticul umanism.
Tot ceea ce face omul astazi in societate, sub umbrela umanista are in ascunzisul ei o samanta amestecata de bine si rau, un fel de samanta mutanta.


Da, frumos cuvantul lui Calist I al Constantinopolului si minunat cuvant.
Insa cati dintre noi suntem templul (naos)al lui Dumnezeu si jertfelnic? cati dintre noi punem ratiunea in slujba lui Hristos atunci cand exersam umanismul? Frumos si bine subliniat de Calist I "potrivit omului dinauntru".
Fiecare dintre noi exersam un umanism potrivit omului dinlauntrul nostru. iar oferta umanista a societatii de astazi este potrivit cu cele dinlauntru ale membrilor sai.

De aceea umanismul propus de "cele ale lumii" este inchinare la idol.

Aici mai tare ca oricand vad aceasta oferta umanista cu toate ascunzisurile sale.
Un mic exemplu al acestei societati. Statul englez are cel mai bun sistem de protectie sociala pentru locuitorii sai, fie ei engezi sau emigranti , cu mici exceptii (romani si bulgari si ceva state africane sarace).
Ce multe beneficii in scopul protectiei sociale ofera, pentru mame cu copii, pentru cei bolnavi, pentru cei fara adapost! le plateste chiria, sanatatea, transportul, minunat! iata ce roade frumoase ale umanismului! Aceasta este fata.
Inauntru: emigranti din state candva cotropite de englezi se bucura de aceste beneficii care reprezinta nimic ca valoare fata de bogatiile ce vin si astazi dinspre aceste state catre statul englez. Astazi cei care nu se bucura de acestea toate in aceeasi tara profund umanista si super dezvoltata sunt cei din acele state care nu au oferit si nu ofera nimic statului englez. Iata de ce romanii sunt denigrati aici, iata de ce se discuta despre "cohortele" de romani ce vor invada statul englez incepand cu anul viitor , "punand in pericol" sistemul de protectie sociala minunat si profund umanist al englezilor.

Dar nu critic. Mi se pare normal, si inteleg, doar este o societate bolnava de pacat si la fel este si umanismul ei.

"Nevointele duhovnicesti ale ascetilor sunt noile lupte duhovnicesti ale duhului. Il conduc pe om intru totul spre viata iubitoare de intelepciune, spre indumnezeire. Drumul monahismului este drumul curatirii si intoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificatia sfinteniei nu numai ascetilor, ci intregii lumi crestine.

Prin aceasta semnificatie a inaltat obiceiurile societatii. Vedem acest lucru indeosebi in perceptia sociala. Elementul de baza al Ortodoxiei este iubirea de oameni luata in cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie ci in general, ca afectiune. Ocrotirea sociala este descoperita in ultimele decenii. Dar a luat nastere la Ierusalim, dupa Invierea Mantuitorului. Acolo s-au facut primele cantine, in care au slujit primii 7 diaconi, dupa cum apare in Faptele Apostolilor. Apostolul Neamurilor, Pavel, a fost totodata si primul lucrator social.Odata cu propovaduirea Evangheliei, a infaptuit si cheta dragostei,numita in multe feluri. Lucratori sociali au fost si urmasii Apostolilor, Episcopii. Nu exista o sugrumare mai crunta a adevarului decat sa sustina cineva ca Parintii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma si nimic altceva. In timpul sinoadelor, in Cezareea a aparut, dupa cum se stie, Vasiliada, sub calauzirea Sf Vasile cel Mare. In Constantinopol functionau cantine pentru 7 mii de saraci, iar in Alexandria s-au intemeiat primele maternitati. Nu numai episcopii ci si imparatii si chiar monahii participau la astfel de lucrari ale dragostei. Pentru toti acestia, Ortodoxia a fost in acelasi timp si dreapta lucrare." Par. Efrem Athonitul

Nimic mai dureros decat aceea de a fura conceptul de umanism din ortodoxie si al perverti pe o societate din ce in ce mai pacatoasa si apoi ca sa fie actul si mai tragic, sa il inoculam celorlalti multi, (aceia de care aminteati mai sus, aceia mai simpli), drept umanism si scut al iubirii.

Acum ca sa fiu critic pana la capat as remarca,lecturand capitolul VI din Faptele Apostolilor ca acele prime cantine au generat un conflict(foarte iudaic in esenta lui)intre evreii vorbitori de greaca si cei din Ierusalim,ultimii fiind acuzati ca favorizau,subiectiv si omeneste explicabil,pe vaduvele locale,in detrimentul vaduvelor din Diaspora sa spunem.Aveau si ei preferintele lor mai putin impartiale :) si tocmai acest conflict a generat decizia celor 12 de a se numi diaconi general acceptati si mai presus de afinitati subiective.Printre ei se remarca alegerea lui Nicolae,un prozelit din Antiohia,foarte interesant aspect.Toti cei alesi au nume grecesti ceea ce indica posibilitatea de a fi fost alesi din tabara celor ce se considerasera nedreptatiti la impartirea initiala,este posibil ca cei sapte(numele lor nefiind chiat caracteristice unor evrei palestinieni)sa fi fost chiar liderii celor din Diaspora,numirea lor calmand spiritele in relatia cu comunitatea iudeo-crestina locala,prin asiguratea egalitatii de tratament,aceasta este motivatia intregului episod.Atat alegerea lor cat si alegerea lui Matia nu erau practici noi,inaugurate atunci,ci se practicau in iudaism inca,se pare ,de pe vremea lui Iosua,cand ar fi existat o practica iudaica de formare de comitete alcatuite din barbati alesi si recunoscuti pt sarcini punctuale.Suntem,inca,intr-un context impregnat de iudaism,fie el local sau cu provenienta din Diaspora.

Parintele Efrem banuiesc,poate gresit,ca nu este un mare admirator al unor detalii din cultura evreiasca a primului secol :)

Asta nu arata decat ca suntem oameni, cu fire omeneasca, insa chemati spre desavarsire.

Nu mai zic doamna Dobrin,cum reusiti dvs cu o vorba frumoasa si inteleapta sa calmati furtuna criticii din mine care se ridica :) Va doresc,cu drag si respect,o seara minunata si cat mai multe postari frumoase.

Ne calmam unii pe altii si aceasta este minunat. Dumnezeu sa va ajute si la toata lumea mangaiere de la Dumnezeu.

Mihaela, te rog să-mi dai voie să îţi reamintesc, ca frate creştin (ortodox):

a) ÎNTEMEIEREA Bisericii este actul nevăzut (tainic) al Mântuitorului Iisus Hristos - Jertfa Lui personală, moartea pe Cruce.
În sprijinul acestui adevăr, deocamdată doar două argumente scripturistice (pot fi aduse multe altele, din Scriptură şi din Tradiţie):
"... pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,18) - "piatra" este Jertfa Domnului.
"...să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu scump sângele Său" (FA 20,28)

b) La Cincizecime are loc INAUGURAREA văzută a Bisericii, adică e ziua Ei de naştere, deschiderea Ei pentru continuarea lucrării de mântuire şi sfinţire a creştinilor, prin Duhul Sfânt, pe Care Hristos L-a trimis în lume, aşa cum a promis Apostolilor.

Facem deci distincţie, noi creştinii ortodocşi, între ÎNTEMEIERE şi INAUGURARE.

Eşti, oare, de acord cu această distincţie?

Mă gândesc la încă o perspectivă de abordare a acestei probleme, una organică sau organismică:
a) mai întâi e Capul Bisericii, Hristos; temeiul Bisericii nu poate fi decât Capul; de aici vine, dealtfel, şi caracterul SFÂNT şi INFAILIBIL al instituţiei teandrice, fără de Care Biserica ar fi o simplă adunare omenească, trecătoare şi supusă greşelii. Dacă temeiul e Hristos, prin Jertfa pe Cruce, atunci e desigur firesc să legăm întemeierea de acest temei.
b) apoi vorbim şi despre comunitatea (şi comuniunea) credincioşilor, Care intră în Trupul Bisericii la Cincizecime, într-adevăr. E limpede că acum Biserica e inaugurată şi începe să funcţioneze în chip văzut, semnele doveditoare sau primele roade fiind cele consemnate în Faptele Apostolilor.

Pai hotaraste-te o data, ii formeaza sau nu-i formeaza?
Cum sa-i formeze daca ii indeparteaza?

Inca ceva: nu devii matale mai istet, facandu-l pe altul in fel si chip.
Nici macar in ochii altora, sau chiar dimpotriva...daca tintesti spre audienta cu un dram de coloana si discernamant, altfel..s-ar putea sa ai noroc.