[COLOR=green]N-o să vină Dumnezeu niciodată să ne-nveţe ce trebuie ştiut. Dumnezeu lucrează prin oameni ori oamenii, astăzi, au alte ocupaţii sau nu mai au răbdare şi darul de a fi dascăli, împărţitori de lumină...[/COLOR] :17:

[COLOR=green][/COLOR]

[COLOR=green]Ana Blandiana - Eclipsă[/COLOR]

[COLOR=green]Renunţ la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plîng
Lîngă fricos, lîngă învins, lîngă umil.

Îi plîng pe proşti şi proştii mă înving,
Surîzători sub steaua mea sterilă.
De gingăşie tot mai mult mă-ntunec
Şi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mîngîi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut
Şi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,
Şi-mi trece viaţa încercînd să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.[/COLOR]

[COLOR=green]Azi ne despărţim[/COLOR]

[COLOR=green]Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată[/COLOR]
[COLOR=green]ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[SIZE=1][COLOR=green]Ştefan Augustin Doinaş[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green][SIZE=3]Lucian Blaga - Iubire[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Vă credeţi puternici ca zeii,
Pe-aripa iubirii zburaţ -
Răpiţi de-al plăcerii nesaţ,
V-aţi prinde la trîntă cu zeii.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cu flăcări din ochi păgîni,
În patima ce vă înghite,
Din inimi fanatic unite,
Vă credeţi ai lumii stăpîni.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Natura doar cere atîta:
O clipă ce n-a-ncremeni, -
Şi cei ce din voi vor veni
Să-şi facă şi dînşii ursita![/COLOR]

[COLOR=green]A.S. Puşkin[/COLOR]

[COLOR=green]Eu te-am iubit[/COLOR]

[COLOR=green]Eu te-am iubit şi poate că iubirea[/COLOR]
[COLOR=green]În suflet încă nu s-a stins de tot;[/COLOR]
[COLOR=green]Dar nici nelinişte şi nici tristeţe[/COLOR]
[COLOR=green]Ea nu îţi va mai da, aşa socot.[/COLOR]
[COLOR=green]Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,[/COLOR]
[COLOR=green]De gelozie, de sfială chinuit.[/COLOR]
[COLOR=green]Dea Domnul să mai fii cândva iubită[/COLOR]
[COLOR=green]Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit. [/COLOR]

[COLOR=green]Cincinat Pavelescu[/COLOR]

[COLOR=green]Curtezanei[/COLOR]

[COLOR=green]Nu sărutările perfide…[/COLOR]
[COLOR=green]Dă-mi ochii-ţi sumbru labirint[/COLOR]
[COLOR=green]În care patima deschide[/COLOR]
[COLOR=green]Neantul viselor ce mint.[/COLOR]

[COLOR=green]Dă-mi ochii tăi, adânci ca marea,[/COLOR]
[COLOR=green]Peste-al lor haos să m-aplec,[/COLOR]
[COLOR=green]Să sorb dintr-înşii nepăsarea[/COLOR]
[COLOR=green]Şi amintirile să-nec.[/COLOR]

[COLOR=green]A mea privire când străbate[/COLOR]
[COLOR=green]Adâncul lor mă înfior;[/COLOR]
[COLOR=green]Oh! câte suflete-necate[/COLOR]
[COLOR=green]Nu rătăcesc în apa lor![/COLOR]

[SIZE=3][COLOR=green]Oglinda[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]D-asupra patului ce-şi frînge de mult icoana venerată,[/COLOR]
[COLOR=green]În apa ei, oglinda rîde din răsărit pînă-n amurg,[/COLOR]
[COLOR=green]Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,[/COLOR]
[COLOR=green]Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămîne neschimbată.[/COLOR]
[COLOR=green]Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,[/COLOR]
[COLOR=green]Iar, martoră, nepăsătoare, ea stă în veci ne-nduplecată,[/COLOR]
[COLOR=green]Atît în nopţile de doliu, cît şi-n luminile de bal.[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Şi viaţa noastră-ntreagă tace în fundul tainicei oglinde;[/COLOR]
[COLOR=green]Revăd pe mama cum s-apleacă d-asupra leagănului meu,[/COLOR]
[COLOR=green]Văd zîmbetul blajin al tatei şi-nduioşarea mă cuprinde,[/COLOR]
[COLOR=green]Simţind că umbră cum sunt dânşii curând-curând voi fi şi eu.[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Şi mîine altul o să vie în apa ei să-şi vadă chipul,[/COLOR]
[COLOR=green]În cadru-i trist punînd o formă ce se va şterge cum s-au şters[/COLOR]
[COLOR=green]Atîţia paşi pe malul mării, împrăştiaţi ca şi nisipul[/COLOR]
[COLOR=green]Pe care vântu-l ia şi-l duce, cum poartă faima cîte-un vers.[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Şi trecător şi el ca mine prin viaţă ca printr-o oglindă,[/COLOR]
[COLOR=green]Văzînd-o-n negru-mbrobodită, cum stă pe zid nepăsător,[/COLOR]
[COLOR=green]În sfîşierea dureroasă ce sufletul o să-i cuprindă,[/COLOR]
[COLOR=green]Va înţelege plînsul tainic al lucrurilor ce nu mor.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[SIZE=1][COLOR=green]Cincinat Pavelescu[/COLOR][/SIZE]