In cazul in care nu ai avut la indemana un volum de PSB (care cuprind scrierile parintilor), iti spun eu ca in scrierile lor Sf. Parinti s-au folosit de Sfanta Scriptura pentru a arata crestinilor ca invatatura lor e Biblica, si nu picata din stele....

Bineînţeles. Glumeam şi eu, sau nu mai e voie -vorba prietenului bob2939-?

Rasul mai ales zgomotos nu este un atu pentru crestin! Poporul roman a fost la rascruce de drumuri si de aceea a fost mai saracit dar el a scos un numar incredibil de oameni intelectuali ,savanti descoperitori, teologi, sfinti!
Cand o dau astia in bara cica glumesc!

?????
 

Ce intelegi prin a fi sectant?
Ce este secta?
Cine este sectant?

Esti minunata Simona si pentru asta te admir...as spune chiar ca te ador.
Totusi nu stiam ca Mialginul se foloseste in pregatirea anesteziei generale...eu stiam cu totul altceva.Oricum,repet..esti minunata.

Sectarizarea, ca fenomen general, inseamna ruperea unei grupari dintr-o formatiune religioasa unitara initiala, grupare care pastreaza o parte din invatatura (doctrina, practica) formatiunii initiale, dar introduce propriile inovatii, de obicei exagerand un anumit aspect.
Ca urmare, formatiunea initiala a fost nevoita sa-si defineasca identitatea cat mai exact in raport cu gruparea dizidenta.
Sectarizare = separare, taiere.



Buddhismul a fost initial o comunitate unitara, care s-a sectarizat prin ruperea din curentul prinipal a unei formatiuni numita ulterior "mahasanghikasi", in timp ce aceia ramasi in comunitatea initiala s-au denumit "theravadini", ei reprezentand , deci, partea "ortodoxa", acoperita mai tarziu de denumirea "hinayana". Mia traziu, o noua grupare desprinsa din theravadini , denumita "sarvastivadini" s-a definit ca o noua secta si s-a separat.
In crestinism, prin secta se intelege o grupare care dintr-un motiv sau altul, urmeaza un lider religios care ia din crestinism o anumita bucatica, o izoleaza de restul invataturii crestine si o transforma in doctrina unica pentru gruparea respectiva.

Nici islamul nu a fost scutit de sectarizare. In afara desprinderii shiitzilor de comunitatea initiala, care s-a identificat ulterior ca sunnita, au aparut zeci de mici formatiuni


In crestinismul initial, al primului mileniu, au existat erezii care au condus la aparitia unor formatiuni ale caror idei se regasesc la sectele contemporane.

Arienii negau divinitatea lui Hristos, iar macedonienii (sau pnevmatomahii) negau (ca o consecita logica a arianismului) divinitatea Duhului Sfant. Aceasta negare a Dumnezeului ca fiinta unica dar intreit in ipostas se gaseste azi la unitarieni (socinieni) si la "martorii lui Iehova".

In secolele 5-7 au aparut erezii referitoare la Persoana divino-umana lui Hristos: monofizitismul, dioprosopismul, monotelismul. Formatiunile desprinse atunci din Biserica crestina (care era unica) se numesc azi Biserici necalcedoniene sau Vechi-Orientale.

In cadrul Ortodoxiei, dupa schisma din 1054, au aparut diverse secte ca urmare a unei rele fervori religioase, ai caror lideri au promovat diverse aiureli la gradul de doctrina mantuiroare.
De exemplu, bogomilii, "turma sfantului Ilie", inochentistii, hlastii, molocanii, rascolnicii, "noul Ierusalim". Unele dintre ele au si disparut , iar cele care mai activeaza reusesc in general sa atraga oameni cu intelect modest, lipsiti de cultura, dar in schimb batuiti de fantasme religioase, care in general vor un Mesia terestru AICI si ACUM, "Mesia" care se regaseste intrupat in conducatorul sectei.
Ei se considera mai sfinti si mai alesi de Dumnezeu decat altii, si in general fac caz de formele de cult si de anumite prescriptii morale, care uneori sunt imorale. Nu au agresivitatea propagandistica a sectelor provenite din crestinismul occidental, iar formele de organizare sunt destul de rudimentare.

In ce priveste spatiul occidental, sectarizarea a inceput in evul mediu in Biserica romano-catolica prin aparitia valdenzilor, albigenzilor, catarilor, urmate de formatiunile aparute in urma Reformei din 1517. Primul val de sectarizare a acoperit secolele 16-17, urmate de secolele 19-20.
Unele formatiuni au disparut, altele s-au transformat printr-o continua fragmentare.

Fiecare are un anumit punct de doctrina pe care il proclama ca fiind elementul fundamental al crestinismului.
Baptistii sustin ca Botezul trebuie aplicat numai persoanelor adulte, care fac un pact cu Hristos in deplina cunostinta de cauza.
Adventistii au recurs la calcule matematice pentru a stabili ziua, luna si anul celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Penticostalii sunt centrati pe pogorarea Duhului Sfant asupra fiecarei persoane, iar semnul acestei pogorari este vorbirea in limbi, care se realizeaza dupa ce omul cade intr-un fel de transa.

Unele formatiuni contemporane, desi isi asuma eticheta de crestin si fac uz de numele lui Hristos, nu sunt considerate crestine nici chiar de catre alte formatiuni incadrate la "secte".

De exemplu, mormonii. Ei au introdus o alta "scriptura" pe langa Biblie, anume "Cartea lui Mormon", si daca nu ma insel mai au cel putin inca o scriere considerata tot "scriptura", iar doctrina lor se bazeaza mai degraba pe aceste "scripturi" decat pe Biblie.

Un pastor baptist mi-a spus foarte clar ca ei (baptistii) nu ii considera crestini nici pe mormoni, nici pe "martorii lui Iehova". E adevarat ca n-am mai intrebat "dar pe cine considerati crestini ?", fiindca stiam ca pot avea surprize...

In general neoprotestantii nu-i considera crestini pe cei care nu cred ca Hristos este Dumnezeu.
Si nu-i considera crestini nici pe cei care s-au nascut intr-o familie crestina insa nu au o experienta reala a convertirii , o transformare radicala a vietii, numita nastere din nou.

Obiectiva descrierea facuta sectelor intr-o postare mai sus.
Unde mai pui ca ati si evitat cu eleganta sa precizati care este secta rezultata in urma Schismei din 1054...;)

Nici un crestin nu-i poate considera crestini pe cei care nu cred in dumnezeirea lui Hristos. De aceea, BO e foarte dura in aceasta privinta. Numai ca eu nu sunt BO ...

In urma schismei din 1054 nu a rezultat nici o secta, fiindca schisma e un fenomen, si setarizarea este altul.
Sectarizarea este o rupere definitiva si radicala; la o adica, este un act de extremism doctrinar.
Schisma este o separare considerata reparabila, care are la baza o problema de ordin secundar, deci nu doctrinar, ci mai degraba organizatoric, administrativ, canonic.

Schisma din 1054 a insemnat ruperea unitatii Bisericii pe considerente care au tinut in parte de unele ambitii si vanitati omenesti, pe de alta parte de refuzul acceptarii unei autoritati supra-administrative, adica a unui sinod ecumenic ce putea sa rezolve problema intr-un mod non-violent.
Pana la 1054, cu toate tensiunile si rupturile din ultimele 2 secole, Biserica a fost UNA, simultan ortodoxa si catolica. Ortodoxa, prin unitatea si puritatea doctrinei, catolica, prin unitatea marturisirii acestei doctrine in intreg spatiul crestin aflat in comuniune doctrinara si canonica.
Dupa momentul 1054, s-a incercat timp de 200 de ani refacerea acestei unitati, dar nu s-a reusit.
Ramura rasariteana a ramas cu denumirea de ortodoxa, fiindca a respins anumite inovatii aparute in partea apuseana, iar ramura apuseana a ramas cu denumirea de romano-catolica, datorita ideii ca Biserica trebuie sa fie condusa de la Roma.

Dar sa stiti ca in Crezul BO se rosteste, in greaca, asa cum s-a rostit si acum 1700 de ani : Mia, aghia, katholiki i apostoliki ekklesia; in romanste , "katholiki" s-a tradus prin "soborniceasca", pentru a se evita confuzia de termeni specifici care diferentiaza cele doua mari confesiuni. Dar ortodocsii corect informati stiu exact care este acea Biserica katholiki pe care o marturisesc.

Nici una din cele doua confesiuni nu are caracter de secta.

Parerea mea este ca asa cum acea Biserica unica s-a rupt in doua pornind de la varf, tot asa unitatea ei se va reface incepand de la baza, de la membrii mireni ai Bisericii. Numai ca, probabil, va dura cam tot 1000 de ani, cat perioada de pana la ruperea Bisericii.

Acum, fara a face in ciuda catolicilor de pe forum, (catolici pentru care am toata stima si consideratia), ci pentru a informa corect pe cei din zona (neo)protestanta, e bine de stiut ca (dupa cum reiese din Biblie, dar si dupa cum marturiseste istoria), crestinismul NU s-a nascut la Roma, nu s-a organizat la Roma nu a iradiat din Roma si nu a inceput sa se raspandeasca in lume incepand de la Roma.

Asertiunea cum ca intai a existat doar Biserica romano-catolica, iar apoi a aparut dizidentza numita azi ortodoxie e lipsita de orice suport stiintific.

Pana la urma, dintre toate punctele divergente dintre BO si BC, cel mai spinos este cel al primatului papal si al infailibilitatii papale. Restul se pot rezolva relativ facil prin dialog teologic si prin intoarcerea la izvoarele crestinismului.

Iosif, cautati cartea "Traditia crestina", a lui Iaroslav Pelikan. Multe lucruri se vor lamuri citind-o si luand aminte.

Luca, 22:
24. Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?
25. Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători.
26. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.
27. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.

Chiar si apostolii n-au fost scutiti de aceasta provocare lumeasca. Deh, dorinta de marire...e mai mare decat cea de slujire. Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.
Har, smerenie si jertfa de sine.