În prealabil postat de MariS_ (Post 398022)

Matei, dupa cate stiu eu, e cel ce i-a luat locul lui Iuda, dupa rastignirea Mantuitorului, prin tragere la sorti. Dar poate ma insel.

În prealabil postat de Noesisaa (Post 398021)

Dar nu este vorba despre surle si trambite. Crestinii invata unul de la altul cand e vorba de rugaciune. Una este sa spui, vai ce crestin grozav sunt, ma rog de CINCI ori pe zi si de trei ori noaptea. Alta este sa spui "ma simt mai aporoape de Dumnezeu daca citesc orele/breviarul sau un acatist, etc.

Inca ceva: desi noi sarbatorim duminica fiindca duminica a inviat Domnul, Sf. Liturghie nu este despre Inviere in principal, sau numai despre Inviere, ci este de asemenea numita Sf. Jertfa. Noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului inviat, dar jertfit pe cruce pentru pacatele noastre. Lucrul cel mai important pentru noi, oamenii, acolo s-a intamplat, pe Sf. Cruce, acolo se vede dragostea nemarginita a lui Dumnezeu care s-a facut ascultator pentru noi pana la moarte. Invierea Domnului, care este minunea cea mai mare, este pentru noi ca incredintare a faptului ca intr-adevar Dumnezeu Insusi s-a lasat sa fie ucis pe Sf. Cruce, si ca prefigurare a invierii noastre la sfarsitul lumii si a celei de-a doua veniri. De altfel, as spune eu, mantuirea neamului omenesc ar fi fost la fel de perfecta si fara Sf. Inviere.

În prealabil postat de Mihailc (Post 397839)

Doctorul italian se numeşte Luigi Malantrucco, aşa e, investigaţia lui despre cauzele reale ale morţii lui Iisus a fost tradusă în româneşte şi a apărut în 2004 dar încă nu s-a vândut modestul tiraj de 1000 de exemplare... la 20 milioane de credincioşi (auto)declaraţi.
Cartea despre Sfântul Ioan Botezătorul a fost scrisă de către un laic catolic, E. Cothenet - Jean Baptiste etait-il essenien?. N-a fost tradusă în româneşte dar există o ediţie italiană. Cel mai important autor care a cercetat problematica eseniană în sine dar şi în raport cu creştinismul este un călugăr catolic italian, Michelini Tocci. A scris vreo cinci cărţi (de care ştiu eu, poate mai sunt şi altele) şi a fost tradus în multe limbi datorită faptului că e, după cum spuneam, autoritate în materie de esenieni, Qumran, manuscrise de la Marea Moartă etc.

În prealabil postat de Mihailc (Post 398030)

Vai, vai de mostre de juridism anselmian anacronic ai debitat mai sus. Mântuirea neamului omenesc n-ar fi fost absolut nimic fără Înviere. Domnul a biruit moartea din chiar miezul umanităţii noastre avariate grav de păcat şi tributară morţii. Domnul n-a satisfăcut dreptatea unui Dumnezeu sadic, ci a chimbat ontologic, fiinţial, natura umană nu doar restaurând-o forma de dinaintea căderii , ci infinit mai mult, deschizând cale liberă spre epektasis, îndumnezeirea prin har. Dacă doar murea pentru noi, Domnul n-ar fi desfiinţat moartea anticipat, pestru eshaton, ci doar făcea ce face tot omul: murea şi atât (e un blasfem şi numai să ne gândim la aşa ceva). Învierea dă sens absolut jertfei, o transformă în biruinţă definitivă şi irevocabilă asupra morţii.

În prealabil postat de Mihailc (Post 398015)

Aici greşeşti capital. Dacă teologia euharistică e sintetică, înglobând simultan taina pascală mai presus de înţelegerea umană, evenimentele istorice sunt consecutive ca orice evenimente istorice.
Biserica, de-a lungul timpului, n-a urmărit suprapunerea matematică a semnificaţiilor peste fapte. Noi nu prăznuim naraţiuni, poveşti pioase, ci înţelesuri "de deasupra cerurilor" cum se arată în icoană, aceasta nefiind o poză a unui eveniment pentrecut undeva, cândva şi pierdut în negura trecutului, ci perspectiva înveşnicită a evenimentului ca realitate duhovnicească complexă (şi tainică).

În prealabil postat de Adriana3 (Post 398042)

Nu prea am inteles unde era greseala. In prima parte a mesajului eram deacord cu dvs. Iar a doua parte era o intrebare.
Nu prea inteleg raspunsul dvs.

În prealabil postat de Mihailc (Post 398030)

Vai, vai de mostre de juridism anselmian anacronic ai debitat mai sus. Mântuirea neamului omenesc n-ar fi fost absolut nimic fără Înviere. Domnul a biruit moartea din chiar miezul umanităţii noastre avariate grav de păcat şi tributară morţii. Domnul n-a satisfăcut dreptatea unui Dumnezeu sadic, ci a chimbat ontologic, fiinţial, natura umană nu doar restaurând-o forma de dinaintea căderii , ci infinit mai mult, deschizând cale liberă spre epektasis, îndumnezeirea prin har. Dacă doar murea pentru noi, Domnul n-ar fi desfiinţat moartea anticipat, pestru eshaton, ci doar făcea ce face tot omul: murea şi atât (e un blasfem şi numai să ne gândim la aşa ceva). Învierea dă sens absolut jertfei, o transformă în biruinţă definitivă şi irevocabilă asupra morţii.

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 398038)

Interesanta cartea doctorului nu?Toate drumurile duc la inima lui Hristos.Cand am citit cartea m-am intrebat,la modul aiurit fireste,daca nu cumva exista o legatura intre acesta presupusa cauza a mortii si efectul rugaciunii inimii.O sa ma gandesc cum sa-mi formulez exact ideea,inca ricosez cu ea-n peretele logicii.Despre Ioan Botezatorul:cartea la care ma refer se numeste ,,Manuscrisele de la Marea Moarta si originile crestinismului"(Jean Danielou).Despre Ioan Botezatorul la pag 11-23.Restul discutiei despre posibile influente eseniene(Pavel,Sf.Ioan,Epistola catre evrei)in restul cartii.Am gasit si pe site un articol in acest sens.Mai ramine sa vin si cu ultimul titlu.Nu stiam de Tocci,omul cat traieste invata.Multumesc pentru precizari,de folos si la obiect.

În prealabil postat de Mihailc (Post 398047)

Mulţumesc şi eu pentru referinţe! Sunt subiecte pasionante, dificile şi cronofage, dar fără multe reverberaţii în ordinea credinţei. Ar merita, cred, o discuţie mai lungă, după parcurgerea biliografiei, atâta cât avem la îndemână!