uite ce zice si Scriptura :

7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”.
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi(de odihna).

Alta zi , o noua zi ..

Fapte 20:7. În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.
1Corinteni 16:1. Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, aşa să faceţi şi voi.
2. În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.
Apoc 1.10 "Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă,"

+

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=131

dovada.....

Dovada o ai în mână. Cum putea Ioan să scrie în Apocalipsa de duminică, când acest termen încă nu exista (la anul 321 A.D. încă i se zicea Dies Solis)?

De textele din Patristică nu mă mai mir, când chiar ortodoxia recunoaşte că copiile manuscriselor conţin adăugiri ulterioare, ori sunt chiar nişte falsuri.

dovada.....

Spuneam că "sfântul" împărat Constantin la 321 în decretul său duminical, încă mai denumeşte prima zi a săptămânii Dies Solis.

"În legislaţia lor, împăraţii vor continua să folosească pentru o perioadă lungă de timp expresia Dies Solis pentru a se referi la duminică; expresia a fost standard în Cancelaria imperială, până la sfârşitul secolului al IV-lea." A. Di Berardino, La cristianizzazione del tempo nei secoli IV-V: la domenica: Augustinianum 42(2002) pp. 97-125.

La 386 expresia Dies Dominicus apare pentru prima dată într-un text legislativ: "quem dominicum rit maiores dixere" (Cth 2 , 8,18). - Ch. Pietri, Le temps de la semaine à Rome et dans l'Italie chrétienne (IVe-Ve siècle), Paris 1984, p. 213

Rezultă ca pe la anul 90 d.Hr. era imposibil ca apostolul Ioan să numească prima zi a săptămânii "Ziua Domnului".

Ai spus ca e falsificat versetul.

-Sf Varnava-96: ,,Serbam ziua Domnului cu bucurie fiindca acesta e ziua in care a inviat Iisus din morti."

Ziua Domnului este identificata de primii Sf. Parinti ca fiind ziua in care Iisus Hristos a inviat din morti.Ziua asta e duminica.

Poate Sf Varnava-96 o serba, nu şi apostolii. Eu vreau să-I urmez lui Iisus şi apostolilor inclusiv în serbarea sabatului. Dvs. faceţi ce vreţi, nu vă împiedic.

Fa cum vrei.Cine tine o zi pentru Domnul o tine.

Nu exista nici o dovada ca apostolii ar fi tinut sambata veche precum o tineau iudeii.In schimb duminica a fost tinuta inca de la inceput in Biserica,dupa cum o arata scrierile bisericesti si istorice.Pentru crestini nu exista zi mai importanta decat ziua in care a inviat Hristos.

Mulţumesc pentru permisiune :)

Nu există "sâmbătă veche" sau "sâmbătă nouă". Sâmbăta este tot aceeaşi zi a 7-a a săptămânii de la Creaţie. Şi apostolii au ţinut-o împreună cu Domnul lor timp de 3 ani şi jumătate învăţând de la El cum s-o ţină "ca El", nu neapărat "ca iudeii".

La început, Biserica a ţinut sâmbăta aşa cum a învăţat de la Hristos (Cel ce a întemeiat Biserica), apoi treptat a ţinut şi duminica, pentru ca în final să abandoneze de tot sabatul.


Învierea nu ar fi fost posibilă fără moartea pe cruce a Domnului, jertfa Sa nu era posibilă fără lucrarea Sa publică, iar aceasta la rândul ei nu se putea face fără Întrupare. Fiecare etapă a lucrării mântuirii este "cea mai importantă".

La inceput s-au tinut impreuna sambata si duminica, din pricina influentelor iudaice, si al primilor iudeii crestini legalistici.Aceiasi iudeii care au provocat tulburare incercand sa implementeze si taierea imprejur la crestini.Mai apoi s-a renuntat la sambata evreiasca, care a fost data ca rezultat al iesirii din Egipt,si a ramas doar duminica.Aceasta delimitare a venit ca semn distinctiv intre evrei si crestini.Sambata evreilor a ajuns ca semn al infamiei, si a devenit o zi a tristetii , o zi de plangere si de ocara.Evreii au suferit ocara mare , dupa rastignirea lui Iisus, acestia fiind cotropiti si batuti de romani.Romanii demoland Templul , de nu a ramas piatra peste piatra, cum a zis Iisus, iar evreilor li s-au impus anumite taxe , multii dintre ei fiind dusi chiar in sclavie.S-a intamplat ce a zis Iisus ca se va intampla, Imparatia lui Dumnezeu s-a luat de la Evrei si s-a dat neamurilor.Pecetea aceasta a infamiei a facut distinctia intre poporul lui Dumnezeu si Evrei, Dumnezeu aratand prin asta ca sarbatorile lor,lunile lor noi si zilele lor de odihna au incetat in fata lui Dumnezeu, cum a si fost vestit prin prooroci.Si pentru poporul lui Dumnezeu s-au dat alte sarbatori si pricini de sarbatoare si alta zi de odihna, diferite de cele ale evreilor.Ni s-a dat un Nou Testament, o Noua Lege.Iar acest Nou Testament a venit ca sa-l invecheasca pe cel Vechi.Iar ce e vechi e imbatrinit si e aproape de pieire.La fel au incetat si zilele lor de odihna, si jertfele lor si sarbatorile lor.S-a intamplat ce a zis Domnul ca se va intampla.Imparatia lui Dumnezeu a trecut la neamuri, si s-a facut tranzactia de la Legea cea Veche la Legea cea Noua, de la Vechiul Testament la Noul Testament , al carui mijlocitor este Domnul Iisus Hristos.Daca primul Testament ar fi fost fara de prihana Dumnezeu nu ar mai fi adus un Nou Testament.Testament al iubirii si al harului.Asadar lepadand cele vechi si lumesti am trecut la cele noi si spirituale.Am lepadat jertfele de animale, odihna cea veche, s.a.m.d. Si am intrat in odihna cea noua care este Iisus Hristos prin Invierea Sa.Aceasta s-a facut si ziua cea mare a bucuriei si veseliei, ziua si sarbatoarea pe care Domnul a facut-o si a dat-o.