Cred ca e singura din pacate.
Intr-adevar nu se intelege mai nimic din cauza acusticii proaste (ecou).
Pacat, ar fi fost interesant de stiut o parerea dumneaei.

Doamne ajuta!
Nu ati uitat sa mentionati varsta, doar ca in postarea 293, ne spuneati ca "(eu am 52 ani el 50 ani). A fost dragoste oarba din partea mea."

"Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul." Sfântul Antonie cel Mare

Cine trebuia sa-mi vindece sufletul (primul duhovnic) a profitat de ratacirea mea si mi-a distrus linistea si viata.
Acum cand incerc sa-mi carpesc cum pot viata vine altul si fara prea multe explicatii imi spune ca psihoterapia este ceva demonic si ca trebuie sa-l conving si pe sotul meu sa renunte ca altfel nu va fi bine in casa mea.

Aveți cam 50 de ani? Și nu ați auzit vreodată că nu e de folos să dai toată vina pe altul?
Niciun duhovnic nu vine de unul singur în viața omului. Cred că dvs v-ați dus la el, de fapt asta e un lucru sigur.

Rugați-vă lui Dumnezeu, cu sinceritate, să vă îndrepte pașii către duhovnicul potrivit. Asta dacă într-adevăr vă doriți...

Daca sunteti nelamurita cu privire la sfatul actualului duhovnic, de a nu merge la psiholog, puteti sa ii cereti detalii, asa cum a mai mentionat cineva anterior. Poate ii explicati ca aceasta interdictie acutizeaza problemele pe care le aveti deja in cuplu.
Mie mi se pare incorecta abordarea dumneavoastra cu privire la duhovnici. Pe primul il acuzati ca "a profitat de ratacirea mea si mi-a distrus linistea si viata", desi spuneati la un moment dat ca a fost dragoste din partea dumneavoastra, aveati si o varsta ce presupune discernamant, etc.
In cel de-al doilea duhovnic pare ca nu aveti incredere si chiar il acuzati ca va cam impiedica sa va "carpiti viata cum puteti".
Incercati sa evaluati obiectiv situatia creata, sa va asumati propriile greseli, sa va rugati mai mult si sigur Dumnezeu o sa va ajute sa depasiti cu bine aceasta perioada dificila.

Vad ca lumea iubeste copacii dar prefera sa ignore padurea.

Dilema e simpla: daca un duhovnic poate gresi si prin greseala lui poate produce daune majore in viata cuiva, atunci poate sa greaseasca si cand sfatuieste sa evite psihologul?

Cam pe aici se situeaza problema.

Nu ati inteles sau nu m-am exprimat eu corect. Pe primul duhovnic il acuz ca nu a facut nimic sa ma aduca la realitate desi e preot si ar trebui, troretic, sa aiba mai multa putere in lupta cu ispita si ar fi trebuit sa ma opreasca nu sa se adanceasca cu mine in pacat. Am avut incredere nemasurata in el si am crezut ca stie ce face iar cand m-am trezit era prea tarziu. In cel de al doilea caz explicatia a fost ca a merge la psiholog e lucru dracesc si mi-a dat canon sa nu mai merg indiferent ce ar zice sotul meu. Bun. Nu ma consider o sfanta ci o pacatoasa care a gresit grav si care-si cauta calea. Am spus tot ce trebuia si consider acest subiect care ma priveste inchis.

La anii dvs - 52 ani - v-ati lasat antrenata intr-o relatie extraconjugala motivand ca celalalt stie ce face ca doar e preot? Si dvs ca o adolescenta nu ati putut discerne?
Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu e vorba de nici un preot ci doar dorinta de a discredita preotii si implicit taina spovedaniei.

Dar poate ma insel.

De altfel, situatia prezentata, induce subtil idei subliminale gen: primul duhovnic a fost un viciat -> in altul nu mai am incredere -> toti preotii sunt viciati -> duhovnicul nu e bun -> salvarea este psihologul.

Iar daca totusi lucrurile s-au intamplat chiar asa cum au fost prezentate, nu vad cum niste adulti in jurul varstei de 50 ani , sanatosi psihic, nu pot , impreuna cu duhovnicul lor, sa rezolve problema.