|
SĂ FII TÂNĂR
Tinerețea nu e o perioadă a vieții, e o stare de spirit, un efect al voinței, o calitate a imaginației, o intensitate emotivă, o victorie a curajului asupra timidității, a gustului pentru aventură asupra comodității. Nu îmbătrânim pentru că am trăit un anumit număr de ani, îmbătrânim pentru că renunțăm la ideal. Anii ne ofilesc pielea, renunțarea la ideal ne ofilește sufletul. Preocupările, îndoielile, temerile și disperările sunt dușmanii care, încet, ne gârbovesc făcându-ne să ajungem pământ înainte să murim. Tânăr este acela care se miră și se minunează. El întreabă neîncetat ca un copil: și apoi? el sfidează evenimentele și se bucură de jocul vieții. Ești la fel de tânăr ca și credința ta. La fel de bătrân ca îndoiala ta. La fel de tânăr ca încrederea în tine însuți. La fel de tânăr ca speranța ta. La fel de bătrân ca descurajarea ta. Vei rămâne tânăr atâta vreme cât vei fi receptiv. Receptiv la ce este frumos, bun și măreț. Receptiv la mesajele naturii, ale omului și ale infinitului. Dacă vreodată, inima îți va fi mușcată de pesimism și măcinată de cinism, Dumnezeu să aibă-n pază sufletul tău de moș. General Mac Athur 1945 |
CASA PĂRINTEASCĂ
de Léon-Pamphile Lemay Când părul mi-a albit, când am îmbătrânit, Am mai văzut o dată casa noastră de la țară. Și plopul înalt ce se avântă spre cerul boltit Și grădina ce țărușii o înconjoară. Sufletul mi-e încă în acele locuri frumoase Unde am petrecut o tinerețe liniștită. Am răscolit cenușa în vatra de fum înegrită Și amintiri uitate au țâșnit radioase. Purtarea mea părea de neînțeles Și copii râdeau. Nimeni nu le-a povestit Că umila lor casă cândva m-a găzduit Iar când am plecat, întorcând capul ades, I-am auzit spunând pe cei mici: - De ce-a venit moșul ăsta să plângă pe aici? Traducere de Pârvu Ana Maria P.S. - Prezentul mesaj nu are nicio legătură cu anteriorul. Postăm poezia pentru că ne place. |
REFLECȚII
Pentru creștin viața e un dar de la Dumnezeu, iar corpul e „templul Sfântului Duh” (Sfântul Pavel, I Corint. 6, 19). Creștinul trebuie să respecte viața din el și să n-o distrugă încetul cu încetul prin abuz alimentar, beție, droguri sau imoralitate. Creștinul are grijă de trupul său pentru a face din el un slujitor al sufletului său, al semenilor săi și al lui Dumnezeu. Omul își procură bunurile pământești muncind. Munca e sfântă pentru creștin. Prin muncă creștinul colaborează cu Dumnezeu la opera vieții. Omul muncește în același timp pentru sine și pentru ceilalți. Pentru creștin munca nu trebuie să fie un mijloc de a se îmbogăți ci o activitate socială pentru care ar trebui să primească un salariu just. Munca ne asigură libertatea și demnitatea, ne dezvoltă forțele și facultățile, ne ocrotește de patimi, e o sursă de bucurie. Munca trebuie deci considerată ca o binefacere. În timp ce ne căutăm bunăstarea trebuie să ne ferim de iubirea de bani denunțată de Iisus Hristos ca o patimă contrară iubirii de Dumnezeu. Clipele libere sunt bune doar dacă le folosim util și sfânt: odihnă, relaxare onestă, cultivarea vieții spirituale (lectură, respectarea zilei de duminică), viață de familie, viață socială. Predescu Virgil |
ROMÂN ȘI CREȘTIN
Există la poporul nostru o legătură intimă și constantă între creștinism și viața de fiecare zi. Pentru apărarea neamului creștinismul a ridicat, apărat și însuflețit două bastioane: familia și Sfânta Biserică. Suntem creștini și creștinismul rămâne suprema noastră linie de forță. Născuți creștini, am rămas creștini. Suntem printre puținele popoare care au inserat spiritualul în terestru și temporar. Ființa noastră națională are ca elemente constitutive creștinismul, limba română și patria. Vom fi mari sau mici, puternici sau slabi în măsura în care vom rămâne creștini, vom cultiva limba română și ne vom iubi patria. Suntem creați de istorie și Dumnezeu ne-a dorit. Dacă vrem să dăinuim să ne îndreptăm ochii spre idealul unui popor creștin de origine daco-romană și să nu avem decât o singură dorință: să fim în mod absolut, cu îndârjire noi înșine. Trebuie să rămânem noi înșine, să continuăm atitudinile înaintașilor, să apărăm în ființa noastră integritatea noastră creștină și română. Integritate română, integritate creștină. Iată formula ce cuprinde în ea întreaga realitate a îndatoririlor noastre! Să fim conștienți de ființa noastră română și creștină, aici e totul. Aici e măreția noastră, aici e forța noastră. Renunțând la aceasta cădem în mediocritate, ne pierdem rațiunea de fi ca popor. Avem pentru a ne conduce în viață două mari idei directoare: idea creștină și idea națională. Răul de care suferim ar exista, ar fi atât de mare dacă nu le-am fi întors o vreme spatele? Românul e creștin. De aceea școala trebuie să înceteze să mai formeze ființe mediocre, femei și bărbați care nu mai au curajul credinței lor, al sângelui lor, al limbii lor, al patriei lor, care aparent nu aparțin niciunei țări, niciunui neam și care prin trădarea zilnică a îndatoririlor lor civice sau naționale atrag asupra țării și instituțiilor ei disprețul străinătății. Omul pe care școala ar trebuie să-l formeze nu-i un om abstract, un mit. El este fiu al țării, al națiunii noastre și are credință în Dumnezeu. Trebuie formați români și creștini pentru că aparținem firesc țării noastre și culturii noastre și pentru că nu e un defect sau un păcat să fii român, ci o bogăție spirituală și un drept al copiilor noștri,. E o chestiune de viață și de moarte. Vom rămâne români dacă nu știm ce înseamnă să fim români? Vom accepta efortul, sacrificiul pentru menținerea și dăinuirea noastră dacă nu ne cunoaștem trecutul și cultura? Pentru că nu vrem să dispărem ci vrem să trăim și nu oricum ci cu demnitate, cerem școlii, care ne-a fost întotdeauna un reazăm, să nu ne dea lovitura de grație. Îi cerem umil școlii noastre să formeze creștini și români viabili, conștienți de trecutul lor istoric și cultural, capabili să rezolve problemele noastre vitale, hotărâți să-și asume destinul națiunii lor. Români viabili sunt românii care și-au asimilat moștenirea culturală și care sunt credincioși trecutlui lor și continuatori ai operei înaintașilor. Alianța gândirii și credinței e la noi un imperativ categoric al tradiției și nu vom putea construi nimic ignorând gândirea înaintașilor. Trebuie să fim de aici, trebuie să ne asumăm trecutul dacă vrem să continuăm ceva. Români viabili sunt mai ales românii creștini. Principiu al măreției și al forței, sursă a vieții și mândriei, creștinismul poate asigura propășirea poporului român, poate face din el cel mai robust, cel mai mândru, cel mai frumos dintre neamurile omenești. Popoarele creștine, chiar și cele mici, pot ajunge mari. Pacea necesară unei construcții naționale nu ne-o poate da decât eroismul. E lecția care se desprinde din întreaga noastră istorie. Credința noastră creștină ne-a dat și ne va da tărie. Mareș Bogdan |
NAȚIUNE ȘI PATRIE
Nu mai suntem atașați de țară, de națiune cum erau înaintașii noștri. Ne adunăm din ce în ce mai rar pentru a ne reaminti de noi înșine, de istoria noastră și de limba română care ne unește. Avem afaceri, proiecte personale. Gâfâind și copleșiți, cu o datorie mare la bancă de plătit, cu o mașină nouă de întreținut, nu ne mai stă gândul la colectivitate. Abia dacă mai putem trăi în doi, de angajament național nici nu mai poate fi vorba. Și totuși legăturile de sânge conțin întregul mister al vieții omului. Fiecare om este în același timp portretul tatălui și mamei sale, parte a națiunii sale, chip al lui Dumnezeu și produs al epocii sale. Cuvântul patriotism vine din latinescul „pater”, tată și înseamnă iubire de țară și de neam. Ca iubirea pentru familie, iubirea de țară și de neam ar trebui să fie necondiționată, ar trebui respectată și ar trebui să ne dea un sentiment de unitate, de forță și de siguranță. E o iubire luminoasă și poate fi o sursă de inspirație pentru proiectele noastre personale. E o iubire plină de mândrie care ne determină să ne cinstim întemeietorii și pe toți aceia care ne-au precedat. Națiunea a apărut dintr-un trecut, pe un teritoriu, dintr-o istorie, dintr-o limbă, dintr-o religie comune care îi dau specificul. Națiunea e o colectivitate care se identifică cu ea însăși, cu trecutul său și cu un fel de a fi care-i este propriu. E un fenomen social normal și firesc care nu are nimic imoral. Națiunea există asta-i totul. La fel ca familia, mediul și societatea unde ne-am dezvoltat, națiunea e o realitate concretă, perceptibilă, trăită. Această realitate generează un sentiment foarte special care e iubirea de neam. Să nu-ți iubești națiunea e o negare. Să nu-ți iubești patria e egoism și inconștiență. În societatea noastră contemporană totul se prezintă ca o opțiune, ca o alegere, ca o decizie. Nu există decât drepturi și libertăți. Dar națiunea nu-i un drept. Ea ne precedă și e mai presus de noi. Cuvântul națiune provine din latinescul „natus”. El evocă nașterea și înrudirea, înaintașii și descendenții, trecutul și viitorul. Națiunea dă o direcție, un sens vieților noastre. Ba mai mult ea ne impune o datorie față de moștenirea sa materială și spirituală: patria. Patria corespunde unei virtuți, unei acțiuni nobile și necesare. E vorba de apărarea teritoriului, de păstrarea resurselor și a patrimoniului, de ocrotirea națiunii și de afirmarea valorilor sale. Patriotism înseamnă cinstirea strămoșilor pentru a sluji mai bine generațiile viitoare. Ceea ce dă forță unei națiuni e specificul său și dorința de a merge mai departe. Iubirea de neam ține de inimă, de mândrie, de loialitate. Dar unitatea care decurge de aici ține și de vitalitate, de forță și de siguranța de sine. Iubirea de neam ar trebui luată în serios, ar trebui valorificată și favorizată. Căci să veghezi la interesele națiunii tale înseamnă să lucrezi pentru dăinuirea ei și a libertății ei. Mareș Bogdan |
PANSEU
Realitatea sunt gândurile lui Dumnezeu evoluând conform procesului teză-antiteză-sinteză. Patria, națiunea sunt realități supreme. Omul nu e zeu. Singura libertate a omului e să-și înțeleagă necesitatea și să i se supună. Individul nu poate exista decât în patrie și în comuniune cu națiunea, rupt de ele el nu mai înseamnă nimic. Popescu Angela |
Nu uita ca esti roman
Citat:
ne-am nascut intr-un neam de oameni vrednici, bravi(chiar daca uscaturi au existat dintotdeauna). Miseii tot misei raman, iar odata cu moartea lor se sterge si numele si amintirea lor. Dar amintirea oamenilor vrednici ramane peste veacuri. stiti ce ma impresioneaza?ca toti oamenii vrednici au fost buni crestini:Neagoe Basarab,Constantin brancoveanu, Stefan Cel Mare, Avram Iancu, Horea si mutli altii. Ei s-au dus, dar numele, cinstea lor a ramas. Ma doare sa vad ca poporului roman ii este rusine cu el insusi: sa recunoasca ca este roman, sa isi iubeasca inaintasii, sa isi iubeasca tara, sa insufle copiilor dragostea fata de Dumnezeu, dragostea fata de tara, dragostea fata de poporul roman, fat de strabunii nostrii, fata de portul si obiceiurile lor. Costum national e un element pe cale de disparitie, il mai poarta doar artistii de muzica populara. stergare nu mai avem la icoane, nu mai ni draga muzica veche romaneasca, atat folclor cat si usoara(il apreciem pe Michel Jackson si ladi Gaga). Ni rusine sa cantam cantece patriotice, nu ne mai intereseaza viata stramosilor nostri, nu mai avem aceleasi valori sanatoase ca si ei, nu ne mai iubim tara... pot sa zic ca nu il mai iubim nici pe Dumnezeu. Ptr ca atunci cand il iubesti pe Dumnezeu iti iubesti si neamul, si tara. a saracit inima noastra, iar fiii nostri vor fi cetateni ai U.E , fara sa stie sa cante:"Desteapta-te , Romane" si fara sa stie cine a fost Constantin Brancoveanu. Vor vorbi mai bine engleza decat romana, vor manca fast-foot in loc de sarmalute cu mamaliga. Am citit aseara un citat al celui care in 1954 a luat premiul nobel Pentru"Impactul stiintei in societate". iar el spunea atunci, ca ptr instaurarea Guvernului mondial trebuie inlaturati 2 factori foarte importanti, care ar impiedica lucrul asta:religia si patriotismul. Si iata ca acest lucru se reuseste... dar pentru cei carora le este drag neamul si tara, va trimit 2 cantece atat de dragi mie, pe care le cant impreuna cu fetita mea de 5 ani: http://www.youtube.com/watch?v=ysgOL0ezr9k http://www.youtube.com/watch?v=2AUYvq-WTxU |
NU ȘTIU
În 1944, pe vremea când sovieticii ne invadau partea de răsărit a teritoriului, unul din regimentele lor, care se rătăcise, a întâlnit pe un drum de țară un copil. Unul dintre soldați s-a apropiat de el, l-a luat de mână și l-a dus în fața ofițerului. Ofițerul, un bărbat înalt, cu mustăți stufoase, blonde, îl întrebă răstit pe băiat într-o română stâlcită: - Unde duce drumul ăsta? - Nu știu. - Cum se numește satul care se vede în zare? - Nu știu. - Așa! Nu știi?! Șeful îi spuse în rusește soldatului care adusese copiulul: ”Serghei trage un pic pușlamaua asta de urechi ca să-i împrospăteazi memoria.” Copilul nu țipă. ”Răspunde odată derbedeule!„ spuse ofițerul. Serghei în timp ce-l trăgea de urechi pe puști îl lovea și cu patul armei peste picioare. Ofițerul era alb de mânie. ”Răspunde că de nu te iau cu noi!„ - Acum voi sunteți mai tari. La ordinul șefului Serghei se întoase în formație târând brutal copilul după el. Trupa se apropie de pădure: - Unde duce drumul ăsta? - Nu știu. - Dacă o ții tot așa te împușc. - Numai lașii împușcă copii. Se opriră. Copilul fu băptut din nou, îl amenințară cu armele, se prefăcură că vor să-l spânzure de un copac, dar el nu plânse și la toate întrebările răspunse la fel: - Nu știu. Exasperați sovieticii îi dădură în cele din urmă drumul și câțiva dintre ei, privindu-l cum se îndepărtează, nu se putură împiedica să nu exclame: ”Curajos băiat!„ Popescu Angela |
NAȚIUNE ȘI INDIVID
O națiune, ca orice ființă vie, continuă să se formeze zilnic și noi indivizii care o alcătuim trebuie s-o protejăm dacă nu vrem să ne depreciem, să ne autodistrugem. Națiunea este asemenea acelor conglomerate de pietre formate în apele repezi. Mortarul care unește aceste pietre e datorat chiar uzuri lor și mișcării lor. Când acest amestec e dus la vale alte pietre se lipesc de el. Se crează astfel straturi suprapuse. Chiar dacă fiecare element al amestecului își păstrează specificul, el rămâne totuși solidar la acțiunile externe cu întregul din care face parte. Această solidaritate dă rezistență împotriva forțelor potrivnice atât întregului, cât și părților sale componente. Când o piatră se desprinde din conglomerat, ea se rostogolește cu rapiditate, se uzează și ajunge pulbere. O asfel de piatră, chiar dacă se atașează de un alt conglomerat, e micșorată și în parte distrusă. Astfel individul este legat de toți înaintașii săi morți prin lucrarea indivizilor care l-au precedat ca piatra de conglomeratul cimentat prin lucrarea părților sale componente. Nu suntem stăpânii gândurilor care se nasc în noi. Ele nu se datorează inteligenței noastre, ele sunt moduri de a reacționa care traduc vechi dispoziții fiziologice. Ne elaborăm judecățile și raționamentele în funcție de mediul în care trăim. Rațiunea noastră este înlănțuită în asemenea măsură încât toți călcăm pe urmele înaintașilor noștri. Nu există idei personale, chiar ideile cele mai originale, judecățile cele mai abstracte sunt moduri generale de a simți și se regăsesc la toți cei care alcătuiesc națiunea. Suntem continuatorii înaintașilor noștri. Ei gândesc și vorbesc în noi. Tot șirul descendenților sunt una și aceeași ființă. Fără îndoială că sub acțiunea vieții ambiante poate apărea aici o mare complexitate dar aceasta nu va denatura esențialul E ca o construcție pe care o perfecționăm. Casa e aceeași dar modificată. Acela care se lasă pătruns de aceste certitudini abandonează pretenția de a fi altfel decât înaintașii săi spunându-și: „Eu sunt ei.” Astfel individul dispare pentru a se regăsi în familie, neam și țară. Mareș Răzvan |
Dumnezeu , Patrie , Familie - visul,imboldul nostru de-a merge mai departe!
Ma bucur ca sunt oameni care gandesc astfel si mai ales oameni tineri ; fac parte din generatia de peste 50 de ani , aceste valori le mostenesc din familie; nu poate un regim sau altul sa spulbere asa ceva , cum acuza unii; nu puteau 100 de ani de comunism sa-i distruga unui om credinta in Dumnezeu si de aici iubirea de patrie si familie;
Aceste valori supreme care ii dau tarie unui om sa se ridice cand e cazut, sa se vindece cand este bolnav, sa-si stearga lacrimile cand este indurerat, sa gaseasca calea cand s-a ratacit, sa se racoreasca cand este insetat, sa se adaposteasca cand este urmarit si in primejdie sau sa-si gaseasca linistea sufleteasca in resemnare - fac parte din fiinta noastra, din sufletul nostru. Multumesc "Tinerilor pentru Romania" pentru aceasta postare- e atat adevar in acest pasaj, atata simplitate si maiestrie: "Patria e o moștenire pe care am primit-o și pe care trebuie s-o transmitem mai departe. Răspundem pentru aceasta în fața înaintașilor, a copiilor noștri și a urmașilor noștri. Această moștenire nu ne e permis s-o risipim, nu ne e permis s-o trădăm, nu ne e permis s-o părăsim. Nu putem transmite copiilor noștri o Patrie micșorată, o Patrie robită. Trebuie să evităm prin toate mijloacele ca ei să ajungă sclavi, servitori, apatrizi. Patria nu e doar un pumn de țărână, ci pământ stropit cu sânge, cu sudoare și sfințit prin muncă. Patria e familia mea, familia ta, familia noastră a tuturor celor care suntem uniți prin legături de sânge, de credință, de cultură, de limbă. Așa stând lucrurile apare clar că, în împrejurări extreme, nu trebuie să ezităm să ne dăm și viața pentru ea. În Patrie, prin ea și prin strămoșii noștri, primim hrana necesară pentru suflet: cultura, limba, credința, obiceiurile neamului nostru. E ceea ce nu ni se poate smulge din inimi și nu putem părăsi. Dacă Dumnezeu a vrut să ne năștem aici și acum înseamnă că prin asta așteaptă ceva de la noi. Patria e un instrument în mâna divinității. Slujind Patria îl slujim pe Dumnezeu. Eroismul în slujba Patriei nu e constituit numai din faptele de arme excepționale, de care abundă istoria noastră și pe care trebuie să fim și noi gata să le săvârșim, dacă situația o va cere. Eroismul în slujba Patriei înseamnă și munca tăcută, onestă și îndârjită de fiecare zi, grija de familie, exemplul personal de moralitate și de atașament față de Țară pe care-l dăm copiilor noștri. Nu e ușor să edifici Patria, puțin câte puțin, prin efort susținut de fiecare clipă." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu) |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 15:08:32. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.