Pomenirea ierarhului, a intaistatatorului si a Papei este semn vazut al unitatii Bisericii. Cand spunem "Cred in Una(...)" ne referim la tripla unitate a Bisericii: una in credinta, una in guvernare, una in Sacramente.
Preotul sau episcopul care nu ar pomeni pe cel care guverneaza Biserica la nivelul ei particular sau universal ar primi sanctiuni progresive, incepand cu dojana arhiereasca, pana cand va respecta canonul Liturghiei.

Daca un preot sau un episcop din subordinea card Schonborn nu este de acord cu transpunerile sale din lumea circului in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, are la indemana alte mijloace. Mai intai se cuvine sa-i scrie sau sa-i vorbeasca intre patru ochi. Daca nu se corecteaza, se poate adresa celor care se ocupa cu disciplina Sacramentelor la Roma. Daca nu gaseste satisfacator raspunsul lor, se poate adresa Papei. Daca nu se intampla nimic si nu se poate adapta, poate cere sa fie mutat din teritoriul canonic al Eminentei Sale intr-o alta jurisdictie (e sarcina lui sa gaseasca un episcop care sa il primeasca mai intai).

Traznet, profesorul!
 

Cainii latra, ursul trece....

O sa iti zica Antonia ca te repeti. :) ;)

https://dogmaticaempirica.wordpress....l-roman-maria/

Citat din link: "Totusi, așa cum atrage profesorul Nikolaos Matsoukas atenția, simpla existență a CRITERIILOR FORMALE, nu este de ajuns. Aceasta ar fi o viziune juridică și, în final, lumească: „Corectitudinea formală și convocarea canonică a unui sinod nu sunt niciodată singurele criterii ale existenței unei identități a hotărârilor lui cu adevărul plinătății (adică pleromei, n.n.) Bisericii. Corectitudinea formală este suficientă doar societăților pur juridice și lumești. Desigur, de multe ori în acestea corectitudinea formală ucide corectitudinea esențială. În Biserică se întâmplă exact contrariul pentru că aceasta este opera Sfântului Duh. Corectitudinea formală nu spune nimic în sine. Un sinod poate fi convocat formal ca ecumenic, iar în final poate fi total opus spiritului universalității. Cu alte cuvinte, este necesar ca în Biserică, corectitudinea formală și taina Sfântului Duh să-și găsească pe deplin identitatea în trupul Bisericii. (…) În acest punct se localizează taina infailibilității Bisericii” (Nikolaos Matsoukas,Teologia dogmatică și simbolică, II: Expunerea credinței ortodoxe, Ed. Bizantină, București, 2006, p. 333)"

Problema cu acest tip de afirmatii este ca, in timp ce stim foarte bine care este "corectitudinea formala", nu stim care este "taina Sfantului Duh". Cu alte cuvinte, de unde stie N. Matsoukas si cei impreuna cu el ca "taina Sfantului Duh" e la ei, in vreme ce la altii este numai "corectitudinea formala" ?

In acest chip, oricare schismatic isi poate justifica schisma, zicand ca el e in "taina Sfantului Duh", in vreme ce iererhii lui sunt in "corectitudine formala", adica, spus mai pe sleau, farisei. Fara un criteriu exterior siesi, orice schismatic se poate legana in iluzia ca detine adevarul si e plin de Duhul Sfant, cand, de fapt, e inca un suflet ratacit, dar cu pretentii.

A dat, mai la deal pe acest topic, Antoniap un criteriu dupa care putem judeca la cine e Taina Duhului Sfant. Trebuie, citez aproximativ, "sa deschida usa bisericii cu puterea rugaciunii".

Ar putea sa-i incuie pe sinodali pe dinafara, si daca ies fara sa sparga usa, hotararile vor fi primite de pleroma Bisericii. La intrare, evident, perchezitie corporala pentru speracluri.

Adica sa fie telekinetici ca Jedi, Sith si Knights of Zakuul, nu? :24:
Serios acum, orice nu corespunde Invataturii Bisericii este erezie. Iar credinciosul este dator sa cunoasca si sa aplice Invatatura de credinta. Cred ca asta e si la BO, si la BC.

[quote=GMihai;620905]A dat, mai la deal pe acest topic, Antoniap un criteriu dupa care putem judeca la cine e Taina Duhului Sfant. Trebuie, citez aproximativ, "sa deschida usa bisericii cu puterea rugaciunii".

Ar putea sa-i incuie pe sinodali pe dinafara, si daca ies fara sa sparga usa, hotararile vor fi primite de pleroma Bisericii. La intrare, evident, perchezitie corporala pentru speracluri.[/QUOTE

Era bine sa copiezi postarea cu pricina.... Spusesem altceva. Intr-un fel, persiflam naivitatea catolicilor de a crede ca papa este infailibil. Exista acolo un duh lumesc si multa trufie inoculata cu grija. Asta nu e biserica. Din pacate, acest duh lumesc se extinde si la ortodocsi. Asadar, in zilele noastre exista alre prioritati, nu dobandirea Duhului Sfant

Sfantu Modest a ajuns ierarh dupa ce adeschis prin puterea rugaciunii usile bisericii. Iar printre actualii ierarhi exista destui care nu stiu ce e calugaria. Au auzit de ascultare din carti si o accepta doar cand pot sa o impuna altora. Diin pacate, se observa cine a facut ascultare serioasa ca monah si cine nu, dupa roade. Cum sa fac in astfel de conditii o ascultare oarba de ierarhi?

Despre Duhul Sfant nu se poate vorbi cu trufie. Duhul Sfant sufla unde voieste. Dumnezeu isi imparte darurile Sale dupa logica divinna, nu dupa logica omeneasca. Duhul Sfant nu e corect politic si nici nu se obtine prin mijloace necinstite. Un om plin de Duh Sfant e un om puternic. Iar societatea nu are nevoie de oameni puternici, ci doar de corecti politic inglodati in pacate si santajabili.

Prin promovarea pacatului, se duce o lupta fatisa impotriva Duhului Sfant, de fapt. Pacatele ne fac nevrednici de bucuriile dumnezeieti si extrem de vulnerabili. Deja este din ce in ce mai greu sa gasesti parintI trupesti precum mama Sfantului Gheorghe ori a Sfantului Grigorie Teologul.