http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1335274448 zaharia_2009 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member
Data înregistrării: 05.07.2009
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.252


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
Parinte, mai intii imi cer iertare pt. toate ispitirile posibile in care v-am indus si pt neplacerea pe care v-am creat-o cu dialogul meu.
Initial am fost placut surprins de modul in care, de data aceasta, ati propus discutia dar trebuie sa marturisesc ca spre sfirsit lucrurile s-au schimbat.
Este clar ca suntem de 2 orientari diferite in ce priveste duhovnicia. Si lucrul acesta nu este grav deoarece lumea este asa de mare incit linistit ne poate incapea pe amindoi si inca mult pe deasupra.
Eu fac parte din curentul rigurosilor, a traditionalistilor neaosi.
Pt mine, mintuirea este simpla, ea vine in principal prin auz iar marea trasatura a crestinului practicant este ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Dupa ce le are pe acestea, i se poate picura in suflet si restul. Inaintea dumnezeirii (situatie ca si atunci cind un om intra intr-o biserica) omul trebuie sa aibe o sfiala cumite, asezata, naturala, spontan resimtita, un fior, sa nu indrasneasca nimic din proprie initiativa(desigur, fara a exagera acest concept si a-l duce in derizoriu de dorul nestatorniciei in pace si dorinta nemarturisita de polemica)si sa fie patruns de sacralitate incepind de la ideea de Dumnezeu si continuind cu iesirea din biserica si pina intra in casa lui si inchide usa si se inchide in taina, numai el si cu Dumnezeu, in camara lui.
Tuturor le vorbim de dumnezeu, le tilcuim pericopele, le recomandam citirea de carti ziditoare de suflet, ii luam cu de-a fir-a-par in spovedanie si ii invatam propriuzis lupta cu ispititorul, ca asta este marea invatatura pe care trebuie sa o transmita mai intii duhovnicul deoarece mai toti nici nu stim sa identificam pacatul, ispita, patima si nici cum sa luptam cu ele. Slujim tuturor si pt toti cu toata bogatia de ierurgii si slujbe pe care le are Biserica, dar de obligat, sub nici o forma si sub nici o masca,nu putem obliga pe nimeni.
Omul trece pe strada si vede cinematograf si intra in el, vede circiuma si intra in ea, vede market si musai intra in el, vede spital si ajunge la el sa intre... omul matur vede de toate si intilneste de toate in viata lui dar de intrat nu intra decit in cele in care vrea el. Si daca in biserica pe care o vede nu vrea sa intre atunci si amina intrarea, este treaba lui.
Hristos insusi a spus: "...cine VOIESTE sa vina dupa mine, sa isi i-a crucea si sa-mi urmeze!" Nu sa ii cautam noi in cornite daca cumva-cumva ar voi sa faca cite ceva sau cine mai stie ce echivalente de porunci ca macar cu greutate sa putem face un pogoramint pt el.
Toti crestinii sunt macar cunoscuti cu preotul de la parohie, chiar daca nu trec prin biserica, toti il saluta, ii zimbesc politicos, ii vorbesc frumos, cauta sa para sfiosi si neindrasneti la intilnirile cu el,altii chiar vin la multe slujbe si chiar ajung mai apropiati de preot in asa fel incit ai zice ca sunt ca niste mieluti care incinta ochiul si inima peotului, dar cind trecem la lucruri serioase, la taina marturisirii, eiiii, atunci lucrurile se schiba complet si se intorc pe dos si intr-o clipa de ochi vedem cum mielutii cuminti incep, defapt sa isi arate cornitele de... cine sunt ei defapt. Adica multa si raspindita superficialitate si fariseism ! De ce asa? Pt ca sa vor oamenii de care NOI tragem cu indulgenta si bunavointa sa ii bagam in Rai, iar ei mai putin, caci asa arata mai mereu faptele lor, iar Hristos ne invata ca da, oamenii se judeca dupa faptele lor si nu dupa vorbe, dupa ce ar vrea ei sa para! La om ii spui o data, de trei ori, de zece ori, daca nu stie ii areti, il inveti, daca nu poate il ajuti, dar daca nu vrea... asta sa nu credeti parinte ca se mai cheama iubirea preotului fata de fii duhovnicesti. Are alt nume... !
Nicodata nu trebuie sa ne temem ca daca cineva nu va voi sa faca, dupa puterile lui (dar mare atentie, puterile omului sunt tare mari, le vedem de exemplu in cit poate suferi de mult in cancer, si inca, cu cita acrivie culege capsuni in Spania numai ca sa aibe euroi multi, multi de tot, ca sa dea cu ei peste nas parintilor si tuturor cunoscutilor, fosti comunisti, despre cum se fac banii si ce este aia "bani"!) indemnurile Hristice, canoanele, exemplele sfintilor si sa traiasca, nu sa cugete, viata in duh si adevar... vai, l-am pierdut! Vai ce imi va face Hristos ca am pierdut o oaie ?
In primul rind ca intr-o viata de duhovnic se pierd mult mai multe oi decit una singura, pt ca asa vor ele, deci tot exista pierderi, iar mai apoi sa stiti ca intii si intii Hristos nu ne va intreba de o oaie oarecare, ci in primul rind ca daca ni s-a predat dreapta credinta si am fost hirotoniti , atunci de ce am deslegat noi nevrednicii ceea ce el insusi nu a lasat sa fie deslegat? De ce facem asta? Pt ca ne dam mai cumsecade decit sfintii si chiar decit Hristos insusi si deslegam noi dupa cum ne vine... Din multa mindrie ascunsa si chipurile smerita !

Spuneam deunazi, ca de oile mincate de lup sa nu ne ingrijim noi, deoarece lupul nu prinde decit ce este neascultator si nestatornic linga pastor. Si cind nu suntem ascultatori si statornici? Cind nu vrem ! Deci, cind NU VREM !
Si pt ca nevrerea noastra ramine mereu, eterna, si condamnarea noastra la iad va fi tot eterna: "... Plecati de la mine blestematilor ca nu va cunosc!" "... caci in imparatia cerurilor nu va intra niciun bautor, desfrinat, sodomist si nici altii asemenea lor!"
Iar noi cind dam canoane nu ne prefacem ca le dam, adica nu dam asa niste glume de canoane sau niste micute canoane, ca defapt doar sa ne aflam in treaba, caci daca glume dam, glume, vint sau furtuna vom secera. Toti bolnavii vin la medic deoarece voiesc sa se vindece, o spun sus si tare si o si fac, adica se supun la orice zice medicul si cit de mult zice el, dar daca doar zic ca voiesc dar nu vor medicamente amare, atunci vor ingrosa rindurile mortilor, nu ale viilor. Cind te joci cu moartea... este doar treaba ta !
Eu insumi cunosc enorias care a dat bani multi pt ridicarea bisericii, pt clopote, care din cind in cind plateste datoriile la gaz metan ale bisericii, la curent, care este prieten cu popa si cu care se si viziteaza la nevoie vecini fiind, dar care nu trece pe la biserica duminica decit sa zica un "Tatal nostru" si apoi pleaca, care a ridicat in oraselul lui case la 2 ibovnice, care la firma lui are angajati fara carte de munca, care face evaziune fiscala de se rupe, care sponsorizeaza pelerinaje de ale enoriasilor, s.a.m.d. Iar popa a primit bucuros toti banii deoarece astfel "se ajuta biserica lui Hristos", ii tot vorbeste vecinului de Dumnezeu, de mintuire, de Rai, de viata viitoare nesfirsita, iar acesta prefera tot timpul "echivalentele": nu postesc dar dau niste bani(ca la catolici, cumparam indulgente), nu ma rog, dar va platesc gazul, nu vin la biserica dar ajut saracii cu un pelerinaj, etc. Si nu va spun ce bine vazut este in urbe de popa si cum i s-a dus buhul... printre oamenii care asa inteleg viata in duh si adevar!
Dar sa nu uitam si sa luam mare seama ca sunt femei gravide care tin post peste post, voit sau nu, bolnavi asisderea, de la boli usoare la cancere teribile, nevoiasi care nu isi permit multe lucruri, calatori si drumeti pe caile vietii si ale lumii incarcati de povara anilor sau a neputintelor, iar altii, sanatosi, vigurosi, barbati si femei in puterea cuvintului nu vor sa tina din te miri ce prostii de justificari: nu pot, nu obisnuiesc, imi este rau, am uitat, daca nu maninci carne nu prea ai ce sa maninci, s.a.m.d. Si asta ca vorbiram de cea mai mica nevointa, postul, ca daca intram la canon, la infrinari, la practicarea virtutiilor... ehe, ne intristam mult de tot!

<< Continuare postare zaharia 2009 >>
 

Asadar, cine nu voieste sa traiasca dupa Cuvintul predat si sa mearga pe Calea ingusta si nu larga a mintuirii, este treaba lui .
Am vazut doctori care fac educatie sanitara, chiar mai mult, preventie, dar care sa tina mortis ca pacientul sa faca ce zic ei si sa il supuna la vindecare, inca nu am vazut. Bunavointa are o masura si inseamna ceva, dar eroarea/prostia este cu totul altceva.
De sublima inselare, in care multi duhovnici voiesc cu buna stiinta sa se dea mai buni decit sfintii, sunt multi, prea multi vatamati !
Sigur, canoanele sunt flexibile dar nu au coeficient mare de elongatie, sa tragem de ele dupa bunul nostru plac! Ba din contra, cam mic, deoarece altfel firul rupt al Vietii nu mai poate fi innodat
A face, nu este totuna cu a zice ! Numai cind il pui la canon ii trezesti constiinta si ii dai gravitatea pacatelor sale si mai ales vezi ce vrea el defapt: mintuirea sau huzurul. Mintuirea este tare grea si nu cunoaste practica indulgentelor. Ori daca tu ii dai glumite de canoane, tot in gluma ii trezesti si constiinta si defapt il ajuti sa se autominta in continuare si sa isi prelungeasca boala, in loc sa il trezesti.


O restanta: de ce 5 zile? Raspunsul il aveti deja in Pateric unde sunt exemple de calcul individual al numarului de zile pt diferite situatii (cite cuvinte sa vorbesti pe zi, cite zile sa te pocaiesti, s.a.m.d.), asta de buna seama ca nu trebuie sa intelegeti ca veti gasi tabele si abace pt calcul. Sensul, ca si scopul este mult profund.

In final ramin la o mirare mai veche: in tara sunt nenumarate carti(aproape sunt cele mai multe) despre vietile si invataturile parintilor romani si straini care nu s-au jucat cu a vrea sau nu sa te mintuiesti, sunt carti cu vieti de sfinti si nevoitori mireni din Rusia, din Serbia din Grecia, carti despre cersetori bulgari sau nebuni pt Hristos de pe aiurea care prin viata lor au aratat ce insemneaza si daca este adevarata "ingustimea caii mintuirii", iar in tara sunt multi, f. multi preoti de mir care sunt asa de buni sufleteste si care te desleaga atit de usor incit si duhovnicii monahi din actualitate, daca vad ca nu voiesti sa traiesti cu adevarat, iti si recomanda sa pleci de la ei deoarece nu stau sa piarda timpul pretios al mintuirii cu cine nu voieste si sa meargi la preotii mireni deoarece aceia te si desleaga numai daca te vad ca le intrii in biserica !

http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1335274448 zaharia_2009 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member
Data înregistrării: 05.07.2009
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.252


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
Un tinar monah s-a dus la gheronul sau cu nadejde mare pt a rezolva o problema care il macina mai nainte de a veni in minastire.
Intrat in chilie ii spuse:
- parinte, sunt 12 ani de cind sunt in minastire si ma tot framinta o idee, un gind, o problema... Uite, chiar cu 8 ani inainte de a intra in monahism am observat, si inca observ in continuare, ca Biserica face mare risipa de oameni, de credinciosi, de fii ai nadejdii.
- Fiule, raspunse batrinul, de atita timp te lupta vrajmasul si iti fura linistea si tu nu te-ai marturisit pina acum de acest gind? Ia ziiii... cum face biserica risipa de fii?
- Aici, ca si prin mai multe parti, nimeni nu poarta grija si nimeni nu se preocupa de a aduna, de a stringe cit mai multi credinciosi in jur, de a-i conduce pe cit mai multi la mintuire. Ba eu am observat ca de la noi multi pleaca si nu se mai intorc. Apar altii si altii care si ei stau ce stau aproape de minastire si la o vreme pleaca si nu mai vin . Putini, f. putini sunt cei care odata intrati in biserica minastirii nu mai pleaca niciodata de la noi.
- Si dece crezi tu ca se intimpla asta?
- Pai dumneata nu vezi parinte ? Uite, la noi se citeste la utrenie o catisma din psaltire si pe asta mai nimeni nu o intelege, multi nici nu primesc in canon Psaltirea si astfel nu sunt obisnuiti cu limbajul ei, cu sensurile ei, cu tilcuirea ei. Si unde nu pui ca daca ar fi un psalm, doua ai mai zice , dar o catisma de opt, noua psalmi plictiseste. De aceea si multi se duc pe afara in timpul Psaltirei.
Mai apoi, noi aici in minastire cintam pe glasurile mici mai des si in chip calugaresc, asa, ca prin Athos, Meteora, si oamenii nu sunt obisnuiti. Daca am face si noi liturghia numai in glasul 8, asanumit "al bucuriei" atunci acesta fiind mai vioi, mai saltaret, entuziasmeaza si cuprinde, coopteaza, mai bine pe credinciosi, le insufla asa, o energie divina mai usor de simtit.
De asemenea parintii nostri cind slujesc slujbele nu ies la usa diaconeasca sa primeasca pomelnicele oamenilor, ei ii dau cu slujba inainte, si pomelnicele sunt aduse doar din cind in cind la altar de cite un monah, ori mireanul vre sa fie pomenit la altar atunci cind a sosit el nu la sfirsitul liturghiei sau altadata. Nu este bine asa. Prin alte parti ies parintii din minut in minut la usa diaconeasca si ii primeste pe enoriasi, ii binecuvinteaza, schimba 2-3 vorbe cu ei, le ia pomelnicul, ii mai incurajeaza daca ii vede abatuti..., ehe, asa mai omeneste, de !
Si inca... aici la noi este ca la armata. Adica, vin calugarii mai mereu si ii rinduieste pe oameni cum sa stea in biserica pe timpul slujbei, nu ii lasa sa vorbeasca intre ei, da la femei batice, nu ii lasa sa se plimbe pe la catapeteasma, pe la icoane, sa se inchine si sti dumneata cit de drag le este mirenilor sa ajunga la catapeteasma. Alea icoane sfintite la care sa se inchine, nuuuu...? Daca un mirean incepe in timpul liturghiei, adica patruns de traire,sa faca 20-30 de inchinaciuni si vine imediat un monah si ii si spune: gata frate, inceteaza, gimnastica se face acasa, nu ii sminti pe cei mai slabi. Parca ar fi vorba de sminteala. Vezi dumneata, nu stiu cum sa iti zic eu... cind vine dorul acela profund in tine in mijlocul liturghiei si normal ca evlavia te indeamna sa faci cruci mari pe piept, sa faci inchinaciuni...ce este nepotrivit in asta?
Si uite, chiar duminica am vazut cum pe un mirea, un frate de al nostru, il sfatuia sa aibe grija cum pune si pe cine pune pe pomelnic deoarece nu toti oamenii sint vrednici de pomenire la altar. Pai facind asa, mai vine cineva pe aici pe la noi ? Se vor duce in locurile in care parintii inteleg ca toti suntem la fel de pacatosi, nici unul mai bun ca altul, si toti avem nevoie de ajutor de la Dumnezeu si de pomenire la altar. Cum sa ii refuzi pe pacatosi ca doar biserica este pt. pacatosi .
Si fratele tot povestea ba de una, ba de alta insa fruntea batrinului cind se descretea de uimire cind se incrunta de suparare. In cele din urma acesta ii raspunse:
- Fiule, niciodata sa nu mai porti grija caprioarelor din padure ca vor fi mincate de lup si se vor pierde din fauna si padurea va saraci de viata si frumusete. Lupul nu poate sa manince decit pe cele neintarite, adica slabe, pe cele nestatornicite, pe cele care nu asculta si nu stau la culcusul lor, pe cele care nu asculta de parintii lor, pe cele naravase si rasvratite...
Si ii este mai bine padurii ca se intimpla astfel deoarece se cura de vietatile neputincioase din vrerea lor, raminind in desisuri numai cele ascultatoare, viguroase, atente la primejdiile de orice fel. Astfel padurea se intareste mereu si nu va pieri niciodata, ca de aceea se si cheama "seculara".
Biserica are porunca de la intemeietorul ei cum sa traiasca, ce sa faca si ce sa invete si sa ceara de la nevoitori. Asta este intemeiat de mii de ani nu pe vorbe si pe pareri, pe parerile fiecaruia, ci pe legi sau pe canoane, pe rinduiala sau tipic, si mai ales pe dogme date de insusi intemeietorul ei prin sfinti si prin ierarhia bisericii. Nu cel ce intra in padure isi impune legea ci el o respecta pe a padurii ca daca nu ... il va minca lupul !
Nu purta tu grija aceasta ca nu tu esti rinduit sa o faci. Tu poarta-ti grija ta ca iti este destul !
Iar daca dupa multi ani de nevointa si de slujbe nu ai ajuns sa intelegi lucrurile simple ale credintei atunci este vremea sa te hotarasti ce vrei sa faci: mergi mai departe inainte sau te apuci de altceva!

Fratele care venise cu multa nadejde la parinte si chiar cu credinta ca, desi pina acum nu s-a gindit nimeni la asta, totusi incet-incet biserica minastirii se poate schimba devenind asa, un fel de Moll care sa satisfaca toti clientii, a plecat ingindurat si speriat foarte ca nu cumva in cele din urma sa isi piarda chiar el mintuirea.

O sa las si eu asta aici:

N-am gasit-o nici eu desi am cautat-o insistent; poate chiar iustin a sters-o dupa ce a citit versetul care lamureste ca Simeon stia ca va vedea pe Insusi Hristosul Domnului:

26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.(Lc2,26)

http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1275855357 Mosh-Neagu http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.158


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
Cred ca despre smerenie se poate vorbi la nesfarsit, dar tocmai aceasta vorbarie, se intampla sa ne prabuseasca in cele mai de jos ale cugetului, acolo unde se strecoara pe nesimtite, mandria. Pentru fiecare dintre noi, cred eu ca cel mai important lucru este sa nu ne gandim nici macar o clipa ca am fi singuri in stare sa facem ceva folositor, ci tot prin mila si harul lui Dumnezeu, care se indura si vine in intampinarea gandurilor noastre, modelandu-le si dandu-le un sens special, doar-doar vor aduce rod bun!
Citind, nu pot sa nu ma intreb ce se petrece de fapt in sufletul omului? Unde si mai ales cum are loc aceasta schimbare, ce rastoarna un arsenal, un munte de concepte si false valori. Care este acel gand, acel gest special si binecuvantat de Dumnezeu, care deschide macar putin, portile sufletului, incatusate de zavoarele vanitatii, trufiei, superficialitatii, indaradniciei?... Unde, mai exact, este momentul clar, in care ne abatem din carare si cum de nu suntem indeajuns de constienti de faptul ca... ne abatem? Pentru ca, daca nu ne-am abate, toate le-am vedea intr-o alta lumina! Si, Doamne, uneori, e mult intuneric si confuzie, in gandurile noastre!...
Daca l-am asculta pe Sf. Siluan (multumim Antonia) cu toata atentia si bunavointa, nu o data, ci de zeci de ori daca e nevoie, vom intelege de ce este foarte important sa-i iubim si sa-i iertam pe vrajmasii nostri, ca sa ajungem... undeva. Cat desprea ideea de a ne tine la limita deznadejdii, (Sf. Sofronie de Saharov, ucenicul, parintelui Siluan) sau sa tinem mintea in iad, fara a deznadajdui (Sf Siluan), mai intai e nevoie de multi pasi pentru a intelege. E drept, fiecare dintre noi a trecut prin momente extrem de grele, cand doar la Dumnezeu mai gaseam scparea, dar acestea sunt momente de disperare nu de deznadejde. Pentru cei ce duc o viata in rugaciune si vitute, nu exista deznadejde mai mare ca aceea de a se fi bucurat de har, iar dupa un timp, sa se fi departat de la ei. Nu exista nici consolare si nici termen de comparatie. Acesta este "iadul", care ne stoarce de toata vlaga. Este certitudinea totala ca am pacatuit, din moment ce nu mai suntem in har. Iar pacatul in sine este IAD!
Cezar, foarte frumoase ganduri si sunt convins ca vin dintr-un cuget ce se mustra pe sine pentru multe neputinte. Nu te departa de la ele. Iar daca se intampla totusi sa mai si cazi, impotriva voii tale, ridica-te si ia-o de la capat. Vei cadea din ce in ce mai rar, pana cand...

http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1421767161 ovidiu b. http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member
Data înregistrării: 13.07.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.732


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
Sfânta Litughie are ca obiect prefacrea darurilor şi ca scop împărtăşirea credincioşilor şi nu doar a preotului care săvârşeşte Sf. Liturghie. Este adevărat că nu ne împărtăşim oricum. "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi. Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor - n.n.] nu eşti vrednic să le auzi, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te aprpii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei" (Sf. Ioan Gură de Aur).

Liturghia este o împreună slujire, nu preotul este slujitorul. Din însăşi cunvintele noastre noi ne osândim. Noi suntem împreună slujitori cu preotul. Dovadă, toate rugăciunile, în afară de una singură din timpul Heruvicului care îl priveşte strict pe preot ca slujitor, sunt la plural. Şi la toate rugăciunile răspundem: Amin. Ce înseamnă Amin? Aşa să fie? Nu! Înseamnă altceva, mult mai adânc, mult mai dinamic. Înseamnă că eu îmi împropiez şi îmi fac al meu tot ceea ce preotul spune. Preotul este capul adunării, el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii. Deci, preotul nu spune ceva ca un mijlocitor rupt de oameni. Şi eu când eu spun Amin am osândă. Când preotul spune "luaţi mâncaţi ...beţi dintru acesta toţi", noi ce spunem fiecare? Amin. Minţim în faţa lui Dumnezeu. Noi ne jucăm cu cuvintele în Sfânta Liturghie, pur şi simplu ne jucăm cu cuvintele. Nici măcar nu ne gândim, de fapt că noi ne jucăm cu vorbele. Nici nu ne gândim de fapt că a spus Hristos că pentru fiecare cuvânt deşert vom da seama. Înţelegeţi? Ştiţi ce facem noi? Noi chiar facem ritual, dar Liturghia nu este un ritual. Oamenii mai demult aveau conştiinţa asta foarte clară.

Omul nu a fost făcut pentru reguli (săptămânal, la 3 săptămâni, la o lună, la 40 de zile), ci regulile au fost făcute pentru om. Pentru ce? Pentru ca omul să câştige ceea ce a pierdut odinoară. Şi cum poate câştiga ceea ce a pierdut? Printr-un antrenament continuu ca şi un sportiv care se antrenează pentru competiţie. Numai că omul de unul singur nimic nu poate face. Şi atunci ce trebuie omul să facă? Să se străduiască după puteri să se învrednicească de Cel fără de care nimic nu poate face.

http://www.crestinortodox.ro/forum/i...n/post_old.gif 26.04.2015, 14:03:09
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1430342358 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member
Data înregistrării: 24.05.2012
Religia: Protestant
Mesaje: 1.550


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
Exista un pasaj biblic in Evanghelia dupa Ioan, in capitolul 9, pasajul referitor la orbul din nastere. Este unul dintre cele mai dezbatute pasaje, inclusiv dpdv al analizei rationale. Iisus intalneste un orb din nastere iar ucenicii pun o intrebare, care reflecta cumulat mai multe interpretari ale evreilor din acele timpuri: de ce este acest om orb? Multi evrei sustineau ca o asemenea stare se datoreaza fie unui pacat al parintilor fie din cauza unui pacat al acelui om. Numai ca acest om era orb din nastere, asa se nascuse, deci nu el pacatuise, afara doar de cazul in care evreii ar fi crezut, straniu ce-i drept, ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva.Intradevar pacatul aduce suferinta si moarte, el exista in noi toti, dar in cazul acestui om nu era vorba de anumit pacat particular, teribil, care atrasese o asemenea pedeapsa. Starea lui nu se datora nici unui pacat anume al parintilor lui, ale carui consecinte s-ar fi rasfrant asupra lui.Iisus arata ca starea acestui om, orb din nastere, nu se datora acestor cauze.Nu spune ca nu exista aceste posibilitati ci doar arata ca ele nu sunt aplicabile in cazul acelui om.

Iisus spune ca acel om s-a nascut asa ,,ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". Foarte dur raspuns pt ratiunea si umanismul nostru. Dumnezeu, in atotputernicia Lui, a ingaduit ca acel om sa se nasca in acel mod intr-un scop precis, pentru o zi anume.Toti din jurul acelui om,mai ales fariseii ( daca ne uitam cu atentie la toata relatarea biblica a scenei) il judecasera probabil, toata viata pe acel om drept un pacatos lovit de Dumnezeu ( versetul 9.34). Nu numai ca indurase lipsa vederii dar traise si intr-un dispret public.Cat chin si dispret indurase acel om si probabil toti din jurul lui erau siguri de explicatia lor teologica, in special fariseii.Insa odata vindecat acest om nu se apuca nici de analize teologice si nici nu ii face reprosuri lui Dumnezeu pt tot timpul cat fusese orb, multi ar fi facut asta, fie si in sufletul lor. Orbul nostru din nastere stia un singur lucru: ,, eu una stiu: ca eram orb si acuma vad". Mai mult orbul nostru da martuire si despre neprihanirea Celui care l-a vindecat, constientizand ca o asemenea vindecare nu putea veni decst printr-un om al lui Dumnezeu.

Tot rationamentul orbului este atat de clar si de simplu: ,,Eram orb si am fost vindecat si Cel ce m-a vindecat este trimis de Dumnezeu". Fara alte analize, intrebari, reprosuri sau speculatii. Dumnezeu asa l-a hotarat si cand a fost vindecat, fara alte intrebari, omul acela i-a dat slava lui Dumnezeu. Cati dintre noi oare nu am fi tabarat asupra Mantuitorului cu un puhoi de intrebari, nu omul acela. Ceea ce doresc sa spun este urmatorul lucru: exista o limita la care ratiunea se opreste si ea nu poate patrunde toate judecatile lui Dumnezeu, cateodata este mai cuminte sa te bucuria de ceea ce EL face, sa-i aduci multumire si sa lasi in seama Lui aspecte pe care, de cele mai multe ori, nu le vom putea purta cu mintea noastra.

Straniu, pentru ca "evreii aceia care ar fi crezut ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva" - nu erau evrei oarecare, ci ucenicii Lui.

Iar Iisus nu condamna aceasta stranietate, ci o exclude ca o cauzalitate de pe acelasi palier rational cu pacatele parintilor - o cauzalitate mai veridica.

Optional, "mecanica cuantică" se poate înlocui cu multe altele..