Sa stii ca lacrimile de pocainta nu sunt o raritate.. majoritatea crestinilor pe care-i cunosc (cei care vor sa traiasca crestineste) le au. Sau acar se roaga cu lacrimi.
Zdrobirea inimii, vederea pacatelor.. cred ca acestea sunt rare.

Daca ai fi crezut ca vamile vazduhului sunt reale, nu ai fi avut atatea dubii.
De ex. la patima burtii intra: mancatul intre mese, mancatul pana cand esti mai mult decat satul (desi sfintii parinti ne spun clar sa NU ne saturam - eu nu pot face asta), mancatul cand nu ti-e foame, mancatul fara rugaciune si multumire, alegerea unei mancari gustoase fata de cea simpla etc...

samd..

Pacatele sunt mult mai subtile decat crezi tu. Uite asa, ca sa nu ne indreptatim!

(daca imi amintesc corect, cuv. Paisie Aghioritul povestea ca in copilarie daca el sau un frate manca fara rugaciune, ceilalti spuneau:"a curvit" (sau "a desfranat"? aceeasi idee). Si era o familie simpla.. asta este ferire de pacat.)

PS. Imi amintesti de sotul meu ateu care zice.. "draga dar fa si tu niste pacate inainte sa mergi la spovedit. Ca sa mergi cu folos!" Dar banuiesc ca si el are o idee mai clara despre pacat, ca desi ateu, mi-a zis sa nu port tocuri la Sf. Liturghie.

Eu ti-am raspuns aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...1&postcount=56 . Depinde de situatia fiecaruia si de hotararea duhovnicului. Oare esti tu mai in masura decat duhovnicul meu sa ma opresti de la Impartasanie? Vrei sa astept sa se intoarca nevasta-mea la credinta si abia apoi sa primesc Sfintele Taine? Si vezi ca acel thread a fost deschis acum mai bine de doi ani de zile, fyi.

Pentru chestia cu extraterestrii, am marturie din Biblie data de Parintele Galeriu. Nu e nevoie sa crezi, chiar nu e important. Dar nu ma mai acuza de vrajitorie din cauza asta. La fel si pentru inteligent design: nicaieri in Biblie nu poti sa-mi arati ca lumea a fost zidita in 144 de ore terestre. Te perzi in detalii superficiale, ti-am mai spus asta. Eviti esenta credintei ortodoxe care este Liturghia, respectiv Euharistia.

Pace.

Spunea un parinte la o cateheza ca nu e nevoie "sa ne scremem" ca sa plangem la modul real. Lacrimile sunt un dar de Sus si vin exact cand nu te astepti. Din experienta iti marturisesc ca de obicei la mine starea de umilinta se adanceste in special dupa ce fac o fapta buna - poate ca Dumnezeu imi arata in felul asta ca I-a placut ca am raspuns cu fapta gandului bun sadit tot de El in mintea mea.

Depinde de nivelul de ascutire a constiintei fiecaruia. Si depinde de cat de... gras sau de slab este. :)) Unii pot sa manance [si sa bea] mult mai mult ca altii, treaba este relativa aici - ai exemple in Pateric destule. Ideea este ca mereu trebuie sa multumim la fiecare masa, sa facem cruce ca Dumnezeu sa sfinteasca bucatele.

Din cate vad, tu esti in extrema falsei smerenii, adica: oricum pacatuiesc zilnic, deci nu am voie sa indraznesc sa ma apropii de Hristos la Liturghie. Ei bine, smerenia este cu totul altceva, insa despre asta poti sa citesti in carti. Noi avem nevoie de dreapta socoteala, de claritate, ca sa nu cantarim lucrurile in mod gresit si sa traim in inselare. Mare atentie, ca dracul e jmeker si viata e scurta.

Gresit!
Sunt neo-ortodox!...asa cum de fapt sunt foarte multi, pragmatici, evita minciuna de sine si care aleg griul de neghina, insa prefera sa nu trimbiteze alegerea lor.
Crestinismul lucreaza!... insa nu hipnotic si mecanic asa cum din pacate crezi tu si cei ca tine. :((

Nu te opresc eu de la impartasanie.. dar m-a mirat ca spui ca tu nu te joci cu ortodoxia, ca te tii de canoane etc..
Este prea usor sa arunci in altii si sa te dai pe tine exemplu.
Si acei altii - se tin si ei de invatatura bisericii, nu fac de capul lor.
(Si nu te acuz, dar acel thread m-a uimit mult, deoarece eu nu cunosc multi oameni care nu vor copii! Nemaivorbind de crestini.. ca nu am auzit nici unul!)

Tu uiti ca si Iuda s-a impartasit inainte de vanzare. Dar fiind plin de patimi nu i-a folosit.

Am ajuns sa fiu comparat cu Iuda. Macar ai idee ce spui?!

O sa ma opresc aici ca sa nu comit infractiuni. Imi stau pe buricele degetelor.

Cheia a ceea ce am scris eu se afla chiar tu in raspunsul tau, Florin!
Nu doresc sa polemizam. Nici sa iti schimb gandirea. Insa, revin cu raspunsul pentru ca sunt datoare fata de cei ce imi citesc postarea.

Deci::1:
Nu e important cat de des ci CUM te impartasesti.
Si ca sa fie mai simplu de inteles o iau cu exemple concrete.
Daca dumneata minti, sau te spovedeti azi la un preot maine la altul sau mai rau spui pacatele grele la parinti diferiti si astfel ajungand la duhovnic "pari" un ravnitor si acesta te impartaseste, te numesti FUR DE CELE SFINTE. Iar Sf Euharistie este spre osanda nu spre mantuire.

Deci chiar daca te impartasesti zilnic dar Sf Impartasanie este obtinuta prin viclesug sau te apropii de ea cu indrazneala gandid ca ti se cuvine esti numit Fur de cele Sfinte. iar acestea Nu te mantuiesc ci te osandesc.

Sau! Daca mergi si alegi un parinte batran care nici nu prea aude sau din pacate este "prea grabit" si te spovedesti in graba fara a spune toate pacatele iar acesta te dezleaga spre Impartasire e iara pacatul tau!

Da! Impartasirea este DAR si va ramane DAR!
Dar...curateste-te pe deplin pentru a lasa loc Lui Hristos sa vina in tine...nu-L fura tu..apoi da vina pe preot ca..deh..el m-a impartasit!

Fratilor, este Taina MARE Euharistia, nu va jucati! Da! Nimeni nu-i vrednic de aceea o primim pentru ajutor si tamaduire dar pentru a obtine chiar si asa cerceteaza-ti constiinta si scoate tot ce e rau din ea. Numai asa iti va fi de folos!

Maria Egipteanca nu s-a atins de Sf Taine 40 de ani si cum se ruga ea? Nu ne cere Hristos sa fim ca ea. Fiecare in dreptul sau! dar nici nesimtitori sa nu fim. Pentru ca iata ce a spus pr ARsenie Papacioc:
Nimic nu-L supara pe Hristos mai multe decat nepasarea!

Aveti carti. Aveti exemple. Daca vi se pare ca obtineti prea usor Sf Taine nu va bucurati. Nici nu taceti. Ci vorbiti deschis cu duhovnicul si lamuriti ce va framanta! Numai asa va folositi.

Apoi, draga Florin, canoanele sunt facute pentru a ne ghida viata. Da! Drept si corect ai spus! Dar oare traim conform canoanelor? Sincer...traim? Eu una, nu! Ori daca nu traiesc..nici nu ma pot folosi de ele doar cand imi convine...asta nu-i Ortodoxie!

De ce am spus ca nu conteaza cat de des ci CUM...sper ca s-a inteles acum.
In incheiere vreau sa va mai spune ceva fratilor. Poate stiti deja..ma iertati!

Nu deznadajduiti voi cei care sunteti opriti de la Sf Taine. Ci cautati sa fiti mereu spovediti curat ( sa lasati pacatele ce va opresc, sa faceti cele ce va va spune duhovnicul fiecruia in parte) si credeti ca de va va prinde moartea sub canon cu mila Domnului si rugaciunile duhovnicului va veti mantui, poate. Nu ne garanteaza nimeni mantuirea decat numai Hristos. Noi datori suntem sa plinim poruncile Lui. restul, mila Domnului!

Pentru ca spovedania este indispensabila! fara ea, nu exista mantuire. Sfanta Euharistie vine si desavarseste taina Spovedaniei. Dar Impartasire fara spovedanie curata nu este valabila. Si nu o spun eu. Ci Sfintii Parinti Pentru ca Hristos Insusi cand a fost pe pamant nu a spus impartaisti-va des...ci pocaiti-va! Sf Ioan Botezatorul si toti sfintii nu au spus impartaisti-va des. Ci pocaiti-va. Ori pocainta vine doar prin zdrobirea inimii si spovedanie curata si sincera! Apoi vine si Sfanta Taina a unirii cu Hristos si...Bucuria!

Asa sa ne ajute Stapana!

Doamne ajuta !
Parintele Cleopa spune ca nu e importanta impartasania deasa ci ceea ce facem inainte si dupa sfanta impartasanie.
Eu ascult de sfintii parinti.
Chiar si parintii de pe la manastiri recomanda spovedania la 40 zile ,precedata bineinteles de spovedanie.
Pentru vremurile pe care le traim.

Am vrut sa spun impartasania la 40 de zile ,precedata de spovedanie.

http://www.crestinortodox.ro/diverse...ui-121523.html

Orcand te apropii trebuie sa fii sub ascultare de duhovnic. Sa ne fie clar. Nu pentru ca scrie aici sau ca a zis nu stiu cine, ci pentru ca duhovnicul te-a invitat sa o faci.

Cazul Mariei Egipteanca este bine stiut, insa NU este un exemplu. Pocainta ei este exemplara, tinand cont de starea ei de decadenta la care ajunsese in tinerete, insa asta NU inseamna ca trebuie si noi sa ne izolam in pustie sau in padure ca sa fim iertati. Noi traim in lume si mergem frecvent la biserica (ea nu a mers nici la biserica zeci de ani de zile, nu-i asa?). Daca ea nu s-a impartasit decat extrem de rar, ea NU este un exemplu sa facem la fel.

Daca nu traim perfect in conformitate canoanelor, atunci sa ne spovedim de respectivele incalcari. De asta ni s-a dat Taina Marturisirii, pentru neputinele noastre. Insa dupa aceea trebuie sa indraznim sa ne apropiem si de Taina Sfintei Impartasanii. Cu dezlegare de la preot, evident.

Noi suntem intr-o inselare generala, pentru ca nu mai stim care este sensul Sfintei Liturghii. Mergem saptamanal si asistam ca jertfa nesangeroasa, insa la sfarsit se impartasesc numai clericii si copiii. Oare clericii toti traiesc in desavarsire, dupa normele canoanelor? N-as crede. Insa indraznesc sa se cuminece, altfel ar ignora Canonul 8 Apostolic.

Am dat destule citate din Sfintii Parinti ai bisericii noastre, texte pe care le ignorati cu stiinta. E foarte grav. Va rog, nu mai veniti cu citate ca asa a zis parintele Cleopa sau nu mai stiu cine. Pai, ce a zis parintele Cleopa? A subliniat ca trebuie sa ne impartasim macar o data la 40 de zile! Cel putin o data la 40 de zile. Ce insemana asta? Adica de cateva ori in cele 6 saptamani. Adica, poate, sa zicem de trei ori in aceasta perioada, deci nu lasati sa treaca 2 saptamani fara sa va impartasiti.

Evident ca avem nevoie de o constiinta treaza pentru asta. Si, nu aveti? Eu zic ca da. Insa, pentru o falsa smerenie, zaceti sub inselarea ca "sunteti nevrednici" si nu va apropiati de Sfantul Potir. Pana si cei mai desavarsiti Sfinti s-au considerat pacatosi si nevrednici, insa s-au impartasit si de PATRU ORI PE SAPTAMANA! Este alegerea voastra, dar sa nu ziceti ca nu ati stiut.

Spui ca spovedania este indispensabila? Atunci il contrazici pe Sfantul Nicolae Cabasila, care ii invita la impartasit pe cei care nu au comis infractiuni grave, de moarte, pe care le-am enumerat intr-o postare anterioara. Greseli se fac tot timpul, zilnic, dar acestea nu trebuie sa ne desparta de Painea Vietii. A, acest lucru nu s-a stiut? Nu-i nimic, acum se stie, l-ati aflat.

1 Ioan 5, 16-17

Dacă cineva îl vede pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte –, să se roage, şi [Dumnezeu] îi va da viaţă – celor ce nu păcătuiesc de moarte. Există şi păcat de moarte; nu pentru un astfel de păcat zic eu să se roage.

Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.

Eu sunt o persoana ce am venit in ortodoxie de 10 ani doar. Am o bucurie si o fericire fara margini cand primesc Sf. Taine. Nu pot sa-ti spun ce muuulttt imi doresc sa ma impartasec. Intotdeauna ma simt vinovata cand particip la Sf. Liturghie si nu pot sa ma impartasec pentru ca Domnul este acolo, viu, prezent si jertif pentru noi toti si eu,nemernica, nu m-am pregatit sa-l pot primi desi El ma cheama "Luati mancati.." Pentru mine este intocmai cum as fi invitata la o masa imparateasca si eu merg acolo murdara si rupta si zdrentaroasa, urat mirositoare .
Nu astept sa ajung la perfectiune pentru ca asta ar insemna ca numai sfintii ( si poate nici ei) ar putea sa se impartaseasca si parintele duhovnic mi-a spus ca toate patimile exista in noi, nu le putem extermina, dar le putem tine in frau. "Iar daca ai cazut, scoala-te !"
Pe mine ma doare si ma opreste neputinta si lenea mea de a ma pregati cum se cuvine sa stau la masa Domnului

Citind prima data Indrumarul de spovedanie m-am ingrozit.Nici prin gand nu mi-a trecut cat de subtil este pacatul. Ma consideram o persoana foarte morala, mai ales ca aveam o cultura neoprotestanta si aveam 'siguranta mantuirii' si apoi am avut marea binecuvantare sa primesc Sf. Botez la 43 de ani care sa-mi stearga toate pacatele.
Primii 7 ani nici nu am avut un duhovnic, ma spovedeam oriunde numai sa ma pot impartasii , dar cu cat citesc mai mult si cu cat trece timpul ma vad tot mai nevrednica si mai neputincioasa. Parintele duhovnic mi-a spus ca abia acum incep sa fac primii pasi, de fapt.

Cum am mai zis, noi nu primim sfintele taine pentru efortul propriu sau pentru vreun merit. Ele ne sunt oferite in dar spre curatire si ridicare spre Cer. Ascetismul este asadar periculos in acest sens, pentru ca omul uneori ajunge sa cada in extreme - nu vreau sa intru in detalii. Trebuie sa discernem bine lucrurile, cu cumpatare si echilibru.

Spune-mi, de ce crezi ca esti vrednica de Sfanta Spovedanie deasa, dar nu si de Sfanta Impartasanie tot atat de deasa? Oare nu ambele ne-au fost date spre ajutor, in mod gratuit? Pai, daca e sa ne gandim in felul celalalt, gresit, cum poti sa-ti permiti sa vii la spovedit iar si iar, mereu gresind si pacatuind, si tot asa pana la sfarsitul vietii? Nu cumva fortezi mila Lui Dumnezeu? Vezi, nu-i normal sa gandesti asa. La fel cum si refuzul apropierii la indemnul preotului nu este normal.

De ce nu e firesc? Multi judeca total stramb, zicand: trebuie sa fac asceza, pocainta multa, sa vars lacrimi amare si abia atunci voi indrazni sa ma cuminec. Nimic mai fals! Pai, niciodata nu te vei considera vrednica de primirea Lui Hristos, iar daca te vei considera, atunci chiar nu vei fi vrednica, pentru pacatul greu al mandriei. Si atunci, cand te vei impartasi? La batranete? De unde stii ca vei ajunge vreodata la vreo "masura imbunatatita"? Chiar de vei ajunge, NU vei sti asta. Si atunci? Atunci, judecata corecta este asta, dupa cum ne spune Sfantul Nicodim Aghioritul: noi avem nevoie de Trupul si Sangele Mantuitorului pentru a ne ridica din pacat si pentru a ne sfinti. Altfel nu putem. Este anormal sa gandesti invers, ca pentru asceza primesti cumva curatie ca sa primesti apoi Sfintele Taine. Mare greseala, te rog sa cauti cartea "Impartasirea continua cu Sfintele Taine" a lui Ioan Ica Jr, care cuprinde referatul Sfantului Nicodim Aghioritul.

Inca o data: pana si cei mai desavarsiti oameni, marii Sfinti Parinti, toti s-au impartasit DE FIECARE DATA, nu vorbim de des sau rar aici. Pai cel mai mare sfant se considera automat cel mai pacatos dintre oameni, altfel nu e sfant. Si totusi se impartaseste! El nu zice ca stai sa vina postul si sa mananc vegetale cateva saptamani, ca mai apoi sa se impartaseasca. Sesizezi diferenta? El nevrednic (sfintii NU stiau ca sunt SFINTI), dar se apropie de Potir; tu nevrednica, dar tu stai departe. Cum vine asta? :)

Mai frate, te rog! stai nitel si analizeaza ce scrie interocutorul tau.. apoi raspunde... Nu ca vreau sa am eu ultimul cuvant dar intelege/simte si ceea ce spun eu. Numai daca vrei...e drept..

Ce e cu atata inversunare de a raspunde fecaruia? Crezi ca daca dumneata te impartasesti zilnic si altul o poate face doar ca ii spui dumneata? O va face ca ii fluturi in fata canoanele? Crezi ca va merge cineva sa spuna duhovnicului, parinte mi-a spus mie unul pe forum ca trebuie sa ma Impartasesti zilnic ca asa spune canonul?!?

Fiecare face ce ii spune duhovnicul! Scurt clar si la obiect! Crezi dumneata ca cineva se va apropia mai des de Taine doar pentru ca dumneata (sau eu sau altul ) sustii ca e bine? sa invatam sa traim corect. Si de vom reusi asta sunt convinsa ca vom avea parte de Sfanta Euharistie des..daca nu, indiferent ce spun eu sau altul duhovnicul nu ii va permite asta! A omului este doar schimbarea, pocainta, inceputul bun, Sfanta Impartasanie nu e "obtionala"...ci vine cu apropbarea duhovnicului! Indiferent de mine sau de altul.
Sa avem curajul sa fim noi insine si aici si in viata de zi cu zi si tot e mare lucru.. Nu ne cere Domnul sa fim sfinti, dar nici nepasatori.

Fiecare sa mearga in fata duhovnicului si sa faca ascultare. Atata tot! stie duhovnicul ce sa faca indiferent de ceea ce spui tu sau eu!
Am fost foarte concisa in mesajele mele anterioare. Si speram sa intelegi ca vorbim aceeasi "limba"..

Eu am spus tot ce avem de spus legat de subiect.
In rest,
folos duhovnicesc si Bucurie!

subscriu mesajului..


Si mi-a mers la inima si cum a spus: Gabriella "Pentru mine este intocmai cum as fi invitata la o masa imparateasca si eu merg acolo murdara si rupta si zdrentaroasa, urat mirositoare ." pentru ca asa ma simt si eu.. si chiar daca ma impartasesc cu teama o fac.

In schimb NU mi-a placut exprimarea lui Ionut:
"Pocainta ei este exemplara, tinand cont de starea ei de decadenta la care ajunsese in tinerete"
Cum adica? Eu tare cred ca eu sunt mai decazuta decat Sf. Maria Egipteanca din simplu motiv ca ea si-a vazut starea de plans in care era! Iar eu nu-mi vad starea de pacat! (Cum adica? Ea avea nevoie de pocainta puternica pt ca era pacatoasa, iar noi de pocainta "moderata" ca nu suntem chiar asa "decazuti"? Poate am inteles gresit)
Noi nu vedem ca suntem de plans.. ci noi credem ca suntem bogati si ne-am imbogatit (duhovniceste, desigur), dar nu vedem ca suntem ticalosi, vrednici de plans si saraci si orbi si goi.

Florin nu o face din rea vointa ! Nu vreau sa-i iau apararea , dar deja il cunosc , cat de cat ! E ceva mandrie in mesajele lui , dar oare cine nu-i lovit de MANDRIE ? Florin e un mare iubitor de Dumnezeu , si poate si de aceea "incapatanarea " lui de a-i aduce pe toti la gandul si vorba lui . Pericolul nu-i nici pe departe la cel ce-i citeste mesajele , ci pericolul este chiar la el
, caci sunt sigur ca dupa atatea indemnuri , el singur a avut caderi nemaiputand sa-si duca planul pan la capat . Aici e marele pericol fratilor , caci diavolul nu doarme si te loveste din plin cand te falesti in ale credintei , cand pari foarte sigur pe tine si crezi ca toata lumea este a ta si poti infaptui tot ce-ti doresti . Florin a ignorat complet ispita , si tocmai ea il va lovi din plin ! Duhovnicul are aceasta mare sarcina de a ne indruma si de a lua asupra sa tot greul pe care un mirean nu-l poate intelege si nici nu-l poate duce ! Doamne ajuta !

"Se povestește că a fost odată un preot la care au venit să se spovedească o data doi oameni. Un bătrân și un adolescent.

Bătrânul spune preotului:

- Părinte eu am un păcat mare, mare…

- Du-te pe dealul din față și ai să găsești pe-acolo un bolovan destul de mare; adu-l aici.

Pleacă bătrânul și i-a cuvântul adolescentul. El spuse:

-Părinte, eu nu am păcate mari, doar așa… păcate mici… dar am venit și eu la spovedanie.

Părintele îi dădu o sacoșă de rafie și îi spuse:

-Urcă dealul din față iar când te vei întoarce să culegi în drumul tău pietre până ce vei umple sacoșa.

Zis și făcut. După câteva ore cei doi enoriași ajunseră cu bolovanul respectiv sacoșa cu pietricele.

Preotul li se adresă pe rând. Primul fu bătrânul căruia îi spuse:

-Tu zici că ai un păcat mare și vrei să-l îndrepți, du-te și du piatra ta cea mare exact în locul de unde ai luat-o.

Apoi zise adolescentului:

-Tu spui că ai nu ai păcate mari dar ai păcate mici. Ei bine dacă vrei sa-ți îndrepți păcatele mici du-te de du pietrele din sacoșă exact în locurile de unde le-ai luat.

Această istorioară exprimă perfect principiul “ atenție la păcatele mici ”. Oamenii pretind că sunt pocăiți pentru că nu fac păcate mari . Ei merg pe principiul “dacă nu dau în cap la nimeni e sunt ok”

Oameni buni trebuie să avem mare atenție la păcatele mici pentru că acestea sunt cel mai greu de îndreptat."

http://alt-om.com/atentie_la_pacatele_mici/

O mica concluzie:

Perioada de impartasire optima este cuprinsa intre 7 si 40 de zile.Nu este gresit nici pentru cei care se impartasesc numai in cele patru posturi,insa aici intervalul de timp mi se pare prea lung.
Daca au trecut trei saptamani fara sa te impartasesti,incepe sa se cunoasca ,sufletul este mai vulnerabil,incepe sa slabeasca.
Dar fiecare sa faca cum crede ca este mai bine pentru el,fara sa judece pe ceilalti care fac altfel.
Daca simti nevoia sa te impartasesti saptamanal ,atunci fa asa.Daca vrei sa te impartasesti numai in posturi,esti in regula.
Stabileste -ti singur masura si dorinta.

Dacă Liturghia e o jertfă, se înțelege de la sine că numai prin consumarea ei se atinge pe deplin ceea ce este scopul ultim al oricărei jertfe, adică realizarea comuniunii cu Divinitatea, prin mijlocirea victimei de jertfă (victimă care în Liturghie nu este alta decât însăși Umanitatea Mântuitorului). Împărtășirea este deci încununarea și scopul final al Liturghiei și totodată al participării noastre la sfânta slujbă. Numai prin ea se realizează pe deplin și se desăvârșește această participare.
Accentuăm acest lucru tocmai fiindcă în practica și mentalitatea actuale el este aproape cu totul pierdut din vedere. Astăzi, când – în regulă generală – la Liturghie se împărtășesc numai Liturghisitorii, împărtășirea credincioșilor nu mai constituie un scop permanent, ci unul ocazional, și deci secundar, al Liturghiei. La originea și instituția ei însă, Liturghia nu se poate concepe fără împărtășirea credincioșilor, bineînțeles a celor pregătiți și vrednici. Taina era adică organic și inseparabil legată de jertfă; împărtășirea credincioșilor constituia deci o parte integrantă și esențială din rânduiala Sfintei Liturghii. Acest lucru îl scoate de altfel în evidență însăși alcătuirea sau structura Liturghiei, care presupune și implică împărtășirea credincioșilor, prin texte categorice. Astfel, e destul să amintim, în primul rând, formula cu care se însoțește înălțarea Sfântului Agneț: ,,Cele sfinte, sfinților”, apoi formula de invitație la împărtășire: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”, ori ectenia de mulțumire de după împărtășire: ,,Drepți! Primind dumnezeieștile...ale lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului!”. În rugăciunea tainică dinainte de împărtășire, preotul se roagă, de asemenea, ca Dumnezeu să ne învrednicească pe noi, slujitorii, ,,a ni se da prea curat Trupul Tău și cinstitul Sânge, și prin noi la tot poporul” ș.a.m.d. Care este sensul și rațiunea de a fi a unor asemenea texte liturgice, dacă nu împărtășirea tuturor membrilor Bisericii care sunt pregătiți și vrednici să primească Sfintele Taine.
Prin urmare, scopul și gradul ultim al participării la cultul divin se poate considera pe deplin atins numai atunci când preotul a izbutit să strângă pe toți enoriașii săi în jurul altarului și să-i împărtășească în cadrul Liturghiei din sărbători. De aici, o datorie de căpetenie a preotului este de a face totul pentru reînvierea împărtășirii generale și frecvente (cât mai dese) a păstoriților lui. Acesta a și fost, probabil, motivul întemeiat pentru care Sfântul Sinod a prevăzut, în noul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 42), împărtășirea cu Sfintele Taine printre îndatoririle generale ale tuturor membrilor oricărei parohii, pe lângă cercetarea bisericii și participarea la sfintele slujbe. De altfel, și Povățuirile din Liturghier prevăd, printre alte obligații ale preotului, pe aceea de a îndemna pe creștinii săi să se împărtășească cât mai des cu Sfintele Taine.
Pentru restabilirea sensului adevărat și autentic al actului împărtășirii, se impune însă curmarea unui obicei, care tinde să devină uz datorită slăbiciunii sau lipsei de înțelegere de care se fac vinovați mulți preoți, și anume: să nu mai administreze împărtășirea ca un act individual și izolat de Liturghie, adică săvârșit oricând ar fi, sau după Liturghie, cum obișnuiesc unii preoți, de ex. la Paști, sub pretext de ordine și disciplină în biserică. Împărtășirea trebuie administrată numai în cadrul ei normal și firesc, adică la locul unde a fost prevăzută totdeauna în rânduiala Liturghiei, și anume atunci când răsună chemarea: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”.
Împărtășirea va fi atunci resimțită și trăită în adevăratul ei sens, acela de act săvârșit în colectivitate, cot la cot cu semenii noștri, în unire cu ei și în același gând cu ei. Liturghia e locul de întâlnire al Mântuitorului cu fiecare dintre noi, prin împărtășire. Ceea ce nu se poate decât fiind adunați în biserică, împrejurul mesei euharistice. Adunarea creștinilor strânși în jurul aceluiași preot, dar mai ales al episcopului, ca în Liturghia arhierească (modelul Liturghiei desăvârșite), e imaginea cea mai fidelă și mai sugestivă a apostolilor strânși în jurul Mântuitorului la Cină. De altfel, la originea ei, Liturghia creștină nu era decât o imitare a Cinei celei de Taină: scopul ei era să făurească în sufletele celor prezenți același spirit de duioasă dragoste și comuniune care lega pe ucenici între ei și cu Divinul lor Învățător, în foișorul Cinei, înaintea dureroasei lor despărțiri.
Iată cum, prin administrarea împărtășirii generale și frecvente numai în cadrul Liturghiei, vom reface și vom reda credincioșilor noștri conștiința, astăzi așa de slabă sau confuză, de membrii ai Bisericii, adică ai Trupului lui Hristos. În felul acesta, și numai așa, vom reînvia în cugetul lor sensul originar, adică cel eclesiologic sau comunitar, al cuvântului Biserică, noțiune care în concepția vechilor creștini nu însemna altceva decât trupul mistic al lui Hristos, realizat vizibil în forma unei comunități sau parohii (unitatea sau celula cea mai mică a Bisericii), strânsă în jurul unui episcop sau al unui preot și al aceluiași altar și împărtășindu-se din același Sfânt Trup și Sânge (cf. I Cor. X, 17).
De aceea se și roagă preotul, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, ,,ca pe noi pe toți, care ne împărtășim dintr-o pâine și dintr-un pahar, să ne unească unul cu altul, prin împărtășirea Sfântului Său Duh”. Căci prin împărtășirea cu Sfintele Taine, ne facem una pe de o parte între noi înșine, iar pe de alta cu Hristos, Capul și Inima acestui Trup mistic, cum se exprima marele teolog bizantin Nicolae Cabasila din sec. XIV. Alături de iubirea creștină, împărtășirea este deci cimentul care ține strâns lipite între ele cărămizile vii ale zidirii Bisericii lui Hristos pe pământ. Cu cât elementul acesta de legătură și coeziune este mai tare și rezistent, cu atât și edificiul întreg va fi mai trainic și mai durabil...
Iată de ce unificarea spirituală a tuturor creștinilor într-un singur organism viu, în care să pulseze aceeași inimă și același cuget, nu e posibilă astăzi fără reînvierea împărtășirii generale și frecvente de odinioară. La aceasta se și reduce, în ultimă esență, scopul suprem al activității noastre pastorale, scop formulat de obicei în expresia foarte potrivită dar nu de toți înțeleasă corect, de îmbisericire a lumii: înseamnă nu numai să aducem lumea la biserică, ci să redăm fiecărui credincios în parte, conștiința de mădular al Bisericii și să-l facem să retrăiască profund și intens sentimentul de comuniune cu frații lui de credință, integrându-se de bună voie, în chip conștient și efectiv, în comunitatea sau enoria din care face parte.


Pr. Prof. Ene Braniște, Participarea la Liturghie, p. 98-102

Concluzia ?
 

Am ajuns de unde am plecat ! Tot pe loc, pe loc, pe loc , întru derutarea cititorului şi nu numai ! Nu voia noastră să se facă , ci voia Lui , şi prin Duhovnic voia Lui va fi prezentă ! Eduardd a tras concluzia cea normală, firească şi cea mai apropiată de Adevăr : Duhovnicul ne va da răspunsul cel mai bun după firea şi putinţa fiecăruia în parte ! Medicamentaţia fără prescripţia şi supravegherea medicului este sinucidere curată, lentă, dar adevărată !

Domnule cristiboss,de unde ai tras tu concluzia desteapta,ca se impartaseste cineva fara dezlegarea data de duhovnic? Ceia ce am spus in postarea anterioara era o nuanta,daca intelegi termenul,nu era o invitatie de a ne impartasi fara spovedanie si fara binecuvantarea duhovnicului,asa ceva cred ca nu se poate in aceasta practica.
Adica ce vreau sa spun,mai pe intelesul tau: daca a lua o decizie de genul vreau sa fac o mie de metanii pe zi,acest lucru il poti face evitand binecuvantarea duhovnicului,a te impartasi nu o poti face fara binecuvantarea lui,asa ca postarea ta este total ilogica si fara sens.
Eu am inaintat o mica concluzie ,fara pretentia de a fi intrutotul exacta,bazata pe experienta mea,si nu este cazul cred sa se vina cu acuzatii aici,ci de bun simt ar fi sa se vina cu completari.Concluzia mea nu era radicala,dupa cum se observa,ci era una care sa impace pe toata lumea.Dar pe tine cine te poate multumi,ma intreb? Uite cum o tema de interes inalt se transforma in replici personale.
Ma silesc sa fie ultima replica pe care ti-o mai dau vreodata,nici aceasta replica nu as fi vrut sa fie,insa nu m-am putut abtine citind banalitatea raspunsului tau ,banalitate care se vrea docta si atotcuprinzatoare si atotstiutoare,cuvinte mari si limbaj de lemn care nu spun nimanui nimic.

Mândria, ura -orbeşte Daniel666 !
 

Din nou mândria te orbeşte şi nu ai înţeles nimic ( ca de fiecare dată ) ! ! !

Să te împaci cu Dumnezeu !
 

Nu să fi pe plac tuturor , să împaci pe toată lumea precum spui , ci să te împaci cu Dumnezeu făcând ascultare de Duhovnic ! Cazi în derizoriu şi banalitate , Dan . . . !

Stiu asta Cristian ! Cred ca ravna il impinge sa scrie despre Sfanta Euharistie. Tocmai de aceea mi-am permis sa ma adresez astfel. Consider ca un om cu o oarecare asezare duhovniceasca este capabil sa inteleaga corect mesajele mele si nu le va primi ca pe un afront personal.

In rest, mila Stapanei cu noi.:6:

Cristinus ,tata, decizia de a lua impartasania mai des sau mai rar se ia impreuna cu duhovnicul,este o conlucrare intre cei doi.Tu propui,in functie de ravna si dorinta pe care o ai,iar duhovnicul da binecuvantare sau nu,in functie de cum vede el starea crestinului.

Insa oamenii care nu au ce spune,in general se folosesc de cuvinte mari,de sintagme alese ,si cred ca au rezolvat orice problema.Mai grav este ca se cred atotstiutori si dau la toti sfaturi,de parca ar fi vre-un avva forumist.

Apreciez la tine ca esti bine informat cu evenimentele duhovnicesti,insa ai alte lacune ,pe care ar trebui sa ti le vezi,daca tot esti atat de activ pe acest forum,si ai atatea si atatea comentarii.Esti neobosit in a posta,altii s-au mai descurajat,au mai plecat,tu ai ramas pe pozitii.Poate fi si un lucru bun acest,insa incearca sa il valorifici.Si nu ma mai ataca ca nu rezolvi nimic.

Mare atenţie la sminteala, vorba şi fapta ta !
 

"Rătăcitor vei fi şi fugar pe pământ " ( Facerea 4 , 12 ) .

Nu e gandul si vorba mea, ci sunt cuvintele Sfintilor Parinti: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii.

Ai dreptate, asa este. Insa am invatat ca fiecare cadere, indiferent cat de grava, trebuie urmata de ridicare, altfel exista pericolul deznadejdii.

Nu mai intereseaza sa mi se dea dreptate, n-am nevoie de asta; eu vreau sa inteleg ortodoxia in esenta ei, nu dupa invataturile calugarilor din vremea noastra care isi dau cu parerea, ci dupa normele, canoanele si sfaturile Sfintilor Parinti, marii dascali si povatuitori ai bisericii ortodoxe.

Mare atentie la ineptiile pe care le debitezi continuu!

Ma intereseaza sa tin acest topic treaz, pentru ca este de maxima importanta, de aceea raspund fiecaruia. Altfel, vezi si tu care sunt subiectele active de pe forum.

Eu nu ma impartasesc zilnic. Si nu cer nimanui sa faca ceva pentru ca zic eu, ci va indemn pe toti sa studiati fara graba si cu mare atentie subiectul citindu-i pe Sfintii Parinti, pe autorii ritualului Sfintei Liturghii, pe Sfintii cu autoritate care au comentat Liturghia, pe marii teologi ai bisericii ortodoxe. Cantariti vorbele lor si trageti singuri concluziile.

Citindu-i, veti ridica singuri intrebari cu care ar trebui sa mergeti la duhovnic spre clarificare. Si-l veti intreba: parinte, daca Sfintii nostri ne-au lasat in Sfanta Traditie porunca sa ne impartasim cat mai des, chiar si la fiecare Liturghie, noi de ce nu facem asa? Si el va va raspunde: dar cine a spus asta? Si aratati-i cine, scoateti textele la imprimanta, aduceti-i cartile respective, cititi textele respective impreuna. Poate omul nu stie suficient de bine ce ne invata Sfintii si i-ati face un foarte mare bine dandu-i macar de gandit.

Eu stiu ca Hristos ne-a indemnat sa cautam ca sa aflam. Sa cercetam Scripturile in cautarea Adevarului. Sa supunem totul ratiunii si logicii. Avem Sfanta Traditie cu care ne laudam, insa nu o studiem. Nimic mai rau. Ni se pare ca ne cunoastem credinta, insa nu este asa.

Pace.

Un text al Sfantului Nicodim Aghioritul care citeaza destui Sfinti Parinti:
 

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

Cine sunt ei:

"Să urmăm aşadar, iubiţi credincioşi, pe marii Sfinţi ai Bisericii: Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii (cunoscuţi şi necunoscuţi), care se împărtăşeau zilnic şi aşa au şi ajuns sfinţi. Nu le‑au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuţile cele mai înalte, totuşi nădejdea mântuirii lor nu era în efortul propriu, ci în Hristos, cu Care se împărtăşeau foarte des."

Si acum textul de la pagina 239:

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

Acum imi explic cum se impartasesc unele persoane in a doua, a treia zi de Craciun sau chiar pe data de 01 ianuarie- era o mare dilema pentru mine; Sincer, avand in vedere ca in zilele cand ne impartasim suntem purtatori de Hristos......nu mi-as dori sa transform aceasta taina intr-o obisnuinta saptamanala. Ma indoiesc deasemenea de pregatirea si vrednicia generala pentru impartasirea saptamanala.Putini, extrem de putini trebuie sa fie cei cu adevarat vrednici de asta; dar cu siguranta acestia nu se impartasesc in fiecare duminica.Sa nu ne comparam totusi cu marii sfinti ai Bisericii sau daca ne comparam sa fim la nivelul lor cu trairea! Iar in acest caz nu am mai avea ce cauta pe internet, nici macar pe acest forum.
Asadar, impartasania este de maxima importanta insa luata cu dreapta socoteala

Sa stii Ionut ca si in zilele noastre sunt calugari care "nu isi dau cu parerea" ci chiar tin cont de canoanele si sfaturile Sfintilor parinti; subiectul acesta al desei impartasanii este mult discutat chiar de mari dascali si povatuitori ai vremurilor noastre iar parerile sunt impartite tocmai datorita faptului ca oamenii zilelor noastre nu mai traiesc si nu mai au credinta crestinilor de altadata.
Felul in care gandesti tu " eu vreau sa inteleg ortodoxia in esenta ei, nu dupa invataturile calugarilor din vremea noastra care isi dau cu parerea, ci dupa normele, canoanele si sfaturile Sfintilor Parinti, marii dascali si povatuitori ai bisericii ortodoxe" ma face sa cred ca ai niste impresii foarte proaste despre dascalii zilelor noastre si ca ai dori sa traiesti in trecut nicidecum in prezent.
Modul in care doresti sa-ti impui punctul de vedere nu mi se pare a fi chiar cel mai corect.

Aici ai dat singura raspunsul : "Nu mi-as dori sa transform aceasta taina intr-o obisnuinta saptamanala"
Cred ca cel mai mare pericol al desei impartasiri pentru un crestin din zilele noastre este obisnuinta,adica a lua Sfintele Taine ca ceva banal,obisnuit.Aici este pericolul.Si mai este unul ,cel al mandriei ,in sensul ca esti printre putinii care se impartasesc des si poti sa cazi in ganduri trufase.
In rest,din practica,si din o anumita logica,nu se pune problema vredniciei,sau pregatirii mai deosebite pentru cei care se impartasesc mai rar,pentru ca ,cei care se impartasesc mai des au o pregatire mult mai buna decat cei care se impartasesc rar.Nu o demonstrez asta aici decat daca mi se cere.
Concluzia este cea care am mai spus-o: sa se impartaseasca fiecare cat de des sau cat de rar vrea si simte nevoia.
"Cel care mananca sa nu judece pe cel care nu mananca,si cel care nu mananca sa nu judece pe cel care mananca"
Mie personal,mi se pare ca impartasirea la cel mult trei saptamani este buna,chiar si parintele Cleopa recomanda sa nu treaca 40 de zile.

si cu pregatirea necesara

Pregatirea este cea mai importanta , caci nu sunt putine cazuri cand Sfanta Impartasanie se face cu nevrednicie spre osanda celui Impartasit ! De acea fiecare sa-si gandeasca bine traseul si mai ales sa-si caute un Duhovnic bun . Un Duhovnic bun nu inseamna neaparat "drum liber " la Sfanta impartasanie oricum si oricand , un Duhovnic bun va fi si un Duhovnic sever , in sensul bun al cuvantului. Multi isi schimba des duhovnicul , pentru a gasi calea cea mai usoara , dar nu este corect astfel , furandu-ne , pana la urma , propria caciula . Doamne ajuta !

Da, si eu sunt de aceiasi parere. Duhovnicul meu asta mi-a si recomandat. Cred ca este calea de mijloc. Pentru cine crede ca POATE sa se impartasesac saptamanal....bravo lor