Putin stupefiat, recunosc.Adica daca nu am destui bani cat cere 'economistul" parorhiei nu trebuie sa fiu parintele spiritual al copilului.Adica asta depinde si aici de "puterea financiara'.Deci nu putem fi apropiati sufleteste de cineva in casa Domnului daca nu avem bani.Am spus ca asta a devenit o afacere,daca pana si persoane care scriu pe acest forum cred ca este normal sa te traguiesti si sa platesti (taxa), pentru a intra in sfanta biserica ....nu mai spun nimic.Probabil ca am facut o confuzie am vazut mai multe cladiri in curtea bisericii si am tras concluzia ca este o manastire,in parcul moghioros.Referitor la taxe.Cand am fost copil ,la biserica unde mergeam la slujba si spovedanie..nu se dadeau taxe,si nici macar nu era o obisnuinta sa dai bani la spovedanie,cum este acum,iar la nunti si botezuri uneori primeau si alte lucruri..nu bani neaparat..si mereu 'cat ai lasa inima"....La biserica din spatele fostului cinema Flamura langa piata Progresul,unui prieten de-al meu care trebuie sa se casatoreasca..i s-a cerut raspicat TAXA de 300 lei ..intamplare de saptamana asta.S-a mai interesat..si a aflat ca exista o biserica..unde la intrebare ti se raspunde ca poti da cat vrei..se pare ca sunt ff rare..in Bucuresti,va voi spune care este cand voi afla.Referitor la asemanarea avocatilor cu preotii,cred ca este cea mai nefireasca asemanare,avocatii cei hrapareti pot fi asemanati cu diavolul eventual..in nici un caz cu preotii,cu preotii adevarati ma refer.Nu cu cei care percep taxe,si spun despre ceea ce am scris ca este un pacat pe care-l fac judecand practicile unor avizi de inbogatire care au vazut o oportunitate in haina preoteasca...

Corect e "a III-a", nu "a-III-a".

Sincer, mi-ar fi plăcut să ai dreptate, deci nu doresc să te contrazic ci să punctez unele chestiuni referitoare la problema sensibilă a taxelor.
Taxele sunt stabilite de Consiliul parohial la sugestia preotului care prezintă periodic dări de seamă cu situaţia financiară parohiei, aproape întotdeauna deficitară. De obicei, membrii Consiliului parohial sunt aleşi în aşa fel încât să n-aibă niciodată obiecţii la sugestiile preotului. Parohiile au anumite obligaţii financiare impuse de eparhii şi protopopiate. De exemplu, în zona unde trăiesc eu protopopul a impus parohiilor contribuţii financiare enorme pentru a susţine un centru de zi pentru persoane vârstnice. Aceste aşezăminte social-filantropice sunt bune, dar, vorba unui mare susţinător de proiecte de acest gen (pr. Nicolae Tănase), ele reflectă eşecul pastoral al parohiei şi nu sunt neapărat "mari realizări". Prin urmare, concentrarea tuturor resurselor pentru susţinerea de proiecte sociale este o exagerare cu consecinţe dintre cele mai diverse. Unde mai punem că ele au fost făcute cu poruncă de la Sfântul Sinod, care a constatat la un moment dat că implicarea Bisericii in social e cvasinulă şi s-a trecut la recuperarea grabnică a deficitului prin mobilizare generală.
Să revin însă la taxe... Din câte ştiu, o mare parte din protopopiatele din sudul ţării sunt împovărate cu susţinerea trustului de presă "Basilica". Nu le caut în niciun fel justificări (eu sunt un adversar neîmpăcat al "tarifelor pentru servicii religioase"), dar ştiu că unele practici discutabile în chestiunea banilor sunt încurajate de sus.
Dar asta nu dă seama de lăcomia unor parohii care nu se limitează la taxe pentru servicii religioase ci născocesc şi alte taxe. Cum ar fi de exemplu taxa pentru filmat în biserică, taxa de fotografiat în biserică şi alte aberaţii de-astea. Cunosc o parohie care , la o nuntă, la taxa pt. slujba cununiei se adaugă o piperată taxă foto-video (obligatorie, chiar dacă nu există intenţia explicită de la imortaliza evenimentul), deşi biserica parohiei respective are o pictură de o valoare scăzută estetic, parţial necanonică etc.
Dacă îmi daţi exemple care să contrazică cele scrise mai sus, îmi faceţi o mică bucurie.