Da nu critic pe Domnul, afirm doar ca Domnul nu doar iubeste, ci si uraste. Asta afirma Sf Scriptura.
Pe Petru l-a iertat ca s-a pocait. Da ia zi-mi, pe Iuda l-a iertat?

Pai Iuda sa sinucis...

da,dar nu la iertat de pacatul sinuciderii ca e de ne iertat aceast pacat ca Domnul Dumnezeu a dat viata nui asa

Pe Iuda nu l-a iertat fiindcă nu s-a pocăit, nu fiindcă s-a sinucis. Nici pe tâlharul din stânga nu l-a iertat, deşi acela nu s-a sinucis. Diferenţa dintre tâlhrul din dreapta şi cel din stânga este aceea că unul s-a pocăit, iar celălalt nu s-a pocăit.

E ca la închisoare. Cum vrei să fii graţiat dacă nu faci o cerere ?

Hristos l-a iubit pe Iuda si nu l-a urit.. Iuda s-a cait si a inapoiat argintii, iar mai apoi uitandu-se la fapta pe care el a savarsit-o nu s-a mai considerat vrednic sa traiasca si s-a spanzurat.. Locul unde el s-a spanzurat poarta si astazi numele de Tarina Sangelui, in memoria lui Iuda... Dupa cum a si fost vestit..Vezi ca l-a iubit?Ca a pastrat pomenirea lui.. Cat despre gratiere nu stim daca l-a gratiat sau nu,sau daca va fi gratiat... Cel putin eu nu stiu..

Este asa dupa cum cu intelepciune au zis parintii : "Dumnezeu uraste pacatul dar il iubeste pe pacatos."

de acord,Dumnezeu este Domnul al iubirii.

uite concluzia:Domnul Dumnzeu e ste iubire si nu ura,ura vine de la diavol.Domnul mai cearta pe omul dar il iubeste.

Dumnezeu se manie ,Dumnezeu pedepseste,Dumnezeu uraste pacatul ,Dumnezeu omoara intreaga planeta,Dumnezeu trimite in iad pe cei pacatosi,dar niciodata nu se poate spune ca Dumnezeu uraste pe cineva . Nu ii este placut poate,uraste caile aceluia,dar Dumnezeu care este iubire,nu are cum uri. Ar fi echivalent cu a zice ca exista chiar si o mica pata ,in perfectiunea dumnezeirii.
Cine simte ura lui Dumnezeu,inseamna ca nu a cunoscut dragostea sa.

cum spuneam si eu:

uite concluzia:Domnul Dumnzeu e ste iubire si nu ura,ura vine de la diavol.Domnul mai cearta pe omul dar il iubeste:"Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe feciorul care Îi este drag"(Pilde lui Solomon cap 3 vers.12)

Dumnezeu NU se manie, ci pur si simplu isi ' ia mana ' de pe cel care staruie in pacat, pana ce singur va invata din greseli si se va intoarce;
Dumnezeu NU pedepseste, ci noi insine o facem, netinand cont de voia Lui si astfel ajungand sa traim Iadul inca din aceasta viata;
Dumnezeu NU omoara pe nimeni, ci noi alegem ' moartea cea vesnica ' prin alegerile facute fara El, prin viata traita in pacat;
Dumnezeu NU trimite in Iad pe nimeni, ci noi insine alegem aceasta cale inca din aceasta viata prin pacatele noastre;
De urat nici nu poate fi vorba...cand EL ESTE IUBIRE.

Am citit aceasta frumoasa cugetare- imi scapa numele autorului- paradoxul este ca a fi iubit de Dumnezeu inseamna a fi parasit- aparenta parasire, pana la a descoperi ceea ce ne este de folos.

Acestea erau cuvintele mele. Din cele cate am citit pana acum ( si nu am citit prea mult ), m-au ajutat sa-mi formez aceasta parere.

Nicolae Steindhart

Dumnezeu NU uraste...
 

DUMNEZEU este perfectiunea insasi....EL nu poate fi animat de sentimente telurice...Poate fi trist ca unii sunt pacatosi, dar NU CRED ca uraste...

DIN SFINTII PARINTI..

Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu. ARSENIE BOCA



Iubirea pentru Dumnezeu a celui mai mare sfânt de pe pământ este infinit mai mica decât iubirea lui Dumnezeu pentru ultimul ticălos de pe pământ.Sf. Ioan Gura de Aur

Nu m-as intrista sa stiu ca Dumnezeu ma uraste. El si daca iubeste si daca uraste tot spre indreptarea si mantuirea noastra o face. Noua insa a iubi si a uri nu ne e tot una. Iadul exista nu pentru ca Dumnezeu uraste pe diavol si pe oamenii cazuti in pacat. Iadul exista pentru ca divolul Il uraste pe Dumnezeu, iar omul uraste spre propria pierzare, urand spre moarte si osanda.

Eu spun ca trebuie sa punem toate aceste lipsuri existentiale, manifestate prin ura, razbunare, furie, pe seama noastra, nu a lui Dumnezeu.

Am intalnit o viziune extrem de profunda asupra acestui subiect, la Sfantul Isaac Sirul, in lucrarea "Cuvinte catre singuratici":

"Faptul de a ne inchipui ca mania, furia, gelozia sau alte asemanatoare acestora au ceva de-a face cu Firea dumnezeiasca ne umple de oroare, caci nimeni care are o minte sanatoasa si inteligenta nu poate ajunge la o asemenea nebunie incat sa gandeasca asa ceva despre Dumnezeu. Nu putem spune nici macar ca El se poarta asa pentru a rasplati raul, chiar daca in afara Scripturile par sa spuna acest lucru. Chiar si numai a gandi asa ceva despre Dumnezeu si a spune ca el rasplateste cele rele este o uraciune. A pretinde ca El se foloseste de un lucru atat de insemnat si grav cum e gheena drept rasplatire a raului inseamna a atribui o slabiciune Firii dumnezeiesti.

Imparatia si gheena sunt realitati milostive, gandite in existenta lor de Dumnezeu din pricina bunatatii Lui vesnice, si nu ca rasplatire, chiar daca li s-a dat numele de rasplatire. (...) Iar a spune ca El ne preda focului, suferintelor, chinurilor si la tot felul de rele inseamna a atribui Firii lui Dumnezeu o dusmanie fata de creaturile rationale pe care le-a creat prin har, sau a-L face sa lucreze sau sa gandeasca din ranchiuna sau cu gand de revansa, ca si cum S-ar razbuna.

Dreapta gandire despre Dumnezeu ar fi, asadar, urmatoarea: blandul Dumnezeu, Care in tot ce face cauta moduri prin care sa ajute fiintele rationale, indreapta si judecata spre folosul celor care trebuie sa primeasca acest lucru atat de greu. Caci a gandi ca in Dumnezeu exista ura sau ranchiuna chiar si fata de fapturile demonice este un lucru odios si blasfemiator, ca si acela de a atribui slavitei Lui Firi oricare din slabiciunile sau patimile noastre pretinzand ca ar fi vorba de rasplatirea binelui si a raului".

Dumnezeu nu are cum sa urasca , EL fiind chipul iubirii desavarsite....Se intristeaza insa , la vederea pacatelor noastre....

Subscriu cu bucurie la cuvintele intelepte ale Sfantului Isaac Sirul, dar prevad ca nu va mai dura mult si aceasta desavarsita viziune asupra lui Dumnezeu a acestui sfant parinte va fi declarata drept eretica de cei ce au o alta viziune, cea a unui Dumnezeu gelos, manios si razbunator. Ultima va triumfa pentru ca incrancenarea va lua locul blandetii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca Biblia spune că Dumnezeu urăște eu voi crede că...
 

Fiecare dintre noi îl percepe pe Dumnezeu în funcție de educația religioasă pe care a primit-o până în acest moment.

Nu pot să-L percep pe Dumnezeu altfel de cum îl prezintă Biblia. E ca o închisoare. Nu ai alternative. Poate ți-ar place să crezi altfel, să crezi ce îți spune inima, ce îți spune mintea, ceea ce pare rezonabil. Dar nu poți. De mic copil auzi mereu, ți se spune încontinuu: Biblia este singura noastră normă de credință. Indiferent ce ar spune oamenii din jurul tău, indiferent ce ți se pare ție a fi potrivit, nu ai alternativă pentru credința ta: Biblia are întotdeauna dreptate.

Cu o astfel de mentalitate, (puțin rușinat), trebuie să mărturisesc că fac parte din grupul celor care cred că Dumnezeu urăște. Că este un Dumnezeu gelos. Că se mânie și că e un Dumnezeu răzbunător. O zice Biblia și eu nu o pot contrazice.

Îi invidiez un pic pe cei care au voie să creadă într-un Dumnezeu care este doar Bun și Iubitor. Care nu urăște și nu se răzbună. Mi-ar place să pot să mă laud cu un astfel de Dumnezeu și să-L pot prezenta lumii.

Cum urăste Dumnezeu? Nu știu prea bine. In mod sigur nu urăște precum oamenii.

Ceea ce știu este că mie mi s-a poruncit să nu urăsc și să nu mă răzbun.
Din fericire am permisiunea (și chiar porunca) să-i iubesc și pe cei care cred că Dumnezeu nu urăște.
Ce bine! Aleluia!

In Biblie se pun multe lucruri in seama lui Dumnezeu. Eu stiu, insa, un lucru: ceea ce a spus chiar Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, despre Dumnezeu trebuie sa fie crezut 100%. Iar Fiul Sau ne-a spus ca TATAL DESAVARSIT ESTE. Si ne-a mai spus sa fim asemenea Tatalui nostru, adica desavarsiti, si ne-a mai spus ca acela care se manie sau se razbuna pe fratele sau, acela l-a si ucis in gand. Ma bucur ca vi s-a dat permisiunea sa nu ne ucideti prin gand. Nu trebuie sa va laudati cu Dumnezeul acela, adica cel bun, bland si iubitor, trebuie doar sa puteti sa-L iubiti pe Cel in care credeti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dumnezeu uraste? - Erezie!, spune Parintele Rafail Noica
 

Parintele Rafail Noica talcuieste pentru noi, referitor la tema abordata aici. O face in trecere, desigur, fara a insista mai mult decat se cuvine.
O face cu un prea nobil dispret fata de asemenea idee. Desigur, se opreste o clipa pentru a tamadui pe cei raniti de sageata astui gand otravitor. Nu poate trece nepasator.
Gasim pe Youtube, Dumnezeu sa ne poarte aproape de Parinte.

Ma minunez mereu de ce ne poate trece prin minte...
De pilda chiar acum: tastez si cuget la intrebarea "Dumnezeu uraste?"...
Cine pune in mintea mea asemenea preocupare?
Oare am terminat deja cu tema "Iubirea"? Cu tema "Smerenia"? Cu tema "Rugaciunea"?
Oare am spus azi suficient de mult si de curat preasfant numele Domnului Iisus? Si acum, sa inteleg despre mine ca pot trece la alt "subiect"?... ca sunt in "pauza"? Ca ma "relaxez"?...
Cine este oare atat de framantat de intrebarea din topic?
Cine e fragmentat in sufletul meu?...
Un bolnav din mine, desigur, un mort care pute sub forma acestei intrebari si a preocuparii mele pentru ea.
Iarta-ma, Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie, pacatosul si multpreanevrednicul Tau rob...

Cred ca o spune Nicolae Steinhardt, undeva in Jurnalul Fericirii.

Tot acolo spune, tulburator adevar (tulburatoare e prima reactie a omului grosier din mine, pripit si pacatos), ca Hristos ne invie pentru ... a ne omori.
E de citit, desigur!

uite concluzia:Domnul Dumnzeu e ste iubire si nu ura,ura vine de la diavol.Domnul mai cearta pe omul dar il iubeste:"Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe feciorul care Îi este drag"(Pilde lui Solomon cap 3 vers.12)

Dumnezeu uraste pacatul. Sunt nenumarate versete in care este exprimata ura Sa fata de comportamentul oamenilor:

"Urasc lunile noi si sarbatorile voastre sunt pentru Mine o povara. Ajunge!" (Isaia 1:14)

"Trimis-am la voi necontenit pe toti slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineata, ca sa va spuna: Nu faceti acest lucru uracios, pe care Eu il urasc." (Ieremia 44:4)

"Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre si nu simt nici o placere pentru sarbatorile voastre." (Amos 5:21)

"Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi si Domnul Dumnezeul ostirilor a zis: "Mi-e scarba de mandria lui Iacov si-i urasc palatele; de aceea voi da in mana vrajmasului cetatea cu tot ce este in ea." (Amos 6: 8)

"Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu." (Apocalipsa 2:6)

Si altele asemenea ... Domnul uraste atat de mult pacatul, dar ii iubeste atat de mult pe pacatosi ...

Draga Macsim, eu Cezar sunt crestin ortodox si activez aici pe site din urmatoarele motive:
1. Am admis ca sunt neputincios de unul singur in fata satanei si a patimilor mele, ca am pierdut (candva) controlul asupra vietii mele din cauza duhului rautatii - care este puternic, derutant, viclean.
2. Am gasit aici o comunitate ai carei membri isi impartasesc credinta in Hristos, nadejdea si dragostea, cu scopul de a-si rezolva problema comuna care este lucrarea mantuirii, iar pentru aceasta de a elimina, mai intai, influenta celui rau din viata noastra, cu ajutorul Bunului Dumnezeu.
3. Am ajuns la credinta ca Dumnezeu cel inchinat si slavit in Sfanta Treime imi poate darui sanatate duhovniceasca, iar una din caile prin care ma apropii de El este schimbul de idei si sentimente cu fratii de aceeasi credinta (ortodoxa).
As putea sa continui expunerea motivelor, facind in total 12 pasi pe drumul acesta. dar ma opresc aici si te intreb: imi poti spune ce motiv te indeamna (eu am aratat mai sus 3 motive din cele 12) sa postezi aici observatia ta (corecta, dealtfel) si sa dai si doua linkuri care au legatura cu alcoolicii ANONIMI (sublinierea mea, da!)?
Faptul ca ai o alta confesiune nu e de natura sa ma deranjeze. Dumnezeu ne pune pe fiecare unde ne e locul. Ma deranjeaza insa un lucru pe care banuiesc ca l-ai inteles deja si despre care nu mai e cazul sa iti detaliez prin mesaj privat.
Te rog, deci, sa precizezi cu ONESTITATE: ce urmaresti cu postarea ta?
Eu MARTURISESC: urmaresc apropierea mea, si a celor de aceeasi credinta cu mine, de Domnul nostru Iisus Hristos, de Dumnezeu cel inchinat si slavit in Sfanta Traime.
Si daca imi vei raspunde onest la intrebare, hai sa te incurajez mai departe:
Tu crezi ca ultima propozitie din postarea ta este bineplacuta lui Dumnezeu (asa cum ti-l inchipui tu)?
Dar noua, crestinilor ortodocsi, de care presupun ca iti pasa cumva...
Oare noi de aici am venit peste tine si te-am intrerupt cand iti spuneai rugaciunea pentru seninatate ca sa iti mentii abstinenta?
Oare tu nu stii ca noi suntem in Postul Mare?
Si daca stii, ce cauti frate Maxim aici, acum?
Spune, te rog, cu onestitate! (Stii de ce: onestitatea e vitala)

Draga maxim, ai dat niste citate alese cu grija, recunosc, in care arati ca Domnul "uraste" pacatul dar nu si pacatosii. Eu inteleg acel "uraste" prin detesta, adica se detaseaza cu hotarare de pacat, se desparte fara ezitare de el, dar nu pot spune ca il "uraste" pentru ca Dumnezeu, care e iubire, nu poate uri. Dar pot sa inteleg ca tu accepti termenul de ura fara, insa, sa-i atribui caracteristici omenesti sau conotatii negative. Cum ar veni, te apropii de intelegerea mea prin "a detesta". Bun, pana aici ar fi doar o neintelegere de interpretare a unui cuvant, nimic grav. Dar ce te faci cu termenul de "razbunator" si "manios"? Astea tot la pacat se refera? Atunci ar veni ca Dumnezeu se razbuna pe pacat ucigand pe pacatos? Sau cum trebuie sa intelegem acesti termeni? Ca sunt o multime de versete in Biblie unde Dumnezeu se "razbuna" de-a dreptul pe barbati, femei, copii si nou-nascuti. Cum le interpretezi pe acestea si cum le impaci cu iubirea lui Dumnezeu pentru pacatosi?
Har, smerenie si jertfa de sine.

Iti multumesc ca ai aruncat o privire pe link-urile mele. Totusi, daca te-ai fi uitat putin mai atent, poate ca nu m-ai fi judecat atat de aspru :)
Unul dintre link-uri nu are legatura ca alcoolicii anonimi, iar celalalt are legatura cu grupul de sprijin pentru familiile alcoolicilor.
Eu nu sunt un alcoolic ci o sotie de alcoolic, iar alcoolism.info este un blog pentru cei care se afla in aceeasi situatie. Scriu acolo lucruri pe care le-am invatat si pe care le-ar putea - eventual - folosi si altii. Sotul meu este abstinent de 2.5 ani si incerc sa aduc incurajare celor care au nevoie de ea.

Ce urmaresc cu postarea mea? Nimic ascuns si nimic subversiv ... Am pus doar niste versete din care eu am inteles ca Domnul are si astfel de sentimente, iar lucrul acesta ma duce cu mintea la "frica de Dumnezeu." Care, pentru mine inseamna respect, cinste si onoare fata de Dumnezeu.

Cred ca doar iubirea fata de Domnul nu este suficienta. Copiii isi iubesc parintii, dar asta nu ii determina sa fie intodeauna si respectuosi, sa-si cinsteasca parintii si sa-i onoreze. Cred ca ascultarea de Dumnezeu nu tine numai de iubire, cat tine si de aceasta frica. Daca stiu ce anume uraste Dumnezeu, voi sti care sunt lucrurile de care ar trebui sa ma feresc.

Ultimul meu rand din postarea anterioara este adevarat.

Si, iarta-ma frate Ioan Cezar daca ti-am pricinuit suparare ... Nu am vrut sa tulbur postul nimanui ... Sa ai un post binecuvantat!

Pentru mine Dumnezeu nu este numai iubire. El mai este si dreptate si sfintenie. Este atat de sfant incat nimeni nu poate sta in preajma Lui. Si este drept si intodeauna judeca lucrurile cu dreptate.

Si este un Dumnezeu manios. Daca ne aducem aminte ce s-a intamplat in templu, cand Domnul a rasturnat mesele precupetilor ... nu a facut-o cu blandete, ci cu manie. Iar apostolul Pavel spune :"Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra." (Efeseni 4:26). Mania este o emotie pe care chiar si Dumnezeu o experimenteaza si o justifica. Ea se transforma insa in pacat atunci cand "apune soarele peste ea", adica devine o stare permanenta in viata noastra.

"Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". (Romani 12:19)

Eu vad asa imbinate pe toate trei (iubirea, mania, razbunarea): din iubire pentru creatia Sa, Domnul a facut totul. A mers pana la jertfa unicului Sau Fiu. A facut acest lucru pentru ca Isi doreste o partasie cu creatia Lui, pentru ca Isi doreste ca El sa fie singurul nostru Dumnezeu, pentru ca inchinarea Sa-i fie adresata numai Lui ... Si totusi, noi inca suferim de neascultare ... Noi inca ne inchinam la alti dumnezei: banilor, oamenilor, noua insine, etc .. si facem inca o multime de lucruri pe care El le uraste. Eu accept in imaginea mea despre Dumnezeu si mania si razbunarea Lui, alaturi de iubirea Lui - profunzimea acesteia din urma fiindu-mi greu de patruns cu mintea si cu inima mea.

Si da ... Gomora si Sodoma sunt exemple ale maniei si razbunarii Sale.

"Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia."(Facerea 19:24-25)

Pentru mine lucrurile acestea sunt asa cum sunt scrise. Nu incerc ca caut nuante la ele. Si este in regula. Pentru ca am inteles ca nu este vorba despre mine, ci este vorba despre El. El este Creatorul, Mantuitorul, Salvatorul. El este Cel care face ca lucrurile sa dea roada, El a intocmit cerurile si pamanturile si poate face orice vrea cu ele ... si cu noi. El S-a jertfit pentru pacatele mele, acceptand o moarte oribila pe cruce. Si, pentru asta, viata mea ii apartine. Pentru mine, in viata mea, voia Sa este cea care conteaza.

Imi plac atat de mult cuvintele lui David din Cartea intaia Paralipomena (intaia a Cronicilor) cap. 17

16.Atunci a venit regele David si a stat inaintea fetei Domnului si a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai inaltat asa?
17. Dar si aceasta s-a parut inca putin in ochii Tai, Dumnezeule, caci iata vestesti despre casa robului Tau in viitor si privesti la mine, ca la un om mare, Doamne Dumnezeule!
18. Ce mai poate adauga David inaintea Ta pentru marirea robului Tau? Tu cunosti pe robul Tau.
19. Doamne, pentru robul Tau, dupa inima Ta, faci toate aceste lucruri mari, ca sa arati toata marirea.
20. Doamne, nu este altul asemenea Tie, si nu este Dumnezeu afara de Tine, dupa cate am auzit noi."

Imi plac pentru ca David s-a smerit nespus in fata Domnului sau. A inteles cat este mic, de trecator in fata maretiei si vesniciei lui Dumnezeu. Si nu a fugit de El, nici cand in dreptatea Sa, Dumnezeu i-a luat primul nascut sau l-a umplut de lepra din pricina pacatelor pe care le-a savarsit.

Dumnezeu nu se schimba, spune chiar El : "Ca Eu sunt Domnul si nu M-am schimbat si voi n-ati incetat sa fiti fiii lui Iacov." (Maleahi 3:6). Eu inteleg ca este acelasi de la prima pagina, pana la ultima pagina a bibliei si pana astazi. Desi El si-a schimbat felul in care interactioneaza cu noi, caracterul Lui este acelasi din todeauna: sfant, iubitor, credincios, gelos, manios, razbunator, drept, vesnic, atotputernic si inca multe altele. Si, pentru tot ceea este El, Il laud pe El si Ii dau toata cinstea si toata gloria!

MariS_, mi-am spus aici doar felul in care eu inteleg lucrurile. Fara nici o intentie de polemica.

Sa ai un post binecuvantat!

Da, frumos raspuns si intelept. Desi, eu raman la imaginea mea a unui Dumnezeu desavarsit, nu pentru ca n-as intelege-o pe a ta, ci pentru ca, deocamdata, doar un Dumnezeu desavarsit pot iubi. Iar a primi o alta imagine a lui Dumnezeu, dar pe care sa nu o pot iubi din toata inima, n-as accepta ca sa nu devin fariseu. Insa apreciez ca ai reusit aceasta sinteza si pare sa stea in picioare. Spun pare pentru ca eu, deocamdata, nu o pot privi decat din afara.
Multumesc pentru urare si iti doresc la fel si sa ai parte de Invierea si Pacea Domnului si in inima ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Imi cer si eu iertare daca am adus asprime in sufletul tau cu judecata mea. Am incercat o clarificare si iata ca ai raspuns in acest sens, iti multumesc.

Eu Cezar Ioan, crestin ortodox, cred si marturisesc aici ca Dumnezeu NU uraste.
Un preot ortodox poate talcui in Duhul Sfant pasajele extrase de tine.

Sfintii Parinti au aratat odata pentru totdeauna care sunt conditiile exegezei biblice. NU RUPEM DIN CONTEXT, NU NE DAM CU PAREREA, NU INTERPRETAM DECAT IN DUHUL SFANT. Iar aceasta e, in Ortodoxie, menirea Sfintilor, a Sfintei Traditii (Predanie!). Pe care ii poarta spre noi, credinciosii crestini ortodocsi, preotii nostri sfintiti.
De aceea, eu pot spune o opinie dar am constiinta ca e o simpla opinie si ca ma aflu in pacat cand dau cu gura. Tocmai din acest motiv am ales sa nu comentez si am facut trimitere la Parintele Rafail Noica, pentru tema abortata pe acest topic. Rog inca o data sa luam contact cu Parintele Rafail! Gasim inregistrarile pe Youtube.

Subscriu la tot ce spune MariS, ca de obicei, si ii multumesc cu acest prilej.:)

Imi pastrez rezerva pentru afirmatia ta - "tot ce scrie in ultima propozitie este adevarat".
Pentru mine, nu ai spus nimic cu asta. Este adevarat CE? Se poate interpreta ca ai postat ironic, asadar hulitor. Deci, daca vrei sa indepartezi posibilitatea unei huliri prin ironie, poti sa reformulezi.
Daca reformulezi, eliminind orice echivoc, eu consider asta ca pe o marturisire sincera.
Abia atunci am temei clar fata de mesajul tau.

Rezerva de asemenea pentru cele doua link-uri.

Motivul: in spatele filosofiei AA sau Alanon se afla o teologie eclectica, nu ortodoxa. E vorba despre moronii care au adus AA in Romania si despre New Age si ecumenism.

Rugaciunea pentru seninatate pe care o contine materialul oferit NU este o rugaciune ortodoxa. Iar aici iti raspund ca crestin ortodox.

Intreaga filosofie care anima mesajele de la adresele postate NU este specifica ortodoxiei.
Am deci rezerva, de fapt impotrivire declarata fata de faptul ca INVITI, ATRAGI pe un forum CRESTIN ORTODOX atentia asupra unui lucru strain de Biserica noastra ortodoxa.
Daca vrei cu adevarat sa am un post binecuvantat, cea mai buna dovada ca imi doresti aceasta este sa nu mai insisti pe tema urii si maniei acum in Postul Mare.
Te rog sa cenzurezi dorinta ta personala de a face bine unor crestini ortodocsi care nu ti-au cerut ajutorul.
Ortodoxia si oamenii din Biserica lui Hristos nu au nevoie de ajutor de la alte confesiuni in economia vietii duhovnicesti. AVEM PE HRISTOS SI BISERICA LUI! "Cu noi ESTE Dumnezeu." Toata nadejdea si puterea le avem deja prin Pronia Domnului Iisus Hristos!+

Mi-am exprimat aici punctul de vedere personal. Convingerile si credinta.
Nu ar strica, totusi, ca acest dialog al nostru sa ajunga sub ochii ADMINISTRATORULUI acestui Forum Crestin Ortodox.

Personal, eu imi exprim rugamintea catre tine sa nu mai postezi nimic pe care Biserica Ortodoxa nu il aproba.
Ma opresc aici cu dialogul.
Dumnezeu cel slavit in Sfanta Treime sa ocroteasca pe sotul tau, pe tine si pe toti ai vostri, familia si prietenii vostri fie binecuvantati de Domnul Iisus Hristos!

Pentru Ioan Cezar
 

Ti-am inteles rugamintea, si nu voi mai posta. Dar, vreau inainte de a ma retrage sa lamurim impreuna cateva lucruri, asta pentru a arata ca nu am nici un fel de rea intentie.

Se poate ca informatiile pe care le ai despre AA sa nu fie complete ? Se poate sa fie asa cum spui, dar intr-o lume in care alcoolismul a devenit mai raspandit decat gripa eu cred ca este binevenit orice fel de ajutor. Nu in ultimul rand, Biserica Ortodoxa a rezervat resurse speciale acestui domeniu, si aduc in sustinerea afirmatiei mele un link dintre multe altele: http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1288. Apreciez si urmaresc munca Maicii Siluana.

Nu exista nimic new age in postarile mele. Ele au legatura cu realitatea traita de codependenti nu cu vreo dogma sau o orientare.

"Imi pastrez rezerva pentru afirmatia ta - "tot ce scrie in ultima propozitie este adevarat".
Pentru mine, nu ai spus nimic cu asta. Este adevarat CE? Se poate interpreta ca ai postat ironic, asadar hulitor. Deci, daca vrei sa indepartezi posibilitatea unei huliri prin ironie, poti sa reformulezi. " -

In ceea ce priveste cuvintele tale de mai sus, deoarece mi-ai cerut sa nu mai postez, nu pot aduce lamuriri.

"Personal, eu imi exprim rugamintea catre tine sa nu mai postezi nimic pe care Biserica Ortodoxa nu il aproba. "

Si nu, nu asprime ai adus in sufletul meu cu judecata ta. Doar tristete ...

Ma gandesc ca poate se refera la faptul ca pe cel ce iubeste nedreptatea il uraste propriul sau suflet. Poate e o disociere intre minte si suflet si pe cel la care mintea iubeste nedreptatea il uraste chiar propriul suflet. Imi vine greu sa cred ca e vorba de sufletul lui Dumnezeu. Nu prea cred ca Dumnezeu are suflet in sensul in care-l au oamenii. Sufletul este dat cuiva. Dumnezeu este sursa, nu cred ca poate fi primitorul sufletului. 2 lei ai mei.

După cum am mai scris: fiecare dintre noi crede după cum este educat să creadă.

Se pare că pentru dumneata frate Cezar Ioan, crestin ortodox, nu e nici o problemă să contrazici în mod flagrant Scriptura. Poți aduce argumente sofisticate însă în momentul în care Dumnezeu spune în Biblie „Eu urăsc ...”, iar dumneata spui: „vă spun eu că Dumnezeu nu urăște”, este o mare problemă.

Fie dumneata definești termenul „a urî” în mod diferit de Biblie, (și cel mai probabil asta se întâmplă), fie contrazici în mod flagrant Biblia și atunci afirmația dumitale este neadevărată.
Sunt convins că un preot ortodox poate tâlcui pasajele in care se spune că Dumnezeu urăste păcatul. Că poate explica MODUL în care Dumnezeu urăște păcatul.

Dar orice preot ortodox care, tâlcuind Biblia va ajunge să contrazică Biblia, va avea o tâlcuire falsă.
Nimeni nu are dreptul să tâlcuiască Biblia în acest mod:

- Biblia spune: Dumnezeu urăște
- Tâlcuitorul spune: Dumnezeu nu urăște

Tot ce are voie creștinul să spună este ceva de felul următor: „da, Biblia afirmă că Dumnezeu urăște și negreșit așa este. Însă ura lui Dumnezeu trebuie înțeleasă în felul următor:..........”

Nici un creștin nu are voie sa afirme: „da, Biblia spune că Dumnezeu urăște dar vă spun eu că Dumnezeu NU urăște!”.

Biblia e sfântă, inspirată, cu totul vrednică de crezare și infailibilă.
Dacă ea afirmă în Vechiul și în Noul Testament că Dumnezeu urăște nu mai rămâne altceva decât să înțelegem cum urăște Dumnezeu și să credem. Și să-L aceptăm pe Dumnezeu așa cum este El descris de Biblie.
Nu cum am vrea noi să fie, nu cum ni-L descriu contemporanii noștri ci cum l-au prezentat profeții, Mântuitorul și Apostolii.

Am aflat din postarile dumneavoastra anterioare ca aveti, inca din copilarie, o educatie sistematica fata de Biblie. Desi nu precizati CINE v-a educat (nu e indiferent cine ne educa, nu-i asa?), afirmati ca nutriti sentimente alese, de sincera pretuire a Scripturii.
Gasesc demne de lauda toate acestea!
Si eu iubesc Biblia, sunt crestin ortodox iar Evanghelia nu este pentru credinciosii ortodocsi doar o carte, ci la multi dintre noi e un mod de a fi, de a trai, pe care tindem sa il incorporam pana la "plinire" (prin Duhul Sfant) in existenta noastra pamanteasca.

Problema incepe, consider eu, atunci cand scrieti (in textul dumneavoastra de mai sus) cuvintele "descris", "descriu", "prezinta." Arunca in lumina intelegerii toata noima expunerii foarte stricte (stramte) pe care v-ati straduit sa o desfasurati in postarea dumneavoastra.

De ce credeti ca Biblia este o carte de descrieri sau prezentari ale Domnului?
Considerind-o asa, dintr-odata il aruncati pe Dumnezeu in alteritate distanta, obiectiva (pe El care e DUH, e unitate treimica de PERSOANE), undeva in afara istoriei vii a omenirii. In transcendenta, intr-un turn de fildes. Sesizati oare aceasta nuanta cu miza teologica DECISIVA?

Biblia NU este Dumnezeu. Biblia este un obiect. O carte. Un text. O consider o interfata intre Dumnezeu si om (analog sfintelor icoane). Scriptura, ca DUH, este rodul impreuna-lucrarii dintre Domnul si dreptii Sai, oameni cu limite firesti. E scrisa pentru oameni, pentru toti oamenii, pentru intreaga varietate de oameni. Buni, rai, inteligenti, priceputi etc.
De aici o serie de consecinte inevitabile care exprima RISCUL asumat de orice interpret al textului biblic (analog riscului oricarei rugaciuni in fata icoanei - care e o FEREASTRA CATRE Dumnezeire, SI NU DUMNEZEIREA INSASI).
Ortodoxia se pozitioneaza fata de Scriptura intr-un mod pe care l-au marturisit toti Sfintii Parinti.
La intalnirea omului cu Sfintele Scripturi se ridica probleme deosebit de delicate, decisive pentru viata si mantuirea noastra. Vorbim despre HERMENEUTICA, EXEGEZA, TALCUIRE. Despre CONDITIILE REALIZARII acestora.
Deoarece eu nu sunt in masura sa exprim ceva substantial in Ortodoxie, si pentru ca nu am nimic important de adaugat fata de marturisirea pe care am postat-o mai devreme, va ofer cateva citate cu rol de REPER IN ORICE DEZBATERE PE TEMA SCRIPTURII.

SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: "A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinta NUMAI ACELORA, care, pentru multa curatenie a mintii lor, AU PRIMIT DE LA DUMNEZEU tot harul pe care-l pot primi oamenii. Caci patrunzind cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia VAD NUMAI RATIUNILE celor scrise in Scripturi, dezbracate de vesmantul figurilor."

CUVIOSUL SILUAN ATONITUL: "Lucrurile ceresti se cunosc prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiinta, acela este IN INSELARE pentru ca Dumnezeu este cunoscut NUMAI prin Duhul Sfant."

SFANTUL IOAN GURA DE AUR: "Apostolii nu se coborau din munte, purtind, ca Moise, in maini table de piatra, CI PURTIND IN SUFLETUL LOR Duhul cel Sfant. Erau o visterie SI UN IZVOR DE INVATATURI, de harisme si de toate bunatatile. Prin HARUL DUHULUI erau, pretutindeni pe unde mergeau, CARTI SI LEGI INSUFLETITE.”


P.S. Sa "il acceptam pe Dumnezeu asa cum e descris"? ... Pe mine ma preocupa mai mult daca sunt vrednic sa ma accepte DOMNUL pe mine, pe pacatosul Lui rob, in Imparatia Lui. Iar pentru asta, desigur, ma nevoiesc sa Il accept in viata mea clipa de clipa ASA CUM MA MILUIESTE INSUSI DOMNUL IISUS HRISTOS PRIN DUHUL SFANT CARE DE LA TATAL PURCEDE. (Iar nu asa cum e "descris".) AMIN.

Din "noianul" celor scrise de tine mai sus ai putea oare sa bagi mina-n foc pentru vre-o idee de acolo?

Imi place cum multa lume formuleaza "biblia, scripturile SUNT SCRISE PENTRU..." by-passind de fapt esentialul, ca ele TOATE au fost scrise de evrei! Nu am absolut nimic cu ei, ci chiar ii admir insa am si eu preferintele mele cind vine vorba de citit carti cu legende.

Acum nu zic ca totul de acolo este o manipulare, deoarece mai sunt si adevaruri foarte profunde SI NET SUPERIOARE GINDIRII NORMALE INFERIOARE A OMULUI incluse acolo(dar nu neaparat le apartine ca gindire si adevar), insa o mare parte CHIAR ESTE o manipulare si un control!
Te arunci in foc pentru ce este scris de ei? :))))
Din nou toata lumea este libera sa faca pe intermediarul intre oameni si Dumnezeu, insa, repet, tu te arunci in foc pentru ce este scris de ei? :)))

Asa ca sa lasam faza cu scripturile "sunt scrise, tra-la la"...terminind fraza in coada de peste! ca doar nu sunt scrise de ozn-uri ci de OAMENI, si aceia fiind evreiasi smecherasi buni de ghishefturi
Uite un exercitiu pentru tine: repeta-ti ca sunt scrise de evrei, spune-ti-o de sute de ori inainte de culcare ...dupa care mai vorbim:))

Sa il vedem pe dumnezeu asa cum este!
 

Arhimandritul Sofronie Zaharov, pomenit fie in veci de Domnul nostru Iisus Hristos, scrie spre sfarsitul vietii pamantesti: SA IL VEDEM PE DUMNEZEU ASA CUM ESTE.
Si face distinctie dumnezeiasca intre CUNOASTEREA lui Dumnezeu, pe de o parte, si LITERA Scripturii sau orice alt fel de descriere LIVRESCA a Domnului, pe de alta parte.

Si marturiseste ca "Dumnezeu este IUBIRE".

Va rog staruitor, trecind peste orice nemultumire personala momentana, sa ne bucuram si sa ne tamaduim sufletul cu urmatorul extras din marturisirile Arhimandritului Zaharov (text tradus din limba greaca si prezentat de Parintele Profesor Constantin Coman de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, in volumul "Erminia Duhului"):

"Inainte de a fi fost cercetat de Dumnezeu, citeam Evanghelia sau Epistolele Apostolilor, dar nu intelegeam cu adevarat realitatea ontologica ce se ascundea inauntrul fiecarui cuvant al Sfintei Scripturi.
Viata insasi mi-a aratat, ca fara experierea vie a lui Dumnezeu si fara intalnirea personala cu stapinitorii intunericul veacului acestuia, cu duhurile raului, "care sunt in vazduhuri" (Efes.6,12), numai invatarea intelectuala nu ne conduce la sensul ontologic al credintei noastre, adica cunoasterea lui Dumnezeu, Cel Care a facut toate cele ce sunt.
Prin "cunoastere" intelegem patrunderea in insasi Energia Vesniciei Lui: "Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." (Ioan, 17,3)
In momentele acelea in care ma atingea cu Dumnezeiasca Iubire, Il "recunosteam" in aceasta pe Dumnezeu Insusi: "Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire. Si ceea ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru El." (1 Ioan, 4,16)
Dupa aceste cercetari de sus, citeam Evanghelia cu o constiinta cu totul noua in comparatie cu trecutul. Ma bucuram profund si cu recunostinta descoperind in aceasta adeverirea propriei mele experiente. Aceste minunate convergente ale celor mai importante momente ale constiintei mele despre Dumnezeu cu datele Revelatiei Noului Testament, au fost nemarginit de pretioase pentru sufletul meu. Au fost pentru mine daruri ale Cerului: Dumnezeu Insusi Se ruga inlauntrul meu. In acelasi timp, traiam acest eveniment ca pe o stare personala.

Am fost botezat deja din primele zile ale aparitiei mele pe lume. Conform cu randuiala Bisericii noastre, in timpul acestei Taine, am fost pecetluit pe toate madularele trupului meu cu "pecetea Darului Duhului Sfant". Nu este, oare, aceasta "pecete" aceea care m-a salvat pe mine de la rataciri pe cai straine? Nu este oare aceasta cauza nenumaratelor convergente ale trairilor mele cu duhul Revelatiei evanghelice?
Viata cu adevarat dreapta presupune corecta intelegere a lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi.

Pai vrei sa patesc ce, iata, ai patit tu?...
Cine te-a pus, cetate fara paza, sa faci asta?...

Hai Andrei, nu mai face pe copilul rebel, ca esti, presupun, baiat mare.
Parol!

P.S. Lasa-i pe evrei in plata Domnului. Sa ne vedem de ale noastre, ca are Domnul grija de soarta tuturor.

cred ca merita
 

Cred ca merita sa I se scrie numele cu majuscula , adica Dumnezeu....atentie la titlu....