Descrierea unui contemporan:

"Regardless of treaties and the many services which our people had rendered to the empire, the Greeks seized all those who appeared capable of resistance, set fire to their houses, and speedily reduced the entire quarter to ashes. Women and children, the aged and the sick, all alike perished in the flames. To vent their rage upon secular buildings alone, however, was far from satisfying their unholy wickedness; they also set fire to churches and venerated places of every description and burned, together with the sacred edifices, those who had fled thither for refuge. No distinction between clergy and laymen, except that greater fury was displayed toward those who wore the honorable habits of high office or religion. Monks and priests were the especial victims of their madness and were put to death under excruciating torture. Among these latter was a venerable man named John, a subdeacon of the holy Roman church, whom the pope had sent to Constantinople on business relating to the church. They seized him and, cutting off his head, fastened it to the tail of a filthy dog as an insult to the church. In the midst of such frightful sacrilege, worse than parricide, not even the dead, whom impiety itself generally spares, were suffered to rest undisturbed. Corpses were torn from the tombs and dragged through the streets and squares as if the insensate bodies were capable of feeling the indignities offered them."

Cam patru mii dintre cei care au supravietuit au fost vanduti in sclavie turcilor.

Rascoala impotriva samavolniciilor, ha ? Mai iti lipseste putin sa pretinzi ca erau stramosii lui Iancu Jianu, luptand impotriva grofilor papistasi.

Ereticul Arie biruit la Niceea, dar biruitor astazi, arianismul este mai la moda si mai raspandit decat oricand:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...decat-oricand/

O carte care ar trebui citita de toti:ortodocsi,catolici,protestanti,atei.

http://www.scribd.com/doc/33017/Sf-I...-i-ecumenismul

...si de ce nu il primesc ortodocsii pe papa ca criteriu ultim al adevarului:

...Iata principiile întemeietoare ale filosofiei ortodoxe a societatii: ca singura societate adevarata, Biserica este în primul rînd un organism Dumnezeu- omenesc, si apoi o întocmire Dumnezeu-omeneasca în lume, care întrupeaza tot ceea ce este al Dumnezeu-Omului, adica: dragostea lui Hristos, care naste toate, dreptatea lui Hristos,bunatatea lui Hristos,intelepciunea lui Hristos si indeobste toate faptele bune ale lui Hristos. Pentru ca, prin mijlocirea lor, Hristos locuieste în om si Se întrupeaza în el. Un astfel de om traieste prin Hristos, gîndeste prin Hristos, simte în Hristos, lucreaza prin Hristos, se gaseste în împreuna-unire cu ceilalti oameni pe toate planurile vietii în Hristos. De unde are el puterea aceasta? De la Hristos Însusi, dupa cuvîntul Sfîntului Apostol: Toate le pot în Hristos, Care ma întareste (Filipeni 4:13). Omul credintei ortodoxe, traind în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, traieste întotdeauna în împreuna- unire cu toti Sfintii (Efeseni 3:18), care-l ajuta în chip tainic la împlinirea poruncilor evanghelice. De aceea madularul ortodox al Bisericii are simtamîntul viu ca viata lui este aceeasi cu viata tuturor celorlalti oameni si ca are una si aceeasi credinta cu Apostolii, cu Mucenicii si cu Sfintii tuturor veacurilor. El mai are simtamîntul viu ca toti acestia traiesc vesnic si, ceva mai mult, ca atît pe el, cît si pe ceilalti, îi strabate una si aceea si putere Dumnezeu-omeneasca, una si aceeasi viata Dumnezeu-omeneasca, unul si acelasi adevar Dumnezeu-omenesc. În Biserica, socotita ca societate, trecutul este întotdeauna prezent, pentru ca Dumnezeu-Omul Hristos - Care este tare si azi, Acelasi si în veci - traieste neîntrerupt în trupul Lui Dumnezeu-omenesc, cu aceeasi bunatate, cu aceeasi viata, si face întregul trecut un prezent neîntrerupt. Pentru aceasta omul credintei ortodoxe nu este niciodata singur, ci întotdeauna în împreuna-unire cu toate celelalte madulare ale Bisericii si cu toate fiintele. Cînd el gîndeste ceva, face acest lucru cu teama si spaima Dumnezeiasca, stiind ca la aceasta fapta a lui iau parte în chip tainic toti Sfintii. Ortodocsii sînt ortodocsi prin aceea ca au neîncetat simtamîntul sobornicitatii Dumnezeu-omenesti, încalzindu-se cu acest simtamînt si pazindu-l prin rugaciune si smerenie. Nu se vestesc niciodata pe ei însisi, nu se lauda niciodata în ce priveste omul, nu sînt multumiti niciodata de umanismul gaunos si nu se închina niciodata umanismului. Pe toate caile, ei marturisesc si propovaduiesc pe Dumnezeu-Omul, iar nu pe om. Pentru ca ei stiu ca omul si societatea omeneasca, fara de Cuvîntul, ca unire si unitate nestricacioasa, alearga cu neînfrînare catre irationalitate si catre întunericul nefiintei, sau, ceva mai mult, catre întunericul unui "vai si amar".
....

Sfintul Iustin Popovici

In cazul acesta, dau si eu niste link-uri:

http://www.catholic.com/library/Papal_Infallibility.asp

http://www.catholic.com/library/Auth...ope_Part_1.asp

http://www.catholic.com/library/Auth...ope_Part_2.asp

http://www.catholic.com/library/Orig...er_as_Pope.asp

A se observa, in materialele spre care am trimis mai sus, in special, citatele din Sfintii Parinti, cu privire la autoritatea urmasului lui Petru.

Si, daca tot recomandam carti, in interesul unei priviri obiective, puteti incerca :

http://www.olfatima.com/Fessler.doc

IN SFARSIT, PENTRU CA SE SPUN VRUTE SI NEVRUTE DESPRE INFAILIBILITATEA PAPALA, SURSA AUTORIZATA:

http://www.newadvent.org/cathen/07790a.htm

Va rog sa faceti efortul de atrece macar prin articolul de sus, inainte de a mai formula pareri si opinii cu privire la problema.

Într-adevăr, dogma infailibilităţii papale nu presupune că papii nu ar fi păcătoşi, ori că nu ar putea suferi de păcatul ereziei, aşa cum şi primul papă, Sf Ap Petru a fost păcătos (el însuşi spune: "Sunt om păcătos") şi chiar eretic, învăţând (o vreme) că oamenii trebuie să se taie împrejur mai înainte de a se boteza.

Pe de altă parte, să observăm că în mileniul Bisericii Nedespărţite, cazurile de papi eretici au fost excepţional de rare în comparaţie cu cazurile de patriarhi ai Constantinopolului eretici. Un lucru despre care se vorbeşte puţin în lumea ortodoxă este că MAJORITATEA patriarhilor Constantinopulului au fost heterodocşi. Prin comparaţie cu ei, episcopii Romei şi chiar Honoriu, au fost monumente de ortodoxie.

Dar noi ar trebui să fim absurzi ca să le cerem ortodocşilor ascultare faţă de episcopul Romei, cât timp vedem limpede că ei nu ascultă nici de episcopii lor, nici de sinoadele lor, nici de patriarhii lor, între care cel al Constantinopolului este cel mai batjocorit. Vedem unde duce neascultarea: la disoluţia oricărei autorităţi în Biserică. Oricare călugăr Varzufie de la câte o mănăstire aghiorită autodeclarată dizidentă deoarece aşa vrea muşchii ei îşi permite să nu-l pomenească pe ierarhul rânduit de canoanele pe care ortodocşii le mai numesc şi "sfinte". Priviţi unde s-a ajuns în Bulgaria sau Ucraina, unde coexistă două sau trei Biserici Ortodoxe, fiecare cu episcopii ei, cu găştile ei, cu interesele ei de care Bunul Păstor nu cred că e mândru. Asemenea "schisme ale schismei" ne întristează, căci o corabie în care oricine din echipaj se crede mai bun navigator decât căpitanul devine neguvernabilă. Deci, părerea mea este că primatul petrin trebuie recunoscut măcar din considerente lumeşti: acelea de a face Corpul Bisericii mai unit şi mai guvernabil, dacă nu credeţi în cele biblice şi patristice, care arată (pentru ochi neorbiţi) că vine de la Dumnezeu.

Bine ca deocamdata nu e cazul si in Romania.

Petru nu a invatat ca oameni tre sa se taie imprejur... El a incetat sa manance cu strainii din cauza "hipocriziei" si a fricii de iudeii legalisti..

Eu aşa ştiam, că au fost două tabere înainte de Sinodul de la Ierusalim, şi că Petru făcea parte din tabăra numită "iudeo-creştină", care credeau că Legea Veche este încă activă. Dar, se poate ca memoria să îmi joace feste, voi cerceta material exegetic şi voi reveni.

Eu nu am consultat sursele Bisericii, insa asa mi s-a parut mie... a fost o tabara iudeo-crestina, insa nu cred ca intreaga tabara licita pentru observarea Legii Vechi..

Domnule Mihnea ce parere aveti sau care este pozitia Bisericii catolice cu privire la primul episcop al Ierusalimului, Iacov?A fost el un iudaizant?Cum organiza el Biserica din Ierusalim?

Grele întrebări, cel puţin pentru mine !

Primul episcop al Ierusalimului, Sf Ap Iacob, numit şi: Iacob cel Mic (probabil mai mic de statură faţă de celălalt apostol Iacob, fiul lui Zevedeu) reprezintă (extrem de probabil) aceeaşi persoană cu "Iacob fratele Domnului" (în sens de văr, el fiind fiu al lui Alfeu). Dacă a fost ori nu iudaizant, nu ştiu. Sf Tradiţie îşi aminteşte de el ca un om foarte blând (spre deosebire de fii lui Zevedeu: Ioan şi celălalt Iacob, care erau mai vulcanici, ca şi Petru). Păstra obiceirule vechi iudaice nu din credinţă, ci din pietate faţă de înaintaşi. Mai ştim că nu a fost ucis de persecuţiile romane, ci de cele evreieşti, ceea ce ar pleda (slab) pentru faptul că nu a fost iudaizant.

Cred si eu ca Iacov pastra in Biserica obiceiurile vechi ale legii din pietate fata de evreii,cat si de frica lor... Iti dai seama cum ar fi fost ca Iacov si Biserica evreiasca din Ierusalim sa nu tina legea veche... el ar fi fost acuzat de faptul ca infiinteaza o noua religie si ca aduce sminteala iudeilor facandu-i sa se revolteze impotriva iudaismului, ar fi fost declarat fals profet impreuna cu ceilalti si ar fi fost omoriti pe loc... Ori noi stim ca Biserica din Iudeea se aduna chiar si in Templu... De aceea o parte din Biserica din Iudeea nu era considerata o amenintare pentru evrei.. ba chiar erau considerati o secta a Iudaismului... o alta secta... ca stim ca la vremea aceia Iudaismul era deja decimat in saduchei si farisei.. de aia probabil ca ii lasau sa se adune la Templu.Vedem chiar si un fel de colaborare in Fapte 21.Si probabil ca si Iacov a lasat la libertatea oamenilor, cei care ar fi vrut sa tina legea veche sa o tina si cei care nu, sa nu o tina.. neluand o pozitie ferma si nedeclarandu-se impotrivii Legii vechi... Dar stim ca au fost unii in Biserica din Iudeea(evrei) care nu tineau legea veche si care au fost persecutati... Un exemplu e martirajul lui Stefan.. martirajul apostolului Iacov, fratele lui Ioan..Pavel pe vremea cand era inca Saul umbla din casa in casa si ii persecuta pe acesti crestini.. Situatia probabil ca a fost foarte incurcata si confuza la vremea aia, Israelul fiind sub stapanire romana, iudaismul fiind decimat, aparitia unei noi religii, care era sau nu era cu tenta iudaica... Nu stiau nici ei pe cine sa persecute... Dar spre sfarsitul vietii stim ca Iacov a luat o pozitie ferma si a fost omorit de iudei pentru calcarea Legii si pentru predicarea lui Iisus.. Erau doua tipuri de oameni in Biserica din Iudeea, cei ce erau iudaizanti si cei ce nu erau.. cel putin asta e impresia mea... tu ce zici?

Confuzia aceasta, dacă trebuie ori nu urmate vechile rânduieli, a fost aparent tranşată la primul sinod al Bisericii. Spun aparent, fiindcă a reizbucnit periodic şi, dacă e să privim la adventiştii de pe acest forum, există şi în zilele noastre. Au ereziile această proprietate că reapar când te aştepţi mai puţin, precum iepuraşii din tufişuri, De aceea studiul sinoadelor şi a hotărârilor dogmatice e atât de important şi nu ţine numai de simpla istorie eclezială. De câte ori nu aţi auzit întrebarea donatistă: "cum să mă spovedesc unui preot păcătos" ? Dar întrebarea arianistă "Cum de Isus spune că nu cunoaşte când va veni Ziua Aceea" ? Şi atâtea altele. Cert este că Biserica a simţit periodic nevoia să precizeze un fapt atât de simplu ca acela că Vechea Lege a fost înlocuită de Noua Lege. Mereu şi mereu aceleaşi devieri atrag mereu şi mereu aceleaşi precizări doctrinare ca în vremea sinodului de la Ierusalim: doar cuvintele diferă.

Iată, de exemplu, hotărârea (infailibilă) a Sinodului de la Florenţa:

"Sfânta Biserică a Romei crede în mod ferm, profesează şi învaţă că materia care ţine de legea Vechiului Testament a Legii Mozaice, care este împărţită în ceremonii, rituri sacre, sacrificii şi sacramente, întrucât au fost stabilite pentru a semnifica ceva în viitor, deşi erau potrivite pentru veneraţia lui Dumnezeu în acel timp, după venirea Domnului nostru au fost împlinite de El, s-au terminat şi sacramentele Noului Testament au început; prin urmare, oricine, după patimile Mântuitorului, îşi aşează speranţa în aceste practici şi se face lor instrument ca mijloace necesare salvării, ca şi când credinţa în Cristos nu ar putea salva fără acestea, comite păcat de moarte.

Nu altceva spune papa Benedict al XIV-lea, în enciclica Ex Quo Primum: "Ceremoniile Legii Mozaice au fost abrogate de venirea lui Cristos şi nu mai pot fi practicate fără a comite păcat după vestirea Evangheliei".

În alt secol, papa Pius al XII spune acelaşi lucru, doar schimbând cuvintele: "Prin moartea Mântuitorului nostru, Noul Testament a luat locul Vechii Legi care a fost abolită." (sursa: Mystici Corporis Christi)

Prin urmare, dacă cineva se abţine de la carne netăiată cuşer să zicem, din convingere că acest lucru este necesar salvării, comite păcat. Dacă, însă, aşa cum poate a făcut şi Iacob, se abţine de la carne netăiată cuşer din solidaritate faţă de strămoşi, ori din părerea că acest lucru e bun pentru sănătatea trupului, sau din milă faţă de animale ori alt considerent, nu este păcat.

Acestă primă dispută teologică din istoria Bisericii este limpede arătată în Fapte (Acte) cap 15 cu 5 şi următoarele:
"Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise." etc
sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15

Se pare ca aceasta dogma a infailibilitatii papale are si unele parti mai reusite.

Mai mult decit perfect adevarat ( poate cu exceptia cuvintului in majuscule )Corect si aici.

Ne apropiem de sfirsitul raului pe acest pamint,cind cele multe si bune sint doar aparente,mai degraba inselaciune.De acord ca situatia este trista...dar in ceea ce spui tu,ori episcopii s-au separat ori in alte cazuri,acei episcopi (patriarh ecumenic) nu mai propavaduiesc dreapta credinta, asa cum ne-au lasat-o Dumnezeu si Sfintii Lui.Important este sa se spuna adevarul,sa se marturiseasca dreapta credinta pina la sfirsitul vremurilor...

Poti sa-mi spui si mie,unde credeti voi catolicii, ca traieste Dumnezeu pe pamint ?....se poate vorbi cu El,poate fi vazut ? ...si daca da,de catre cine ?

Papalitatea=aberatie cat casa!

Cica trimisul lui Dumnezeu pe pamant...care face de toate, ba isi cere iertare, ba nu...dar e INFAILIBIL!

De toata jena, o mareee erezie!:40:

Eu ma gandeam ca ar fi bine sa nu ne mai certam sau sa-i jignim pe catolici, pentru ca cu ei se poate discuta omeneste caci si ei au fost de-ai nostri sau noi am fost de-ai lor (din punctul lor de vedere),ci prima data sa vedem cum facem sa nu mai discutam cu sectarii ca astia sunt rataciti rau de tot. Macar catolicii respecta Sfanta Cruce, o venereaza pe Maica Domnului (chiar daca o supravenereaza) si in timp au mai renuntat la cate o invatatura gresita in favoarea ortodoxiei si poate in timp isi revin cu totul la dreapta credinta dar de la sectari mi se pare mult mai greu de asteptat lucrul acesta chiar daca mai sunt cate unul care-si revine din ratacire.
Din pacate in vremurile noastre sunt si multi dintre ortodocsi si cred ca mai ales catolici care trec la sectari pentru diferite foloase materiale. De exemplu intr-un sat din judetul meu cei care trec la sectari arunca icoanele la gunoi. Vedeti cate rabda Dumnezeu!

Nu e chiar atat de mare aberatie...

Uite cateva afirmatii facute de un catolic:

Ti se par ok?:40:

Frate TIBS, eu ti-as sugera sa nu te mai certi si sa mai jignesti pe nimeni ci sa-i iubesti pe toti, chiar si pe potrivnici!
Daca vei face asa, vei implini nu o porunca a mea ci Domnului Nostru Iisus Hristos.
Va rugam, primiti-ne si pe noi, de ce sunteti chiar asaaaa???
Uite, eu as propune urmatoarea schema: noi ne intoarcem la catolici si catolicii se intorc la voi.
Vrei? :1:

Sa iubim neghina, spunandu-i ca e grau, si sa ne purtam ca si cand ar fi...oare asa invata Hristos?
Hmmm, dar ce sa insemne aceasta schema...ca e nevoie de o revenire a voastra la ceva?

Hristos ne invata ca e tare greu de facut diferenta.
Si ne-a mai spus ca o vor face ingerii la seceris.

Daca tu esti grau si eu neghina sau e invers sau e altfel, astazi doar Dumnezeu stie.
O vom sti si noi oamenii, doar ca ceva mai tarziu...

P.S. Stiu ca sunt off-topic si ma opresc aici. Subiectul e altul si nu vreau sa-l deturnez. Am intevenit doar in urma unei sageti indreptate spre „sectari”.

Pentru ce am părăsit papismul
Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului

http://www.familiaortodoxa.ro/2010/0...l-nazianzului/

Atunci ce baza teologica au perioadele de necuratie a femeii care se cer a fi respectate in Biserica Ortodoxa?
Exista ceva de genul asta si in Biserica Romano-Catolica?

Vai, dupa cele citite...m-au inspaimantat realmente cele scrise despre importanta Papei, si cred ca nu poate fi adevarat...nu am citit niciodata pana acum chiar intreaga pledoaria pentru importanta Papei, si nu imi vine a crede ca poate fi considerat infailibil, si ca cineva i se poate adresa cum i se adreseaza Domnului...e ceva incredibil cu adevarat!

"Un privilegiu absurd, ieşit din comun, pe care nici idolatrii cei mai învederaţi nu şi-l puteau închipui. Este infailibil de drept divin, potrivit definiţiei dogmatice a Conciliului Vatican I din anul 1870. De atunci încoace, acestuia omenirea îi e datoare să i se adreseze cu cuvintele adresate Domnului: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice”. De aici încolo nu mai e nevoie de Duhul Sfânt ca să călăuzească Biserica „la tot adevărul”. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură, nici de Sfânta Tradiţie, căci de acum este un dumnezeu pe pământ, având puterea de a cataloga ca netrebnice şi înşelătoare învăţăturile Dumnezeului Ceresc.


În virtutea acestei infailibilităţi, Papa este singurul dreptar al credinţei şi poate afirma şi susţine, chiar şi contrar învăţăturii Bisericii, noi dogme, pe care credincioşii sunt datori să le primească pentru a nu-şi pierde mântuirea. „Depinde doar de voinţa şi dispoziţia lui ca un lucru pe care îl vrea (Papa) să fie considerat sfânt sau sfinţit în toată Biserica”, iar edictele lui epistolare trebuiesc luate în consideraţie şi crezute, cerând aceeaşi supunere ca nişte „epistole canonice”.


Din moment ce Papa este infailibil, trebuie ascultat orbeşte. Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”."


:13:

Habar nu am. Cred că ortodocşii care au studiat problema v-ar putea răspunde mai calificat. Pe de altă parte, dacă asemenea canoane există, femeile ortodoxe trebuie încurajate să le urmeze. Canoanele Bisericii se pot schimba, dar numai de către Biserică, iar până atunci trebuie să le urmăm.

Nu. Totuşi, până recent în Biserica Romano-Catolică (şi inclusiv astăzi în Biserica Greco-Catolică) a existat (există) interdicţie ca femeile să intre nechemate în sanctuar (altar).

Începând cu sfârşitul secolului al XIX, când treptele minore ecleziale (acoliţi, lectori etc) s-au desfiinţat, ministerele deţinute până atunci de persoane consacrate aflate pe treptele minore ale sacerdoţiului au putut reveni laicilor, cu consecinţa că astăzi vedem în numeroase biserici romano-catolice prezenţa fetelor (femeilor) în sanctuar (numit şi "presbiteriu") unde se ocupă cu lecturile (în afară de Sf Evanghelie), cu pregătirea celor necesare oficierii Sf Misse etc. În spaţiul romano-catolic se discută mult dacă asemenea modificări au fost oportune, tradiţionaliştii făcând o legătură între aceste aspecte şi criza vocaţiilor la preoţie. De altfel, preoţii romano-catolici tradiţionalişti nu permit ministrante, acolite sau lectoriţe, preotul paroh având deplină libertate de a-şi alege pe cei care slujesc în subordinea sa.

La primul aliniat nu am nimic de comentat. Despre cel de-al doilea citind in Vietile Sfintilor aflu ca lucrurile stau cam asa cum au fost prezentate de Mihnea Dragomir. Cat despre cel de-al treilea poate ca Mihnea nu si-a dat seama dar se poate sa-l contrazica pe cel de-al doilea. Poate ca si Patriarhul Constantinopolului de acum peste zeci sau sute de ani va fi incadrat in aceeasi categorie cu cei pomeniti de Mihnea in aliniatul al doilea. Dar nu cred ca noi aici pe forum suntem in masura sa judecam arhiereii. Poate ca Patriarhul Constantinopolului stie ca greseste dar este condus de alte interese.
Mai sus ziceam ca nu cred ca noi am fi in masura sa judecam arhiereii de fapt sunt sigur de lucrul acesta mai ales ca noi nu cunoastem pocainta lor.

Hmm, eu nu sunt de acord cu ce spune Mihnea...cu mai nimic din pacate:D

Pentru Mihnea Dragomir:

Ce este adevarat si ce nu din afirmatiile despre Biserica Romano-Catolica din articolul de mai sus?

Să o luăm pe pasaje.
Greu de operat fără precizarea surselor. Eventuale anateme din secolul al XX-lea în această materie se găsesc pe situl oficial al Vaticanului ( www.vatican.va ) sau pe puternicul sit magisterial www.papalencyiclicals.net , dar nu am răbdare să caut fără referinţe precise. Am dubii că vreun papă a folosit termenul de "Împărat al Bisericii", pentru Petru, sună foarte neuzual. Pare o "înflorire" a unui document, în cazul că acesta există. În orice caz, ideea că Petru avea autoritate asupra celorlalţi apostoli (valabil şi pentru Paul) este adevăr de credinţă cunoscut ca "dogma primatului petrin". Sursele biblice, patristice şi liturgice ale acestei dogme sunt destule. Să ne oprim doar la cuvintele lui...Paul, care a simţit nevoia să "se suie la Petru".

Nu am citit decât o mică parte din ceea ce a scris Sf Ioan Gură de Aur (şi anume: enorm de mult), dar nu-mi amintesc de asemenea frază. Ca de obicei, nu ni se spune în ce lucrare, omilie, etc, a spus asta. Pare surprinzător, deoarece Sf Ioan Gură de Aur a fost un apologet al primatului petrin. Dealtfel, fraza nu are logică interioară: dacă eşti egal cu primul, acela nu mai este primul. În ceea ce priveşte faptul că "toţi Sf Părinţi" acceptă "într-un glas" că "(...)aceeaşi autoritate şi cinste" este o glumă. Nu toţi, dar nici măcar unul nu spune aşa o erezie. Nu ni se spune unde anume spune corul Sf Părinţi asta, dar se folosesc ghlimelele, ca şi când ar fi un citat. Onestitate intelectuală îndoielnică.

Perfect adevărat, mai puţin că acest lucru ar fi "contrar evidenţei". De astă dată, citatul din hotărârea dogmatică a Sinodului Vatican I este exact.

Partea a doua a articolului este o povestire, nimic de comentat. Poate caracterul repetitiv al folosirii termenului de "monarhie" la adresa organizării ecleziale, fapt care, totuşi, nu este greşit (doar că pare repetat cu intenţie rea). Desigur că Biserica este o monarhie. La fel e şi Biserica Cerească, cea de sus, cu care cea de jos este legată. Ideea că Biserica ar trebui să fie o democraţie, condusă prin vot de episcopi, cu participarea eventual a laicilor în Adunări Naţionale Bisericeşti nu îmi sună de loc...catolic.

Câteva mici erori în partea a treia a articolului, când se atribuie papei titlul de "piatra din capul unghiului". Inexact. În edificiul Bisericii, papa este temelia, iar piatra din capul unghiului este Cristos. Episcopii sunt coloanele de rezistenţă. Iar servul lui Dumnezeu Mihnea, una dintre cărămizi.

Ultima parte a articolului deja se îndepărtează prea mult de rezonabilitate pentru a mai merita comentată punctual.

Ce ne poti spune Mihnea Dragomir despre Inchizitie, indulgente... starea Bisericii Catolice, a decaderii religioase si morale a ei, fapt ce a condus la aparitia Protestantismului?

Am citit un articol de pe blogul tau, si anume " Rusinea de a fi catolic"...si din ce am putut vedea ( poate ca nu am gasit restul articolului) nu ai tratat decat subiectul Cruciadelor, incepand asa: "Să le luăm pe rând şi să vedem dacă şi ce anume e aşa de greşit în ele încât ne-ar face să ne ruşinăm de trecutul infect al Bisericii noastre"....deci cum vezi tu gravitatea Inchizitiei, si a indulgentelor...pe fondul infailibilitatii papale?

De exemplu pe mine ma doare foarte mult faptul ca NP ne pun in aceeasi oala cu BC, cand de fapt nu au practic ce sa reproseze Bisericii Ortodoxe din acest punct de vedere, pentru ca Istoria Bisericii Ortodoxe nu are asemenea greseli in trecutul ei, si nu a avut astfel de porniri, iar Protestantismul a aparut ca o reactie la starea in care persista BC, si nicidecum Biserica Ortodoxa...:2:

Cum explici evolutia, si Istoria BC..mai ales dupa Schisma din 1054, ca fiind una Ortodoxa, sau cam nu?

Nu aş fi atât de sigur că elementele menţionate sunt cele care au dus la apariţia Protestantismului, deşi această asociere se face frecvent şi însuşi Luther a făcut-o în Tezele de la Augsburg şi în scrierile ulterioare. Convingerea mea este că în orice schismă există mai întâi un spirit schismatic, care mai apoi caută justificări în elemente de doctrină sau de stare a Bisericii la un moment istoric dat. Vedem bine că astăzi nu mai avem "Inchiziţie, indulgenţe, decădere religioasă şi morală" după cum citaţi, şi totuşi nu am observat o revenire masivă (de grupuri mari) a protestanţilor la BC.

Fiecare dintre elementele menţionate ar trebui tratat în topic dedicat, neavând legătură directă cu papalitatea. Pe scurt:
-Inchiziţia a fost o mare binefacere pentru Europa (pe atunci creştină), prezervând credinţa de devieri, introducând principii de justiţie într-o lume în care, din cauza fragmentării feudale, domnea de multe ori arbitrariul. Este regretabil că azi nu mai avem Inchiziţie, nici state creştine (în afară de Malta), fiind greu de spus unde este cauza şi unde efectul. În numele unei libertăţi religioase prost înţelese ca egalitate între a-i aduce cult public lui Dumnezeu şi a-i aduce cult public duşmanului său, asistăm la scoaterea religiei şi a Bisericii din sfera publică a Cetăţii, ba chiar unii creştini sunt foarte mulţumiţi cu acest lucru şi îl numesc "progres". Ei uită că scopul statelor este buna alcătuire a Cetăţii, iar aceasta se poate face într-un singur fel: militând pentru domnia socială a lui Cristos pe pământ. Fără Cristos, oricare Cetate este clădită pe nisip.

-Indulgenţele. Trebuie să deosebim între indulgenţe, care există şi azi şi întotdeauna ca parte a doctrinei şi practicii vieţii de credinţă, de vânzarea de indulgenţe, realitate tristă a Bisericii într-o vreme în care veniturile ei erau insuficiente faţă de nevoi (şi care a încetat în timpul Contrareformei). Faptul că nu buzunarul unui preot se umple prin vânzarea de instrumente ale mântuirii (caz în care vorbim de simonie), ci vistieria Bisericii, motivează, dar nu justifică această practică: porunca este: "în dar aţi primit, în dar să daţi !".

-Decăderea religioasă (?) şi morală a Bisericii este subiectul cel mai alunecos, lipsind date obiectivabile. Probabil, prin "Biserică" vă referiţi aici la cler, fiindcă poporul credincios a avut, în general vorbind, un grad înalt de moralitate, oricum superior celui pe care îl vedem azi. Dar nici clerul nu a fost vitregit de acest dar, mereu s-au ridicat sfinţi din rândul lui. În acele vremuri de îngemănare a feudalismului cu Renaşterea vedem născându-se principalele ordine călugăreşti care au jucat un rol atât de mare în mersul Bisericii: franciscanii, dominicanii, clarissele, ioaniţii, iezuiţii, benedictinii şi atâţia alţii, fiecare fiind podoabe care au înlocuit spinii din coroana Domnului nostru.

Atât înainte, cât şi după Schisma din 1054 sau după celelalte schisme care au precedat-o ori urmat-o pe aceea, evoluţia BC este în direcţia dreptei credinţe. Schismele pot răni Trupul Bisericii şi reprezintă lovituri de bici şi scuipaţi în obrazul lui Cristos, dar nu pot ucide Biserica, nici nu pot compromite rolul ei de călăuzitoare a oamenilor spre Regele lor. În această privinţă, avem promisiunea pe care Domnul nostru a făcut-o primului papă. Oricâte furtuni ar cunoaşte Corabia, exact când Petru şi ceilalţi încep să se afunde, Cristos va întinde dumnezeiasca Sa mână nevăzută şi ne vom salva, pe noi şi Corabia Sa, deşi de fiecare dată vom spune "Gata, acuma nu mai scăpăm !". Aşa a fost de 2000 de ani şi aşa va fi şi de azi înainte, până când El va veni în toată maiestatea Sa şi Corabia va fi transfigurată în pământul minunat al Noului Ierusalim.

Deci dumneavoastra nu sunteti de acord cu faptul ca BC si-a cerut iertare omenirii pentru ororile prin care a socat-o, si afirmati ca e regretabil ca nu avem si astazi Inchizitie?:2::46:

A dat Mantuitorul in cap vreunui pacatos, pentru a stabili un echilibru, si a inregistra un progres?

Cu asta se ocupa Biserica, asta inseamna Biserica lui Hristos?

Nu imi vine sa cred ca aud astfel de opinii, din partea unui credincios al unei Biserici care si-a cerut iertare pentru o greseala...iar aici aud constrariul!
Dar totusi vorbim de sufletul oamenilor, eu nu am adus in discutie vistieria Bisericii.

Se poate considera ca a fost vreodata voia lui Dumnezeu ca o crima sa poata fi rascumparat prin sume de bani mai mari?
Decaderea religioasa, si morala...inseamna exact aspectele abordate mai sus...dar pe care dumneavoastra le vedeti ca virtuti, progres, echilibru!

Autoflagelare sau cum, ca doar nu va chinuia nimeni...ci Biserica Catolica chinuia, tortura, ardea pe rug...si facea sfinti, nu credeti?

In timpul Sinoadelor Ecumenice oare au fost arsi ereticii, pacatosii...ce model a urmat Biserica Catolica, si a cui voie?
Scuipati in obrazul lui Hristos, si lovituri de bici? Banuiesc ca stiti faptul ca Hristos a primit aceste chinuri, desi fara de pacat...si nu puteti aseamana BC cu El?

Din directia mea se vede ca Biserica Catolica, "a scuipat" vieti, sufletele, razboi, si lovituri de bici...ceva ce nu are legatura cu Biserica lui Hristos.

Adica "Biserica lui Hristos" nu cunoastea ce trebuie sa faca, nu avea rabdarea necesara pentru a-i aduce pe inselati la Dumnezeu, si trebuia sa chinuie oameni, sau sa ii omoare, in loc sa se ingrijeasca de sufletele lor mai cu sarg, si cu multa rugaciune..ei fiind Trupul Bisericii!

Vorbiti de Hristos, de Sfintii Apostoli, aveti modele...imi puteti da exemple de actiuni aseamanatoare cu cele ale Bisericii Catolice din partea Mantuitorului, a Sfintilor Apostoli in misiunea lor de propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu neamurilor?

Concluzia nu o mai scriu, ca banuiesc ca o intuiti!:46:

Auliooo, deci cum, ca zic ca n-am citit / inteles bine :106:
Inchizitia a fost de bine? ....
si-L imagineaza cineva pe Hristos facand procese si torturand si arzand pe rug in numele dreptei credinte?

Daaa...cica a fost benefica, si a insemnat un progres...ca asa se apara credinta, si se mentine echilibrul!

Eu am ramas masca de fier...nu alta. Adica Biserica Catolica isi cere iertare, in timp ce unii credinciosi afirma ca de fapt a fost ceva benefic, si de bine...si ca Biserica a fost scuipata, si biciuita ( de cine nu ma prind, poate de oamenii care erau in flacari, sau tot de ei ...in timp ce ii trageau afara, spre a implini " voia lui Dumnezeu"!?!).

Pai asta am intrebat si eu, a facut Hristos asa ceva, a lasat un asemenea model cuiva? Nu...deci ce model a urmat Biserica lui Hristos, daca Hristos nu a facut asa ceva, si in plus...este porunca " Sa nu ucizi!", dar cred ca papa a transformat neascultarea in virtute, ca asa spunea un "sfant" catolic..."daca papa declara ca pacatul e virtute, atunci asa e!"...Doamne fereste, apara si pazeste!

Inchizitia
 

a fost o actiune criminala,planificata si executata cu sadism de niste psihopati.Un masacru caruia i-au cazut victime la gramada in cadrul unor pseudo procese.

Unde a predicat Isus Hristos vreodata asa ceva?

Au ajuns crima si teroare drept argumente pentru combaterea unor credinte diferite?Asta este nebunie curata.In nebunia lor ,,purificatoare"au ajuns sa gaseasca si scuze pentr o actiune UCIGASA.Au fost omorati oameni in numele Credintei.Asta este dreptate?Asa convingi oamenii sa vina in Credinta?Ucigand pe toti cei care nu sunt de acord?Ar trebui sa regretam ca nu avem asa ceva?Control psihiatric de urgenta...

" 51. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. 52. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. 53. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. 54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. 56. Şi s-au dus în alt sat. "

"Despre ruşinea de a fi catolic (I)


Postat de mihneadragomir pe 4 Februarie 2010 în Fără categorie


Am întâlnit adeseori critici severe la adresa trecutului Bisericii noastre. De multe ori ele vin din partea ateilor sau ale deiştilor şi teiştilor de diferite coloraturi (oamenii aceia ciudaţi care cred într-un Dumnezeu unic, dar nu şi într-o Biserică a Sa). La fel de des am întâlnit astfel de critici din partea acelor acatolici, care, în timp ce îşi zic “creştini”, se poziţionează ca adversari vehemenţi ai Bisericii.



Cu mult mai multă durere am întâlnit, nu o dată, asemenea critici chiar din partea catolicilor, care cu jumătate de gură mai spuneau timid: “Da, Biserica a făcut lucruri foarte rele, dar acum ne-am cerut iertare şi e cu totul altceva, încercăm să reparăm”.


Ideea tuturor acestora este să ne simţim ruşinaţi de trecutul nostru atât de execrabil. Să ne fie ruşine că suntem catolici !"


http://sfantacruce.ro/myblog/mihneadragomir/

Eu sunt ortodoxa, dar sa inteleg ca faptul ca mi se pare fara nici un dubiu Inchizitia odioasa, inseamna ca sunt atee, deista, teista, colorata, si ciudata, sau" crestina" in ghilimele pentru acest lucru?


Ideea e nu ca urmareste cineva sa va faca sa va fie rusine, ci e opinia unor oameni care nu pot intelege cum cruzimea ar putea fi compatibila cu Crestinismul, sau cu Biserica lui Hristos..si carora li se face pielea de gaina imaginandu-si oameni arsi pe rug, schingiuti, torturati, infierati, in urma unor verdicte, sau minciuni ale celor care aveau interese obscure!


Totusi nu inteleg cum puteti fi de acord, si partinitor cu crima...sunteti pro pedeapsa capitala? Mantuitorul a omorat pe cineva, pai ce drept au putut avea papa, Calvin, clerul catolic, puritanii, protestantii sa ia vieti omenesti...care voie a lui Dumnezeu, cand El vrea ca oricine sa se pocaiasca, si sa fie viu?


In timpul Sinoadelor Ecumenice au fost omorati oare ereticii de catre Sfintii Parinti...pentru a stabili echilibrul, si a incheia Sinodul mai repede?


Incercati sa va imaginati cam ce ar fi avut de spus Hristos daca ar fi fost martor la macar una din scenele de ardere pe rug de catre catolici, si protestanti, dar facand o comparatie intre atitudinea Mantuitorului la initiativa celor care voiau sa ucida cu pietre desfranata?


Eu nu am crezut ca inca se ucid oameni cu pietre...dar se ucid, si e ceva infiorator, deci credeti ca e voia lui Dumnezeu...sau a celui cu coarne?



Of of of...incredibil!:46:

Cred ca este nedrept sa vorbim doar despre inchizitie si despre crimele ei.
Care, este adevarat au fost multe si nu pot fi justificate prin nimic.

Observ insa tendinta de a vorbi despre un Iisus bland atunci cand e vorba ca altii sa isi apere credinta dar cand e vorba sa ne-o aparam noi il prezentam pe Iisus cu biciul in mana si pe sfantul Nicolae tragandu-i o sfanta dar semnificativa palma nerusinatului de Arie.

Din nefericire si spre rusinea lor mai toate bisericile crestine au prigonit, au torturat si au ucis pe unii care credeau altfel decat ei.

Nu incerc sa-i iau apararea lui Mihnea. Nu are nevioie de asta. Nici inchizitiei care, desigur, trebuie condamnata nu pentru scopul ci pentru metodele (crimele) ei.

Dar haideti ne recunoastem si crimele savarsite de bisericile noastre in timp ce aruncam cu piatra!

Si in plus, consecinte exista pana si astazi: cine stie CATI oameni s-au smintit de ororile acestea, le-au pus in carca 'crestinismului' sau a "religiei organizate" si a "bisericii", refuzand pentru aceasta sa creada si sa duca o viata intru Hristos in Biserica Lui? Eu, ca ortodox, aud de nenumarate ori de la cunostinte sau amici ca "cum explici tu Inchizitia, hm" si alte acuze care nu tin de Biserica Ortodoxa, ci de erorile catolicilor care insa s-au rasfrant asupra intregii crestinatati.. si le explic si ei tot nu pricep ca sunt biserici diferite, "pai cum ca ei cred in acelasi Dumnezeu".
E grava sminteala asta, e grav si cand eu ca om, prin comportamentul meu, il smintesc pe altul care din cauza mea nu se apropie de Biserica sau o refuza, pentru ca face niste asocieri negative intre persoana mea si Biserica... dar cum o fi ceva de amploarea Inchizitiei?

Deci consecinte dezastruoase sunt si in afara spatiului catolic pana in ziua de astazi. Si ce am descris eu mai sus e doar un aspect al acestor consecinte.

Te rog sa imi expui atunci imaginea reala a lui Hristos...pentru ca am impresia ca nu o cunoastem pe aceeasi!

A dat in cap cuiva, a omorat pe cineva, ne-a aratat cum sa tinem biciul, si cum sa prajim ereticii ( eu zau de am vazut asa ceva in Scriptura)?

Nu, Biserica Ortodoxa nu are asemenea porniri, in timp ce Biserica Catolica, dar si cea Protestanta...da, si ohoooo cate am citit, din marturiile celor din generatiile respective, sau dupa...care inca erau socati de acea perioadam la un secol dinstanta, luand-o razna!!!

Nu e vorba de ce are nevoie Mihnea, sau tu...e vorba de fapt despre ceea ce avem nevoie cu totii, ca si crestini, si am fost invatati, si anume nevoie de sanatate mintala pentru a putea suferi pentru suferintele unor oameni, pentru a respecta viata daruita de Dumnezeu, si nicidecum de papa, sau de Calvin!

E penibil si odios sa auzi oameni, crestini care afirma ca e pacat ca nu mai exista si astazi Inchizitie, pentru ca a fost ceva benefic, si in vederea progresului...dar eu intreb, au siguranta ca lui Hristos i-a placut demersul lor, sau ca e ceva normal din partea Bisericii lui Hristos sa aiba astfel de atitudini?

Pai hai, eu astept sa inceapa Inchizitia...pentru ca banuiesc ca acum exista o varietate mai mare de omusteni pe care ar fi potentiale scrumbii, acum exista crematorii, unelte mai complexe pentru tortura, scaun electric...ce se mai asteapta daca e ceva atat de benefic, si motivatia e de la Dumnezeu?

De ce sa isi ceara cineva iertare, daca e ceva benefic...eu asta nu pot sa inteleg? Dar nah, Dumnezeu asta vrea in opinia unora...mentinerea echilibrului, prin tortura aplicata de "Biserica lui Hristos"..si neaparat dupa modelul lui Hristos!:40:

Pai de ce a mai fost nevoie de Sinoade Ecumenice, daca ereticii puteau fi casapiti de a 2 a zi, doar asta e "adevarata" voie a lui Dumnezeu!