Este o intrebare retorica? De la cel viclean si rau si corupt caruia i s-a dat voie sa-l ispiteasca pe om.

Eu vorbesc de topic, nu de tine.

Ai intrebat, cum a venit primul cand rau si cum a aparut raul, raspunsurile mele sunt privitoare la intrebarea aia.

Nu a fost nici o ispita, la inceput.Raul a aparut printr-o raportare falsa si prin neadevar, si prin slava desarta si mandrie.

Nu e retorica, si pasarea ivirii raului o trapta mai sus nu te scapa de intrebarea pe care am mai pus-o, cum a aparut primul gind rau.
Si nu mi-ati spus cum arata o lume unde nu exista rau ci numai bine in diferite grade

Ce facea Dzeu deosebit de viitorul diavol a vrut sa il intreaca?

Iarta-ma !!
 

[quote=ai2;173412]Eu discutam despre Adam si Eva care nu au cunoscut binele si raul decat dupa ce au mancat din pom. Evident ca tu poti sa stii ce e bine si ce e rau inainte sa comiti fapta dar eu nu discutam despre niciunul dintre noi ci doar despre Adam si Eva. Pur si simplu lor le lipsea capacitatea de a cataloga drept bun sau rau un lucru. Cel putin asa scrie la voi in Biblie!



Tu vorbesti de alta Biblie, ca nu inteleg la ce te referi la "" voi in Biblie "" ? Pace voua si iertati-ma daca v-am gresit ?

Primul gand rau al Evei a fost caderea din extaz la pofta de jos, la "fructul oprit". O data cu acceptarea neascultarii constiente, Duhul Sfant a plecat din inima ei, inlocuit fiind de pofta trupului.

Primul gand rau al fostului Heruvim Lucifer a fost ca nu i-a convenit existenta in iubire, ascultare smerita dupa modelul Lui Hristos, Creatorul sau. Deci i-a fost creata o alta imparatie care sa-i convina, guvernata de mandrie si de celelalte rele care decurg din acest prim pacat. Deci primul gand rau al ingerilor a fost NU.

Cum as putea sa-ti descriu o lume perfect buna si armonioasa, din imaginatie?

Nu putem noi cunoaste exact cum a fost.Dar Lucifer din inger de lumina a devenit diavol prin pervertirea sa.Daca pui "problema" in felul asta, ajungem sa zici, "vai saracul diavol".Trebuie sa intelegem ca ce e mai intunecat, mai pervertit si mai obscur s-a nascut in diavol,iar ceea ce a facut si a dorit el a fost de rea vointa.Nu este rau sa iti doresti sa fi "precum Dumnezeu".Asta insemneaza desavarsirea,bunatatea,cresterea virutiilor,s.a.m.d.Dar diavolul a vrut sa fie Dumnezeu prin rautate si prin non-virtute,ceea ce e imposibil.A vrut sa fie Dumnezeu, dar fara Dumnezeu.A recurs la viclesuguri si la amagiri si minciuni, fiind capabil sa sacrifice orice pentru a-si indeplini scopul.A amagit a mintit le-a promis bogatii si slave desarte celorlalti ingeri probabil si putere,dar de fapt neinteresandu-l nimic altceva decat propria persoana si propriul interes.Iar interesul acesta putem zice ca a fost sa-i ia locul lui Dumnezeu, nu sa fie ca Dumnezeu.Ceea ce este o nebunie si imposibil.Din cauza trufiei si mandriei sale a ajuns la asemenea nebunie.Gandeste-te la cea mai rea persoana pe care ai cunoscut-o sau de care ai auzit-o vreodata, gandeste-te la tot raul din lume si numai rau, numai rau fara bine, minciuna,inselare,amagire,crima,vanitate,spurcaciu ne,perversitate,parsivitate,ura.Toate acestea s-au nascut in Lucifer,pierdandu-si astfel virtutiile cu care era imbracat in Rai, ca o piatra de mare pret si schimbandu-se la infatisare deving urat, spurcat si intunecat, devenind din inger Diavol.A ajuns sa fie azvarlit ca o ramura fara de pret.El care a fost printre primii intru ingeri ai lui Dumnezeu.Dumnezeu il plange pe acest inger, in Biblie, pentru ca, cu dragoste mare l-a facut si cu maretie l-a impodobit, l-a facut spre lauda sa, caci a si fost heruvim dintre cei ce aduc lauda lui Dumnezeu.Dar uite ce a ajuns acest heruvim maret, cel mai mare blasfemiator si batjocoritor.Acesta unul din cei care a fost facut spre slava lui Dumnezeu, cu uraciune si spurcaciune isi ridica buzele impotriva lui Dumnezeu.

Nu se cuvine ca un om precum eu sa vorbeasca despre lucrurile astea, pentru ca sunt lucruri delicate si e posibil sa fi gresit in unele privinte.Dar sa stii ca pricina transformarii lui Lucifer in Diavol este o rautate si o uriciune spurcata.

Conducea Universul. Cand cineva nu mai suporta un Stapan si vrea sa fie el stapanul tuturor, desi este doar o creatie, a si facut primul pas spre razvratire.

Lucifer era printre cei mai mareti ingeri.Traditia ne spune ca era chiar arhanghel.Tot traditia ne vorbeste despre cei sapte arhangeli si despre ierarhia ingerilor in Cer.In prima treapta si cel mai aproape de Dumnezeu sunt tronurile, heruvimii si serafimii.Din Scriptura ni se spune ca Lucifer era heruvim "heruvimul pus sa pazeasca" si ca "umbla in mijlocul pietrelor de foc".Ingerii aveau posibilitatea sa creasca in rang.Asadar e posibil ca Lucifer sa fi ajuns la rangul de heruvim si arhanghel prin cresterea in treapta si in virtuti.Asta pana cand a inceput sa se mandreasca si sa se lacomeasca din pricina frumusetii si bogatiei sale.Asa a inceput sa se nasca si sa se infiripe in el faradelegea , pregatind si sadind razvratirea atat a sa cat si a celor care l-au urmat.Asadar el a vrut sa devina Dumnezeu, dar s-a folosit de viclesug, cum am mai zis, a vrut sa devina Dumnezeu,dar fara Dumnezeu.Si asa s-a nascut faradelegea in el,fara sa vrea sa mai asculte de Dumnezeu sau sa fie in prezenta lui.Asadar Dumnezeu i-a facut un loc unde sa stea in afara prezentei lui, un loc unde domneste pacatul, si care este "locuinta a mortii".Si el din ingerul cel mai frumos care era s-a schimbat la infatisare devenind urat si intunecat si transformandu-se in diavol.

De pe un alt forum ortodox :

Răul şi lucrarea lui în lume

De la bun început trebuie să facem distincţia între rău şi demoni: răul fiind o stare, iar demonii fiind îngerii căzuţi în acea stare pe care o susţin şi o lucrează mereu.
În ce priveşte natura răului, el nu este “ceva”, ci este mai degrabă un “minus în existenţă”, minus care creşte continuu. El este o “non-existenţă sau existenţă fără consistenţă. Nu este însă o lipsă totală a existenţei, ci o ştirbire, o slăbire esenţială a ei, o lipsire de ceea ce constituie cu adevărat suportul existenţei.”1
Sf. Vasile cel Mare accentuează că răul nu este operă a lui Dumnezeu, ci o “înstrăinare liberă de Dumnezeu”,2 care ulterior s-a dezvoltat într-o dorinţă de războire împotriva Lui, iar Sf. Maxim Mărturisitorul spune că “răul este abaterea lucrării facultăţilor sădite în fire de la scopul lor şi mişcarea nesocotită a puterilor naturale spre altceva decât spre scopul lor, în urma unor judecăţi greşite.”3 Iar Dionisie Areopagitul spune că “originea răului şi existenţa parazitară a lui nu se află în putere, ci în slăbiciune”, adică slăbiciunea de nu fi cu Dumnezeu.4
Raportând definiţiile acestea la căderea protopărinţilor, Sf. Maxim spune: “Răul stă în necunoaşterea celei bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omenească, dar deschizând larg simţirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pătimaşă a lucrurilor ce cad sub simţuri. Împărtăşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea dobitoacelor (Ps. 48,12), a părăsit frumuseţea dumnezeiască menită să-i alcătuiască podoaba spirituală.”5
Privit dintr-un alt punct de vedere, răul nu este doar o absenţă a raţiunilor bune, ci şi o lipsă de unitate şi o duplicitate care se manifestă ca un fel de “complexio oppositorum”; iar denumirea de diavol exprimă tocmai acest lucru (δια + βωλος, care înseamnă a despărţi în două).
Această duplicitate o observăm şi în Sf. Evanghelie (Mc. V), când diavolul din omul îndrăcit se prezintă la început ca un tot unitar, iar după ce Mântuitorul îl întreabă “Care-ţi este numele?” (numele referindu-se aici la proprietăţile şi însuşirile naturii şi a fiinţei ), diavolul îşi demască falsa unitate, înfăţişându-se deja ca o legiune de duhuri egocentrice.6
Această forţă distrugătoare şi despărţitoare de care dispune, diavolul o foloseşte cel mai mult în direcţia despărţirii omului de Dumnezeu şi a oamenilor între ei. “Urând pe Dumnezeu, satana urăşte şi pe om ca chip a lui Dumnezeu şi ar vrea ca omul să nu aibă nici o legătură cu Dumnezeu, să nu-L recunoască.”7 “Nu a fost creat ca duşman al nostru, zice Mihail Psellos, ci a devenit duşmanul nostru din pizmă. Căci văzându-se pe sine aruncat dintre îngeri, n-a suportat să vadă pe cel pământesc înălţându-se la treapta îngerilor prin înaintare”, dar Dumnezeu a făcut şi din această luptă a diavolului, un prilej pentru noi de a ne întări în bine, cu ajutorul harului dumnezeiesc.8
Despre modul prin care lucrează diavolul printre oameni, ne vorbeşte cel mai profund Sf. Ap. Ioan (I Ioan 2,16) atunci când enumără ca principale mijloace de manipulare a omului: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, adică mândria; iar Mihail Psellos spune că “demonii îşi fac convorbirea cu noi în chip ascuns ca să nu simţim de unde ne este războiul. Ei luând de la fiinţa lor imaginativă chipuri (şi culori) şi forme pe care le voiesc, le introduc în sufletul şi în duhul nostru şi ne înfăţişează prin aceasta multe lucruri, ne sugerează sfaturi, ne arată forme, ne împrospătează amintirile unor plăceri, chipuri şi patimi, şi ne tulbură în stare de veghe sau somn.”9 Scopul acestui război care porneşte şi se lucrează atât prin trup cât şi prin minte este de aduce pe om la cea mai mare patimă – cea a mândriei şi a slavei deşarte din care izvorăşte egoismul, dar şi la gândul că noi şi lumea stăpânită de noi ar fi ultima realitate, iar Dumnezeu – doar o iluzie.
Tocmai de aceea Sf. Antonie cel Mare recomandă ca arme împotriva diavolului, pe lângă rugăciune şi post (Mt. 17,21), însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, pentru că “prin semnul crucii s-a manifestat extrema smerenie a lui Dumnezeu Însuşi, opusă mândriei şi golului mincinos al satanei. Când omul arată că îşi însuşeşte prin semnul crucii această smerenie, satana îşi vede învinsă mândria egoistă şi goală.”10
Dacă omul s-ar fi folosit de aceste trei arme de la început, adică de post, prin nemâncare din pomul oprit; de rugăciune, prin contemplarea raţiunii lucrurilor, inclusiv a pomilor şi prin continuarea unui dialog relaţional cu Dumnezeu; de smerenie, prin respingerea totală a ideii de a ajunge ca Dumnezeu, recunoscându-şi limitele – omul n-ar fi căzut. Sau dacă s-ar fi folosit de virtutea smereniei măcar atunci când a fost certat de Dumnezeu şi şi-ar fi cerut iertare, Dumnezeu tot l-ar fi iertat; dar iată că diavolul merge atât de departe cu amăgirea, încât vrea să ne convingă de neputinţa întoarcerii către Dumnezeu.

Note:
1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. I, p. 311.
2. Căci Dumnezeu nu este autorul răului, cap. V, trad. rom. în PSB vol. 17, Om. IX, p. 441.
3. Răspunsuri către Talasie, FR vol. 3, p. 31.
4. Cf. Serghei Bulgakov, Lumina neînserată, cap. II, p. 346.
5. Răspunsuri către Talasie, p. 34.
6. Cf. Pavel Florenski, Stâlpul şi temelia adevărului, trad. Emil Iordache, Iulian Friptu şi Dumitru Popescu, Ed. Polirom, Iaşi 1999, p. 121-122.
7. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., vol. I, p. 314.
8. Cf. Ibidem, p. 314.
10. Cf. Ibidem, p. 316.
11. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Note la Sf. Atanasie cel Mare, “Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, 28, în PSB vol. 15, Ed. IBMBOR, Buc. 1987, p. 214.

Vroiam sa spun ca daca Dumnezeu este atotstiutor, cunostea raul inainte ca Adam si Eva sa manance din pomul interzis.
Dar presupun ca totul este o alegorie pentru evolutia omului, descoperirea sinelui, nu stiu cum sa o numesc...optimizarea omului?
Oricum, vroiam sa stiu, Lucifer nu inseamna "cel care fuge de lumina"?Si atunci de ce un nume atat de predestinat?
"de rugăciune, prin contemplarea raţiunii lucrurilor" inseamna ca prin rugaciune ajungi la contemplarea lucrurilor, sau rugaciunea trebuie sa includa asta?

Eu tot nu inteleg cum intr-o lume in exclusivitate buna pot exista grade de bunatate. Daca un lucru e mai bun decit celalalt neaparat necesar exista si ceva rau. Corect?

Intr-o astfel de lume, fiintele se diferentiaza prin capacitatea de a raspunde iubirii divine. Nu stim prea multe despre lumea ingerilor, insa e posibil ca toti sa fi fost creati la fel si unii dintre ei sa fi evoluat mai mult decat ceilalti, Serafimii ajungand mai "aproape" de Dumnezeu, pe cand Arhanghelii si Ingerii mai "departe".

In fond in functie de asta se va decide si starea noastra dupa moarte, in functie de dragostea de care vom da dovada inainte de momentul exitus.

Dumnezeu este atotprezent in timp, pentru El nu exista inainte sau dupa. El a hotarat sa creeze lumi de fiinte inteligente si libere sa faca voia Lui sau sa nu o faca. Atotstiinta Sa nu anihileaza libertatea noastra, nu predestineaza.

Si da, creaturile au evoluat de la simplu la complex derivand unele din altele intr-o perioada foarte lunga de timp, dupa cum scrie in primele doua capitole ale Facerii. La Daniel ni se arata ca viata pe Terra a venit din spatiu mai intai in apa si apoi pe uscat:

2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.

Daca A e mai aproape si B e mai departe, atunci B e in spatele lui A. Intelegi ce vreau sa spun?

despre ierarhia ingerilor
 

:) Hai ca m-am distrat pe ziua de azi
Me­nirea ingerilor este preamarirea lui Dumnezeu in cunoastere dreapta si in neconditionata implinire a vointei Lui, dobandind prin aceasta fericirea vesnica in comuniunea cu Dumnezeu.
Sa inteleg din menirea ingerilor ca lumea lui Dzeu nu era perfecta in cunoasterea dreapta?
Ca fericiti nu prea erau :)

De unde stie o maimutica ce misiune are un inger? :35:Tocmai ca lumea lui Dumnezeu e perfecta daca ai cunoastere dreapta, daca nu... e imperfecta, maimutarita, inevoluata sau evoluata...

Unde ai vazut tu ca stie maimutzica ceva in domeniul asta? :)
Citesc si eu ce scrie: ca prin preamarire dobindesc fericirea vesnica.
Am dedus, logic, ca acum nu ar fi prea fericiti

Pornesti de la premisa ca Dumnezeu (si ingerii si totul) functioneaza dupa logica ta. In plus, nu intelegi cuvantul preamarire. Iata ce inseamna pentru N. Steinhardt a-l preamari pe Dumnezeu - http://hristosesteortodox.wordpress....rturii-scrise/
Eram datoare cu aceasta explicatie, deoarece mai rau te-am bagat in ceata cu prima mea postare si imi cer scuze.

Preamarirea necesita existenta raului sau a unor lucruri mai putin bune. Corect?

Adevarul e ca prefer o explicatie logica si coerenta

Nu stiu cu ce logica ai presupus asta.Nu incerca sa diseci totul ca prostu` sa cauti motive sa nu crezi.Ma ingrijoreaza lipsa ta de credinta cu atat mai mult cu cat vad o credinta indreptata spre marea abureala a evolutiei.

Pai da-mi tu un exemplu de preamarire intr-o lume perfect buna. Daca poti, imi scot palaria.
Stai linistit: am buletin, sint vaccinat.

Tu ai citit articolul la care am facut trimitere?

Da. Sint o colectie, un fel de cod moral, cu care in mare parte sint de acord, insa asta nu rezolva problema initiala: aparitia spontana, fara o cauza, a raului.
E o dilema asemenatoare cu aparitia spontana a universului, doar ca acesta rezulta din observatii, pe cind necesitatea aparitiei spontane a raului rezulta numai dintr-o axioma, anume ca Dzeu e exclusiv bun.

Preamarirea implica lauda si multumire, nu vad necesitatea laudei sau a multumiri doar in cazul existentei raului.Lauda si multumirea nu e conditionata de nimic.Nu inteleg mentalitatea ta, poate o dezvolti mai bine?

Nu inteleg cum intr-o lume absolut buna, in care nu a existat vreodata raul, poate exista lauda si multumire. Lauda si multumire pentru ce? Ca nu e mai rau? Dar de ce ar fi mai rau intr-o lume absolut buna?

Pentru creatie , pentru ca a facut lumea si tot ce este.

Scriptura zice ca atunci cand a facut Dumnezeu pe ingeri si a pus temelia lumii, toti ingerii cantau si sarbatoreau,la fel cum si noi oamenii ne sarbatorim de exemplu ziua de nastere.E asta motiv de sarbatoare?

Daca sarbatoreau inseamna ca era mai bine dupa ce Dzeu a faut lumea. Asta inseamna ca inainte era mai rau. Corect?

caderea ingerilor
 

Mi-am pus si eu probl. asta cum a aparut raul in lume si de ce a fost lasat sa fie.
Din cauza lipsei raspunsului aveam indoieli mari daca D-zeu e corect sau nu. Aveam cont pe numelr consuela, am intrebat si eu aici pe forum, contul ala a exiprat si mi-am facut altul.
Am intrebat si am tot cautat raspuns , pana la urma dupa ce am citit si auzit diverse variante , puse cap la cap am interpretat incat sa iasa ceva mai logic pt mintea mea (adica sa accept eu, poate pt altii ii ajuta poate nu depinde de gandirea fiecaruia).
D-zeu cand a creat ingerii si omul, a vrut sa vada daca ei sunt multumiti de tot ce ii inconjoara, si de ce le ofera El, daca le place sau nu, si atunci le-a dat posibilitatea sa fie in acord cu El sau nu. Celelalte le crease deja, cele materiale.
Odata ce le-a cerut parerea celor creati, a intervenit imediat posibiliatea aratarii a ceea ce simte fiecare fata de ce crease El, si contrazicerea sau nemultumirea in diverse grade cred ca dupa vointa fiecarui suflet, sau multumirea si admiratia tot in diverse grade.
Dintre cei nemultumiti unul a progresat in nemultumire incat a vrut sa ii ia si locul si sa il inlature pe D-zeu revoltandu-se treptat pana la maxim. Acesta a fost Lucifer, si a tras si o parte din ingeri cu el a9a ceata, 8 au ramas.
Ingerii au fost creati ca neschimbabili -daca au ales contra au ramas contra, care aleg cu D-zeu au ramas cu El.
Unii au fost multumiti si l-au laudat pe D-zeu pt ce a creat in diverse trepte de multumire (ingerii actuali care au si ei grade). Apoi D-zeu pt a inlocui ceata lipsa a creat omul de tip schimbabil astfel incat daca alege contra si cade sa mai poata sa revina la El . Omul a avut dubii in permaneta (pt ca e de alta natura decat ingerul , schimbabila adica cu indoieli intre bine si rau).

Omul avand dubii intre pro sau contra D-zeu, fiind influentat de ceata cazuta invidioasa ca oamenii le iau locul, asa cum ne influenteaza diavolii si azi, (era probabilitate egala intre a pica dupa ei si a nu pica, jumate-jumate ) a ales sa vada cum e sa fie fara D-zeu de curiozitate (desi i se spusese sa nu faca asa, si desi vazuse ce a patit Lucifer )astfel a ajuns sa fie pedepsit sa traiasca pe Pamant, fiind o stare din care poate iesi, ca altfel ajungea la fel ca Lucifer direct in iad. Lucifer nu poate fi iertat ca nu se poate schimba din starea lui adica e mandru si nu poti ierta pe cine nu vrea sa fie iertat ca nu se crede vinovat, adica continua tot asa.

Raul care a aparut astfel (din cererea acordului celor creati fata de creatia Lui), inseamna contrazicerea sau respingerea a oricarui lucru creat si nemultumirea fata de El, adica dizacord. Pedeapsa din iad inseamna lipsa luminii , a vederii, a simturilor de toate felurile si a linistii sufletesti - acestea fiind oferite de D-zeu iar daca te impotrivesti ramai fara ele dar nu mai poti sa dispari (nimic nu dispare totul se transforma - e o lege a fizicii).
Deci existi, vrei sa dispari si nu se poate , atunci te ia groaza care creste in intensitate. Cred ca ar putea fi asemanat cu trairea in starea de orb si paralizat, la care sa adauga si o stare de neliniste si groaza de genul momentului cand afli ca ai cancer sau altceva la gen , in faza ultima , dar starea asta e permanenta. Nu iti poti imagina ceva frumos sa scapi de gandurile de graza pt ca tot ce e frumos e creat de D-zeu si acolo nu ai acces la ce a creat El din moment ce esti contra Lui nu ai parte de nimic de la El. Iar omului iesit din corp si ajuns in iad ii ramane doar gandul . Celor din rai li se dau toate simturile mult mai dezvoltate decat aici si altele in plus, in afara de asta toti sunt linistiti si multumiti pe diverse grade de multumire si bucurie iar una din exprimarea bucuriei este ca ii canta lui D-zeu laude. Ca si cand aici ti-ar da cineva absolut tot ce vrei si alte lucruri noi care iti convin si te multumesc si nu mai stii ce sa ii mai spui de bucurie pt tot ce ai.

Nu stiu daca realizezi absurdul situatiei: o fiinta omnipotenta, omniprezenta, omnibenevolenta creeaza ceva (inlauntrul sau, pentru ca e omniprezent), apoi mai creeaza ceva ca sa afle de la ei (omniscient fiind) daca e bine sau nu ceea ce a creat el.

topcat-vad din postul tau anterior ca Dumnezeu te-a inzestrat cu un vocabular destul de...complex dar, ramai la teoria banala ca ai evoluat dintr-un animal...si subliniez animal..ok, dragul meu, dar cum poti vorbii si hulii asa pe Dumnezeu? Nu stiu, bine, poate big-bang-ul a creeat Terra, poate ai evoluat din maimuta, dar, Dumnezeu a creeat si maimutele! Sa zicem ca teoria aia e buna...dar, nu are nici o logica...e total aiurea ce a spus Darwin..

Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sufletul dragul meu...

In legatura cu hula, tin sa precizez ca eu doar pun niste intrebari si repet ceea ce spuneti voi sau Biblia. De exemplu, nu am spus ca Dzeu e rau sau ca nu e bun. Am insirat numai niste afirmatii ale voastre, anume ca Dzeu e omnibenevolent si ca nu el a creat raul, dar ele duc la niste contradictii logice. Singura solutie la ecuatia A=-A este A=0. Cu alte cuvinte ca nu exista Dumnezeu sau bine absolut. Nu pentru ca imi doresc eu asa ci pentru ca, urmind niste idei logice, ajungem la aceasta concluzie.
In legatura cu teoria "banala" a evolutiei, repet, explica logic aparitia tuturor lucrurilor sau fenomenelor din univers numai pe baza unei legi si a unor conditii initiale speciale. Inclusiv raul si binele, frumosul sau uritul.

Ceea ce a spus Darwin si altii ca el este ca totul a evoluat de la simplu la complex, si nu ca totul a decazut din ceva perfect. Si ca o consecinta, ca binele si raul este relativ, ca morala este relativa (ceea ce se observa dealtfel cu ochiul liber).

tu chiar crezi in acel pom ?

Morala noastra, a oamenilor, e una relativa. e o diferenta! :32:

si care-i ala? care-i pacatul primordial?
neascultarea de Domnul?
fuga de la fata Domnului?(9. Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" 10. Raspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns".)
neasumarea vinei? (prin minciuna)
aruncarea vinei pe satan?
aruncare vine chiar si pe Domnul? (12.Zis-a Adam: Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat)

atunci, Adam si Eva, au cunoscut rau! binele il stiau deja pt. ca traiau in el! cel care traieste in bine trebuie sa cunoasca si raul, ca sa poata realiza binele in care se afla.

numai ca Domnul le-a dat o sansa pt. pocainta, a stat de vorba cu ei si i-a intrebat de ce au mancat, de ce au incalcat porunca pe care El le-a dat-o!? numai ca ei s-au ascuns de Domnul, au mintit si au aruncat vina unu pe altul...


(offtopic)
****
de ce minte omul? de frica! as putea sa spun ca nu trebuie sa ne fie frica de Domnul, pt. ca Domnul este iubire, nu trebuie sa ne fie frica de iubire! daca mie mi-e frica de Domnul, atunci o sa-mi fie frica sa-i spun pacatele mele (cu toate ca le stie pe fiecare in parte de la primul pana la ultimul), o sa-mi fie frica sa-mi deschid inima catre El... nu vreau sa cred in Domnul de frica pt. ca asta nu-i credinta adevarata!
****

asadar, care-i pacatul primordial? frica, minciuna, necainta, neascultarea?

Domnul este omniprezent, omnipotent si omniscient! cat de ciudat ca aceste cuvinte au cuvantul "om" la inceput! "omul" capodopera Creatiei Divine, dupa chipul si asemanarea Domnului!

omul din nastere nu-i prost, ci putin mai curios decat celelalte creaturi!