|
Citat:
Uite ca iti dau un exemplu, pe care il consider exponential la ceea ce vreau sa spun: Sa presupunem ca iti vine o idee in urma unei meditatii(despre orice vrei tu)- ce reprezinta creatia ta - nu ai tot dreptul asupra acelei idei? Numai ca in cazul nostru, al relatiei om-Dumnezeu, situatia se complica, deoarece apare un alt element: viata si de aici si constiinta. De aceea suntem supusi in timpul vietii atator teste, la fel cum si o idee trebuie sa treaca prin fitrele mintii pentru a fi afirmata: filtrul ratiunii, moralitatii etc. |
Credinta este un Dar de la Dumnezeu .Sa nu ne unflam in pene ca nu este nimic al nostru ,toate le-am primit (citeste-l pe Sf.Apostol Pavel) .Sa stam cu frica si cu smerenie cind vedem pe multi care nu cred sau "nu pot" sa creada si sa ne rugam pentru ei,caci asa spune cartea "cine e smerit sa se roage ".Cred ca la capitolul asta stam prost..ca nu ne rugam destul. Am intrebat odata un preot de ce unii cred ,altii nu..si mi-a spus :o sa-mi descopere Dumnezeu la timpul potrivit .Si pina astazi nu am aflat ,iata cit sint de ......cind va veni timpul potrivit .?
Doamne binecuvinteaza-ne ! |
asta urasc la crestinism: face din om un nimic...nu sunt sigur daca asta era ideea lui Iisus...
|
Roada Duhului este dragostea ,bucuria, pacea, indelunga rabdarea ,bunatatea ,facerea de bine ,credinta ,blindetea ,infrinarea ,curatia .Impotriva unora ca acestea NU ESTE LEGE . Spune-mi care din aceste virtuti te-a inspirat cind m-ai facut un nimic ? Oricum eu iti multumesc , de mult nu m-a luat in ris cineva . Nu te indoi ,va veni o vreme cind vei pricepe si tu . Nu e bine sa ne batem joc de ce nu intelegem .
Iti doresc bucurie si pace in Iisus Hristos Domnul nostru ! |
Citat:
Pozitia pe care trebuie sa o ocupam in aceasta lume (duhovniceasca) este foarte mare.Apostolul Pavel zice in cartea 1 Corinteni 6:3 Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti? Nu e asta oare un lucru mare? Sa poti judeca pe ingeri? si daca ar fi singurul lucru... |
Citat:
Prin faptul ca te consideri un nimic dimpotriva "cresti in ochii" Lui Dumnezeu. Ce mai conteaza altceva? Nu-ti fa griji, ca Dumnezeu te ajuta si in viata aceasta, nu e vorba numai de acea rasplata de la sfarsit, si vei fi apreciat de cei care conteaza. |
Citat:
|
Si inca ceva pentru Bazil :
Daca crestinismul ar crea "nimicuri " ,nici un "nimic "n-ar putea suporta 20 de ani de inchisoare si chinuri . Ar trebui sa te puna un pic pe ginduri ! Doamne ajuta ! |
Citat:
Asa ai vrut Tu... Daca-ntr-o tainica vreme din lut Cineva ma facu si daca sant om si nu vierme, o, Doamne, asa ai vrut Tu... Daca am grai si nu muget sa spun ce iubesc si ce nu, si daca am harul sa cuget, o, Doamne, asa ai vrut Tu. Daca intaia zidire deplin in pacat se pierdu, cand totusi mi-ai dat izbavire, o, Doamne, asa ia vrut Tu. Daca m-ai scos din neghina, nu viata-mi urata-Ti placu. Nu eu am vrut iarasi lumina, o, Doamne, asa ai vrut Tu. Iar daca voi merge odata la Cel ce din Duh ma nascu, voi spune de-apururea Tata Te laud c-asa ai vrut Tu! |
Citat:
Eu cred ca lansezi niste idei sa vezi cum le argumenteaza ceilalti, nu ca intr-adevar gandesti toate acestea, nu?! :) Sunt intru totul de acord cu ce ti s-a raspuns si mi-a placut in mod special poezia citata de Abell. Hai sa privim spre crestinism impreuna. Dumnezeu Tatal Il trimite pe Fiul Sau sa ne ridice pe noi, oamenii, din pacat, sa ne indumnezeiasca ca sa devenim fii ai lui Dumnezeu, adica "mici Dumnezei" prin asemanare. Omul este pus la cel mai inalt nivel, i se da sa stapaneasca tot, sa aiba posibilitatea sa se indumnezeiasca, sa ajunga la masura Dumnezeiasca. Ce poate fi mai sus? Elena |
pt. ca am simtit de foarte multe ori ca nu sunt singura si ca El este cu mine si-mi indreapta pasii, dintotdeauna problema am fost eu, care am mai luat-o pe aratura de multe ori..dar El a fost bun cu mine si ma sustinut...
|
Cat de mult v-ati dat silinta sa imi raspundeti... ati ajuns chiar la poezii... Nu spun ca omul este chiar un dumnezeu(cel putin nu in sensul religios)... Oamenii i-as impartii in doua: o masa uriasa in care intradevar nu prea exista individualism, si masa exista cu un singur scop: sa se autosustina, dar exist si indivizii care se ridica deasupra, si aici vedem ca oamenii nu sunt chiar nimicuri. Ziceai Elena de "mici dumnezei"...cu toate ca avem potentialul acesta, noi ramanem mici nimicuri pe langa Creator? Interesant...
Ascultati oameni buni...nu cred ca nici un Dumnezeu perfect vrea sa ii fiti slugi care nu sunt in stare sa gandeasca singure...Dumnezeu in varianta ortodoxa seamana cu figura paterna care incearca sa se impuna in viata copiilor sai(mai putin la momentul in care se pronunta osanda vesnica...nu mi se pare prea iubitor aici...). Jeniffer sunt in mare parte de acord cu tine. Conceptele de bine si rau au aparut in functie de ce considera majoritatea. Ca sa sintetizez ideea de bine as opta pentru: ce nu provoaca neplaceri altora. Nu sunt reguli fixe, de la inceputul universului...pur si simplu sunt adoptate de comun acord. Si sunt curios cam ce crezi mai exact dpdv religios(sper sa nu interpretezi gresit mesajul, sunt chiar sincer curios ce opinii religioase au altii) |
Credinta iti da putere. Lucru stiut de cei care, la un moment dat, de regula, la nevoie pentru ca asa suntem noi, oamenii croiti, s-au rugat si au primit, li s-a indeplinit dorinta.
Problema e ca altadata oamenii se simteau mai aproape de Dumnezeu si se rugau regulat pentru ca, spune Conen "Credinta ii da putere (omului) si il sjuta sa suporte mai usor suferinta si evenimentele inexplicabile. Astazi multi nu mai pot beneficia de acest suport deoarece societatea moderna le-a creat reflexul de a aborda rational lucrurile, cautand pretutundeni logica si eficienta". Lucru pe care l-am mai afirmat aici, pe forum: credinta se face doar cu sufletul. Din clipa in care incepi sa pui intrebari si mai vrei si raspunsuri, e posibil ca din credinta sa nu mai ramana nimic pentru ca religia, apoi Biblia pe care se sprijina are multe fisuri. |
De ce cred in Dumnezeu ?
Am fost botezat ,am primit toate cele cuvenite in Biserica,parintii megeau la Biserica des si ma luau si pe mine ,chiar daca mie imi era gandul in alta parte. Am crescut si tot nu intelegeam pe cine iubesc . M-am casatorit,au venit copii,au primit si ei increstinarea si eu tot nu intelegeam pe cine iubesc sau mai bine spus nu-mi bateam capul sa inteleg cine este Dumnezeu. Am inceput sa citesc Biblia cu atentie si nu ca pe o carte obisnuita ,dar tot degeaba ,nu intelegeam cine este Dumnezeu. Am primit cele Bisericesti pentru ca asa am vazut ca fac parintii mei,asa am vazut ca fac majoritatea oamenilor dar nu stiam de ce fac acest lucru ,chiar daca m-i se explica eu tot nu intelegeam de ce ma inchin la ceva nevazut. Am incercat sa inteleg pentru ce merg eu la Biserica,cui ma inchin eu si cine este acela caruia ma inchin pentru ca eu nu-l vedeam ,ma tot uitam prin Biserica poate va aparea si il voi vedea. M-am uitat pe pereti,vedeam icoane , l-am vazut pe Iisus Hristos dar doar pictat . Eram ca un om ratacit intr-o padure care incearca sa iasa dar nu poate ,ma tot invarteam prin padure si eu tot nu gaseam drumul catre iesire. La un moment dat mi-a aparut cineva in cale ,nu stiam cine este pentru ca eu tot nu-l vedeam ,nu mi-a spus cine este,dar mi-a spus doar ca ma iubeste si mi-a aratat acest lucru in toata viata mea de pana acum. Acum cand il iubesc pe Dumnezeul meu cu toata fiinta mea nu pot judeca pe nimeni ca nu la cunoscut pe Dumnezeu inca ,deoarece si eu daca nu era El nu stiam cum este. A crede in Dumnezeu este un har,un dar daruit de Dumnezeu insasi. Este o virtute sa ai credinta in Dumnezeul tau si aceasta este oferita de Dumnezeu in mod special. Toate cele bune ! |
De ce cred in Dumnezeu?
Deoarece de mica am fost crescuta intr-o atmosfera placuta, parintii mi-au vorbit despre Dumnezeu ca despre un inger, ca sa inteleg la aceea varsta. Mi-au spus ca Dumnezeu e mai mare decat orice om si el sta in cer cu toti sfintii, mi-au spus ca acolo, in cer, unde sta El este cald si foarte mult alb, si miroase a tamaie, si ingerii canta. Cu aceste idei de la parinti mi-am construit in minte raiul! Cand mama mi-a zis ca Dumnezeu este foarte mare, la inceput imi era frica, dar mai apoi am stat sa imi imaginez, deoarece am fost mereu un copil care , cand i se povesteste ceva, sau citeste ceva, vede deja imaginea celor povestite sau citite. sigur ca raiul imaginat de mine nu este nici pe departe la fel de frumos ca adevaratul rai.Mintea noastra umana nu isi poate imagina frumusetile raiului. Am fost dusa de mica la Biserica si am invatat sa crd ca exista cineva in cer care ne urmareste mereu. Mi L-am inchipuit pe Dumnezeu ca doi ochi uriasi pe cer care pot sa vada in acelasi timp ce face orice om. Cred ca am dobandit o constiinta care nu ma lasa sa fac fapte rele. (bineinteles ca mai faceam si eu poznele mele ca orice copil).Cand faceam ceva rau, ma suparam pe mine insami. Nu stiu daca ma intelegeti, dar simteam ca Dumnezeu ma mustra cand faceam ceva rau. Si mai cred in El fiindca mereu m-a ajutat cand m-am rugat Lui si m-a scapat de probleme:) Iti multumesc Tie, Doamne, ca ma ai in grija Ta! |
De ce cred in Dumnezeu?Pentru ca Il simt!
|
asa am fost crescut si stiu ca El a facut totul...sunt atatea dovezi...eu nu stiu de ce mai intrebi.....
|
Cine nu crede în Dumnezeu, Cel ce ne scapă din situațiile cele mai grele, cine se arată neîncrezător și slab de fire, acela nu vrea să dea slavă lui Dumnezeu, și-L închipuie că nu veghează, ci doarme, că nu este nici atotputernic, nici bun, acela minte față de Dumnezeul Adevărului și prin aceasta cade în cumplit păcat. Cu deosebire, nu pot fi scuzate neîncrederea și scepticismul acestora după ce au văzut oameni care s-au învrednicit să primească nu o dată ajutor minunat de la Dumnezeu-Mântuitorul. O, câte păcate mă apasă!
(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viața mea în Hristos) |
Pentru ca imi este greu sa definesc iubirea, imi este greu sa raspund la aceasta intrebare: "De ce cred?" pentru mine sinonima cu: "De ce iubesc?"
Cred in Dumnezeu pentru ca Il iubesc, chiar daca tradez aceasta iubire prin pacat. Arhimandritul Sofronie a ajuns la concluzia Iubesc-deci exist, parafrazand pot spune Il iubesc pe Dumnezeu deci exist in adevaratul sens al existentei. |
Universul nu se poate explica fara Dumnezeu, viata si moartea nu au sens fara Divinitate.
|
Citat:
|
De ce crezi in Dumnezeu ?
o intrebare cam ciudata, la fel cum ar fi viata sa nu credem in Dumnezeu, o viata fara sens. uita-te in jurul tau si ai sa vezi k tot ce ne inconjoara, compacii flori, munti ape sunt toate de la Dumnezeu. credem ca exista aer, da nu il vedem, credem ca exista alte planete da nu le vedem de aici, credem in toate prostiile lumesti, dar credinta fata de Dumnezeu nu prea exista. asa cum credem in toate astea ar trebui sa credem si in Dumnezeu, sa multumim pt fiecare zi si pt tot. cam atat. Doamne Ajuta!:5::5::5: |
oamenii se inchina la fiinte imaginare gen Yehova, Allah, Zeus, Horus etc. din varii motive:
de frica: existenta unei vieti dupa moarte este adanc inradacinata in mentalul colectiv (este mai lejer sa accepti o minciuna frumoasa care nu poate fi demonstrata decat o posibilitate cruda, ca nu ar exista nimic dupa moarte). Frica de iad ii convinge multi sa se indrepte catre slujirea unei fiinte imaginare si respectarea unor coduri morale primitive din epoca bronzului. traume personale: cu totii trecem prin momente grele in viata. este mai usor pentru unii sa treaca peste aceste momente stiind ca o forta dintr-un plan superior vegheza peste noi si ne ajuta daca ne rugam. este un efect psihologic placut, desi rugaciunea este inutila in plan practic. nevoia de cunoastere: aproape fiecare om si-a pus intrebari existentiale sau legate de mediul inconjurator. pentru cei ce nu inteleg stiinta, este mai usor sa inlocuiasca teorii confirmate precum evolutia cu un hocus-pocus. este uneori si mai frumos, un adevarat basm pentru adulti. ce nu inteleg unii este ca stiinta mereu evolueza, ea nu sustine ca are toate raspunsurile. stiinta nu este perfecta, ea doar tinde spre perfectiune. religia nu vine cu o teorie proprie, ea doar se leaga de golurile pe care stiinta inca nu le-a umplut. spre exemplu in sec 19 cand Darwin a formulat teoria evolutionista, dovezile erau insignifiante, insa in decurs de 120 de ani s-au descoperit mii de fosile intermediare intre specii. oamenii pesterilor nu stiau sa explice fenomenul ploii, asa ca au inventat zei care controlau ploaia. acum stiinta intelege fenomenele meteoroligice si cauzele lor. in ultimele 200 de ani religia a batut constant in retragere. peste inca 200 de ani cine stie ce noi descoperiri se vor face. daca nu stim cu exactitate cum s-a format universul nu inseamna ca Dumnezeu l-a creat. pur si simplu trebuie sa avem rabdare. in timp vom afla si acest raspuns. asa pot si eu sa zic ca un ursulet roz de plus a creat universul. nu este nicio diferenta. |
Citat:
Draga Dex, Au fost ani in care si eu gandeam ca si tine. Ma contaziceam cu oricine sustinea ca exista Dumnezeu si mi se parea ca eu sunt cel care are explicatii pentru tot, spre deosebire de ei, care nu puteau sa mi-l arate pe Dumnezeu. Apoi, prin anii studentiei, un penticostal mi-a facut cadou o biblie si mi-a zis ca nu are rost sa ne mai contrazicem pe un subiect despre care eu nu stiu nici macar abc-ul. Din acel moment eu am incercat sa aflu mai mult si am si chiar am experimentat dialogul cu Dumnezeu, adica rugaciunea. Asa am aflat de Sfinti, de moastele lor. Am citit apoi despre Sfinti. Cu timpul am inceput sa primesc si raspunsuri de la El. Acum, si eu, ca atatia altii (miliarde, in decursul timpului) pot spune ca exista Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ca exista Maica Domnului, ca exista Sfinti. Toate acestea tin insa de experienta mea personala. As putea sa-ti povestesc, dar cum sa-ti dovedesc ca este adevarat ce am trait eu? Cum sa-ti dovedesc ca nu mint? Cum sa ma crezi pe mine, un oarecare, cand tu te indoiesti de toti ceilalti - cateva sute de milioane iti sunt contemporani. Oare chiar atatia sa se insele si atat de mult? Stii de ca nu il gasesti pe Dumnezeu? Pentru ca nu l-ai cautat. Si pentru ca Dumnezeu ne-a facut un mare cadou: liberul arbitru. Daca vrei sa afli, bate si o sa iti deschida. Daca nu vrei, nu o sa te deranjeze cu absolut nimic. O sa te astepte cu drag pana cand o sa vrei sa-l vezi. Uite ce spunea Parintele Arsenie Boca (1910-1989), despre rabdarea si dragostea lui Dumnezeu: "Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este infinit mai mare decat dragostea celui mai mare Sfant pentru Dumnezeu". Asa ca, raspunsurile la intrebarile tale sunt chiar la tine, nu la noi. Oricum, primul pas l-ai facut deja. Peste cateva luni vei zambi citind ce ai postat mai sus. Doamne-ajuta! |
Eu cred in Dumnezeu asa, pur si simplu, ca stare de normalitate. De ce cred in Dumnezeu? Mai intai pentru ca m-am nascut intr-o familie care traia credinta in Dumnezeu ca stare fireasca, fara sa epateze, fara sa ne tina discursuri, noua copiilor. Am intrat in acesta stare de normalitate a credintei fara sa-mi ceara cineva, fara sa ma oblige sau sa-mi explice. Apoi, o data cu trecerea timpului, am inceput sa citesc Biblia si alte carti ortodoxe. Ele au intarit convingerile mele. Si totusi, si totusi, au fost cativa ani in care m-am ratacit de la Dumnezeu, cochetand cu ateismul. Multumesc Bumului Dumnezeu ca, in nesfarsita Sa mila, m-a chemat inapoi la picioarele Lui, pe cai tainice, pline de blandete. Imi este rusine de Dumnezeu pentru ratacirile mele si pentru pacatele si murdariile mele, dar simt mereu incurajare de la El si lucrul acesta imi da nadejde.
|
Eu cred pentru ca totul fara Dumnezeu nu are logica..si savantii recunosc ca exista un Creator ca este imposibil sa fi aparut lumea la intamplare si sa traim degeaba..si sunt multe minuni,dezvaluiri,sunt multe lucruri care te fac sa crezi....multe lucruri din Biblie s-au adeverit...
|
Citat:
1 Corinteni 8, 2: "Iar dacă i se pare cuiva că cunoaște ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." |
Citat:
sa nu-mi spui ca Biblia chiar poate constitui o dovada... este o carte plina de erori si contradictii majore interne, o carte plina de profetii false sau ambigue, si de absurditati stiintifice. de asemenea nu pot sa trec vederea moralitatea indoielnica a Bibliei mai ales in VT, ce abunda de atrocitati comise chiar de Dumnezeu. |
Citat:
Existenta energiei care formeaza orice quark, foton, bozon, lepton sau orice vrei tu intr-o stare stabila este pentru mine o dovada suficienta ca toate acestea sunt, fiinteaza si se mentin asa prin gandirea si vointa unei Minti si Forte numita Dumnezeu. Pentru mine totul este o minune si se explica numai si numai prin Pronia divina. Pe deasupra, trebuie sa existe o cauza prima si fara inceput a ceea ce vedem in jurul nostru, iarasi logic. Daca vrei sa-L vezi pe Dumnezeu ca nedrept, rau si crud - este alegerea ta si asta este din cauza ca nu vezi revelatia in ansamblu. Gandeste-te logic si simplu: daca Dumnezeu ar fi fost nedrept, atunci noi doi n-am fi avut aceasta discutie. Hristos nu ar fi venit de bunavoie sa ne salveze (pentru ce, daca nu ne-ar fi iubit?) si diavolii ar fi triumfat demult... Vezi ca pe langa saiturile pe care le-ai gasit pe Internet cu contradictii biblice interne exista si saiturile care raspund si explica elegant fiecare dintre aceste "contradictii"... :) |
Credinta vine din auz si auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credinta vine din cuvânt. Credinta noastră în Dumnezeu ne vine si se întăreste în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învătăturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.
Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în credintă. Asa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti dau pământul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe ce voi cunoaste că-l voi mosteni?... Atunci a zis Domnul către Avraam: Să stii bine că urmasii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi robiti si apăsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat în robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, că s-au împlinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au împlinit, dar canonul pentru păcatele poporului, nu". Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani. De ce n-a murit Moise în pământul făgăduintei, ci a murit la muntele Nebo? Căci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fata pământului, cum se spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii de pe pământ (Numerii 12, 3). Pentru o greseală nu a intrat în pământul făgăduintei. Pentru o greseală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii înaintea lor si ea vă va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si veti adăpa obstea si dobitoacele ei. A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la stâncă si a zis către obste: Ascultati, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă? Apoi si-a ridicat Moise mâna si a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori si a iesit apă multă si a băut obstea si dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron: Pentru că nu M-ati crezut, ca să arătati sfintenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala aceasta, Moise n-a văzut pământul făgăduintei. De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul 283 de ani, câti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la Hristos? Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naste dintr-o fecioară. Si i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani ca să vadă pe Cel născut din Fecioară. Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui Hristos si a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credinta celor ce nu văd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie să fie toti crestinii până la sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existenta lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde. Să vă dau o pildă. A venit un mosneag deunăzi si a zis: - Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am văzut la restaurant multă lume. Vor merge toti aceia în iad? Eu cred că nu vor merge toti. I-am răspuns: - Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne spune în psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu esti Dumnezeu care nu voiesti fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toti cei ce lucrează fărădelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu nu-i părtas la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat asezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât învătătura si ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice în psalmi: Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta si te voi mustra. Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o află. Si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt care o află (Matei 7, 13-14). Deci nu te mira că merg multi la joc sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt putini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu vă îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri de păcate. Dacă n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit în această viată ca să nu se muncească în vesnicie. Oare câti dintre crestinii de azi nu se îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: "Nu cred până nu văd!" Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipăire si vedere. Câti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pământ este totul!" Si nici când se văd bolnavi, în fata primejdiei, a sărăciei, a mortii si nici măcar la bătrânete nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuită în desfrânări, în răutăti si în necredintă. Putini sunt cei ce se pocăiesc de păcate la bătrânete. Cei mai multi mor asa cum au trăit, în îndoială, necredintă si nepocăintă, spre a lor vesnică osândă. Cu adevărat mare este credinta în Dumnezeu, însotită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din dreapta credintă apostolică în tot felul de secte si grupări religioase. Multi din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dată lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învătăturile Sfintei Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a lor osândă si amăgirea multora. Să stăm dar neclintiti în dreapta credintă si să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredinciosii se leapădă si caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupesti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credintă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credintei si vestesc altă Evanghelie; cei robiti de patimi amână pocăinta, iar noi, fiii învierii si fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credinciosi până la sfârsit, stiind că cel ce va răbda toate până la sfârsit, acela se va mântui. Amin. |
Citat:
Draga Dex, Ce faci tu seamana cu urmatoarea situatie REALA: In drumurile mele prin tara am intalnit o fata (acum e clasa XI-a) care nu putea sa mearga (era in carucior). Vorbind cu ea mi-a spus ca are scleroza si ca merge la Parintele Teofil Paraian de la Manastirea Brancoveanu, din Sambata de Sus. Urma sa stea acolo cateva zile. Ultima data cand a fost la dansul, a simtit ceva "ca un curentat prin tot corpul" si a putut sa-si miste picioarele pentru ceva vreme. De asemenea, am constatat ca stia cate ceva despre Parintele Arsenie Boca si ca-si dorea sa ajunga la mormantul de la Prislop. Am tinut in continuare legatura prin telefon si foarte curand mi-a ajutat Dumnezeu si am putut sa ajung la Prislop impreuna cu fata si cu mama ei. Era cam 1 ora dupa ce se innoptase cand am ajuns langa mormant. Am ramas ceva timp (prinsesem si finalul slujbei) si ne-am intors fara ca eu sa fii sesizat ceva schimbari la fata. Din pacate nu am stat mai mult pentru ca in dimineata urmatoare trebuia sa ajung la inapoi la Bucuresti. Eu am avut nadejde ca Parintele o s-o ajute, dar nu am primit nici o veste in acest sens. Acum cateva zile, vorbind cu ea la telefon - intre timp medicii spun ca boala s-a agravat - cand discutia a ajuns la subiectul Prislop, imi spune ca ea e foarte fericita ca a ajuns atunci acolo pentru ca in acea seara s-a rugat langa crucea Parintelui (a cerut atunci sa o dau jos din carucior langa cruce) pentru mama ei - si dansa avea probleme medicale deosebite atunci - si imi spune ca s-a petrecut o minune atunci la mormant pentru ca a doua zi mama sa urma sa faca niste analize si chiar le-a facut, iar medicii au constat ca mama ei se vindecase. Slava Domnului! Draga Dex, esti in situatia mea. Te uiti la fata si crezi ca nu s-a intamplat nimic. As mai putea sa-ti spun si alte "intamplari" care sustin fara echivoc ca exista DUMNEZEU, ca exista MAICA DOMNULUI, ca exista SFINTI, ca SFANTA SCRIPTURA (VT+NT) este ADEVAR, dar tu nu ai sa crezi pana nu te vei intoarce cu fata spre tine si nu ai sa fii obiectiv sa vezi ca tu vi cu ipoteze si incerci sa contrazici cele traite efectiv de noi. Ti-am mai spus in postarea precedenta: esti la un pas departare de Dumnezeu. DAR ACEL PAS TREBUIE SA-L FACI TU. UN PAS, DE DATA ASTA, CATRE INTERIORUL TAU, CATRE INIMA. ACOLO NE ASTEAPTA PE TOTI DUMNEZU. Cum vrei sa afli daca sarea e solubila, fara ca sa pui efectiv sare in apa? Doamne-ajuta! |
Citat:
2) te rog frumos comenteaza-mi urmatorul fragment: Iesirea 12:29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. 30. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort. daca nu vezi nimic malefic in asta.... 3) da-mi si mie un link cu un site ce dezminte contradictiile, chiar sunt curios. daca intr-adevar Dumnezeu exista in forma prezentata in Biblie, atunci sa vina el frumos in fata omenirii si sa-si ceara scuze pentru crimele din VT si pentru 2000 de ani de indiferenta. altfel nu este cu nimic mai presus decat Hitler, Stalin, Mao etc |
Citat:
Am eu o intrebare buna:Ce cauti pe forumul ortodox daca esti ateu?Nu te goneste nimeni dar tu incerci sa pui paie pe foc intre noi.Domnul sa te lumineze. |
Citat:
|
Crezi ca existi ? Daca da, atunci trebuie sa crezi in Cel care te-a facut sa existi ! Asa ca Alin , nu te mahni pe cei ce vor sa demonstreze contrariul. O fac din teribilism, crezand ca sunt originali. O fac din rautate, o rautate copilareasca. Seamana vant in pustiu , iar vantul in pustiu, tot pe ei ii va lovi, caci vantul in pustiu misca nisipul si praful ce orbeste. Dar oare orbul mai poate orbi inca odata ? Nu ! El merge din orbire in orbire, iar roada sa va fi pieirea, precum se vede si la topicul "Smochinul neroditor". Intelepciune !
|
Citat:
sigur as putea primi si ban. nu e capat de lume, insa ce ar demonstra asta? poate frica de argumentele pe care le-am expus... |
Buna DEX ! Am si eu o intrebare la tine, daca imi permiti. Tu, crezi in Iisus Hristos ?
Si acum iti pun ceva, sa citesti despre Ortodoxie: Ce este ORTODOXIA? Ortodoxia nu este o teorie, nici cunoastere stiintifica. Nici o simpla teologie. Nu este o teologie „inregimentata”, nici apologetica teologica. Nu inseamna flecareala zgomotoasa, nici futurologie bolnavicioasa. Nu este morala „juridica” Nu inseamna nici habotnicie, nici fanatism. Nu este o organizatie, nici o valoare sau o putere lumeasca. Nu este „Sfanta Inchizitie” si nici infailibilitatea papala. Nu inseamna conceptii arbitrare, nici teorii filosofice. Nu inseamna dulcegarii de complezenta, nici prefacatorii amabile. Nu este filologie, nici ideologie, nici sistem. Nu este fariseism. Si nici fascism. Nu este o schema, un tipar sau un asa-zis conservatorism care sa acopere timiditatea si inertia. Nu are nimic comun cu „regula”, cu „principiile”, cu „liniile” pe care le promoveaza, de obicei, organizatiile crestine, cele care propovaduiesc, ca scop final, mantuirea „individuala”. Dar ce este totusi, ORTODOXIA? Ortodoxia inseamna REVELATIE. Este experienta spirituala a Bisericii. Este „dorinta de nemurire”. Este Divinitatea. Nemarginirea. Lumina necreata. Este rodul comuniunii dintre natura „creata” (umana) si cea „necreata” (divina). Este transfigurarea. Indumnezeirea in Imparatia lui Dumnezeu. Este o provocare continua pentru tot ce este creat, care poarta in sine moartea. Este legatura si comuniune. Este adunarea pacatosilor in Biserica. Ortodoxia nu „taie” capete. Ea iarta totdeauna si transfigureaza continuu. Este devenirea continua a persoanei umane, intre finit si vesnic. Este implinire a vietii, care se exprima prin adoratie si prin Tainele Bisericii. Prin asceza Hristocentrica. Prin monahism intru Hristos. Prin Arta bizantina activa – arhitectura, muzica, icoanele. Si prin trasaturile si datinile sfintelor traditii care exprima un caracter inaltator. Adica iubire, adevar, libertate, democratie. Acestea toate inseamna Ortodoxie. Si repet, se exprima prin nazuinta persoanei, in cadrul comuniunii sale cu Biserica, spre a cunoaste vesnicia si finitul. Prin transformarea a ceea ce este „creat” in „vesnic”. Prin indumnezeirea noastra, care se realizeaza in IMPARATIA LUI DUMNEZEU, cea fara de sfarsit, cea care incepe de acum, in timp si spatiu, care sfinteste si transfigureaza „in vecii vecilor”, adica la nesfarsit. Si toate acestea incep cu preistoria Ortodoxiei. (Extras din „Ce este Ortodoxia” – arhimandrit Timotheos Kilifis) Doamne ajuta! |
Banuiesc, ca DEX se afla pe acest forum pentru a gasi niste raspunsuri. Trimitandu-l de aici, pleaca neimbogatit; lasandu-l sa stea poate va gasi raspunsurile cautate.
Citat:
Nu lua drept bun ceea ce scriu eu aici, ci experimenteaza o vreme cu pumnul de orez; apoi treci la un pumn de faina, caci atomii sunt mult mai mici decat bobul de faina macinata. Citat:
Nimic din ce face Dumnezeul Treimic, care sa fie malefic, caci este un Dumnezeu al Iubirii si al Milei. Citat:
|
Nu cauta acul in carul cu fan.Cu un ateu nu ai ce sa vorbesti.Mereu va fi contrar afirmatiilor noastre.Eu zic Anca sa nu-ti mai bati capul cu el.
|
Credinta
· Sa alergam cu bucurie si cu luare aminte catre lupta cea buna neinfricosindu-ne de potrivnici nostri care, si daca nu-i vedem privesc la fata sufletului nostru si de o vor vedea schimbata din pricina fricii, atunci ne vor ataca si mai puternic cunoscand viclenii ca ne-am slabanogit. Deci sa ne inarmam impotriva lor cu curaj caci nimeni nu porneste razboi impotriva celor ce lupta cu ardoare. · Pe cat infloreste credinta in inima, tot pe atat se sarguieste si trupul in slujire; iar cand se impiedica in necredinta - cade, caci ''Tot ce nu este din credinta este pacat'' (Romani 14,23). · Cel ce s-a hotarat in adancul sufletului si din toata inima sa nu paraseasca lupta pana la cea din urma suflare si sa nu se retraga nici in fata a mii de morti si primejdii, unul ca acesta nu va cadea cu usurinta. · Indoiala inimii si nestatornicia sunt o necontenita pricina de poticnire si primejdii. Cei ce se muta cu usurinta dintr-un loc in altul sunt cu totul lipsiti de pricepere caci nimic nu determina o mai cumplita nerodire ca nerabdarea. Manastirea in care ai intrat sa-ti fie tie mormant inainte de mormant. Nimeni in atare situatie nu iese din mormant decat la invierea obsteasca. Iar daca unii au iesit si altfel, nu uita ca au murit din nou. Sa ne rugam Domnului sa nu ni se intample si noua acelasi lucru. · Daca te-ai legat impreuna cu altii sa traiesti in comunitate si observi ca nu sporesti, paraseste-i fara nici o remuscare, desi cel cercat este cercat oriunde si tot asa si cel dimpotriva. · Multe sunt lucrarile mintii omului lucrator: meditarea la dragostea lui Dumnezeu, amintirea de moarte, pomenirea lui Dumnezeu, a Imparatia Cerurilor, a ravnei sfintilor mucenici, amintirea sfintelor puteri - ingerii, amintirea de momentul iesirii sufletului, a judecatii, pronuntarea sentintei, al pedepsei. Toate aceste ganduri sunt mari, iar cele pe care le-am enumerat i-au facut pe multi neputinciosi a mai pacatui. Sa incepem deci cu cele mari si sa sfarsim cu cele care nu trebuie uitate. · Precum ploaia intrand in pamant aduce plantelor o calitate potrivita lor: dulce celor dulci, amara celor amare, asa si harul daruieste inimilor credinciosilor in care patrunde neschimbat lucrarile potrivit nevoilor lor: celui ce flamanzeste i se face hrana, celui ce inseteaza, bautura preadulce, cel caruia ii este frig - haina, celui ostenit - odihna, celui ce se roaga - nadejdea inimii si celui ce plange - mangaiere. · Cand primim cu sufletul deschis toate cele neasteptate intru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat ne-am eliberat de frica. · Nu intunericul si aspectul dezolant al locurilor ii intareste pe draci impotriva noastra, ci imputinarea si slabiciunea sufletului nostru, dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie. · Cel ce s-a facut rob Domnului nu se teme decat de Stapanul sau, cel ce nu este asa, se teme pana si de umbra sa. · Cel ce a biruit frica lasa este vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu. · Moise, sau mai bine zis Dumnezeu porunceste ca cel fricos sa nu iasa la razboi ca nu cumva ratacirea cea din urma a sufletului sa fie mai mare decat cea dintai cadere a trupului, si pe drept cuvant. · Hotararea neindoielnica pricinuieste staruinta in necazuri si in locuri, iar indoiala lucreaza necredinta, caderea si stramutarile dese. · Barbatia inimii este un alt ajutor al sufletului dupa Dumnezeu, precum si lenea este un ajutor al pacatului. · Sa nu te tulburi de cazi in fiecare zi, nici sa renunti cumva la lupta, ci stai barbateste si cu siguranta; ingerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit cat este proaspata, dar cele vechi neingrijite si invartosate sunt greu de vindecat si au nevoie de multa osteneala, fier, de brici si de focul ce le insoteste pentru vindecare. Multe se fac cu vremea de nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta. http://www.filocalia.ro/ |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 23:45:04. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.