Da, rezumat, asta am vrut sa spun si eu...nu as admite o casnicie fara incredere, respect si iubire , de fapt, ceea ce este dincolo de acestea nici nu se poate numi casnicie, ci cu totul altceva.
Oricum, este evident faptul ca ne supunem unor legi care, intr-un fel sau altul ne depasesc, mai facem compromisuri, mai lasam de la noi...dar, de aici, pana a deveni presul si bataia de joc a cuiva, este cale lunga.

Pai daca sora Catalina ar fi avut un sot care sa mearga la servici 11-12 ore pe zi probabil ar fi venit sa se planga ca sotul ei o neglijeaza ca petrece prea putin timp cu ea.
Daca si-a gasit un servici pe care ea nu il considera corespunzator - anume cel de vanzator e foarte clar ca l-a tot batut la cap sa se lase de acel servici; practic sora Catalina se plange ca sotul ei nu are un servici la care sa castige un salariu foarte mare si se vede destul de clar ca isi considera sotul nedemn de ea ; i se pare ca e prea buna pentru el.

pt. Ory
 

Eu am spus ca greselile tale de ideatie si atitudine au fost sesizate si de altii ! Ei te-au atentionat politicos dar ai ramas indirjita.Te cred ca nu ma suporti dar ma intreb : tu te mai suporti ?
Vezi lesne prin alte parti asocierea naturala dintre idei si emitentii acestora dar ...la tine nu vrei sa o vezi.Nu este obligatoriu.Nu este obligatoriu nici sa consideri (respecti)parerile altora dar procedind in felul tau aproape obligatoriu te situezi pe pozitii jenante si contradictorii cu notiunile crestine. De fiecare data revii la ce ai spus facind traduceri din romana in romana,ceea ce nu este firesc,mai potrivit cred ca ar fi sa te exprimi clar si in acord cu trairile tale, de la inceput.
Sa nu crezi ca multi ti-ar fi contrari si fatarnici afisind o falsa modestie si bunacuviinta crestina.Gresesti,te afli intro extrema de interpretare. Ce legatura exista intre realismul dus catre margini si duhul crestin ? Nici una. Vazindu-ti atitudinea constanta,de neclintit m-am gindit ca pt. tine si pt. mine si si pt. toti fratii topic-isti sa ne aducem aminte de cite vorbe alese ale marelui Cleopa :
,,... Acum oamenii sunt orbi si robi,orbiti de lumina falsa din ei,robiti de materia in care cred.Traim vremuri apocaliptice !" = Ioan Ioanolide; Intoarcerea la Hristos.

Poate ne va fi de folos noua tuturor si mai ales surorii care-si cauta rezolvarea crestineasca a problemei sale familiale!

Ma gandesc draga Catalina daca e chiar asa de grav... E bine ca poti intretine tu acest aspect financiar din viata voastra, poate ca el are alte daruiri de la Dumnezeu, nu uita ca sunteti un trup si un suflet. Poate ca el nu este facut pentru sistemul acesta de munca, nu stie sa se descurce pentru bani, poate ca face tot ce face cu daruire dar nu neaparat pentru bani. Ma vad pe mine in pielea lui, nu imi place cum este organizat sistemul, daca as avea putere as desfiinta genul asta de sclavie (care se numeste munca in societatea noastra), as darama si as reconstrui totul pe alte fundamente. Sa luam un domeniu, vanzarile sa zicem... Cei care se ocupa stiu ca ei trebuie sa vanda, sa gaseasca noi clienti sa tina reteaua in functiune. Dar daca ceea ce vand ei e daunator? Un exemplu, terasele si localurile care folosesc ingrediente de calitate indoielnica. Sunt ferm convinsa ca nu-si permit sa arunce ceva daca a expirat (doar in conditiile in care stiu cu siguranta ca se apropie un control iminent si ca totul trebuie sa fie in regula) . Nu stiu daca as putea sa lucrez intr-un astfel de loc, as fi obligata sa mint, sa fac lucruri care nu imi plac, compromisuri... Afacerile inseamna compromisuri, spaga, mita. Sistemul este asa cum este.... Rar gasesti un loc de munca in care sa fii pe deplin multumit, sa ai satisfactia deplina a muncii tale.... Poate ca sotul tau are un suflet prea sensibil si nu reuseste sa se integreze. Iti dau alt exemplu: pictorii (din orice epoca), geniile muzicii clasice... au fost niste neadaptati, dar sufletele lor erau intr-o relatie mai adanca cu Dumnezeu. Cred ca ai rupt o bucatica de ansamblu si o judeci in mod separat, nu stiu daca m-am facut inteleasa..., incerc sa ii gasesc "circumstante atenuante". Toti oamenii au ceva bun in ei, Hristos se oglindeste in toti, suntem facuti dupa chipul Lui. Si daca il iubesti trebuie sa ai rabdare sa se plamadeasca acest un singur trup, ca sunteti un singur trup, sotul tau se va mantui prin rabdarea ta si reciproc, "bubele" unuia se pot vindeca prin faptele bune ale celuilalt.

Iti inteleg indignarea, Heaven.. Nu aprob ce face sotul Catalinei, mai degraba am vrut sa-i arat ca fiecare familie are problemele ei. Am ajuns sa cred ca o casnicie este un sir de incercari. Pana acum eu nu am vazut cupluri fara probleme (poate doar cei care se afla inca in luna de miere).
Cat despre sotul Catalinei, eu cred ca daca el nu realizeaza singur ca are o mare problema, nu se va schimba! Trebuie sa-l doara destul de rau ca sa faca ceva (sau dimpotriva sa incerce sa munceasca si sa simta o mare satisfactie in ce face.. dar mai putin probabil).

(Cred ca un pas ar fi ca parintii sa nu-i ajute cu bani.)

Am mai citit cateva mesajele voastre,dar nu am reusit pe toate...Of ! M-au cam intristat unele reactii. Mi-a fost totusi foarte de folos sa va scriu despre problema mea si sa ascult parerile voastre. Inima mea a ajuns la o concluzie: Gabi ma iubeste si eu il iubesc si orice ar fi vom trece impreuna ca asa ne-a unit Domnul. In nici un caz nu ma gandesc sa divortez pentru ca daca nici macar cu sotul meu nu am noblete, cu cine voi avea? Daca Domnbul mi-a purtat atatea mizerii si atata m-a asteptat in toate si inca ma mai asteapta, oare nu sunt macar datoare sa port si eu greutatea sotului meu si sa-l astept? Si oricum ar fi , nu ma vad fara el nici in viata asta nici in vesnicia pe care nadajduiesc sa fie in Hristos.

Iata hotararea mea luata in doua directii : cea lumeasca si cea duhovniceasca.

Lumeste :
1.vom merge la un psiholog (avem binecuvantare de la duhovnic) pentru partea tehnica ca sa zic asa, pentru stabilirea cauzelor care au dus la aceasta situatie (problemele din copilarie mai ales) si corelarea lor cu problemele prezente. Dupa parerea mea si a lui un psiholog bun poate fi de mare ajutor pentru ca Domnul lucreaza si acolo. Bine-nteles "raportam" duhovnicului si el are ultimul cuvant.

I-am zis lui Gabi de solutia cu psihologul si a acceptat bucuros.

2.vom cauta un loc de munca care sa fie pe masura lui si pe inclinatia lui si vom astepta pana vom gasi(acum se gasesc din ce in ce mai greu) . A fost vina mea la capitolul asta pana acum , recunosc,pentru ca l-am impins catre locuri de munca unde se castiga binisor 18-20mil+masina dar care nu erau pe "croiala" lui. Adica nu erau pe ce a studiat el si nu numai ca nu era pasionat deloc dar ii era total peste mana ce facea. Sau daca a fost ceva de care el era pasionat eu ii tot ridicam stacheta sa faci asa, sa dregi asa, sa fii asa... Am gresit.

Intr-adevar daca nu ai ce manca nu mai trebuie sa faci mofturi, te duci si dai la sapa si tot faci ceva, asa e, dar nu analizam cazuri fictive aici "daca, daca..." ci un caz concret, iar la noi nu se pune problema ca nu avem ce manca. Asa ca am luat aceasta hotarare chiar daca va fi un serviciu mai modest dar vreau sa fie un serviciu ales de el si sa faca acolo cat poate, fara presiuni din partea mea.

Duhovniceste :

1. cred ca mai intai trebuie sa ma uit bine in oglinda cum ati spus si voi, sa cer Domnului sa-mi arate asa cum numai El stie, cu blandete, punctele mele gresite si sa incepem sa lucram la ele. Puncte gresite pana acum ar fi : reprosurile, presiunea, asteptarile mari care poate nu sunt in concordanta cu asteptarile Domnului de la El, lipsa de respect care poate se manifesta prin privire sau gestica sau chiar prin tacere.

2.mai multa rugaciune si bucurie ca ne avem unul pe altul si pe Domnul.

Nu ma consider o norocoasa ca nu bea, nu merge cu femei, nu se drogheaza, ma consider o norocoasa ca toti oamenii de altfel pentru ca Domnul ma iubeste si a dovedit asta chiar prin faptul ca mi-a dat sa port neputinta sotului meu. E un paradox, ca toata ortodoxia de altfel, ca sotul meu e intristat de "handicapul " lui dar nu se schimba. Dar oare eu nu fac la fel?! Oare eu nu vreau sa ma rog macar PUTIN mai mult si uit cu zilele....si vreau sa ma rog, dar tot nu ajung sa ma rog zilnic, daramite neincetat ?!?!?! Oare eu nu vreau sa ma aseman cu Dumnezeu?! Dar totusi nu ma aseman....ci am mai mult "trasaturi" dracesti nerabdare, ura, manie, etc.....Si atunci daca eu nu-mi iert sotul, daca eu nu-l inteleg, daca eu nu-l rabd, cum sa ma astept ca Domnul sa faca acestea cu mine?

Da, discutand cu voi (multumesc ca mi-ati acordat atentie) am realizat ca durerea pe care o simt eu fata de neputinta sotului meu e si durerea lui Dumnezeu fata de mine. Oare pe Domnul nu-l doare inima ca eu sunt mai mereu absenta, ca gandesc de multe ori lumeste, ca nu dau atentie oamenilor din jurul meu ca El a zis o cale : "iubeste! " si eu nici o bag in seama?!

Mai fratilor , mai ! Va multumesc din tot sufletul pentru cele scrise, cu lacrimi va multumesc ca asa mi-am dat seama ca eu imi iuebsc sotul asa cum e si nu as vrea pe nimeni altcineva in locul lui si cu el vreau sa petrec si vesnicia, cu sau fara serviciu nu stiu de care !

E o mare binecuvantare ca a lasat Domnul aceasta "greutate" in relatia noastra ca sa iasa cele urate la iveala si El sa le vindece.

Iar draga Ory, ma bucur ca ai realizat atatea in viata ta si te-ai zbatut. Te admir ! Dar oare nu de la Domnul s-au facut acestea ?! Oare nu sunt acestea acel "bagat in traista " de care pomeneai? Puterea de a te zbate in viata de la cine e? De la noi insine? Vointa de a te zbate de la cine? Sunt daruri minunate de la Dumnezeu pe care El ti le-a bagat in traista , daruri cu care El ne binecuvanteaza. Insa un lucru imi este mai clar acum dupa ce am citit parerile voastre, darurile nu sunt pentru noi insine ci pentru celalat, ca sa-l fericim pe celalalt, ca sa se implineasca porunca : "iubiti-va unii pre altii precum Eu am iubit pre voi"

Intr-adevar nu trebuie ca unul sa lesine muncind si celalat sa stea la soare si sa doarma, dar sotul meu isi recunoste vina, se caieste si vrea sa se schimbe numai ca puterea vointei la el s-a imbolnavit pe parcurs din cauza mai multor factori pe care nu mai e cazul sa-i prezint. Si avand o vointa slaba vom cere de la Domnul ca cele ce sunt cu neputinta la noi, sa nu fie cu neputinta si la El, dupa cum nemincinoasa lui gura ne-a promis.

Va multumesc inca o data mult, mult mult pentru ajutor !!!!
Hristos in mijlocul nostru !

Apoi eu nu mai imi fac probleme. O sa se rezolve :) Ca se observa ca-l iubesti si apelezi la Dumnezeu, asa ca totul o sa fie bine.

Bravo,felicitari pentru deciziile luate!Esti o femeie inteleapta si cred ca daca si din partea lui vei gasi vointa de a se schimba,veti rezolva problema cu brio.

La psiholog.... ?!! Eu stiu ce sa zic.... sa nu cazi din lac in put. Iti doresc sa gasesti un psiholog care sa poata lua problema in tot ansamblul ei, numai ca s-ar putea sa gasesti un "profesionist" rece si rational care ii va incadra "problema" intr-o categorie standard care se "trateaza" cu anxiolitice si antidepresive. Da un search pe google si scrie "atac de panica" sau "depresie", o sa te ingrozesti ce vei citi, cate experimente fac doctorii pe bietii pacienti, la unii nimeresc medicatia la altii ba, e o chestie de nimereala... Si iti garantez ca nu vei pleca de acolo fara medicatie alopata care este mai mult nociva decat buna. Cunosc si oameni care au recunoscut ca tratamentul le-a fost benefic dar acestia sunt relativ putini in comparatie cu cei care s-au adancit in starile lor negative, sau care sanatosi fiind au inceput sa aiba diverse probleme in urma tratamentului. Tu singura ai spus ca l-ai "impins" spre locuri de munca nepotrivite, care nu erau pe "croiala" lui. Faptul ca nu are incredere in el iar nu-l vad ca pe o "problema" (ai spus tu la un moment dat lucrul asta). Ba chiar as putea spune ca increderea in sine este un efect al mandriei, al orgoliului. Increderea trebuie sa fie deplina in Dumnezeu si atat, noi nu putem sti ce ne rezerva ceasul care vine. Asadar aveti grija cu "psihologul" si mai mare grija la tratamentul prescris. Dupa parerea mea duhovnicul e mai psiholog decat psihologul cu conditia sa-l nimeresti.

Ionela, de ce nu citesti tot? Nu vezi ca scrie ca are binecuvantare de la duhovnic si el are ultimul cuvant?

sot intretinut..
 

ce sa zic...e un caz minor intr-o societate feminina materialista.....poate, ca e complexat de diferenta dintre voi....profesiune...etc...infine e un caz izolat cum am mai spus-o, roaga-te sa va fie bine....Dumnezeu va va ajuta! Oricum e mai bine sa fii mai singur intr-o astefel de societate mediocra in care ne invartim....e cam trist, dar realist...in fine, mergeti la preot...va ajuta totul, rugaciune, sentimente...

Am citit Anna, tot topicul. Nu vreau sa supar pe nimeni cu parerea mea dar eu m-am lovit putin de psihologi, e prea mult ca sa intru in detalii. E o parere neutra, de care poate tine cont sau nu, un avertisment ca sa stie ca aici e un teren minat. Nu e un lucru de joaca sa te duci cu mintea intreaga si sa pleci mai rau decat ai ajuns acolo. Putina prudenta si discernamant e tot ce sugerez...

Duhovnicul se ocupa de suflet,iar psihologul de partea rationala.
Nu stiu ce persoane cunosti tu si la cine au mers,dar eu cunosc destui psihologi si persoane care au urmat terapie,fara nici un fel de medicamentatie (nici nu se pune problema in acest caz!) si aceasta terapie a dat roade in toate cazurile pe care le cunosc.
Psihologul te ajuta practic sa constientizezi o problema si te ajuta sa te ajuti pe tine.
PS:Cu ce sunt de acord este faptul de a merge pe recomandari,nu la intamplare pentru a alege un bun psiholog.

Cam toate casniciile sunt incercate intr-un fel sau altul, insa cu rabdare si mai ales prin faptul ca va iubiti, cu siguranta ca veti gasi intelepciunea necesara pt. a va depasi problemele .
Domane ajuta!

pt. Catalina
 

Este si va fi mereu !

pt. heaven
 

Poate ar fi potrivit sa revezi definitia si etimologia cuvintului ,,psihologie" .Cu si despre ratiune se ocupa altcineva !

Sa ma ierti dumneata frate,dar este doar o propunere !

Stiu,ce vrei sa spui,ca acest cuvant are la origine cuvantul "suflet",insa cred ca si dumneata ai inteles la fel de bine ce am scris mai sus,ca sa nu ne mai incurcam atat in vorbe.

Stiu,ce vrei sa spui,ca acest cuvant are la origine cuvantul "suflet",insa cred ca si dumneata ai inteles la fel de bine ce am scris mai sus,ca sa nu ne mai incurcam atat in vorbe.
O minte bolnava va imbolnavi la randu-i sufletul,iar apoi trupul,de aceea este bine sa dam Cezarului ceea ce este al Cezarului:sa mergem la medic pentru trup,la duhovnic pentru suflet si la psiholog pentru a vindeca psihicul (daca asa suna mai bine :) ).

Sa ma ierti frate ,dar ai facut o varza din termeni:
-medicina se ocupa cu trupul; tot ea se ocupa si cu psihicul prin specialitatea ei numita PSIHIATRIE,
- de suflet se ocupa ,din totdeauna duhovnicia;psihologia este doar uzurpatoare de loc.
Despre redefinerea termenilor ne ocupam noi ori si care doar daca vrem sa facem vreo stiinta a noastra,pt. ca altfel termenii sunt definiti o data pt. totdeauna.Noi, contributii la ce sa mai aducem?
Nu extind discutia la deduceri ulterioare,eu m-am referit strict la cum se definesc termenii !

Atat psihiatria cat si psihologia se ocupa de psihic, doar ca in feluri diferite. N-ai sa vezi un schizofren mergand la psiholog, si nici un om in toate facultatile mintale cu probleme de relationare mergand la psihiatru.

Buna Catalina,

Eu cred ca cea mai buna solutie e sa-l faci responsabil, ca sa-si poata recastiga increderea in el. Aloca-i usor , usor ,din responsabilitati si taie-i furtunul de alimentare... acum ca si cap de familie trebuie sa se descurce.

Sora Anna, ne pierdem in... lucruri usoare.
Totusi,atit psihiatria cit si psihologia se ocupa de laturi diferite si nu in feluri(felurile pot fi multe dar domeniile,laturile sunt urmatoarele), ale... ,,sufletului".Psihiatria de latura bolnava,patologica, iar psihologia de latura normala ,a proceselor ce se desfasoara normal in ,,suflet".Nici o data psihologul nu trateaza dar poate recomanda mergerea la psihiatru.Cind psihologul si psihiatrul este aceiasi persoana (se prea poate) abia atunci trateaza si el .
Sursa de inducere in eroare este filosofia care defineste frumos sufletul si psihicul si care prezinta evolutia termenilor si a intelesului acestora in timp. Dar filosofia nu este teologie .Ne oprim deci aici si ne cerem iertare tuturor !

Pai in teologie nu se face diferenta intre psihic si suflet (duhul)?

Putina Psihologie :)
 

Din pronie divina, am dat peste o carte ce m-a ajutat foarte mult -PATRICIA HEDGES- PERSONALITATE SI TEMPERAMENT-ED. HUMANITAS , am sa incerc sa fac o mica prezentare care srper sa trezeasca interesul forumistilor pt. ca sincer cartea asta te scote din multe probleme
In carte personalitatea umana e perzentata ca fiind alcatuita din 4 elemente fiecare avand cate 2 ramuri, astfel putand fi identificate 16 tipuri psihologice. Caracteristicile de baza ale personalitatii sunt:
1.Extravertira (e) si Introvertirea(i)- legate de preferinta pt lumea exterioara respectiv interioara.
2.Functia Senzoriala(S) si cea Intuitiva(I)- mai pe intelesul tuturor senzoriali se simt in largul lor in lumea materila, concreta, iar intuitivi in lumea viselor, au o imaginatie bogata.
3. Functia Reflexiva (R) si cea Afectiva(A)- aici e simplu reflexivii au o gandire logica iar afectivii una emotionala.
4. Functia Judicativa (J) si Perceptiva (P).- judicativii sunt ordonati, fac totul dupa program si le place se aibe tot timpul ordonat, nu le plac surprizele, la perceptivi e exact pe dos, sunr foarte flexibili in privinta timpului , iar un program ordomat pur si simplu ii termina.
Sper ca ati inteles schema , din cate ati relatat, sotul dvs cred ca este un iIAP(introvertit, intuitiv, afectiv, perceptiv), va rog scrieti un msg cu tipul psihologic al sotului si al dvs. pt a va putea scrie mai multe.
Oricum pt. toata lumea sa cumpere cartea, deoarece discuta toate problemele: de cuplu, educatia, locul de munca, imbunatatirea carecterului,
Sper sa va ajute.

Eu tin cu teologia,cu modul ei de definire a sufletului .

Repet: In teologie nu se face distinctia intre psihism si duh?

Pt Catalina
 

Vad ca se tot discuta de psiholog si de psihiatru, eu as merge in primul rand la un homeopat. Homeopatia trateaza cu succes afectiuni psihice severe (autism, schizofrenie), ca si o multime de stari psihice mai mult sau mai putin patologice. Ai numai grija sa nimeresti pe maini bune. Daca esti din Bucuresti te pot indruma eu spre o doctorita. E adevarat ca trebuie sa ai rabdare, dar merita.

Tatal meu era inginer agronom intr-un sat in Ialomita. Ne povestea ca avea la CAP o femeie care muncea cot la cot cu barbatii, era brici... iar sotul ei vedea de casa si ingrijea copii.

Poate fi un psihoterapeut, deci iata un psiholog care trateaza. Sunt mai multe tipuri de psihoterapie-analitica, cognitiv-comportamentala, de grup, etc. Au si astea un rol. Cred ca varianta aleasa de Catalina, sa mearga la psiholog si sa confrunte cu duhovnicul ceea ce va zice acesta- e cea mai buna.

intre psiholog si duhovnic
 

Nu prea am incredere in psihologi, nu pentru ca nu ar fi niste oameni adorabili, sunt, dar doar cam atat. Nu am gasit niciodata solutii pentru conflictele dintre copii la psihologul scolii, si nici parintii acestora. Vorbesc frumos, calm, cu rabdare, dar fara solutii. Consiliul profesoral al scolii a decis la un moment dat sanctionarea unui elev care-si facea dreptate aducand "baieti de cartier" sa-i bata pe cei ce nu erau pe placul lui. Cativa elevi spitalizati erau atunci in discutie. Psihologul scolii s-a ridicat in sedinta si a spus ca sanctionarea nu-l va potoli, asadar nu va semna. Iar daca psihologul nu semneaza, decizia profesorilor e cam sub semnul indoielii.

In cazul dumneavoastra cred ca doar rugaciunea si sprijinul duhovnicului pot da roade adevarate si durabile. Cu totii avem de dus o cruce care este de multe ori peste puteri. Dar staruind in rabdare si rugaciune ne trimite Domnul in cale sprijinitor si usurator.

Domnul sa va indrume cu nemasurata Lui dragoste de oameni!

Cu iertarea cuvenita spun in continuare ca terapia o face psihiatru. Dar este loc in lumea asta pt. parerile amindurora.

:))) si ai scris si cu litere ingrosate....
Te asigur ca cine reuseste PRIN ORICE METODE sa vindece schizofrenia si mai ales AUTISMUL de care sufera cumplit tot mai multi copii impreuna cu familiile lor, primeste imediat premiul NOBEL
Sa ne abtinem sa emitem presupuneri care atrag multi parinti disperati si-i fac sa-i intretina pe multi sarlatani

Dar copii unde sunt?
 

Eu cred ca tocmai in bucatica asta de text, e raspunsul la dilema/problema Catalinei.
Nici sotul nu implineste porunca biblica, dar nici femeia.
Se vorbeste de situatie financiara, insa despre facut si crescut copii...ioc.
Oare, daca ii punea unu copil in brate sotului, tot asa neresponsabil s-ar fi purtat acum?
Ca se mai amintea pe ici colo termenul de "cap de familie" si responsabilitatea care reiese de aici, apoi fara macar un copil, nu prea se potriveste termenul de "cap de familie"...

E bine ca mi-ai atras atentia ca sa specific totusi ca nici eu nici cineva din familia mea nu s-a vindecat de autism sau schizofrenie, nu de alta, dar nici nu suntem bolnavi, nu cunosc personal un copil vindecat de autism, de fapt nu cunosc personal niciun copil bolnav de autism. Am citit cred ca pe net despre evolutia foarte buna a unor copii la noi in tara. Mi-a explicat dr. homeopata cum functioneaza vindecarea in cazul schizofreniei...

Valeriu Popa (un terapeut naturist, nu homeopat, care vindeca prin regimuri foarte severe) a vindecat schizofrenia (am citit povestea unui tip care facuse si tratamente cu socuri electrice)... dar, in ciuda evidentelor, doctorii au spus ca aceasta boala nu se poate vindeca, deci au notat doar o remisiune temporara... Faptul ca omul respectiv nu a mai avut nici o recadere cat de mica nu a contat...

Nu va fi niciodata recunoscut un tratement ieftin!!!!!!!

Andreicozia, tu de ce consideri ca pentru cazul prezentat in topicul de fata nu este recomandata homeopatia?!?

sotu tau nu trebue judecat voi sunteti impreuna in fata lui DUMnezeU pentru tot restu vieti. Muta rugaciune si post trebuie ca sa te rogi pentru el sa devina un om mai bun in viata de zi cu zi si sa se duca la munca .Sa vorbesti cu parintele duhovnic al tau care sati spuna c=ei de facut sa nu va divortati niciodata sa ceva nu este placut in fata lui Dumnezeu ca apoi daca traiesti cu alt barbat este curvie.

De ce nu te-ai gandit cand lai luat de barbat ca nu se duce la munca? Tata mea zis cand eram mai mic si cresteam ca oamenii nu se schimba niciodata fudnamental asa ca tu probabil ai vazut ca e pramatie si nu face nimic inainte sa fa casatoriti unul cu altul sar na-i vrut sa vezi asata ca erai orbita de dragoste.
Acum il iubesti ca e sotul tau dat trebuie sa vorbesti cu el sa e duca la mnca nu poate sa stea acasa toata ziua la fotbal la televizor.Poate daca faceti un copil o sa se duca la munca ca sa-i puna paine pe masa ia ntreaba-l daca vrea un copil

Daca zice ca nu inseamna ca nu vrea sa fie om matur ,responsabil -fuge de asa ceva, inseamna ca ai gresit cand la-i luat de barbat ;e o pramatie daca nu vrea sa-si ingrijeasca familia care e datoria la orice barbat cu femeie si copil acasa. Pana si la pasarile de la Telenciclopedia isi ingrijesc familia si fac cuib la pui si leda de mancare barbatul tau sa faca la fel ca asa a lasat Dumnezeu femeia sa stea acasa sa ingrijasca de copi si barbatul la munca cu sudoarea fruntii la familiea lui pe care o iubeste.

SANU DIVORTEZI ca e pacat si e canonul si suferinta ta sa stai cu el si sa te rogi neicetat sa se indrepte situatia. Doar ati jurat amandoi sa fiti unu cu altu la bine si la rau?

e greu de tot sa tii o familie dar sunt oameni saraci cu sase 7 copiii care reusesc din putinu lor sa tina atatea guri, fac orice pentru casa si copii. Cu ajutorul lui Dumnezeu nimic nu se poate face pe lumea asta, ai incredere si multa rabdare. Si el te iubeste in felu lui da' poate are o problema vorbeste cu el comunicati impreuna. Poate e complexat ca tu ai facut scoala multa si ai un loc de munca mai bun ca el si poate de la bun inceput de cand v-ati luat a avut problema asta dar a zis ca te iubeste si nu s-a mai gandit.

Eu unul as fi complexat de o femeie mai inteligenta ca mine sau cu mai multa scoala sau care castiga mai mult. Nas lua de nevasta o asa femeie din cauza asta sau daca asa ar fi deja nevasta mea as incerca tot posibil sa castig mai mult si sa aduc bani in casa. NUmai impreuna se poate trece de rgeutati . ..

I Timotei 2:
15. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.

Deci atentie! Sa nu credem cumva ca ne mantuim numai nascand prunci, ci mai trebuie sa staruim si in credinta, intelepciune, iubire si sfintenie.

Pentru andreicozia (special): este mentionat ca "ea" se va mantui; nu este vorba deci si de barbat. Barbatul are alte mijloace numeroase de mantuire...

Chiar nu stiu pentru ce mai dezbateti atat...
Cu toata obiectivitatea privind,cel mai intelept sfat si l-a dat ea singura!

despre copii...
 

Va multumesc inca o data pentru sfaturi si ajutor. Ma bucur ca am intalnit pe acest forum oameni cu credinta si repere cu adevarat bine intemeiate in Hristos. Si ma mai bucur ca majoritatea sfaturilor au fost pline de intelegere, dragoste si mai ales delicatete.

Mentionez mai ales delicatete pentru ca sincer va spun am intalnit foarte multe cazuri in iubita noastra biserica, cazuri de "militie duhovniceasca" sub masca exercitarii faptelor bune. Adica oameni care te stiu doar din vedere de la biserica si daca li se pare ca te vad o data fara batic sau cu o fusta mai colorata sau putin abatuta,sau pur si simplu nu intri in tiparele lor, vin la tine si se baga in sufletul tau cu sfaturi si indemnuri fara ca tu sa fi cerut ceva, sub pretextul ca "sunt dator sa-ti spun pentru ca daca nu-ti spuneam era o fapta buna pe care puteam sa o fac si nu am facut-o". Si te mai intreaba si unde te spovedesti, si ce-a zis duhovnicul...Si apoi daca le zici din taina spovedaniei (mare greseala), ei pun in balanta daca duhovnicul a zis bine sau nu, dupa ale lor retete. Ca si cum toti duhovnicii ar trebui sa fie subordonati unor minti omenesti mai ravnioare din biserica care verifica pulsul enoriasilor in mod constant, veghind la bunul lor mers. Asta este o crunta badaranie care nu are nici in clin nici in maneca nimic de a face cu ceea ce este ortodoxia.

Dar, nefiind cazul fratiilor voastre referitor la ceea ce am prezentat mai sus, am sa vad raspund la intrebarea de ce nu apar copiii. Pentru ca nu stiu cine cum mai intra pe viitor pe acest forum, mentionez ca doar raspund la o intrebare,deci nu cer nici un sfat cu privire la acest fapt ca nu avem copii.

In urma unor evenimente, am descoperit la mine dupa putin timp la de casatorie prezenta unei boli foarte grave si rare la sange. Boala se intalneste un caz la 10-20 de mil. de oameni. In tara in prezent sunt singurul caz inregistrat (poate or fi si alte cazuri despre care nu se stie). Se presupune ca boala este in corpul meu in stare latenta de mai multi ani (nu se stie exact cat, poate chiar din copilarie), dar declansarea ei a avut loc de abia dupa casatorie. Asadar,inainte de casatorie mi-am facut analizele pe care le face toata lumea cand se casatoreste dar nu a iesit nimic suspect, totul era in parametri normali pentru ca boala nu se declansase inca. Am facut analize is in Germania la cel mai avansat centru de cercetare hematologica si au confirmat diagnosticul. In urma confirmarii, nu am mai lucrat, mi-am dat demisia si de atunci sunt casnica. De aceea poate si ispita asta asta a pretentiei si insistarii ca Gabi sa lucreze la anumite standarde.

Desi afecteaza fertilitatea in mod grav si nu s-a descoperit inca un tratament, si nu se stie exact evolutia ei, domeniul fiind in cercetare, paradoxal, aceasta boala este un adevarat dar de la Dumnezeu, ca fiecare boala, pentru care ii multumim si eu si Gabi. Fireste, exista acasta tanjire dupa a avea copii, dar nadajduim ca ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu.

V-am raspuns la intrebare si mai spun inca o data cu drag pentru peroanele care poate vor mai intra pe viitor pe acest forum ca nu cer nici un sfat in aceasta privinta, pentru ca e deja stabilita si cauza duhovniceasca,si insemnatatea bolii si ceea ce avem de facut, fireste impreuna cu duhovnicul.

In ceea ce priveste tratamentele,eu inclin in mare spre homeopatie,dar nu putem generaliza. Adica cateodata iti e de folos, cateodata nu. In cazul bolii mele,am incercat tratament homeopat la trei medici celebri,la care dura 3 luni sa te pogramezi, nu ii mentionez pentru ca nu vreau sa le fac reclama negativa, si nu au avut nici un efect, desi am respectat intocmai toate regulile homeopatiei. Iar tratamentele alopate chiar daca rezolva ceva pe moment pe temen lung unele pot afecta alte parti ale corpului. Sunt unele boli care Domnul le da si apoi da si vindecarea in lumea asta si alte boli pe care Domnul nu vrea sa le vindece aici pe pamant. Ambele cazuri sunt binecuvantarea lui Dumezeu asupra omului.

Terapii (nemedicamentoase) sunt cu sutele de la NLP (programare neurolingvistica) la analiza tranzactionala (ca sa ramanem in domeniul psihologiei clasice) si tot soiul de tehnici de dezvoltare personala si metode care vizeaza intrarea in stari alpha, tetha (metoda Silva, hipnoza si autohipnoza), terapii prin hatha yoga, prin qi gong, tao, etc. (deviind spre psihologia "complementara") despre care s-au scris tone de maculatura. Numai ca.... iarta-ma dar sunt chiar sceptica in privinta lor. Am studiat in mod autodidact despre ele si stiu ce se ascunde sub beneficiile lor garantate. Raman la parerea mea ca spovedania regulata prin care se arunca afara toata mizeria din interior, este singura cale de insanatosire psihica si fizica daca vrea Dumnezeu (ca poate si sa nu vrea...). Dumnezeu poate tot ce vrea dar nu vrea tot ce poate....

pentru Catalina
 

Draga sora Catalina, m-a impresionat povestea ta, te rog sa ma ierti ca am inteles gresit motivul pentru insistenta ca sotul tau sa isi gaseasca de lucru si ca am interpretat-o ca pe o lipsa de rabdare din partea ta. Sa va binecuvanteze Dumnezeu sa treceti peste toate greutatile si sa te ajute sa-ti duci boala atat cat crede El de cuviinta si daca El vrea te vei vindeca. Stiu asta pe propria mea piele. Acum ti se incearca si rabdarea si credinta... acestea sunt momente in care omul ramane singur si dezgolit in fata lui Dumnezeu.

Stai linistita, Ionela, nu ai scris nimic care sa ma supere !
Te imbratisez !