Virgil Gheorghiu - Cum am vrut să mă fac sfânt. Alte amintiri dintr-o copilărie teologică

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...333333x250.jpg

În prelungirea amintirilor despre tatăl său, „preotul care s-a urcat la cer”, părintele Gheorghiu își evocă aici mai pe larg primii ani din viață, o viață petrecută în jurul Bisericii. Dându-și seama că poartă un nume care nu există în calendarul bisericesc, copilul Virgil își propune la vârsta de șapte ani să se facă el însuși sfânt. Află că pentru aceasta trebuie să ajungă să-și iubească vrăjmașii… Într-o minunată împletire de poezie, suspans și înaltă spiritualitate, ni se oferă o neuitată inițiere într-un creștinism trăit ca realizare a aspirației spre sfințenie a ființei umane. Hagiografia nu ține de spectaculos, ci e perfect ancorată în viață ca raspunsul sufletului credincios la chemarea Evangheliei ce rasună de veacuri în Biserică. Lectură fascinantă, aceste noi amintiri dintr-o copilărie teologică sunt nu numai o admirabilă teologie literară, ci poate cartea cea mai revelatoare a sufletului părintelui Virgil Gheorghiu.

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=86

Taina sfântului maslu – îndrumător teologic, liturgic şi pastoral
 

 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...4023468910.jpg


La Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a apărut, volumul TAINA SFÂNTULUI MASLU – ÎNDRUMĂTOR TEOLOGIC, LITURGIC ŞI PASTORAL.

Foarte interesantă recomandarea lui Cristian, poate că ne ajută cu un link ca să aflăm cât mai multe despre această carte!
Până atunci vă prezint o carte excepțională care, printre multe alte limpeziri, prezintă cititorilor diferențele aproape insurmontabile între soteriologia ortodoxă și concepția despre mântuire a catolicismului postschismatic, preluată cu modificări superficiale de către protestanți și galaxia sectară rezultată din repetatele rupturi ale acestuia.

Panayotis Nellas - Hristos, Dreptatea lui Dumnezeu și îndreptarea noastră — pentru o soteriologie ortodoxă


http://edituradeisis.ro/opencart/ima...-162.5x250.jpg

De-a lungul unei scurte, dar intense, vieți creatoare Panayotis Nellas (1936–1986) a reușit să fie prin studiile, edițiile și articolele sale unul din cei mai importanți teologi ortodocși ai secolului XX, un minunat înnoitor în duh neopatristic al teologiei ortodoxe contemporane.
Alături de antropologia schițată în volumul Zoon theoumenon (1979), piatră de hotar în teologia secolului XX, Nellas a conturat și liniile de forță ale unei extraordinare soteriologii. Aceasta s-a constituit treptat într-o serie de studii scrise pe parcursul a cincisprezece ani (1968–1983) asupra gândirii sfântului Nicolae Cabasila și gravitând în jurul remarcabilei sale teze de doctorat în teologie din 1974 având drept temă Învățătura despre îndreptare a lui Nicolae Cabasila.
Volumul de față grupează în traducere — prima într-o altă limbă decât cea greacă — studiile de soteriologie ale lui P. Nellas, texte pe nedrept rămase mult mai puțin cunoscute și vehiculate decât eseurile de antropologie teologică, întregind astfel în chip fericit profilul gândirii teologice de excepție a unuia din cei mai însemnați teologi contemporani. El continuă recepția românească a teologiei lui P. Nellas și totodată prin el Editura Deisis înțelege să aducă memoriei acestui bun prieten al pr. prof. Dumitru Staniloae și al României — care în 2011 ar fi împlinit 75 de ani — un omagiu de substanță și recunoștință.


Cuprinsul volumului
I. ÎNDREPTAREA OMULUI ÎN HRISTOS DUPĂ SFÂNTUL APOSTOL PAVEL
1. Apostolul Pavel și iudaizanții
2. Dreptatea „din Dumnezeu” și dreptatea „proprie” „din Lege”
3. „În Hristos”
4. Îndreptarea în Hristos
5. Împăratul dreptății și al păcii
6. Concluzii
Note

II. ÎNVĂȚĂTURA DESPRE ÎNDREPTARE A SFÂNTULUI NICOLAE CABASILA — CONTRIBUȚIE LA SOTERIOLOGIA ORTODOXĂ

Cuvant-înainte
Introducere
1. Problema îndreptării în primele veacuri creștine
2. Problematica temei îndreptării la teologii latini din Evul Mediu
3. Importanța temei îndreptării la Cabasila și metoda abordării ei
4. Chestiunea relației lui Nicolae Cabasila cu problematica apuseană medievală despre îndreptare
5. Corelarea făcută îintre Nicolae Cabasila și teologii răsăriteni Teodor Abukara și Nicolae al Metonei
I. Dreptatea lui Dumnezeu, starea originară a omului și nedreptatea provenită din cădere
1. Dreptatea lui Dumnezeu
2. Starea originară a omului
3. Dreptate și lege
4. Căderea și consecințele ei naturale
5. Consecințele morale ale căderii
6. Dreptatea pedepsitoare a creației
II. Îndreptarea firii omenești în Hristos
1. Conlucrarea factorului divin și uman în opera de îndreptare a omului
2. Restaurarea slavei Tatălui în creație
3. Restaurarea sănătații firii omenești
4. Împăcarea
5. Eliberarea
6. Înfierea
III. Însușirea îndreptării
1. Darurile făcute de Dumnezeu naturii și voinței omului
2. Încorporarea prin iubire în „Hristos Campionul” și însușirea în dreptate a roadelor biruinței Lui
3. Conlucrarea între Dumnezeu și om în Taine
4. Iubirea — conținut al vieții celei noi, al credinței și faptelor credincioșilor
Concluzii
Note
Bibliografie

III. RĂSCUMPĂRARE SAU ÎNDUMNEZEIRE? ÎNTREBAREA LUI ANSELM ȘI RĂSPUNSUL SFÂNTULUI NICOLAE CABASILA
I. Problema
1. Istoria și importanța problemei
2. Cadrele istorice și teologice ale problemei în secolul XIV
II. Răspunsul sfântului Nicolae Cabasila
1. Distanța „naturală” de netrecut între Dumnezeu și om. Unirea „după energie” și unirea „după ipostasă”
2. Importanța și semnificația unirii „după ipostasă”
3. Viziunea tainei Întrupării independentă de cădere și semnificația ei
4. Viziunea tainei Întrupării legată de cădere și semnificația ei
III. Semnificația răspunsului sfântului Nicolae Cabasila
1. Spectrul trunchierii economiei divine prin reducerea ei de la creație–îndumnezeire la cădere–răscumpărare. Creștinismul răsăritean și apusean
2. Depășirea conceperii Tainelor ca simple obligații religioase. Biserica e lumea unită cu Dumnezeu. Lumea e casa a lui Dumnezeu
3. Depășirea conflictului între Biserică și lume. Pe axa unificatoare creație–îndumnezeire opoziția Biserica–lume e inexistentă ontologic. Pe axa opusă păcat–răscumpărare e pericolul reducerii Bisericii la o simplă instituție religioasă lumească
4. Depășirea temerii de păcat ca mobil central al vieții duhovnicești. Început, centru și sfârșit al vieții duhovnicești e Hristos
5. Ieșirea credincioșilor de astăzi în orizontul deschis al economiei dumnezeiești
Note

IV. INTRODUCERE ÎN STUDIUL LUI NICOLAE CABASILA

Cuvânt-înainte
I. Persoana și epoca
II. Opera și învățătura
1. Codicele
2. Operele
3. Viața în Hristos
4. Explicare la dumnezeiasca Liturghie
5. Cele trei omilii despre Maica Domnului
6. Rugăciunea lui Nicolae Cabasila către Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu
III. Semnificația
IV. Note. Bibliografie

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=197

Aveti cumva o adresa a editurii Deisis, in Bucuresti? Sau stiti librariile prin care desface cartile (in afara de Sophia si Bizantina)?

ACATISTIER (editat de mănăstirea Sihăstria Putnei)

http://www.publicatiiortodoxe.ro/med...tnei-cop-1.jpg


A adresa cuiva o rugăminte vădește două lucruri: că ai nevoie de ajutorul și că ai încredere în persoana respectivă. Rugăciunile noastre către sfinți de aici pornesc: din simțirea neputinței noastre și din credința în puterea lui Dumnezeu lucrătoare prin sfinții Lui, pe care Biblia îi numește "prietenii" și " casnicii" lui Dumnezeu.
Culegerea de acatiste pe care o aveți în această frumoasă tipăritură, conține 50 de acatiste, cele mai multe dintre ele cunoscute, dar și altele ceva mai puțin prezente în alte Acatistiere. Ea s-a născut din dorința de a le avea pe toate la îndemână și de a nu le căuta prin diferite cărți de rugăciuni. Desigur, nu-și propune a fi o carte pe care ai putea-o ușor folosi orișiunde. Ei îi stă bine între celelalte cărți ale bibliotecii noastre duhovnicești, dar mai ales își găsește locul la căpătâiul patului ori acolo unde ne plecăm genunchii dimineața și seara. Filele ei nu trebuie păstrate impecabile și coperțile ei nu se cer a fi atinse doar din când în când. Se cuvine ca mâinile noastre să o atingă și la ceas de cumpănă, ori de fericire, cu lacrimi de mulțumire, ori de pocăință, la tristeți ori bucurii. Numai atunci ostenitorii acestei cărți se vor simți împliniți că ceea ce și-au propus să săvârșească și-a atins scopul.

http://www.publicatiiortodoxe.ro/aca...ia-putnei.html

Editura Basilica a Patriarhiei Române a lansat, ieri, 1 iunie 2012, la Târgul Internaţional de Carte Bookfest din Bucureşti, cartea 'Parabola Făcliei Aprinse - comunicarea religioasă în era informatică', semnată de părintele Nicolae Dascălu, şi volumul 'Mănăstirea Văcăreşti din Bucureşti, de la origini până astăzi', de istoricul Octav Dumitru Marinescu.

Evenimentul editorial a fost organizat în pavilionul expoziţional C3 de la Romexpo pe Scena Arenă şi a reunit membri ai Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, jurnalişti de la Radio France Internationale, personalităţi din lumea universitară, autorii celor două lucrări, ostenitorii de la Editurile Patriarhiei Române. Prima carte lansată a fost 'Parabola Făcliei Aprinse - comunicarea religioasă în era informatică' a părintelui Nicolae Dascălu, directorul 'Ziarului Lumina' şi coordonatorul Centrului de Presă Basilica.

'Este o carte care a apărut ca rod fericit al întâlnirii a două domenii. Mass-media, domeniul pe care autorul îl cunoaşte foarte bine, şi domeniul teologic. Această întâlnire între conştiinţa religioasă şi mijloacele de comunicare în masă se regăseşte explicitată cel mai convingător în cartea despre care vorbim', a spus Vasile Bănescu, directorul Editurilor Patriarhiei Române.

Cartea vorbeşte despre necesitatea comunicării mesajului religios prin mijloacele moderne de comunicare şi despre istoria realizării acestui deziderat prin Institutul Cultural Misionar 'Trinitas', care a funcţionat la Iaşi, şi acum prin Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române.

'Autorul plasează întreaga comunicare religioasă şi întreaga analiză în contextul erei informaţionale pentru că doreşte să îi ofere cărţii nu numai dimensiunea ştiinţifico-academică, ea putând fi considerată un manual în domeniu, dar în acelaşi timp i-a dat şi o dimensiune duhovnicească, şi un punct de vedere care este fundamentat pe experienţa de catedră şi de slujire', a spus Laurenţiu Tănase, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Justinian Patriarhul' din Bucureşti.

'Lucrarea reflectă şi preocuparea de a înţelege lumea în care trăim. Pentru că trăim într-un sistem mediatic, încercând să înţelegi ceea ce faci, ceea ce eşti şi ceea ce comunici, laşi pe foaia scrisă unele impresii, unele venind din cărţi şi altele din propria experienţă. Am înţeles că esenţial este să comunicăm cu transcendentul, cu Dumnezeu, şi din această comunicare să găsim puterea de a comunica şi între noi, chiar şi prin comunicarea mediatică, indirectă', a spus autorul cărţii.

Mănăstirea Văcăreşti, un tezaur pierdut

Tot în cadrul acestei manifestări a fost lansat şi volumul 'Mănăstirea Văcăreşti din Bucureşti, de la origini până astăzi', o monografie construită sub coordonarea bizantinologului şi academicianului Emilian Popescu de istoricul Octav Dumitru Marinescu. Monografia doreşte recuperarea în parte a profilului religios şi cultural al uneia din cele mai cunoscute mănăstiri din Bucureşti, care a rămas un reper al Ortodoxiei româneşti agresate şi distruse de regimul comunist ateu.

'Volumul prezintă istoria celei mai mari mănăstiri din Bucureşti şi din ţară, care a fost şi cea mai bogată mănăstire de la noi, dar şi din mediul ortodox. A fost construită în secolul 18, a avut anumite etape, dar existenţa ei s-a încheiat tragic în anii 1984-1986, când a fost demolată. Ne întâlnim cu o istorie a vieţii duhovniceşti, culturale, a relaţiilor internaţionale pe care le-a avut şi cu chipurile binefăcătorilor care au apărat-o şi înzestrat-o. Autorul este primul care ne dă o lucrare de asemenea amploare despre acest monument, lucrare care a fost alcătuită şi pe baza diverselor documente din arhive', ( Emilian Popescu)

Mihai Copaceanu - Ortodoxie la Oxford. Te-am găsit, Doamne! Mărturiile a 12 englezi convertiți la Ortodoxie

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...666667x250.jpg

”Am descoperit pentru prima oară Biserica Ortodoxă în 1952 nu ca pe o ideologie sau o teorie, ci într-un mod concret, prin participarea la rugăciunea vecerniei. După 48 de ani de la acel moment pot să afirm cu toată inima mea că viziunea Ortodoxiei pe care am întâlnit-o la prima mea vecernie din 1952 a fost cea a credinței sigure și adevarate.” (mitropolitul Kallistos Ware - Oxford)

”Dar despre ce este vorba în această carte? Întâi de toate, despre căutarea lui Dumnezeu, a credinței și a sensului vieții. Mai precis despre o căutare a plinătății Revelației, a rugăciunii adevărate și a spiritualității reale pe calea ortodoxă.” (dr. Andrei Levitki, Facultatea de Teologie, Ekaterinburg)

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=181

Amintim ca pana maine, 3 iunie, la Romexpo se desfasoara Bookfest, intrare libera. Sigur veti gasi multe carti bune si ziditoare.

Joachim Jeremias, arhim. Vasilios Gondikakis, P. Marko Ivan Rupnik, Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia), Jean-Luc Marion, Constantin Noica - Cartea fiului risipitor. O parabolp biblică în șase lecturi pentru omul contemporan

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...2.8125x250.jpg

Transmisă doar de textul Evangheliei dupa Luca (15, 11–32), parabola cunoscută îndeobște sub numele de „parabola fiului risipitor” este cu siguranță una din cele mai profunde și tulburătoare din câte au fost rostite de-a lungul activității publice de către Iisus din Nazaret. Lecția ei paradoxală a obsedat neîncetat generațiile creștine de-a lungul istoriei Bisericii.
Cum înțelege omul contemporan, omul secolului XXI, dincolo de simpla identificare, sensurile acestei parabole, a cărei simplitate face din ea un text inepuizabil? Răspunsul la această întrebare îl pot da cele șase lecturi antologate în prezentul volum semnate de șase personalități teologice și culturale actuale. Diversitatea lor are drept scop realizarea unei simfonii contrapunctice a interpretărilor: un teolog biblic protestant (Joachim Jeremias), doi monahi, unul răsăritean athonit (arhimandritul Vasilios Gondikakis), altul occidental iezuit (P. Marko I. Rupnik), un scriitor-monah, Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia), un filozof creștin occidental (Jean-Luc Marion) și un filozof român, Constantin Noica.
Printr-o lectură obsesivă, veritabil laitmotiv al operei sale, filozoful român a reușit performanța transmutației parabolei biblice într-o parabolă ontologică. În semn de recunoștință pentru acest demers exemplar, care demonstrează fecunditatea speculativă a teologiei și a revelației încarnate, volumul de față se vrea a fi și un modest omagiu adus memoriei filozofului de la Paltiniș. Cuprinsul volumului:

• Argument (diac. Ioan I. Ica jr)
• Parabola fiului risipitor (Luca 15, 11–32)
• Imnografia ortodoxă bizantină a Duminicii fiului risipitor (Triod)
• Joachim Jeremias, O parabolă și exegeza ei
• Arhimandritul Vasilios Gondikakis, Parabola fiului risipitor
• P. Marko Ivan Rupnik, Parabola Tatălui milostiv
• Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia), Trei lecții ale unei singure parabole (Mărinimia Domnului / Ospățul, parabola a Împărăției / Despre cristalofilie)
• Jean-Luc Marion, Filozofia unei parabole: fiii și tatăl sau destinul ființei între avere și dar
• Constantin Noica, Parabola filozofiei: cei doi fii sau gâlceava devenirii cu ființa (Fiul risipitor și fratele său / Cunoaștere și asceză / Filozofia și mitul lui Narcis / Fragmente dintr-un Jurnal filozofic

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=78

Este una dintre primele cărţi de spiritualitate creştin-ortodoxă pe care am citit-o. Pe atunci credeam şi eu că pot aspira la sfinţenie dar până acum nu am reuşit să-i iubesc nici pe cei apropiaţi cum trebuie, ce să mai vorbesc de duşmani?

Multumesc Mihai, mi-am pus-o pe wish list.

Pentru ca aceasta simfonie a interpretarilor sa fie si mai sublima, propun si eu o a saptea lectura a parabolei fiului risipitor in inedita si fascinanta piesa de teatru in 4 acte, „Hoţul de mărgăritare”, scrisa de Mitropolitul si scriitorul Bartolomeu Anania. Un „margaritar de piesa”, o adevarata bijuterie literara.

Cu „trestia lui de scriitor ce scrie iscusit”, mitropolitul a rescris pilda risipitorului intr-o nota artistica de originalitate absoluta. Risipitorul din parabola, pe numele lui Eliabar, are o indeletnicire foarte exotica, e un coborator in adancul oceanului pt. a-i fura margaritarele. Evident, prin metafora aceasta, autorul tinteste mai la adanc, spre profunzimea ontologica a sufletului.

Asa ca, sedus inconstient de frumusetile fabuloase ale adancurilor marii, fiul risipitor se incumeta intr-o aventura initiatica in metropola Corint, unde, ațâțat de dorinta de a cunoaste si iscodi, isi va descoperi nebanuitele taine ale afundului sufletesc, insa dupa ce va fi experimentat pe viu ratacirea labirintica a propriului eu pornit in cautarea firii.

Adancurile care il atrageau inconstient nu sunt cele ale mării, ci ale propriei firi. Atractia pentru margaritarele mării e doar pretextul inconstient al atractiei pt. comoara ce zace ascunsa in adancurile omului.

O astfel de scufundare in adancul nostru de taina, evitand desigur hatisurile inutile, ne propune Inaltul Bartolomeu, pentru a-L gasi acolo pe Daruitorul tuturor comorilor.

Va recomand cu drag piesa „Hotul de margaritare” a mitropolitului Bartolomeu Anania , si cu ocazia asta, va anunt ca va fi repusa in scena la Teatrul National din Cluj-Napoca, in data de 15 iunie 2012, de la ora 19.00.

O carte fundamentală a iconologiei:

Leonid Uspenski - Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă

http://www.librariasophia.ro/img/poz...C4%83-5762.jpg

http://www.librariasophia.ro/carti-T...d-so-5762.html

http://cartianastasia.wordpress.com/pachetul-formativ/

Draga Dorina, afirmatia ta ma pune serios pe ganduri... Si imi dau seama acum ca, deoarece tot ai spus-o aici, asadar pentru ca iata exista formularea clara a problemei, ea ma va insoti sper si de acum inainte.
Deocamdata iata ce imi trece prin minte:
Apropiati sunt si dusmanii, intr-un fel... Apropiati si chiar foarte intimi, nebanuit de intimi, prin insasi vietuirea dusmaniei intre noi. Care, asemenea dragostei, trece si prin ziduri de piatra...
Sau de os.
Apoi, apropiati sau indepartati, prieteni sau dusmani, toti oamenii din viata noastra sunt, ca sa spun asa, personaje secundare. Si totodata sunt racordate intim la raportul meu cu mine insumi, la conflictele cu "dusmanii" interiori (de pilda lacomia, minciuna, neinfranarea etc.).
Ca urmare, procesul-cheie al despatimirii, odata inceput si parcurs, are la capat de drum (ca tinta minunata) insasi dobandirea Duhului Sfant. Odata cu aceasta se termina si cu luptele "interne" si cu inamicitiile dintre noi si cu dusmanii care, dupa dobandirea Duhului sunt, cu certitudine absoluta, iubiti.
Pe aceasta tema amintesc acum, ca-mi vine la inima (sau din inima) pe Sfantul Serafim din Sarov si pe Sfantul Siluan, sa fiu iertat ca am indraznit sa le pronunt numele.
Domnul fie cu noi! AMIN+

Cu toate ca nu aceasta este tema threadului Ioane , cu toate ca este bine sa o respectam , iaca ce-ti dau eu :


http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1430.htm

* In rest sa pastram tema !<< Aparitii Editoriale >>

Da, Cristian, intocmai, multumesc! (Scuze pentru nerespectarea temei topicului, am considerat ca nu puteam trece peste afirmatia deosebit de importanta a Dorinei. Iertare!)

DVD cu Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie
 

 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...3949888660.jpg


Televiziunea TRINITAS TV a Patriarhiei Române a lansat un nou DVD, 'Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie'. DVD-ul cuprinde un film documentar de 95 de minute despre viaţa Sfântului Nectarie, care a fost duhovnic, director de seminar, stareţ, ierarh, iar după mutarea la Domnul şi trecerea în rândul sfinţilor, unul dintre cei mai cunoscuţi taumaturgi ai vremurilor noastre.

Filmul documentar 'Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie' ne arată parcursul biografic al sfântului taumaturg, dar şi felul în care el răspunde rugăciunilor celor care sunt răniţi de diferite boli. Filmul cuprinde numeroase relatări şi reconstituiri despre minuni care s-au făcut prin mijlocirea sfântului, minuni prin care oamenii au fost vindecaţi de boli grave. Acest film ilustrează marea putere şi iubire a lui Dumnezeu care lucrează prin sfinţi şi oferă certitudinea că vestirea lucrărilor minunate şi faptelor lui Dumnezeu este printre singurele cuvinte care ajung la inima omului.

DVD-ul prezintă şi lăcaşurile de cult din România unde se află părticele din moaştele Sfântului Nectarie, între ele aflându-se şi Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, după cum informează „Ziarul Lumina”. 'Viaţa şi Minunile Sfântului Nectarie' este o pildă despre smerenie şi sărăcie, umilinţă şi nedreptate, din care Sfântul Nectarie a făcut trepte pentru drumul către Împărăţia cerurilor. Virtuţile sale sunt pentru creştinii de astăzi surse de nădejde şi de curaj în poticnirile de pe drumul vieţii.

DVD-ul 'Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie' poate fi achiziţionat de la magazinele bisericeşti ale Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de pe site-ul trinitastv.ro de la secţiunea Magazin.

Simeon Monahul - Cuvinte pentru străpungerea inimii

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...163575x250.jpg

Scrierea care vede lumina tiparului întâia oară într-o limbă modernă este unică în felul ei în întreaga literatură duhovnicească a Răsăritului ortodox. Ea nu se încadrează în nicio categorie. Nu aparține literaturii omiletice, strălucit reprezentată de Părinții Bisericii, mai ales în „epoca de aur”, iar în literatura de spiritualitate sau duhovnicească, din care face parte prin natura temelor cuprinse într-însa, ocupa un loc inconfundabil, nesemănând ca modalitate de redactare cu nimic din ceea ce cunoaștem și a fost adunat în marea colecție editată de Sfinții Macarie din Corint și Nicodim Aghioritul sub titlul celebru Filocalia sfinților neptici.
Ideea de a alcătui 32 de „Cuvinte” adresate propriului suflet, într-o continuă dojană, dar abordând numeroase teme comune întregii literaturi duhovnicești, îl așază pe autor într-o poziție cu totul singulară. Tot ce se știe sigur la ora actuală despre carte și despre autor este ca s-au bucurat de mult interes, scrierea ajungând până la noi într-un relativ mare număr de manuscrise, inventariate prima oară de către învățatul grec Demostene Russo.
Pentru istoria culturii române scrierea monahului Simeon are o importanță capitală: patru din cele 32 de „cuvinte” ce alcătuiau cartea — atribuită în mod eronat de primul ei editor lui Simeon Metafrastul — au fost alipite de Neagoe Basarab la Învățăturile către fiul său Theodosie. Aceasta făcea din cultura noastră singura pe tărâmul căreia a dat roade.
Darul pe care, la sugestia pe care i-am făcut-o, părintele diacon Ioan Ică jr a ținut să-l facă prin această traducere Bisericii și Culturii Române, chiar în ajunul proclamării locale a canonizării Sfântului voievod Neagoe Basarab, este esențial în acest sens. Se deschide prin această înfăptuire un întreg orizont duhovnicesc în care este așezată „întâia mare carte a culturii românești”, cum a numit Constantin Noica opera lui Neagoe Basarab. Avem posibilitatea, în sfârșit, să vorbim în deplină cunoștință de cauză de problema ridicată cu peste un secol în urmă de către Demostene Russo: aceea a raportului operei domnului român cu izvorul folosit pentru cele mai multe pagini, după Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Ce anume a ales și cum a fost folosită de întâiul nostru mare scriitor această scriere unică în literatura Răsăritului ortodox nu mai este de acum înainte, și pentru totdeauna, o problemă acoperită de ceața neștiinței. (Dan Zamfirescu)

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=177

Despre viaţă şi mântuire. Tâlcuiri la lecturile biblice din slujba Sfântului Maslu
 


http://www.basilica.ro/_upload/img/1...7613954008.jpg


La Editura Basilica a Patriarhiei Române a apărut lucrarea Pr. Prof. Stanley Harakas, Despre viaţă şi mântuire. Tâlcuiri la lecturile biblice din slujba Sfântului Maslu.

Autorul a fost profesor de morală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Holy Cross” din Brookline, Massachusetts, în SUA, şi este unul dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi din spaţiul american.

Cartea, scrisă într-un limbaj accesibil, cuprinde tâlcuiri a fiecare text din Sfânta Scriptură care se citeşte la Taina Sfântului Maslu (7 din Apostol şi 7 din Evanghelie) şi ne ajută pe fiecare dintre noi să înţelegem şi să asimilăm cât mai bine viziunea ortodoxă asupra slujbei.

Puteţi achiziţiona lucrarea de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din Patriarhia Română.

Pastorația persoanelor dependente de alcool
 



http://www.basilica.ro/_upload/img/1...3581479226.jpg


La Editura BASILICA a Patriarhiei Române a apărut, , lucrarea Pastorația persoanelor dependente de alcool, avându-i ca autori pe Pr. Iulian Negru, Floyd Frantz și Nicoleta Amariei, după cum ne-a precizat Dragoş Vlădescu, Secretar general Editurile Patriarhiei Române.

Pentru a răspunde numeroaselor și variatelor cerințe spirituale ale credincioșilor de astăzi, ierarhia bisericească este preocupată constant de publicarea unor materiale adecvate problematicii diferitelor categorii de persoane. Mărturia fierbinte a Sfântului Apostol Pavel „Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca în orice chip să mântuiesc pe unii” (1 Corinteni 9, 22), arată disponibilitatea și capacitatea adevăratului păstor de suflete de a-și adapta discursul la nivelul de înțelegere al fiecărui ascultător în parte. Inflexibilitatea, insensibilitatea și lipsa de tact pedagogic ale celui care transmite învățătura Evangheliei pot conduce uneori la situația nedorită în care un discurs impecabil din punct de vedere teologic să nu ajungă deloc la inima celor cărora le este adresat, să fie greșit înțeles sau chiar respins. De aceea, numai o pastorație adaptată la specificul și profilul moral și intelectual al credincioșilor, o pastorație care vizează segmente sau grupuri țintă bine definite, poate permite celor mai frumoase și profunde învățături ale teologiei ortodoxe să pătrundă în adâncul sufletului omenesc și să-i aducă adevărata vindecare, nu prin medicamente sau tehnici impersonale, ci chiar prin prezența Celui care este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Conţinutul acestei cărți este o importantă sursă de informare, care poate determina o binevenită schimbare de perspectivă asupra persoanelor afectate de alcoolism sau dependenţă de droguri. Slujitorii de astăzi ai Bisericii pot întâlni pe parcursul operei de pastorație multe asemenea persoane afectate de adicție, pe care, informați fiind în legătură cu specificul suferinţelor acestora, le pot ajuta în mod adecvat.

În primul capitol al lucrării autorii încearcă să stabilească o punte de legătură între anumite elemente ale spiritualității și psihoterapiei ortodoxe și problematica adicției față de alcool, așa cum este aceasta văzută în lumina științei actuale. O perspectivă ortodoxă este cu atât mai necesară, cu cât medicina modernă privește alcoolismul ca pe o boală complexă care afectează integral ființa umană și asupra căreia trebuie să se aplece medicul, psihologul, psihiatrul și, nu în ultimul rând, preotul. Prin analiza teologică întreprinsă asupra conceptului de boală bio-psiho-socio-spirituală a alcoolismului putem înțelege și rolul de terapeut al preotului în tratarea adicției, el fiind chemat să predice şi să trăiască personal mesajul Evangheliei lui Hristos, un mesaj vindecător și mântuitor pentru om.

Din perspectiva înaltă a Bisericii, adicţia reprezintă inclusiv un mod de a-L respinge pe Dumnezeu și de a substitui relaţia mântuitoare cu El ataşamentului nociv faţă de un „lucru” care ne poate distruge sensul cel mai înalt al vieții. Primul capitol al cărții ilustrează bogat această profundă perspectivă asupra adicţiei cu ajutorul textelor biblice și al scrierilor patristice, făcând trimitere și la lucrările unor teologi contemporani.

În al doilea capitol, problema alcoolismului este abordată din perspectiva teoriilor tradiţionale şi actuale referitoare la dependenţă. Adicţia este prezentată ca fiind o boală, o problemă medicală care poate debuta prin manifestări ce indică doar un derapaj moral, dar care ulterior devine o problemă gravă, afectând persoana atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic. Pe parcursul acestui capitol se descriu caracterul nociv şi efectele progresive ale alcoolismului, care antrenează treptat o stare de neputinţă, pentru ca în final mintea, trupul şi sufletul să ajungă în starea critică când doar cu un ajutor primit din exterior mai pot fi evitate consecinţele cumplite ale acestei maladii.

Capitolul al treilea surprinde impactul adicţiei asupra familiei celor afectați de alcoolism. Pe parcursul acestui capitol al lucrării sunt formulate unele recomandări cu privire la modul în care preotul poate oferi speranţă familiei confruntate cu această gravă problemă. Ni se arată, în mod special, cum afectează alcoolismul relațiile din interiorul unei familii. Reflectarea asupra conceptului de codependență, descris în termenii psihoterapiei moderne, ne poate duce cu gândul la stările sufletești pe care Sfinții Părinți le-au descris ca fiind manifestări ale ”duhului iubirii de stăpânire”, cu toate consecințele acestora asupra persoanei stăpânite de patimă.

În capitolul final al cărții, scrierile despre patimi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt invocate pentru a se oferi o înțelegere duhovnicească asupra adicţiei, dar şi pentru a se extrage din mesajul lor profund soluții de vindecare a patimii. Aceasta poate fi privită din mai multe perspective, dar cea care se impune este aceea în care rădăcina oricărei adicții subzistă în îndepărtarea de Dumnezeu, în înstrăinarea de El, realitate care conduce la pierderea speranţei și a libertății persoanei dependente, care ajunge să se autodistrugă prin patima căreia i se abandonează. Acest ultim capitol conţine, de asemenea, câteva sfaturi practice pentru întreținerea speranţei persoanelor dominate de adicţie și copleşite de cumplitele efecte ale acesteia, consecințe care amenință grav nu doar trupul, ci și sufletul.

Cartea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Manea Vasile - Icoana lui Hristos cea nefăcută de mână


http://www.librariasophia.ro/img/poz..._mana-6486.jpg

Biserica a păstrat în memorie amintirea unei imagini a Mântuitorului nefăcută de mână: achiropiita sau Sfânta Mahramă, numită şi mandylion. În anii din urmă au apărut o serie de texte care conţin informaţii contradictorii referitoare la Sfânta Mahramă. Însemnătatea subiectului ne obligă să cercetăm diversele scenarii şi să vedem dacă s-a păstrat până în vremea noastră pânza de in pe care Hristos Şi-a întipărit dumnezeiescul chip.

http://www.librariasophia.ro/carti-I...e-so-6486.html

A se vedea şi:

http://www.librariasophia.ro/carti-I...e-so-1314.html

„Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti” a Sfântului Maxim Mărturisitorul
 


http://www.basilica.ro/_upload/img/1...7559631503.jpg


La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a apărut recent lucrarea „Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti” a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Traducerea din limba greacă veche, introducerea şi notele aparţin Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae.

Volumul reuneşte mai multe texte de mici dimensiuni şi epistole ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, (de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc 1350 de ani). Fiecare scriere este o mărturie nuanţată asupra disputei hristologice la care Sfântul Maxuim a participat activ, precizând în formule limpezi învăţătura ortodoxă a Bisericii.

Puteţi cumpăra volumul de la magazinele de carte bisericească, dar şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din Patriarhia Română.

Lansari de carte la Timisoara !
 

În sala festivă de la Centrul eparhial din Timişoara, din bd. C.D. Loga nr. 7, va avea loc mâine, 27 iulie 2012, de la ora 11:30, un eveniment editorial de excepţie. Cu această ocazie vor fi lansate lucrările 'Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice', semnată de pr. dr. Ionel Popescu, vicar-administrativ la Centrul eparhial, şi 'Biserici şi temple', semnată de Matei Barbu. Totodată, va fi prezentată noua serie a revistei eparhiale 'Învierea', coordonată de pr. Marius Florescu, informează Ziarul Lumina, Ediţia de Banat. Evenimentul se va desfăşura în prezenţa Preasfinţitului Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, şi a pr. Zaharia Pereş, consilier cultural la Centrul eparhial. În deschidere vor vorbi prof. Victor Neumann, prof. Claudiu Arieşan, ing. Răzvan Hrenoschi şi pr. Marius Florescu.

Volumul intitulat 'Timişoara. Biserici şi temple', scris de Matei Barbu, aduce în atenţia cititorilor un bogat material documentar despre lăcaşurile de cult timişorene, aparţinătoare cultelor religioase din această parte a ţării. Lucrarea acordă un loc special bisericilor istorice, care au avut un rol deosebit în viaţa cultural-religioasă a Timişoarei de altădată. Dintre acestea amintim Biserica romano-catolică 'Sfânta Ecaterina din Alexandria', Biserica greco-catolică 'Naşterea Sfintei Fecioare Maria', Biserica 'Sfântul Ioan Nepomuk' şi Biserica ortodoxă 'Sfântul Prooroc Ilie'. În paginile lucrării sunt prezentate peste 100 de lăcaşuri de cult, în limbile română, germană şi engleză.

Lucrarea 'Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice' a preotului Ionel Popescu face o incursiune în istoria parohiei din cel mai nou cartier istoric al Timişoarei, Iosefinul, întemeiat în anul 1744. În acest sens, sunt prezentate situaţia politico-religioasă a oraşului de pe Bega, la data înfiinţării parohiei, precum şi date biografice ale ctitorilor acesteia şi ale primilor slujitori. Totodată, volumul prezintă numeroase informaţii referitoare la arhitectura lăcaşului de cult, pictura acestuia, corul parohial, tipografia parohială, biblioteca şi cantina socială a parohiei.

Prohodul Maicii Domnului, într-o nouă ediție, diortosită.
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...8096341616.jpg

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Prohodul Maicii Domnului, într-o nouă ediție, diortosită.

Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria se cântă în seara de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau icoanei Maicii Domnului. Acest Prohod se săvârşeşte, acolo unde se face Priveghere, în cadrul Utreniei, după troparul obişnuit „Dumnezeu este Domnul”, iar la parohiile unde se face doar Vecernie, el se poate săvârşi înainte de otpustul Vecerniei.

Lucrarea poate fi achiziţionată, după cum ne informează Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Enciclopedia plantelor pentru trup şi suflet
 

Atlasul Flora medicinală a României, apărut la Editura Doxologia, este o enciclopedie a plantelor medicinale din ţara noastră. În lucrare sunt descrise peste 200 de specii de plante, în ordinea alfabetică a denumirilor populare, dar fiecare cu denumire ştiinţifică.
Profesorul universitar doctor Constantin Milică, alături de colaboratoarele domniei sale, Camelia Nicoleta Roman şi Daniela Troia, încearcă prin această lucrare să înlesnească cunoaşterea plantelor medicinale şi aromatice care cresc pe teritoriul României, prin planşele colorate, în imagini de ansamblu şi de detaliu, precum şi prin textele care descriu caracterele morfologice ale plantelor, zonele naturale de răspândire şi organele vegetale utilizabile.
În lucrare sunt descrise peste 200 de specii de plante, în ordinea alfabetică a denumirilor populare, dar fiecare cu denumire ştiinţifică. Dintre acestea, unele sunt plante de pe alte meleaguri ale Globului, fiind doar cultivate la noi în ţară şi având valoare medicinală ridicată prin principiile active conţinute.
Atlasul are la bază numeroase studii, determinări şi analize chimico-farmaceutice ce au conturat pentru fiecare plantă proprietăţile terapeutice şi acţiunile specifice în prevenirea şi combaterea multor boli la om şi animale. De o importanţă deosebită sunt datele concrete asupra conţinutului în substanţe bioactive care intră în interacţiune cu factorii declanşatori ai diferitelor maladii.
Volumul este scris într-un limbaj accesibil şi se adresează tuturor celor interesaţi de sănătatea proprie şi a celor din jur. Nu excludem nici interesul iubitorilor de natură, al turiştilor şi al excursioniştilor pe meleagurile noastre, admiratori şi culegători de plante, atraşi de frumuseţea florilor, de parfumul plăcut degajat în jur şi de însuşirile terapeutice binecunoscute.
Un interes deosebit îl reprezintă tehnologiile de recoltare, transport, pregătirea şi uscarea materiei prime şi păstrarea materialului uscat. De asemenea important este şi faptul că se prezintă modul de utilizare a plantelor medicinale sub formă de: infuzii, decoct, macerat, tincturi, vinuri medicinale, cidru, siropuri, pudre, comprimate, uleiuri şi oţeturi medicinale, cataplasme, băi cu plante medicinale, inhalaţii, gargarisme.
Conducător de doctorat, profesor consultant al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, Constantin Milică a publicat 1.050 de lucrări din care 32 de cărţi, tratate, monografii, 4 cursuri universitare de fiziologie, caiete de lucrări practice de fiziologie, 252 de lucrări ştiinţifice, 207 în limba română, 35 în limbi străine, 10 lucrări apărute în străinătate. În Cuvântul înainte, autorul susţine „ideea revenirii la frumoasa acţiune, din secolul trecut, de colectare şi valorificare a marii bogăţii pe care o reprezintă flora medicinală din covorul policolor de pe întinsul teritoriu al ţării. Sănătatea poporului român va avea foarte mult de câştigat atunci când interesul pentru cultivarea, colectarea şi prelucrarea plantelor medicinale se va extinde în tot mai multe familii, în şcoli şi universităţi, în biserici şi mănăstiri, în colective şi asociaţii“.
Un aspect deloc de neglijat îl constituie cunoaşterea deplină a plantelor, deoarece unele dintre acestea sunt otrăvitoare şi pot fi utilizate necorespunzător, provocând intoxicaţii grave.
De asemenea, unele specii medicinale din România sunt plante rare, fiind notate în Cartea Roşie a plantelor vasculare, şi din acest motiv trebuie ocrotite cu predilecţie.
Lucrarea se remarcă prin caracterul ei practic şi vă invităm să o citiţi pentru a cunoaşte cât mai multe detalii despre plantele existente în covorul vegetal, urmărind posibilităţile de a le utiliza în alimentaţie, industrie, apicultură, dendrologie, cosmetică şi în prevenirea şi tămăduirea multor boli fizice şi psihice.

Acatiste și Paraclise ale Maicii Domnului
 

 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...5615496960.jpg


La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Acatiste și Paraclise ale Maicii Domnului, care cuprinde cele mai cunoscute şi mai întrebuinţate astfel de slujbe închinate Maicii Domnului și beneficiază de condiţii grafice deosebite, într-un format mic, elegant şi accesibil, după cum ne-a precizat Dragoş Vlădescu, Secretar general al Editurilor Patriarhiei Române.

Textul, preluat din Ceaslov şi Psaltire, este însoţit de indicaţii tipiconale privitoare la săvârşirea acestor rânduieli de rugăciune, atât în casele lor de către credincioşi, cât şi în biserici, cu participarea preotului. Din cuprinsul lucrării fac parte următoarele texte:
1. Acatistul Bunei-Vestiri, cel mai vechi şi mai folosit imn acatist;
2. Acatistul Adormirii Maicii Domnului;
3. Acatistul Sfântului Acoperământ;
4. Acatistul Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necăjiţi;
5. Primul Paraclis al Maicii Domnului, numit şi Paraclisul cel mic, alcătuit de Cuviosul Teostirict;
6. Al doilea Paraclis al Maicii Domnului, din Ceaslov, care este aşezat în cultul Bisericii Ortodoxe Române de către Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti;
7. Paraclisul cel mare, tipărit la sfârşitul Psaltirii, alcătuit de împăratul bizantin Teodor Lascaris.

Apărută în perioada praznicului Adormirii Maicii Domnului, lucrarea se constituie, astfel, într-o ofrandă adusă Preacuratei Fecioare Maria şi pune la îndemâna credincioşilor ortodocşi o culegere a celor mai înălţătoare rugăciuni ale Ortodoxiei, închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Lucrarea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...0953912785.jpg
La Editura Episcopiei Giurgiului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a fost editat un set de cărţi poştale, precum şi un set de icoane cu pictura părintelui Arsenie Boca realizată la biserica din localitatea Drăgănescu, care, pe 29 septembrie 2012, va fi resfinţită de către un sobor de ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, informează episcopiagiurgiului.ro.

Toate fondurile rezultate din vânzarea acestora vor fi destinate susţinerii lucrărilor de construcţie a Centrului pastoral-misionar 'Arsenie Boca' şi a Casei memoriale 'Arsenie Boca'. Credincioşii le pot procura de la magazinul de obiecte bisericeşti al Episcopiei Giurgiului, precum şi de la pangarele mănăstirilor şi schiturilor din eparhie.

De asemenea, pentru comenzi, doritorii se pot adresa magazinului de obiecte bisericeşti din şos. Bucureşti nr. 12, municipiul Giurgiu, sau la tel: 0246.214.079. Cei care vor să sprijine ridicarea Centrului pastoral-misionar 'Arsenie Boca' şi a Casei memoriale 'Arsenie Boca' o pot face în contul: RO14RNCB0148009659100002, deschis la BCR, Sucursala Mihăileşti; titular cont Parohia Drăgănescu, CUI 14336745.

Sabino Chiala - Isaac Sirianul, asceza singuratică şi mila fără sfârşit

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...-162.5x250.jpg

Sfântul Isaac Sir(ian)ul este unul din cei mai îndrăgiţi autori duhovniceşti din toate timpurile. Scrierile sale traduse în greacă în jurul anului 800 au exercitat o imensă influenţă asupra spiritualităţii monahale atât din Răsăritul ortodox, dar şi din Occidentul latin. În ultimele decenii au fost descoperite şi publicate o serie de scrieri inedite care au înnoit şi precizat cunoaşterea unei gândiri duhovniceşti unice, în care asceza isihastului singuratic se deschide prin rugăciune şi contemplare spre experienţa iubirii şi milei fără de sfârşit ale lui Dumnezeu.
Volumul de faţă oferă cititorului interesat prima şi unica până acum monografie de ansamblu asupra uimitoarei, dar şi enigmaticei figuri a sfântului Isaac, precum şi asupra complexei geneze a operei sale şi a multiplelor sale influenţe. O primă parte prezinăa mediul istoric al Bisericii siro-orientale mesopotamiene din secolul VII şi monahismul ei înfloritor, urmată de o sinteză a tuturor informaţiilor despre viaţa şi scrierile sfântului Isaac. Partea a treia, centrală, oferă o analiză a marilor teme ale gândirii duhovniceşti isaachiene: asceza, smerenie, rugăciune, milă, creaţie şi eshatologie. Ultimele două părţi schiţează tabloul influenţelor şi posterităţii, şi oferă un inventar al multiplelor traduceri şi versiuni.
Monah la Bose, siriacist şi orientalist, Sabino Chiala are în pregătire ediţia critică a Părţii întâi în originalul siriac, şi este unul din cei mai importanţi specialişti actuali în opera şi gândirea sfântului Isaac.
Cuvant-înainte

I. Biserica siro-orientală: două premise
1. O Biserică între două imperii: persecuţii şi izolare / 2. Şcolile persane şi afirmarea de sine a teologiei antiohiene
II. Societate şi Biserică in Mesopotamia în secolul lui Isaac
1. Persani, bizantini şi arabi / 2. Biserica siro-orientala în secolul VII
III. Monahismul siro-oriental şi dezvoltarea lui până la sfârşitul secolului VII
1. Câteva observaţii despre primele secole / 2. Reforma lui Avraam din Kashkar / 3. Monahismul în Bet Huzaye în vremea lui Isaac / 4. „Comunitatea” lui Isaac
I. Viaţa lui Isaac
1. Problema izvoarelor / 2. Profil biografic
II. Opera în originalul siriac
1. Partea întâi / 2. Partea a doua / 3. Partea a treia / 4. Partea a cincea / 5. Opere îndoielnice sau neautentice / 6. Schiţă de analiză formală

I. Versiunea greacă
1. Partea întâi / 2. Opere incerte sau atribuiri eronate
II. Versiunea arabă
1. Trei scrisori despre asceza şi viaţa de obşte / 2. Colecţia a patruzeci de cuvinte / 3. Colecţia în patru cărţi / 4. Opere incerte sau fals atribuite
III. Versiunea georgiană
1. Prima traducere / 2. A doua traducere
IV. Versiunile slave şi româneşti
1. Prima traducere în slavonă / 2. Traducerile slavone ale lui Paisie Velicikovski / 3. Traduceri româneşti / 4. Traduceri ruseşti / 5. Isaac în Filocalii
V. Versiunea etiopiană
VI. Versiunea latină şi versiuni în limbi romanice
1. Traducerea latină / 2. Traducerea franceză / 3. Traducerea portugheză / 4. Traducerea catalană / 5. Traducerea spaniolă / 6. Traduceri în italiană
VII. Alte traduceri în limbi moderne
VIII. Concordanta cuvintelor Părţii întâi
1. Ediţii şi traduceri ale scrierilor lui Isaac / 2. Studii şi texte de interes general / 3. Studii despre Isaac în special / 4. Cataloage ale manuscriselor şi studii despre acestea

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=198

Marele Canon, rodul iubirii faţă de tezaurul liturgic al Ortodoxiei
 

La Editura DOXOLOGIA, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, a apărut cartea Plânsul adamic, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, autor Simeon Koutsa, Mitropolit de Nea Smirna, în traducerea lui Alexandru Prelipcean.




http://www.doxologia.ro/sites/defaul...ma_coperta.jpg



Prin prezenta traducere, cititorul român are posibilitatea de a intra în contact cu Marele Canon, care insistă atât de mult pe teologia pocăinţei şi pe importanţa mărturisirii, înţelese ca un nou început al vieţii umane. Pe drumul Postului Mare nu am putea merge decât însoţiţi de practicile axiale, devenind mai buni şi mai iertători prin urmarea lui Hristos Domnul.
Imnul ecleziastic este limbajul cultului dumnezeiesc, doxologic şi teologic. Este cântecul dulce al credinţei noastre. Sfinţii poeţi - melozi şi imnografi, cum sunt numiţi în acest sens în spaţiul eclezial -, prin viziunile poetice şi prin exaltările lor duhovniceşti devin exponenţii noştri către divinitate.
Autorul, Simeon Koutsa, consideră că o mare parte a comunităţii ecleziale se află în incapacitatea de a înţelege imnele, destui, poate, vor simţi frumuseţea lor spirituală, atunci când sunt cântate în mod corect şi cu smerenie, dar nu sunt conştienţi că esenţa lor devine inteligibilă şi că, într-adevăr, ele contribuie la comuniunea credincioşilor cu Dumnezeu. Dificultatea înţelegerii stă în limbajul lor, care nu este accesibil credinciosului de astăzi şi, astfel, nici înţelesul lor nu poate să-l cuprindă şi nici de frumuseţea lor duhovnicească nu poate să se folosească. „Marele Canon este imnul tristeţii profunde şi al pocăinţei cutremurătoare. Omul, care simte greutatea păcatului, care gustă amărăciunea vieţii îndepărtate de Dumnezeu, care înţelege dimensiunile tragice ale înstrăinării umane, prin cădere şi prin îndepărtare de Dumnezeu, se întristează. Se smereşte. Suspină adânc şi începe brusc să plângă cu tânguire. Un plâns însă care mântuieşte, fiindcă deschide drumul pocăinţei. Drumul care aşază existenţa umană alături de Dumnezeu, Izvorul vieţii celei adevărate şi al comuniunii inefabile a harului şi a bucuriei“.
Despre plâns şi despre cântecul de jale însuşi poetul vorbeşte în primul tropar al Canonului său: „De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce început voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum?“ Şi în alte tropare ale canonului observăm în mod clar caracterul său tânguitor. Din acest motiv şi cartea se intitulează „Plânsul adamic“.
Sfântul Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei (660-740), una din cele mai mari personalităţi şi figură reprezentativă a poeziei noastre ecleziale, este cel care a alcătuit Marele Canon. Imnul, unul din cele mai minunate şi mai cunoscute, constituie o deşteptare, un sunet de trâmbiţă, care are drept ţintă să-l conducă pe om spre conştiinţa păcătoşeniei sale şi să-l readucă, prin intermediul tristeţii şi al pocăinţei, alături de Dumnezeu. Este un text dificil, dens în înţelesuri, bogat în simbolistică şi plin de menţiuni ale persoanelor şi evenimentelor biblice, la care se referă foarte succint şi le explică prin metode alegorice.
Imnul Canonului este unul plin de viaţă. Folosirea întrebărilor şi introducerea dialogurilor, la care recurge poetul, îi adaugă adeseori un dramatism intens; folosirea treptată şi inegală a formelor creează o anumită vivacitate, iar puternicele antiteze prezente în cuvinte dau noi sensuri. Imaginile poetice, comparaţiile-adjective, precum şi cuvintele alese pe care le foloseşte asigură frumuseţea şi nota distinctă a Canonului. Personajele biblice sunt zugrăvite cu putere şi dinamism, iar evenimentele istorice sunt descrise printr-o minunată reprezentare şi o densitate remarcabilă.
Marele Canon este mai cu seamă un smerit poem liturgic, un fruct al profundei experienţe duhovniceşti şi o creaţie a artei imnografice.
Tradiţia ortodoxă şi teologia cer fiecărui credincios să continuie, după sfârşitul dumnezeieştii Liturghii din biserică, o altă „liturghie“ personală, care să aşeze pe Hristos în taină, în realitatea de zi cu zi. Astfel, cultul pătrunde în viaţă, o luminează cu lumina ei plină de nădejde şi dezvăluie înţelesul ultim al existenţei umane. Vă invităm să lecturaţi această carte, în speranţa că veţi găsi în ea un îndemn spre o trăire profundă a acestui cutremurător imn de pocăinţă.

Nu e nepărat o noutate în ordine cronologică, dar poate fi o surpriză plăcută pentru căutătorii spiritualităţii autentice.

Juvenalie Ionaşcu - Experienţa Rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească

http://cartianastasia.files.wordpres...pg?w=225&h=300

Spiritualitatea românească este în mod prodund şi specific isihastă. Rugăciunea inimii şi sistemul doctrinar aferent au marcat-o profund, generând energii creatoare de prototipuri culturale şi duhovniceşti în stare să afirme, prin originalitate, atât cultura, cât şi spiritualitatea românească, o cultură şi o spiritualitate deschise înnoirii şi în mod realist ancorate în mediul şi contextul european. De exemplu, în comparaţie cu umanismul european, cultura română a elaborat un model umanist isihast, perfect adaptat civilizaţiei isihaste a neamului său. Chiar şi în sărăcia condiţionărilor istorico-politice, credincioşii români au găsit căile potrivite pentru a exprima bogăţia experienţei lor de credinţă. Uneori s-au exprimat în delicateţea poetică a baladei Mioriţa şi a Legendei Mânăstirii Argeşului, alteori în intimitatea schiturilor şi a bisericilor de lemn, uneori în pictura exterioară a bisericilor lor, alteori în pictarea icoanelor pe sticlă, totdeauna raportându-se la integritatea şi integralitatea Ortodoxiei ecumenice. Dincolo de expresiile mai mult sau mai puţin folcloristice, geniul Ortodoxiei româneşti s-a exprimat adesea prin faimoase personalităţi teologice, de la episcopul Teotim de la Tomis la Sfântul Nicodim de la Tismana şi Sfântul Paisie Velicicovski, de la „călugării sciţi” şi sfântul Ioan Casian la părintele Dumitru Stăniloae. Poporul român a dat creştinătăţii universale nu doar cronologia erei creştine (datorată lui Dionisie Exigul – cel Smerit) şi experienţa cenobitică a monahismului vasilian (datorată Sfântului Ioan Casian), ci mai ales un exemplu şi un model de „trăire în Hristos” într-o „metamorfoză unificantă”, interiorizată, spirituală şi prolifică. Este această experienţă în special – dar nu exclusiv monastică, a isihiei, centrată pe atât de simpla, dar profunda rugăciune a lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine (păcătosul)”. (Părintele Juvenalie)


Părintele Arsenie Boca, de la care am învăţat-o eu (rugăciunea lui Iisus n.n.), o numea „rugăciunea cu care se mântuiesc călugării”. Părintele Arsenie, însă, m-a învăţat această rugăciune în vremea când eram mirean, cu unsprezece ani înainte de a fi călugăr. De aici, încheierea ca „rugăciunea cu care se mântuiesc călugării” nu este o rugăciune rezervată exclusiv călugărilor, chiar dacă călugării sunt datori cu această rugăciune şi chiar dacă ei trebuie să se mântuiacă cu această lucrare. La slujba de tundere în monahism i se spune candidatului că „eşti dator în toată vremea a avea în minte, în inimă, în cuget şi în gura ta, numele Domnului şi a zice:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. ” (Părintele Teofil Pârâian)

http://cartianastasia.wordpress.com/...ea-romaneasca/

http://cartianastasia.files.wordpres...artie-2012.doc

[quote=Mihailc;467281]Spiritualitatea românească este în mod prodund şi specific isihastă. Rugăciunea inimii şi sistemul doctrinar aferent au marcat-o profund, generând energii creatoare de prototipuri culturale şi duhovniceşti în stare să afirme, prin originalitate, atât cultura, cât şi spiritualitatea românească, o cultură şi o spiritualitate deschise înnoirii şi în mod realist ancorate în mediul şi contextul european. De exemplu, în comparaţie cu umanismul european, cultura română a elaborat un model umanist isihast, perfect adaptat civilizaţiei isihaste a neamului său. Chiar şi în sărăcia condiţionărilor istorico-politice, credincioşii români au găsit căile potrivite pentru a exprima bogăţia experienţei lor de credinţă.



Slava lui Dumnezeu!
In acest sens al cartii pe care mult as dori s-o citesc, ii ziceam Pelerinului intr-o scurta si trecuta polemica de trei vorbe, ca "vocatia intelectualului roman este una isihasta" (presupunind ca intelectualul roman are indreptatirea sa aspire la spiritualitate, iar nu doar ciobanul si pantofarul). (Eram atunci suparat pe nimeni altul decat pe Mircea Eliade, vai mie sfertodoctul...)

Revista Chemarea Credinţei - nr. 21/sept. - oct. 2012
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...6813749648.jpg

Chemarea Credinţei. Revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină, nr. 21, lunile septembrie-octombrie, 2012, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Ed. IBMO), București, 32p.


La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, nr. 21 (septembrie-octombrie) / 2012 al publicației Chemarea Credinţei. Revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină.

La începutul unui nou an bisericesc, Revista Chemarea Credinţei, publicaţia Patriarhiei Române adresată întregii familii, a ajuns la nr. 21 din noua serie, iniţiată în urmă cu patru ani, după cum ne informează Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Revista doreşte să atragă copiii, dar şi adulţii, să le vorbească despre valorile vieţii creştine într-un mod adaptat necesităţilor şi nivelului lor de înţelegere, oferindu-le posibilitatea să aleagă o viaţă frumoasă, care să îmbine valorile creştine autentice cu ceea ce este mai bun în cultura modernă actuală.

Publicaţie creştină şi culturală, cu scop formativ şi informativ, adaptată structurii psihice şi gusturilor estetice ale copiilor şi familiilor acestora, Chemarea Credinţei se împarte în două părţi: prima parte a revistei este adresată copiilor, iar partea a doua a revistei este adresată părinţilor.

Copiii de toate vârstele sunt invitaţi să înveţe să deseneze peisaje cu tema „Toamna”, să lectureze pasaje din Vechiul şi Noul Testament adaptate vârstei lor, să descopere tehnica origami prin realizarea unor „Fructe de toamnă”, să ia aminte la viaţa şi învăţăturile Sfântului Neagoe Basarab şi să exploreze spaţiul cosmic prin intermediul rubricii „Lumea lui Dumnezeu”. Întrucât copiilor le place să cânte, îi invităm să înveţe cântecul „Tot ce e pe lume” din cadrul rubricii „Cântecul care zideşte”.

La începutul anului bisericesc, oamenii de la ţară obişnuiesc să spună poveşti despre cum a creat Dumnezeu lumea. Astfel că, în numărul 21 al revistei am adunat şi noi câteva „Legende despre Soare şi Lună” pentru copii. De asemenea, invităm la lectură şi adulţii să înţeleagă regulile ţăranilor pentru a avea recolte bogate citind „Cum e vremea mâine? Lecţie de meteorologie ţărănească”.

Anul omagial, 2012, este evidenţiat de Revista Patriarhie Române pentru copii şi familia creştină cu un reportaj despre medicul Sergiu Stoica, specializat în neurochirurgie, numit de către copii „doctorul-înger” şi cu un articol despre „Laringitele acute”.

Şi nu în ultimul rând, pentru că jocul descreţeşte frunţile, revista invită toţi cititorii la cunoaştere prin joc a valorilor religioase prin intermediul rubricii „Năpârstoc, hai la joc! (pp. 14-15) şi al jocului „Să cunoaştem locaşul bisericii!” (pp. 16-17).

„Să mulţumim totdeauna!”
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...2267204882.jpg
La Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a apărut un volum al fostului Papă şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte, Shenouda al III-lea, intitulat „Să mulţumim totdeauna!”, informează TRINITAS TV.

Volumul, de mici dimensiuni, reuneşte, după mărturia autorului, trei conferinţe susţinute cu diferite ocazii la Alexandria şi Cairo. Tonul scrierii aminteşte de înţelepciunea monahilor egipteni de odinioară, semnalează Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Prefaţă, şi spune multe despre statura duhovnicească a păstorului Bisericii Copte care s-a mutat la cele veşnice de curând, la mijlocul lunii martie.

Puteţi achiziţiona volumul de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor.

Papa Shenouda III s-a născut cu numele de Nazeer Gayed Raphael, în satul Abnoub, în apropiere de Assiut - Egipt, la 3 august 1923 şi a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte în 1971, după moartea Patriarhului Chiril al VI-lea.

 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...0856728698.jpg


La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona, în noua colecţie de „Acatiste şi Vieţi de Sfinţi”.

Între numeroşii Părinţi care au sfinţit pământul ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ţinuturilor botoşănene. El s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, într-o familie nobilă, ajungând să fie guvernator al unui ţinut.

Dorind viaţa pustnicească şi aprinzându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, cinstea rangului şi patria sa, în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. S-a îndeletnicit cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi Părinţi duhovniceşti, precum Sfinţii Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie de la Neamţ. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă legătură duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic.

Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărturiseşte ucenicul său, Ieromonahul Nicolae.

Cuviosul a îmbrăcat schima cea mare, pe care a primit-o din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774. Astfel va stărui în chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari daruri şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, iar el pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale.
Când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera Cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi, cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr.

Nu după mult timp, la mormântul Cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. În iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza (1834-1849) se afla la vânătoare, a găsit un fruct mare şi frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul Cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona.

Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Vorona, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronaosul bisericii „Buna-Vestire“ din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 2005, prăznuindu-l în data de 9 septembrie. Cuviosul Onufrie continuă să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.

După cum ne informează Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, lucrarea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

O bijuterie editorială:

Arhangheli si îngeri (volum colectiv)

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...7.1875x250.jpg

Andrei Pleşu
Îngerul autorităţii: o interpretare la Parabola lucrătorilor nevrednici ai viei

Alexandru Mihailă

- Angelologia Vechiului Testament si a literaturii apocrife: cateva aspecte istorice generale

Bogdan Tataru-Cazaban

- Între Dionisie Areopagitul şi Grigorie Palama: fundamente patristice ale angelologiei părintelui Dumitru Staniloae

Vlad Bedros

- Cultul arhanghelilor — surse literare şi iconografie: Moldova secolelor XV–XVI

Ovidiu Victor Olar

- Taxis hiera: minunile Arhanghelilor de la Stavropoleos


Mihail Neamţu

- Crucea între laudă şi calomnie: despre vocaţia monahului-înger

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=193

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române au apărut, în colecţia „Credinţa ortodoxă”, noi volume, potrivit TRINITAS TV. Unul dintre acestea cuprinde opera lui Tertulian „Despre botez”, primul tratat din literatura creştină dedicat Tainelor Botezului şi Mirungerii, realizat la începutul veacului al III-lea. Cel de-al doilea volum adună o parte din omiliile Sfântului Epifanie de Salamina, promotor al monahismului şi apărător neîntrecut al credinţei în secolul al IV-lea. Tot din acelaşi secol sunt si scrierile Sfântului Grigorie de Nazianz, din perioada controverselor doctrinare din preajma celui de-al doilea Sinod Ecumenic, intitulate: „Cuvântul la Sfânta Lumină (Bobotează), „Cuvântul la Cincizecime” şi „Cuvântul 37”.

Cele trei ediţii, tipărite cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pot fi achiziţionate de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor din Patriarhia Română.

Nu este o apariţie proaspătă, dar fiindcă s-a pomenit destul de des în ultima vreme pe forum şi s-au mai găsit câteva exemplare vă recomand şi eu:

pr. Ioan Ică, dr. Alexandros Kalomiros, diac. Andrei Kuraev, pr. Doru Costache - Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului

http://edituradeisis.ro/opencart/ima...333333x250.jpg

Cum se împacă relatarea biblică a creaţiei cu teoriile ştiinţei despre apariţia şi evoluţia vieţii pe Pământ?
Cum se împacă bunătatea lui Dumnezeu cu existenţa unui iad veşnic?
Cum se împacă destinul spiritual ultim al omului şi al lumii cu existenţa materiei?
În acest volum, dr. Alexandros Kalomiros, teolog şi medic, ne oferă trei lecturi incitante având drept temă: 1) referatul biblic al creaţiei într-o dublă exegeză: ştiinţific-naturală şi profetic-hristologică; 2) natura ultimă a iadului şi raiului ca experienţe cauzate de disponibilitatea spirituală a omului ale aceluiaşi Râu de foc al Iubirii divine; şi 3) adevăratul creştinism ca o credinţă a mântuirii trupului, nu de trup. Credinţă a Întrupării lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii/învierii omului întreg, Ortodoxia face din creştinul ortodox un „materialist”, dar, în acelaşi timp, omul cel mai duhovnicesc.
În două excelente eseuri, diac. Andrei Kuraev şi pr. Doru Costache, doi remarcabili tineri teologi ortodocşi din noua generaţie, demontează inconsistenţa „creaţionismului ştiinţific” opus prea facil evoluţionismului materialist. Dincolo de evoluţionism şi creaţionism, de materialism şi spiritualism, de biologism şi de angelism, Ortodoxia adevarată oferă reale deschideri unui dialog autentic între ştiinţă şi credinţă.
Într-un context problematic — arată pr. Ioan Ică — în care transmiterea credinţei creştine ortodoxe este o urgenţă misionară, dar este serios pusă în criză nu numai de ideologii sau gnoze anticreştine, dar şi de schematismul unui „creştinism” schizofrenic, deformat abuziv şi crispat defensiv, eseurile din volumul de faţă se pot constitui — nu în ultimul rând pentru preoţi şi profesorii de religie — într-o binevenită terapie purificatoare a discursului catehetic şi a pedagogiei religioase a Bisericii.

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=81

Lansarea volumului Sfântul Voievod Neagoe Basarab
 

 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...2681662353.jpg


Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a publicat volumul de studii intitulat Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici şi cultură românească (484 p.). Volumul va fi lansat, marţi, 25 septembrie 2012, în cadrul Sinaxei stareților și starețelor, egumenilor, egumenelor și duhovnicilor mănăstirilor și schiturilor din cuprinsul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, desfăşurată în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul României va prezenta lucrarea şi va înmâna celor şaisprezece autori ai studiilor acestui volum diploma omagială şi medalia 500 de ani de la întronizarea Sfântului Neagoe Basarab ca domnitor al Ţării Româneşti.

Această apariţie editorială de excepţie este legată de sărbătorirea împlinirii a 500 de ani de la întronizarea Sfântului Neagoe Basarab ca domnitor al Ţării Româneşti, anul 2012 fiind proclamat An comemorativ al voievodului isihast şi cărturar în Mitropolia Munteniei şi Dobrogei.

În „Cuvântul înainte” al volumului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel notează: „În contextul aniversării a 500 de ani de la înscăunarea sa ca domn al Țării Românești, apariția volumului de față, intitulat Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici și cultura românească, la editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, se constituie într-un act de omagiere a memoriei lui Neagoe Basarab, fiu credincios al Bisericii strămoșești care a devenit un ocrotitor al Bisericii ortodoxe universale, domn iubitor de cultură, evlavios, înțelept și drept. Exprimăm recunoştinţa şi preţuirea noastră față de cei 16 oameni de știință care au acceptat invitația de a face cunoscute rezultatele cercetărilor și reflecțiile lor privind personalitatea marelui domnitor român. Lucrarea rezultată din înmănuncherea studiilor acestor specialiști recunoscuți din mai multe discipline – istorici, teologi, istorici ai literaturii și ai artei – are o structură echilibrată: atât de utilele priviri de sinteză alternează cu studii care tratează teme circumscrise. Deși orizontul cercetării s-a mărit în ultimele decenii grație progreselor făcute, valorificarea teologică și filosofică a Învățăturilor [către fiul său Theodosie] trebuie să continue, ca un prinos adus Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Prezentul volum colectiv, a cărui apariție o binecuvântăm, credem că slujește acestui scop, oferind noi premise de cercetare, precum și o edificare spirituală și culturală a cititorilor” (pp. 8-9).

Despre personalitatea domnitorului muntean, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel menţionează: „Între rugătorii fierbinţi ai neamului românesc către Dumnezeu se înscrie și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, cea mai de seamă personalitate a spiritualităţii şi culturii ortodoxe româneşti din secolul al XVI-lea, voievod-teolog și ctitor de biserici. Înscrierea sa în ceata sfinților s-a făcut la începutul arhipăstoririi noastre, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa solemnă din data de 8-9 iulie 2008, a hotărât ca binecredinciosul domnitor muntean să se numere cu sfinţii şi să se cinstească după pravilă ca mijlocitor și rugător pentru neamul românesc în faţa Preasfintei Treimi. Proclamarea generală a canonizării acestui domn cucernic și cărturar a avut loc în cursul aceluiași an, cu prilejul resfinţirii Catedralei patriarhale din Bucureşti (26 octombrie 2008). [...] Urcat în scaunul domnesc la 23 ianuarie 1512, în jurul vârstei de 30 de ani, a avut tot restul vieții sale pământești conștiința alegerii divine și a responsabilității imense pe care o incumbă această demnitate: «Iar Tu fiind […] cel nescris, cel fără de început și negrăit cu mila Ta cea nespusă, m-ai ridicat pre mine, săracul, din gunoi […] și m-ai pus păstorul și învățătorul turmei Tale»”.

În ordinea dispunerii în volum, studiile sunt semnate de: Prof. Univ. Dr. Radu Ştefan Vergatti, Prof. Univ. Dr. Dan Ioan Mureşan, Pr. Conf. Univ. Dr. Mihai Săsăujan, Prof. Univ. Dr. Florin Marinescu, Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Moldoveanu, Pr. Prof. Dr. Nicolae Moraru,Prof. Univ. Dr. Tudor Teoteoi, Prof. Univ. Dr. Tereza Sinigalia, Monahia Dr. Atanasia Văetişi, Arhim. Dr. Policarp Chiţulescu,Prof. Univ. Dr. Dan Zamfirescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Florin Şerbănescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicu Dumitraşcu, Prof. Univ. Dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, C.S. Dr. Alexandru Simon, Prof. Univ. Dr. Manole Neagoe, ne informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate — textul integral al redacţiei Optina
http://edituradeisis.ro/opencart/ima...-162.5x250.jpg

În 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei greceşti, apărea la Kazan în condiţii precare şi obscure prima ediţie a Povestirilor sincere ale unui pelerin către părintele său duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri întreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devoţionale. Prospeţimea şi sinceritatea naraţiunii, precum şi singularitatea şi frumuseţea duhovnicească a textului Povestirilor au fermecat şi continuă să fascineze generaţii întregi de cititori. Poem al „celeilalte Rusii”, al „sufletelor vii”, al oamenilor simpli şi credincioşi din popor, ele au devenit un veritabil „ambasador” al spiritualităţii ortodoxe în lume. Roman pios destinat propagandei rugăciunii lui Iisus, Povestirile pelerinului oferă „o minunata introducere şi o cheie a Filocaliei” (A. Scrima). Aceasta este şi perspectiva care justifică includerea Povestirilor pelerinului, înţelese ca un neuitat poem şi epilog al Filocaliei, în seria „Filocalica” a Editurii Deisis.
Versiunea de faţă are avantajul de a fi prima ştiintifică, fiind elaborată pe baza textului în sfârşit integral şi sigur, cel al „redacţiei Optina”, descoperit şi publicat in 1992 de Aleksei Pentkovski, care într-un amplu studiu reconstituie fascinanta şi complicata geneză a acestei nemuritoare capodopere duhovniceşti.
Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit şi fermecător expus”, un exemplu desăvârşit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numeşte misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici ştiintific, în textul cel mai sigur şi complet, ca o unică în felul ei iniţiere narativă şi dialogică în Filocalie, ca un epilog existenţial al acesteia deschis fiecăruia.
Un epilog anonim al Filocaliei (diac. Ioan I. Ică jr)
1. Povestirea unui pelerin despre felul în care a dobândit darul rugăciunii lăuntrice neîncetate a inimii, 6 noiembrie 1859
2. Povestirea pelerinului la a doua întâlnire, 13 decembrie 1859
3. Povestirea pelerinului la a treia întâlnire de rămas-bun, 20 decembrie 1859
4. Povestirea pelerinului la cea de-a patra (neaşteptată) întâlnire, 23 decembrie 1859
5. Povestirea pelerinului la a cincea întâlnire
6. A şasea întâlnire
7. A şaptea întâlnire
Cele trei chei ale comorii rugăciunii lăuntrice
Complicata geneză a textului unei capodopere duhovniceşti (Aleksei Pentkovski)


http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=105

Fiți binecuvântat!

Stiti daca "Noul Theotokarion.Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului " este aceeasi carte cu "Octoihul.Canoanele Maicii Domnului"?