Nu stiu daca prin preotul acela a venit de la Dumnezeu acel asa zis " ajutor " daca nu ma supun benevol lui . Iar faptul ca m-a obligat sa ma spovedesc poate doar ca sa-mi smulga iertarea sigur nu o pot considera ca venind de la Dumnezeu , care nu te obliga sa faci nimic impotriva vointei tale . Deci , m-a obligat preotul; , nu Dumnezeu , si inca un preot care nici macar nu-mi este duhovnic si fata de care nu am obligatia de ascultare ! S-a folosit de situatie si asta nu este un mod ortodox de a face o spovedanie !

Imi pare rau, Iulian, ca sa vezi lucrurile, insa eu cred ca preotii sint doar mijlocitori catre Dumnezeu pentru noi in timpul spovedaniei.
Cind te spovedesti, tu nu vorbesti de fapt cu preotul.

Dar, te rog sa ma lamuresti cu ceva:cum dica daca nu este preotul duhovnic, tu nu trebuie sa dai ascultare?!

Adica te spovedesti, si calci in piciore totul, iti maninci cuvintele, spovednia, sau cum?

Mi se pare curios a gandi la modul asta!

Ascultarea ai asa : fata de Dumnezeu , fata de duhovnic ( fiecare are UNUL ) si fata de parinti. In rest nu esti obligat sa asculti de nimeni . Imagineaza-ti cum ar fi sa asculti de 2-3-4 preoti care spun tot atatea lucruri complet diferite . De care asculti ? De aceea exista duhovnic si te duci la el pt spovedanie pt ca el cunoaste si stie cum sa te ajute , nu la oricare dintre ceilalti preoti .
Discerne bine ceea ce spun pt. ca am auzit si eu vorbe de-ale preotilor cum ca " noi toti suntem duhovnicii vostrii " si chestii de genul asta . Nu poate sa mi se ceara sa ascult de cine nu vreau , ci imi aleg duhovnicul in mod normal benevol i atunci se poate spune ca ascult benevol . Nu op cere Dumnezeu si nici Biserica . De aceea avem UN duhovnic si de el ascultam , nu din preot in preot .
De aceea am spus ca respectivul preot s-a folosit de situatie , iar nefiindu-mi duhovnic , permite-mi sa ma inoiesc de el .

" Adica te spovedesti, si calci in piciore totul, iti maninci cuvintele, spovednia, sau cum? "
Partea asta n-am inteles-o , adica nu am inteles aproape deloc ce ai vrut sa spui si ca sa fiu sigur , te rog sa ma luminezi .

Mai ceva : spovedania este un act benevol al penitentului . Asa a fost instituit si asa trebuie sa ramana . In conditiile astea , cine ma poate obliga sa ma spovedesc ?

Cand incepi spovedania ,tu trebuie sa spui : " Binecuvinteaza-ma parinte sa-mi marturisesc toate pacatele " . Preotul spune : " Iata , fiule ( fiica ) , Hristos aici de fata , si Maica Domnului si toti sfintii etc " . Iar tu spui apoi : " Marturisesc Domnului , si Maicii Domnului si tuturor sfintilor si ingerilor si SFINTIEI VOASTRE etc " deci, de fapt te spovedesti si preotului . Bineinteles , el trebue sa te auda ca sa te vindece si este martorul intre tine si Dumnezeu .

Adica voiam sa spun ca odata ce totusi te-ai spovedit, iar tu acum esti nemultumit, ce faci? Renegi spovedania? Iti maninci cuvintele? Le retragi? Cum vei proceda? - astea au fost intrebarile/intrebarea mea.


Dar totusi mai am o intrebare: cum adica te-a obligat?
Te-a tras cu forta? Te-a batut? Ce ti-a facut acel biet preot care-ti voia de fapt doar binele?
Poti sa ma luminezi tu de data asta pe mine?


Spovedania este un act benevol, ai dreptate, deci nimeni nu te poate bate ca sa te spovedesti. Nici sa te oblige.
Atita timp cit totusi tu te-ai spovedit si nimeni nu te-a amenintat ca te pune la zid, sau nimeni nu te-a batut, nu prea vad care este de fapt problema ta.

Ai face bine, sa mergi la preotul tau duhovnic, pina mai esti in timp, si sa-i istorisesti tot, e un sfat prietenesc.

Daca te duci benevol pt. spovedanie la preotul respectiv , altul decat duhovnicul , atunci nu ai ce face , trebuie sa dai ascultare , dar daca nu vrei sa-l asculti , mai bine nu te du . Eu nu m-am dus la el pt. spovedanie si i-am spus-o clar si raspicat , dar el a inceput sa zica ca eu nu stiu ce vreau .
Ti se pare normal ? Mie nu , am mai fost exact in situatia asta si preotul celalalt m-a inteles perfect si i-am spus acelasi lucru , adica i-am explicat ca nu caut spovedanie , ci doar dezlegare dupa canonul primit .

Inteleg.
Deci ai primit dezlegare, si esti ok.
Ma bucura mult sa aud asta.

Si eu m-am gandit sa ma duc la duhovnicul meu sa-l intreb , doar ca e mai dificil , el e bolnav si nu am curajul sa-l deranjez mereu , desi as avea multe intrebari . Nu stiu daca pot sa reneg spovedania sau iertarea pe care am dat-o , dar sunt curios ce e de facut , ca eu de atunci nu mai dorm bine .

Acum sa-ti povestesc ce s-a intamplat . In 2002 am fost la preotul in cauza si m-am spovedit . Am vrut sa ma spovedesc la duhovnicul meu , dar nu era de servici , asa ca m-am dus la el , pe vremea aceea ziceam ca e la fel de bine . Dupa spovedanie , pe langa cateva remarci , preotul m-a intrebat : " Te pocaiesti ? " . Eu am zis ca da . Apoi nu stiu ce a facut la mine in cap , dar eu dezlegarea nu am auzit-o .
Prin 2006 m-am dus la el sa vad daca m-a dezlegat de fapt sau nu . Mi-a spus ca nu-si mai aminteste si mi-a mai spus : " Vino aici " . Si m-am pus in genunchi in fata lui si ma gandeam ca-mi citeste rugaciunea de dezlegare , la care el incepe sa-mi citeasca rugacinile incepatoare inainte de spovedanie . Eu i-am spus anterior clar , nu caut spovedanie , caut dezlegare , iar in atari conditii , cand m-am pus in genunchi , ma gandesc ca ma puteam astepta sa-mi citeasca rugaciunea de dezlegare si nu cele pt spovedanie . Dar el a facut exact ceea ce am spus mai sus . Din moment ce el a inceput sa le citeasca , el mi-a cerut spovedanie .
Ce era sa fac ? Daca nu m-a dezlegat si nu accept sa-mi faca ceea ce vrea el , atunci raman nedezlegat . Daca accept ceea ce vrea el , atunci voi face o spovedanie incompleta oricum , pt. ca nu eram pregatit de asa ceva . Ti se pare normal ? Dupa cum am spus , am mai fost in situatia asta anterior cu alt preot si el a rezolvat-o aceeasi situatie complet altfel , adica asa cum trebuie .

Interesant.
Totusi, ar fii bine, parerea mea umila, sa vorbesti cu preotul tau duhovnic.
Daca este bolnav, du-te la o manastire.
Incearca acolo.
Trebuie insa sa stii un lucru: dezlegare se face dupa spovedanie, in general. Deci acel preot, a procedat corect, ins apoate tu ai fost cel care ai fost in nestiinta de cauza.

Ma spovedisem la el in 2002 si atunci nu am fost sigur ca am primit dezlegare . M-am dus pentru dezlegare referitor la spovedania din 2002 , nu pentru altceva . Iar pentru a dezlega un pacat deja spovedit , nu vad de ce mai este nevoie de alta spovedanie .

Toata istoria asta, e interesnta.

Este , dar este dubios si ca orice lucru dubios , este neplacut .

Tot scriind , am gasit solutia . Ideea este ca eu , dupa ceea ce m-a intrebat el , mi-a cerut sa-i iert pe cei care mi-au gresit ( adica mi-au gresit mie ) , dar nu pe cei care au gresit poporului roman si altor oameni . Dupa parerea mea , suparare in Hristos , exista si asta .
Iar daca asta exista , este perfect crestinesc sa nu-i ierti pe cei care au gresit unui popor .

:53::53::53: Ma bucur nespus ca ai gasit raspunsul!:53:

Sfintii Parinti vorbesc despre sfanta manie (neiertarea cea buna). Exemplul ce'mi vine cel mai repede in minte este fapta Mantuitorului de a alunga din Templu pe vanzatori si pe camatari. Vedem ca El a iertat tot ce i'au facut oamenii, insa nu a iertat ceea ce au facut oamenii lui Dumnezeu, casei Lui celei curate. "Maniati'va, dar nu gresiti." (Efeseni 4,26)

Trebuie sa iertam tot ce ni se face noua, dar cand vine vorba de cei de langa noi, aici se aplica alte reguli. Iubirea aproapelui nostru implica sa'l si aparam, sa'i luam partea, sa'l ferim inaintea celor rai. Iar acestea implica si o cofruntare mai directa cu cei rai.

Nu ai găsit nici o soluţie.Este doar adevărul tău care poate fi eronat.
Ori ierţi ori nu ierţi.ori iubeşti ori nu iubeşti.Tu iartă dacă poţi şi lasă- l pe Dumnezeu să judece.De unde ştii cine a greşit poporului român? De unde ştii cum îi judecă Dumnezeu pe unii sau pe alţii?

Cum iti imaginezi tu ca judeca Dumnezeu pe cei care au legalizat homosexualitatea si incestul ? Din moment ce ele sunt pacate strigatoare la cer si anumiti oameni le-au legalizat dpdv juridic , cum iti imaginezi tu ca ii judeca Dumnezeu ? Sa nu-mi spui ca tu chiar crezi ca ii iarta fara macar sa intoarca ceea ce au facut ! Adica pe cei care fac asemenea pacate Dumnezeu ii judeca , iar pe cei care le-au inlesnit nu ? Invata si gandeste-te la Dumnezeu ca la Dumnezeu si la oameni ca la oameni . Nu stiu ce varsta ai , dar iti dai si tu seama ca referitor la cele doua spuse mai sus nu stiu ce pardon exista . Mai ales ca incestul se pedepseste in majoritatea tarilor din lume si nu stiu cat de mai europeni am devenit noi prin asta . In zona noastra de tara asa ceva este mai rar intalnit ( nu vreau sa dau cu pietre in nimeni ) , dar sunt zone ale tarii unde tați si fiice au facut copii . Gandeste-te , poate ai auzit despre cazul de incest din Austria . Daca da , imagineaza-ti un tata roman care face vreo 7 copii cu fiica sa , pe care o sechestreaza si o forteaza sa faca asa ceva , caci nici un copil cred ca nu ar face sex cu tatal sau . Copii acestia risca sa se nasca bolnavi , iar sa-i avortezi este pacat . Nu vreau sa-i jignesc pe acesti copii care s-ar naste din asemenea relatii , dar vor fi mereu stigmatizati de societate , mai ales in cea rurala ( gandeste-te cum se vorbeste despre copiii din flori si atunci da-ti seama cum se va vorbi despre cei rezultati in urma unor asemenea relatii desi , repet , nu au nici o vina ) . Multi nu au facut incest macar de frica legii juridice , de frica sa nu intre in puscarie si sa nu ajunga "fetita " cuiva pe acolo , ca acuma si asta e legal , nu ?
Daca te uiti la raspunsurile care mi s-au dat pe forum , ai sa vezi ca exista manie sfanta sau binecuvantata . Inteleg ca iert ceea e mi-au facut mie , dar crede-ma , m-a cutremurat cand am auzit-o pe o buna prietena de-a mea acum mai multi ani zicand ca ea ar incerca sa aiba o relatie cu o fata si crede-ma , si-ar fi gasit . Tu cum te-ai simti intr-o asemenea situatie ? Eu am ramas " blank " , lemn cand am auzit-o . Nici nu am stiut ce sa-i zic . Nu era genul de om religios , dar nici ultima tarfa nu era si avea si prieten stabil . Am cunoscut o fata din Belgia odata , nu avea nici 18 ani , era virgina si zicea ca e bisexuala . Probabil ca avea relatii cu fete sau doar asa credea ea ca e bisexuala , nu stiu sigur . si crede-ma , era si frumoasa si despteapta , cum mai rar gasesti in zilele astea . Acolo ai vrea sa ajunga copii tai ? Ca frica de Dumnezeu e " pasare " rara in vremurile noastre .
Poti tu sa ierti ceea ce au facut societatii romanesti ? Sau vrei sa spui ca nu au facut nimic rau ?

Mereu poti ierta. Iti trebuie un suflet mare si-o autocovingere puternica. Daca nu poti ierta, mai ai de facut pasi pe calea buna. Eventual pasi in sens opus pe directia pe care esti.

Ceea ce mi s-a facut mie trebuie sa iert , vreau nu vreau . Dar in conditiile in care nici Hristos nu ma obliga sa iert tot , de ce i-as ierta pe cei care distrug lumea , adica pe altii in afara de mine ? Doar ca sa dau apa la moara celor care fac constient ceea ce fac in lume astazi , adica ei sa faca ce vor lumii si eu sa-i iert fara ca macar ei sa incerce sa repare ceea ce se poate repara din ce au stricat ei ?
Vezi cele scrise la un post anterior al cuiva despre mania binecunvatata .

Ceea ce mi s-a facut MIE trebuie sa iert , vreau nu vreau . Dar in conditiile in care Hristos nu ma obliga sa iert tot ( vezi cele scrise la un post anterior al cuiva despre mania binecunvatata ) , de ce i-as ierta pe cei care distrug lumea , adica pe cei care au facut constient rau altora in afara de mine ? Doar ca sa dau apa la moara celor care fac constient ceea ce fac in lume astazi , adica ei sa faca ce vor lumii si eu sa-i iert fara ca macar ei sa incerce sa repare ceea ce se poate repara din ce au stricat ? In lume se intampla nedretati foarte mari , evidente si pentru un prost si nimic .
Hai sa te pun intr-o situatie : ai un fiu si are o deceptie in dragoste . Din cauza deceptiei , o ia pe calea homosexualitatii . Tu ai fost un tata care i-ai explicat inca din frageda copilarie ce e bine si ce e rau , macar cat ai putut . In conditiile astea . nu ai sari la gatul celor care au legalizat asemenea practici ?

Nu pot spune ca "as sari la gatul" lor. Cum si eu am facut multe greseli si am avut norocul de a fi tratat cu blandete si intelegere explicandu-mi-se cand greseam si ghinionul de a fi atacat de catre alt tip de oameni la fiecare greseala, asa am reusit sa ma abtin in a sari la gatul oamenilor. Sunt destui care fac asta dar putini care aduc argumente pasnic. Cunosc foarte multe cazuri in care vorba buna si inteleapta a schimbat cursul vietii altora, iar critica sub pelerina nervilor, cuvintele vulgare si violenta fizica a fost ignorata. Desigur, se-ntampla si invers.

Unora dintre conducatorii nostri degeaba le explici ca sunt pe cale sa comita o greseala sau ca au gresit . In anumite situatii , in Romania , Biserica este sub " papucul " conducerii seculare , sunt putini care au curajul sa le atraga atentia si si acestia sunt persecutati ulterior uneori .

A lua atitudine e una, a sări la gâtul cuiva cu vulgarităţi şi alte cele, este complet altceva. Nu trebuie să fim nici păpuşari sau nişte cârpe, dar nici mici monştri. Cred şi sunt convins că şi aici echilibrul şi discernământul trebuie să joace un loc foarte important. Mai sunt convins că a şti să detensionezi o situaţie ce se anunţă conflictuală, stă la îndemâna ori şi cui, dar aceaştă nenorocită de mândrie, prostească de multe ori , ne întunecă în multe situaţii mintea, ne blochează raţiunea . Arta de detensiona o stare iminent conflictuală o avem fiecare din noi, dar mulţi refuzăm să o aplicăm, fie conştient , fie inconştient.

Câţi ani am? Destui ca să fiu responsabilă pentru fiecare cuvânt scris pe care mi-l asum,şi tot atât de mulţi încât să fi avut timpul de-a înţelege că mândria şi neiertarea nu sunt de la Dumnezeu.
Tu iartă şi lasă-l pe Dumnezeu să judece căci noi suntem oameni si "dreptatea noastră este înainte Domnului ca o cârpă lepădată".
În privinţa păcatelor la care ai făcut referire sunt de acord cu tine dar una este legea oamenilor şi alta este legea lui Dumnezeu.

cand ma gandesc ca Insusi Domnul nostru Iisus Hristos a patimit atat de mult pentru noi,cine sunt eu sa nu respect legea iubirii data de Mantuitorul?
preotii,de exemplu,nu au voie sa slujeasca daca sunt certati,caci mare osanda cer inaintea Domnului.

Cand nu poti uita o persoana care te'a mahnit, fa urmatorul lucru: gandeste'te la cei pe care i'ai mahnit tu si care te'au iertat. Aceasta te va ajuta sa accepti in minte, in mod deplin, ca trebuie sa ierti si ca acel om, care te'a mahnit, este si el neputincios si ispitit de vrajmasul.

Dupa aceea urmeaza convingerea inimii de a ierta deplin, iar aici merge rugaciunea:[COLOR=darkred]"Doamne, vreau sa iert si nu pot, ajuta'ma! Iarta Tu in mine si fa'ma sa'l iubesc pe acela iubindu'l Tu in mine."[/COLOR]

A iertat, dar nu realizeaza
 

A iertat, dar nu a uitat. Mi s-a intamplat si mie sa cred ca nu pot sa iert si chiar urasc o persoana, dar mi-am dat seama ca mi-a trecut orice resentiment. Ramane doar amintirea a ce ti s-a intamplat. Dumnezeu s-o ajute!

Se chinuie inutil si ea si cel/cea care a ranit-o. Stiu si eu acestea cu iarta sa fii iertat. Dar "a sti" si "a pune in practica" sunt doua lucruri diferite. Parerea mea..:1: Definitii...defintii...defintii...dar cand e vb sa le aplicam...:18:

Am citat gresit (scuze) am vrut sa citez intrebarea de inceput;
"Ce se intampla cand o pers nu poate ierta un rau ce i s-a facut"?:106:

Pornesc de la afirmatia ta, Jenica, dar raspund acum in general:
Dar de ce ar fi atat de greu sa iertam? Avem poate memoria scurta si uitam ca am iertat? Atunci sa ne amintim de fiecare data , cand suntem in preajma persoanei, care ne-a suparat, ca am iertat-o, si sa actionam ca atare. La inceput iti vei spune acest lucru mai des, apoi mai rar, caci daca nu dai curs imboldului de a pastra supararea, si vei actiona conform poruncii iubirii, atunci vei invata si lectia iertarii.

Daca Pr. Arsenie Papacioc i-a putut ierta pe tortionari, care il aduceau pana la pragul dintre viata si moarte, si a suprevietuit pentru ca a iertat, si noi trebuie sa ne straduim sa invatam lectia iertarii din mai marile sau micile noastre suparari.

Definitiile sunt bune, ca sa iti faci imaginea a ceea ce inseamna iertarea. Daca in capul nostru conceptul iertarii e neclar, nici noi nu vom fi in stare sa iertam.

Dar pana la urma de ce trebuie sa iertam? Pentru ca pentru Dumnezeu, Care ne va judeca, noi, toti oamenii la un loc suntem de fapt UN OM, Adam pe care l-a creat. Si prin urmare pacatele celorlalti sunt si pacatele mele. Iertand, nu am anulat pacatul celuilalt, doar m-am desprins din inlantuirea cu el.
Lumea se teme ca iertand , se sterge pacatul faptasului. Nu! El ramane cu pacatul lui, daca nu iarta, nu se iarta,nu se spovedeste si repeta fapta.

...
 

Cand spune rugaciunea "Tatal nostru", sa spuna: "Si nu ne ierta noua gresalele noastre, precum si noi nu iertam gresitilor nostri". Si se rezolva simplu.

acolo unde e DZEU toate sunt cu putinta...
 

daca nu s-a spovedit ,sa mearga la parintele duhovnic sa se spovedeasca .Taina spovedaniei si linistea de dupa ea ,e o MARE MINUNE!
Si tot ce a facut ea ,prin bunatatea ei si generozitatea ei ,a facut-o din DRAGOSTE PENTRU DUMNEZEU! sa isi aminteasca in fiecare zi ca IN NUMELE LUI DUMNEZEU a daruit si a facut bine celor care i-au facut rau!
Daca pe mine candva m-a ajutat citind BIBLIA ,cred ca si pe ea o va ajuta si o sfatuiesc sa o citeasca.(daca nu a citit-o)
Cu siguranta Dumnezeu ii va ajuta sa ierte si sa uite.

Nu est epracticanta bisericii din pacate, si nici nu se roaga...:17:iar, aici nu pot face absolut nimic.....

Raspunsul e simplu din punctul meu de vedre Anca. Nu e greu ci nu vrem sa iertam. E mai usor sa urasti decat sa iti calci mandria in picioare si sa spun iarta-l ca nu stie ce face. Eu suntconvinsaca nimeni nu ar ramane neajutat daca ar cere cu adevarat ajutor de la Maica Domnului. Este imposibil ca atunci cand spui, Stapana ajuta-ma sa iert ca eu nu pot, Ea sa nu te ajute sa 'plinesti porunca data sa Fiul Sau. Este imposibil!! Problema e ca nu dorim acestea..ne ghidam de principiul sa moara si capra vecinului. Acum cateva zile cand am fost la parintele Mina mi-a spus ca insasi IPS i-a cerut sfat intr-o problema..si sfatul sau a fost; "Uita raul, iarta mult si rabda mult"..Nu exista "nu pot" in iertare, exista doar "nu vreau".

Da, eu m-am rugat mult si am postit ca sa obtin acest dar d ela Domnul , dupa ce cineva mi-a facut un rau enorm, insa asa cum spui, daca te rogi din suflet obtii ceea ce ceri.

Pe mine Domnul m-a miluit, si crede-ma ca nu puteam obtine un dar mai mare decit acesta.
Ma consider persoana cea mai fericita din lume.

Iarta-ma ca revin, dar eu vad altfel problema. Asta nu inseamna ca e bine cum gandesc sau ca "atac"ceea ce tu ai scris. Tu stii viata ta duhovniceasca, eu nu am de unde o sti. Insa, din punctul meu de vedere, a ierta cu adevarat e a celor f. imbunatatiti. Asa cum bine spunea si Anca pe undeva in mesajele ei, a ierta inseamna nici sa nu iti mai aduci aminte de raul facut sau mai mult sa il consideri ca pe un mare bine! dar cati reusim asta cu inima NU cu vorba..Cand ma gandesc la parintele Paisie care plangea amarnic si se tanguia pentru ca a omorat din greseala o furnica..si se socotea cel mai pacatos din lume..nu prea mai indraznesc sa spun ca eu am darul iertarii. Stii de ce? Si clevetirea (un exemplu) este socotita ucidere de suflet. Ori eu/noi clevetim pe aici..au au..mai mult, unul care simte cu adevarat ca l-a iertat pe cel ce i-a facut rau nu poate avea odihna pana nu se linisteste si celalalt. Plange, posteste, privegheaza nopti in sir si se tanguie pentru ca iubirea de semen (care e mana in mana cu iertarea) nu il lasa sa se bucure ca DOAR el poate ierta. Deci [COLOR=Red]a simti [/COLOR]iertarea e lucru mare si greu de obtinut.. parerea mea. :11:

linistire si rabdare
 

Ceea ce expun mai jos sunt opinii personale asa ca tratati-le ca atare.

La mine pacatosul nici iertarea nu este desavarsita. Cred ca numai Dumnezeu iarta cu adevarat si in mod desavarsit dar pentru ca noi traim in timp si lucrarea Dumnezeiasca se face cunoscuta la noi in timp asa ca lasa-i timp prietenei tale si sfatuieste-o sa fie sincera cu ea insasi si mai ales rabdatoare.
Consecinte spirtuale... intrebarea ar fi bine sa plece de la ea catre un duhovnic.

Sunt de acord cu tine, Jenica, dar si cu Nina. Intr-adevar marea iertare, cand nu poti face nici un rau, nici unei furnici, ca Pr. Paisie, care a fost unul dintre cei mai blanzi oameni, vine abia atunci cand ai invatat lectia dragostei, cea mai inalta virtute la care se poate ajunge.
Dar ca etapa intermediara o consider si pe aceea, numita de Nina, cand nu mai ai dorinta de a raspunde cu o fapta rea la raul ce ti se face tie, ci mai degraba te preocupasa-l ajuti pe acesta sa depaseasca problemele, care il determina sa faca rau; si asta e mare lucru, caci opreste sirul pacatelor fata de aproapele. Nu se ajunge direct, ci prin aceste statii intermediare, la desavarsire. Iar desavarsirea o primim doar prin interventie divina asupra noastra; vezi Sf. Ierarh Nifon.