Da, Maria ai mare dreptate ! Eu cel putin atunci cind am sarit calul, sa spun asa, am regretat si chiar mi-am cerut scuze. Toate iesirile nelalocul lor eu le-am regretat tot timpul.Multe iesiri nu le-am putut controla atunci cind era pusa la indniala chiar existenta Lui Dumnezeu, fapt ce m-a tulburat mult, ducind la replici cam dure din partea mea. Regret si-mi cer iertare. Adevarul ca un bun crestin, nu raneste, nu uraste , nu foloseste un vocabular dur si neadecvat. Eu imi fac mea culpa unde a fost cazul. Da Maria, ar trebui toti sa constientizam atunci cind gresim si sa ne reparam gresala acum, aici in aceasta lume.

Da, Maria ai mare dreptate ! Eu cel putin atunci cind am sarit calul, sa spun asa, am regretat si chiar mi-am cerut scuze. Toate iesirile nelalocul lor eu le-am regretat tot timpul.Multe iesiri nu le-am putut controla atunci cind era pusa la indniala chiar existenta Lui Dumnezeu, fapt ce m-a tulburat mult, ducind la replici cam dure din partea mea. Regret si-mi cer iertare. Adevarul ca un bun crestin, nu raneste, nu uraste , nu foloseste un vocabular dur si neadecvat. Eu imi fac mea culpa unde a fost cazul. Da Maria, ar trebui toti sa constientizam atunci cind gresim si sa ne reparam gresala acum, aici in aceasta lume.

Da, Maria ai mare dreptate ! Eu cel putin atunci cind am sarit calul, sa spun asa, am regretat si chiar mi-am cerut scuze. Toate iesirile nelalocul lor eu le-am regretat tot timpul.Multe iesiri nu le-am putut controla atunci cind era pusa la indniala chiar existenta Lui Dumnezeu, fapt ce m-a tulburat mult, ducind la replici cam dure din partea mea. Regret si-mi cer iertare. Adevarul ca un bun crestin, nu raneste, nu uraste , nu foloseste un vocabular dur si neadecvat. Eu imi fac mea culpa unde a fost cazul. Da Maria, ar trebui toti sa constientizam atunci cind gresim si sa ne reparam gresala acum, aici in aceasta lume.

Da, Maria ai mare dreptate ! Eu cel putin atunci cind am sarit calul, sa spun asa, am regretat si chiar mi-am cerut scuze. Toate iesirile nelalocul lor eu le-am regretat tot timpul.Multe iesiri nu le-am putut controla atunci cind era pusa la indniala chiar existenta Lui Dumnezeu, fapt ce m-a tulburat mult, ducind la replici cam dure din partea mea. Regret si-mi cer iertare. Adevarul ca un bun crestin, nu raneste, nu uraste , nu foloseste un vocabular dur si neadecvat. Eu imi fac mea culpa unde a fost cazul. Da Maria, ar trebui toti sa constientizam atunci cind gresim si sa ne reparam gresala acum, aici in aceasta lume.

Buna!Mie mi-a spus o psihanalista ca ateii nu neaga existenta divinitatii.Ei ,insa nu cred intr-Unul Dumneze colectiv, al tuturor ci cred intr-un dumnezeu individual.Ei spn ca fiecare are dumnezeul lui.Din punctul meu de vedere este cumplit de urat.Fireste ca nu sunt singura care spune asta.Eu, insa cred ca daca exista oameni pe lumea asta care chiar nu cred ca exista Dumnezeu,Dumnezeuli se va descoperi lo9r pe cai numai de El stiute.Inlauntrul lor, mai devreme sau mai tarziu ei tot Il vor simi pe Dumnezeu, poate
Il vor simti chiar mai mult ca noi care ne-am indepartat de El, iar acum chiar de credem in El ne este greu sa ne apropim.Pacatele ne trag in jos.Cine citit despre Sfantul Ciprian is poat inchipui oare prin ce tainica minune un slujitor declarat al diavolului care facea vraji a ajuns nu doar un crestin,c chiar un Sfant.Eu una, sunt prea rece, dragi mei, prea rece ca sa pot percepe macar intr-o mica masura cat de minunat s-a aratat Bnul Dunezeu in acest episod.
In liceu am avut o colega care mi-a spus ca este ateu. eu una nu m-amgrabit sa o judec, dar nici sa ii schimb convingrea.Insa din tot ceea ce mi-a spus e, am gasit ceva ce am apreciat foarte mult:a spus ca multi dintre noi cei credinciosi(in opinia ei era defapt valabil pentru toi credinciosii dar eu am acceptat in forma asta)nu suntem adevarati credinciosi, deoarece credinta nostra si are la baza numai frica de a ajunge in iad.cu alte cuvinte suntem lasi.Nu stim de iubire si respet, stim de pedeapsa.
Parerea mea este ca multi dintre noi ar trebui sa ne punem intrebarea:oare daca m-as fii nsacut intr-o familie de musulmani si botezata in religia musulmana as mai fii fost eu astazi crestina?Dar daca m-as fi nascut intr-o familide de mormoni?Dar daca m-as fi nascut intr-o familie de atei si as fi fost educata nu in lumina crestinismului, ci in intunericul ateismului, as fii fost astazi crestina?Eu cred, ca negasind raspunsul adevarat la aceste inrebari, ar trebui sa constientizam ca bu avem merite pentru ca suntem crestini, ci suntem crestini din mila infinita a Domnului.Prin urmare asa cum a scris acel membru al forumuli care este ateu"nici unii nici altii nu suntem mai cu mot"Si mi se pare o gresala conceptia cum c ateii sun oamenii diavolului(asa cum s-a scris mai devreme "Jennifer l lui lucifer du-te unde ti-e locul").Si pe ei tot Dumnezeu i-a creat, deci El este singurul indreptatit sa faca astfel de afirmatii.Pacatosi suntem cu totii.Sa nu uitam ca Bunul Dumnezeu iarta uneori inconstienta.

1.Cind ti-e frica nu esti neaparat las, esti CU GRIJA pentru fiinta ta, pentru viitorul tau, este o frica ZIDITOARE, si aste nu sunt numai cuvinte goale, asa se modeleaza caracterele cu adevarat puternice, stiind de pedeapsa, de consecinte. De aceea ni se spune: Du-te si nu mai face asta, nu mai pacatui! Intelegi?

2.Da, daca te nasteai eschimos acum mincai foca asta este si banuiesc ca nu ai fi putut tine post sau poate tineai mincind zapada si pinguin, cine stie...

3.Da, cred ca suntem crestini, in/din Romania, din mila infinita a Bunului Dumnezeu, Amin.

Nu este vina ta, toti am fost influientati de colegi de scoala pina nu ne-am maturizat(ne ia ceva timp) si am putut gindi si forma o parere personala, si a aprecia ce au mai scris si spus altii mai mari ca noi, spiritual, pe tema asta.

Da, stau si eu si ma gandesc ce faceam daca ma nasteam intr-un trib de aborigeni sau printre triburile junglei amazoniene, ce puteam face??? Oricum, eu cred ca Dumnezeu va judeca toate civilizatiile de la origini pana la sfarsitul neamurilor dupa cele 10 porunci care sunt valabile pt. toti oamenii, indiferent de culturile lor si rasa de care apartin...

Asta chiar e un lucru la care ne putem gandi mult si bine, cum va judeca Domnul multele culturi ale pamintului, s-a gandit si Sf.Ap. Pavel la asta.

Dar raspunsul tot la Dumnezeu este, iar pentru noi, crestinii, tot nu ne e de mare ajutor. Noi stim dupa ce vom fi judecati...

eu cred si spun ca ar fi mai bine pentru tine(sau oricare altul) sa crezi acum si nu atunci.

un crestin "nascut de sus" stie ca "stapanitorul lumii acesteia" a fost judecat.Ioan 16/11

" *Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă."

ateismul la fel ca si teismul tine partea confesionala. in societatea co,ntemporana traim alaturi de oameni de diferite confesiuni. nucred case poate stabili o ierarhie intre diferitele confesiuni.

care este cea mai veche credinta: vom raspunde in sens general hinduismul.
care este cea mai pacifista: budismul.
care este cea mai intoleranta: sikhismul.
cea mai raspandita: catolicismul.
cea mai permisiva: ateismul.
si putem continua.
care este calea adevarata?
un ortodox va raspunde ortodoxia.
catolicul: catolismul.
buddhistul: buddhismul.
hindusul: brahmanismul / hindusimul.
ateul: ateismul.
un trib african: vreuntotem sau vreun munte.
un protestant: protestantismul.
s.a.m.d.

desi suntem cu totii oameni, suntem in ceea ce priveste credinta diferiti. atata timp cat ne vom respecta unii pe ceilalti si vom respecta CU TOTII ceea ce crede celalalt atunci va exista pace.

desi atat de diverse credintele, toti oamenii (chiar si ateii) urmeaza acelasi lucru/ liniste, pace, iubire.

unii spun ca acestea sunt atribute divine, eu le gasesc cat se poate de umane.

Ai citit si-n alte locuri in Biblie sau numai pasajul asta ?

Altfel poti sa cauti cuvantul judecata in Noul Testament.
Ca sa-ti poti face o parere completa asupra conceptului.

Slautare. Pai si normal ca fiecare cult religios sa-si sustina propria credinta. De exemplu daca ma nasteam in India, nu credeti ca si eu imi afirmam hinduismul de care apartineam? Un Sfant Parinte spunea odata ca daca hindusii ar fi fost "ortodocsi" ar fi fost o civilizatie foarte prospera din toate puncetele de vedere, pt ca ei isi respecta regulile religioase cu mai multa strictete decat o fac alte popoare in religiile lor, dar uite ca ei au o religie adoratoare de zei pagani pt ca asa a fost sa fie...

pt jeniffer

Credinta in divinatile ca simboluri ale unor realitati (ex Afrodita pentru frumusete etc) sunt diferita de credinta in Divinitate ca si creator al universului. Chiar daca in prezent noi nu mai avem un cult al zeitei x sau y nu negam principiul Fumosului ca principiu care defineste o o realitate. Cu siguranta nu o sa ai in casa un altar pentru Cupidaon sau Venus dar nu poti nega Iubirea (ca principiu, ca realitate in fond) Faptul ca nu mai avem nevoie de niste simboluri intermediare arata un salt/ dezvoltare al constiintei. Doar nu crezi ca diavolul are coada, e negru si te asteapta dupa colt sa te bage in cazanul cu smoala asa cum credeau bunici nostri dar ai constiinta perceperii raului (ca energie macar, ca manifestare pe care o intalnesti in realitate)Lipsa simbolurilor nu insemna disparitia realitatilor simbolizate de acestea.

Cuvantul Dumnezeu il poti privi ca un simbol pentru ideea de creatie si de creator. Existenta Creatorului nu este o iluzie ci este dovedita stiintific. Cele mai noi descoperiri stiintifice nu neaga ci confirma idei/teorii religioase (din biblie) Exemple concrete sunt: descoperirea ADN-ului, fizica cuantica etc. Poti citi o carte interesanta scrisa de doi fizicieni care argumenteaza prin stiinta valabilitatea unor texte biblice prvind formarea Universului ( cartea se numeste aproximativ: o teorie unificata a universului) Am scris aproximativ pentru ca am citit-o mai demult si nu mai stiu titlul exact.

Toti vom fi judecati de unicul DUMNEZEU , indiferent din ce colt al lumii sintem, indiferent de culoare, indiferent de limba , cultura sau religie. Toti sintem fii aceluiasi DUMNEZEU , Cel ce a creat aceasta lume , impartita de noi in multe cazuri in mod artificial prin nimicimea si lumescul nostru egoist si arogant dus pina la extrema. In momentul judecati vom fi cu totii egali, cum egali sintem in fata morti.

Demonstrati-mi ca exista Dumnezeu si pe urma mai discutam. Nu vi se pare ilogic sa credeti in "ceva" ce nu-l poti cuprinde?
In orice caz am observat (dupa parerea mea subiectiva!) ca pe aici egocentrismul e in floare, asha ca nu ma prea astept la un raspuns concret si la obiect din partea dvs. Insa puteti incerca poate veti reusi sa-mi schimbati opinia si starea de agnosticism in ceea ce priveste existenta unui Dumnezeu. O zi buna in continuare tuturor

Si acuma probabil ar trebui sa ne ingramadim ca -ti demonstram tie ca exista Dumnezeu. Ceva de genul hai sa vad daca ma poate convinge cineva ca oricum o sa le arat ca eu sunt de neclintit.

Demonstreaza tu ca nu exista Dumnezeu si mai discutam

ahahahahahahahaa! ce-mi ceri tu mie este o chestie ilogica ,calatorule, daca nu stiai.
Stiinta pur si simplu nu functioneaza asha.Am fi ajuns noi la un asemenea progres tehnologic daca ne-am fi gandit asha?

Ca sa intelegi cat de aberant esti, iti cer sa-mi demonstrezi ca NU exista cacaciopul (da,recunosc ca este doar o inventie de-a mea, dar asta nu schimba lucrurile).
Cum am spus si in postul de mai sus...de ce sa CREZI in Dumnezeu cand nu-i poti demonstra existenta??
Inca o chestie care ma deranjeaza la atitudinea dvs este perspectiva limitata din care priviti lucrurile. Dvs stiti apriori cum o sa ma comport dupa ce o sa-mi aduceti niste dovezi irefutabile in privinta existentei lui Dumnezeu. Sunteti cumva omniscient? V-as ruga sa va pastrati concluziile la sfarsitul discutiilor,cand voi veni si eu cu argumentele necesare dezbaterii.

Credem in Dumnezeu tocmai pentru nu -i putem demonstra existenta. Dintr-o anumita perspectiva Dumnezeu este ceea ce noi inca nu cunoastem. Si cu cat stiinta avanseaza cu atat se constata infinitul a ceea ce nu cunoastem si chiar nu poate fi cunoscut. Si acest necunoscut care ne guverneaza il numim Dumnezeu

În fapt, noua fizica, prin noile concepte propuse - nedeterminism, nonlocalitate, antinomie etc. - pare a se fi angajat temeinic pe drumul unui anume apofantism, concept specific teologiei ortodoxe, si care exprima asumarea onesta si smerita a neputintei de a epuiza la nivel de descrieri sau definitii realitatea observata.

Stiinta incepe sa demonstreze inteligibilitatea Universului care poate face posibila puntea de dialog intre stiinta si teologie. Conceptul de teleologie îsi gaseste însa locul si în cugetarea stiintifica - formularea contemporana a principiului antropic pare a fi un astfel de exemplu

Acest principiu arata calibrarea incredibil de fina si simultana a miilor de constante fizice universale. Observatia este cu atât mai frapanta cu cât aceasta calibrare nu se putea produce de la sine, o simpla analiza matematica în termeni de probabilitate aratând-o cu probabilitate nula. În forma sa “tare”, principiul antropic afirma proiectul cosmic ca si consecinta a existentei unui Proiectant.

Cunoasterea lumii si cunoasterea lui Dumnezeu au cai diferite. Demonstratia este mai degraba un instrument al stiintei si deci poti sa o utilizezi pentru a argumenta un aspect lumii observabile . Este ca si cum mi-ai da un topor si mi-ai spune sa il folosesc ca sa-ti demonstrez ca se exista pescuitul.

De altfel, sfântul Maxim Marturisitorul face o distinctie fundamentala între cunoasterea lumii, a carei “demonstrare” se face prin identificarea ratiunilor ei, si cunoasterea lui Dumnezeu, un altfel de cunoastere, întrucât presupune renuntarea la categoriile mintii obisnuite si, deopotriva, intrarea într-o rationalitate ajutata de har. Teologia este partasie, este comuniune cu o Prezenta mai presus de natural si de creat, o Prezenta iubitoare, daruitoare, care se dezvaluie în launtrul omului participant la viata Bisericii, prin trairea evlaviei

Desi iubirea nu poate fi demonstrata stiintific ea exista pentru ca noi o traim Tot astfel existenta lui Dumnezeu se releva prin traire

IN concluzie nu cred ca cineva iti poate demosntra existenta lui Dumnezeu insa vei putea intalni oameni care au trait strea comuniunii cu El

Existenta Lui Dumnezeu nu trebuie demonstrata. Pe DUMNEZEU in primul rind il simti. Prezenta Lui trebuie simtita , prin omniprezenta in toate ce sint, in cele vazute si-n cele nevazute. Atunci cind nu- I simti prezenta, s-au te indoiesti de existenta Lui esti afundat complet in nimicimea ta , golita de orice continut si far de sens, precum o corabie-n deriva. Prin insasi existenta noastra aici pe acest pamint, demonstreaza existenta Lui. Ori consideri ca noi am fost creati de stinta ? ? ! . Insasi acest pamint pe care vietuim , cu toate minunatiile lui si miracolele zilnice, demonstreaza existenta Lui. Ori crezi, ca acestea au fost create de stinta ? ? ! . Arunca-ti privirea-n sus pe cer spre universul infinit . Ori si el, universul, a fost creat de stinta ? ? ! . Neacceptarea existentei Lui DUMNEZEU, denota mult orgoliu, egoism si limitare a gindiri dusa pina la absurd . Neacceptarea Lui este lipsa crasa de simtire primara care are ca rezultat nesimtirea pura in ansamblu ei. Este exact cum ai pune problema, spre exemplu, sa demonstrezi 1 + 1 = 2 sau ca iubirea exista cu adevarat sau daca chiar adevarul exista cu adevarat. Insasi existenta acestui forum nu ar fi fost posibila fara El. A incepe sa demonstrezi existenta Lui este cum ai incepe sa demonstrezi infinitatea universului . Insasi inteligenta noastra este o farima in asa zisa "demonstratie" in existenta Lui. Stinta insasi , cu plusurile si minusurile ei , demonstreaza fara sa vrea existenta Harului DIVIN. Putem continua pina dimineata, dar n-are nici un rost, sa continuam sa demonstram unui "orb"ce frumoase sint culorile curcubeului sau surdului frumusetea unei melodi sau sa-i cerem mutului sa recite ceva din Eminescu sau................... .

Daca ai fi intr-o padure cu ajutorul unei lanterne ai putea lumina si deci cunoaste doar o parte (extraordinar de mica in raport cu intreaga padure, intreaga tara in care e acea padure..intreg universul) Stiinta a ajuns la a-si recunoaste limita si infinitatea a ceea ce nu poate fi cunoascut. Tot ceea ce nu poate fi cunoscut noi numim Dumnezeu (inteligenta etc). Este ca si cum ai descoperi un tablou extraordinar de frumos pictat si ai crede ca de fapt aparitia lui se datoreaza intamplarii in care s-au combinat diversi atomi sau a evolutiei aceste combinatii primare.

Fiecare din constantele universului descoperite (si se pare ca sunt foarte multe) daca ar fi fost mai mici sau mai mari universul nu ar fi fost posibil. Singura combinatie a posibilitatii de existenta a universului este a acestor constante iar sansa ca ele sa fie intampaltoare ......

Ceea ce putem spune despre Dumnezeu este ca nu poate fi cunoscut ci doar relevat. Stiintific nu s-a putut demonstra cum functioneaza telepatia etc dar ea se manifesta. Argumentul ca ceva ce nu poate fi demonstrat nu exista mi se pare chiar pueril, Foarte multe lucruri sunt in curs de descoperire si ele nu exista din momentul descoperii lor ci au existat dintotdeauna doar ca acum e momentul cand avem lanterna potrivita ca sa le vedem Crezi ca adnu-l nu exista in eveul mediu? Dar oamenii nici nu se gandeau la acea vreme ca ar putea sa existe. Doar cand printr-o anumita cale ajungi sa descoperi ceva nou te gandesti sa dai un nume acelui ceva. La inceput nu te gandesti sa cauti sa descoperi rodiul spre exemplu ci cauti altceva si dand peste un mineral necunoscut il denumesti astfel.

Pare cum a aparut ideea de Dumnezeu? Caci ceva au descoperit niste oameni siau inventat acest cuvant Dumnezeu pentru a descrie acel ceva. Existenta nimanui nu depinde de capacitatea noastra de a-i demonstra existenta (indiferent ca e animal, planta sau ceva ce nu poate fi incadrat in nimic) Se spune ca harta nu e tot una cu teritoriul (harta e doar ce am reusit noi sa cunoastem).

Eu nu m-am bazat pe argumentul acesta ci era o ofensiva la adresa D-voastra (sau cea a colegilor D-voastra) de a cere sa demonstrez inexistenta lui Dumnezeu.Ma bucur ca ati inteles perfect ce am vrut sa zic:).Ca sa te fac sa intelegi mai usor o dau si eu in analogii: Eu iti cer sa demonstrezi ca 3+2 nu este 6. Cum este mai bine sa procedez? Sa iau pe fiecare in parte sa adun 3+1 , +2 +4 +5 si tot asha sa iau pe rand toate numerele din multimea nr-elor complexe? Ar dura o vesnicie sa ma gandesc asha si din aceasta cauza nu se procedeaza asha dpdv stiintific(in anumite cazuri!).Cel mai simplu si mai logic este sa spun ca 3+3=6.
P.S. Presimt ca in curand o sa-mi pierd rabdarea...

daca luam ca axioma ca x exista/ nu exista daca putem demonstra acest lucru atunci in acest context Dumnezeu nu exista. Doar daca acceptam ca ceva poate exista desi nu -i putem demonstra exstenta atunci putem lua in considerare posibilitatea existentei lui Dumnezeu

Prin urmare cred ca intrebarea ramane daca pentru tine ramane valabila ideea ca demonstratia valideaza existenta.

E adevarat ca stiintific se merge pe a demonsra ca ceva exista si a nu putea demonstra ca exista are rezultat ca nu exista si ca nu se porneste de la a demonstra inexistenta

Insasi existenta noastra si a tot ce ne inconjoara deriva din Dumnezeire. Existenta lui Dumnezeu nu se demonstreaza nici matematic, nici stintific , nici filozofic si mai ales pe un forum. Existenta lui Dumnezeu si tainele de nepatruns ale Lui nu se fac prin vorbe sau simple dispute de multe ori puerile. Fiecare-n parte poate sa-l descopere, sa-l simta pe EL, inlauntrul lui , prin rugaciune, smerenie si meditatie. Dumnezeu este peste nimicimea noastra si a gindiri noastre limitate in spatiu si timp. A demonstra ceva dupa sabloanele simple si ridicole uneori a orcarei demonstrati , devine o simpla pierdere de timp. Pe DUMNEZEU il vezi cu "ochii" minti si il simti cu sufletul , atunci cind cu adevarat vrei sa-l vezi si sa-L simti. DUMNEZEU nu are nevoie de demonstratiile noastre pentru a fi confirmata sau infirmata existenta LUI .

Re:
Cristiboss56

Parerea mea cu privire la ateism, sau alte religii...?
In primul rand, nu eu am facut randuirea, religiilor....
Recunosc ca religii de baza, Crestinortodocsi, Catolici, muslimii, budistii si evreii.
Ori care alte surogate si secte aparute fiinnd numai parodii.(Jahovas vitne, si tot cei comrecial...)
Eu, sant protestant.
Referitor la ateism, trebuie sa recunosc ca in definitia mea, inseamna a nu a avea o credinta, in general, in dre-un duh sfant, fie acesta ori cine sau numinduse cumva...
Neam de neamul meu, nu am fost membrii de partid sau UTC-sti....
Nu prea am intalnit ateisti la viata mea, ca sa pot sa-mi formez o imagine clara asupra ceea ce inseamna sa fii ateu, dar... banuiesc ca fara credinta in ceva care sa-ti dea speranta sau inbold in a trece prin viata...
So.... este prematur sa ma exprim, fara a fii documentat... si numai sa fac comentarii filozofice....lipsite de grund sau essenta...

Kontroversielll, raspunsul tau e decent, fata de al altora, care arunca cu noroi in atei, doar din placerea asta umana de a murdari, a urâ si a umili pe celalalt. E pacat ca cei mai multi au ales calea asta, insa asa arata realitatea si trebuie sa ne impacam cu ea. Nu rareori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de religia proprie, si ca urmare a raspunsului ca sunt de traditie ortodoxa insa nu cred in supranatural, sa fiu tratata urat sau cu adversitate. DOAR pentru atat lucru! E ca si cum ai avea pretentia sa cunosti un om, calitatile lui, prin cunoasterea unei simple trasaturi ale personalitatii sale. Inutil sa spun ca sunt si au fost multi atei care s-au dovedit oameni valorosi si integrii,utili comunitatii lor si omenirii intregi. Unii uita prea des acest lucru elementar, anume ca suntem inainte de a fi credinciosi sau atei, oameni. Si ne datoram respect reciproc.

Axiomele ca si postulatele, nu dau cont de realitate, ci eventual raspund de constructia unui sistem coerent. A pretinde ca avem o axioma care zice ca Dumnezeu exista, sau ca Dumnezeu nu exista, echivaleaza cu a ne limita la a dovedi corenta interna a unui astfel de sistem de idei, nu si conformitatea cu realitatea a acestuia, tot asa cum existe sisteme bazate pe postulate, care sunt perfect corerente logic, dar care n-au corespondent in realitate.

Dumnezeul pe care il simtim inlauntrul nostru, stiintele ne spun ca este simplu creatia mintii noastre. Ce am dori ar fi nu sa gasim doar acest Dumnezeu, ci unul obiectiv, extern, care nu dispare odata cu creierul nostru, si care se manifesta si altundeva decat in imaginatia noastra. Nimeni nu contesta ca Dumnezeu din mintea noastra exista si ca este util psihologic vorbind, ce se contesta este existenta obiectiva a zeilor care umplu capsoarele oamenilor . . . Un zeu din mintea noastra ne poate ajuta sa trecem senini peste momentele grele, dar el nu ne poate da viata vesnica, si nici nu poate face ca tot ce se intampla in jurul nostru sa aiba un sens moral. Ori oamenii, ma rog, anumiti oameni, asta ar dori . . .

Daca "Dumnezeu" despre care vorbesti este Dumnezeu din crestinism, se poate demonstra ca el nu exista, si asta apeland la istoria religiilor si la istorie in general, care ne descrie geneza si filiatia acestei idei, a celor mai multe dintre faptele si ideile acestui dumnezeu.

Daca vrei ca Dzeu sa existe crezi ca exista, daca nu nu vei crede ca exista. Odata ce dispare nevoia vezi ca nu ai cum sa sti daca exista sau nu...si poate ca de fapt conteaza la fel de mult cat conteaza daca exista un vecin de la 8.

fara suport si incredere in Divinitate, nu poti reusi in viata...

fara divinitate se poate reusi in viata. nu cred in dzeu si sunt mai mult decat am fost ieri.

am spus-o de sute de ori: nu poti sa dovedesti unui ateu ca dzeu exista; nu poti sa dovedesti unui credincios ca dumnezeu nu exista; este o problema de credinta. a crede. nu este "a fi", ci "a crede".

atata timp cat oamenii se inteleg bine nu este esential daca esti ateu, muslman, ortodox , hindus etc.

:-?? e tragic ca nu incredere in Divinitate...

Asta inseamna de fapt transcendentalul, care e o idee de baza a multor religii, ca exista ceva ce nu se poate demonstra sau accesa prim mijloace materiale.

Asta nu inseamna ca Divinitatea (trancendentalul), nu se manifesta in lume (in imanent) sau ca cele doua planuri nu interactioneaza.
Aceste manifestari, care apar uneori in forma minunilor, sint cele mai elocvente dovezi atunci cand cineva le observa sau le accepta.
Poate ca I-am putea “simti” si in alte conditii prezenta, dar stiintific vorbind, asta experienta poate fi calificata ca subiectiva.

Petruta2, daca intr-adevar ai intrat pe forum ca sa discuti unele puncte de vedere, si nu doar sa-ti

versi naduful, ar trebui sa stii ca cliseele pe care le expui, usor de recunoscut din cursurile unor

institutii, sint cel putin superficiale.




Aici as corecta: din fericire Religia n-a reusit sa coboare la stadiul de stiinta
Au incercat unele secte s-o aduca acolo, dar au ajuns in situatia cu adevarat neplacuta :) de a amesteca

spiritualul cu materialul. Ori tocmai asta e principiul de baza a religiei, existenta unui plan diferit

de cel material.
Din cate stim noi, stiintele se ocupa cu studiul materiei, deci nu au ce cauta in religie.

Faptul ca pui pe Dumnezeu la plural e o alta problema de intelegere, Istoria Religiilor si stiintele

psiho-sociale se ocupa de studiul manifestarilor religioase, nu duc la o intelegere a lor.
Dovedesc insa aceeasi lipsa de respect si atitudine superioara de care te plangi tu la unii crestini.



Cat esti de sigura de asta ? :)
Poti sa dai vreo demostratie "stiintifica" ?


Acum sa mergem pe firul logici:

1. Deci despre "Dumnezeul crestismului" se poate demonstra ca nu exista, dar pentru "Dumnezeul altor religii" nu se poate demonstra ?

2. Daca pe "Dumnezeul crestismului" il gasim descris similar in alte religii, inseamna clar ca El nu

exista ? Sau inseamna doar ca nu e un "Dumnezeu original" ?

Petruta care sunt stiintele care demonstreaza ca Dumnezeu este o simpla creatie a mintii noastre?

Nu este vorba despre existenta unui Dumnezeu crestin ci existenta unui Creator/ programator (inteligenta) a carui existenta este obiectiva dar poate fi traita subiectiv de oameni

Discutie intre doi embrioni


si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

sunt multi atei in lume, am calatorit si am vazut si in olanda.....50% nu crede in nimic, cred in natura.....e trist cum lumea s-a departat de cele sfinte...:hmmm:

Ai facut o aluzie foarte interesanta si in acelasi timp comica! Mi-a placut cum ai facut referire la subiect, foarte haios si cat se poate de comparativ.

Amuzant... nu isi face efectul in totalitate...dar e amuzant :)