:-)
 

Nu credeti ca este intrutotul potrivit cu dragostea si cu dreptatea lui Dumnezeu ca un om care a fost in stare sa transforme o prostituata intr-o sotie impecabila a primit si darul de a face vioara cu cel mai frumos sunet dintre toate viorile facute vreodata pe pamint? Eu cred ca nu este de mirare ca secretul viorilor lui Stradivarius nu a fost descoperit, pentru ca el a reusit sa puna in viorile pe care le-a facut ceva din inefabila frumusete a sufletului lui, frumusete pe care a raspindit-o si in jur, la sotia sa, transformata atit de tulburator si de spectaculos.

Sa avem mai multa incredere in Dumnezeu si in puterea Lui de a infrumuseta sufletele! Asta nu inseamna ca trebuie sa fim orbi la pericole, ci ca trebuie dreapta socotinta, pentru a nu osindi pentru fapte trecute(din care Slava Domnului!, avem destule fiecare dintre noi) un om care ne poate insoti la Rai. Acolo unde exista semne de pocainta si de indreptare, bineinteles.

Doamne ajuta!

Iuliana draga, dupa ce am scris versetul respectiv, "am inchis usa dupa mine", caci imi parea ca nu mai e nimic de spus. Dar citind postarea ta, am simtit ca s-a deschis o fereastra...
M-ai impresionat cat de bine vezi aceste lucruri, legate de vietuirea in doi.
Oare nu crezi, ca rezistand pentru Dumnezeu, la aceste presiuni zilnice venite din partea sotilor, aceste femei smerite, despre care ai scris, isi deschid Poarta Raiului? Ducandu-si crucea fara cracnire, ele ne pot fi noua exemple demne de urmat.
Iar personajele masculine m-au facut sa exclam: "Mare e gradina Ta, Doamne!" Povestea cu tacamul in plus la masa m-a dat gata! Multa si minunata rabdare trebuie ca are sotia acestui om.
Iti multumesc din tot sufletul pentru sinceritatea pe care ai presarat-o peste relatarile tale, facandu-ne martori suferintelor purtate cu seninatate de aceste femei, viteze in fata vietii.

Dealtfel, bine ai venit pe forum! Ti-am simtit de mult lipsa...

Da bine ca prietenul tau a sarit cu gura.Ea a gresit.Dar el n-a gresit in fata viitoarei sotii?Ea ti-a spus adevarul.Ce vroiai,sa-ti faca si lista?Maria Magdalena a fost iertata pentru ca si-a marturisit pacatele.Daca exista parere de rau si indreptare se poate ierta.Poate peste un timp mai vine vreun prieten si-ti spune ca a fost si cu el.Tu ce faci?Lucrul acesta nu trebuie sa-ti fie nou pentru tine ca ti-a spus deja de la inceput.Ea a fost sincera cu tine.Dar tu ai fost sincer cu ea?A-i iertat-o?Iarta-ma de ti-am gresit cu ceva in ceea ce ti-am scris.Sper sa ne spui si noua,celor de pe forum,ce decizie ai luat.Si-ti mai dau un sfat: PRIETENII SUNT BUNI INSA TINE-I DEPARTE DE CASA.

Am gasit raspunsul tau cu privire la casatorie.FELICITARI si DUMNEZEU SA VA AIBA IN PAZA SA.

Iuliana, m-au uns la inima cuvintele tale. Ce frumos scrii, si ce multe lucruri interesante ai de povestit!
Bine ai venit pe aici!

Zilele astea nu prea am timp dar o sa revin.

Astazi m-am spovedit si eu,deci pot spune ca sunt mai curat (nu o luati ca pe o lauda). Vreau doar sa spun ca din nou ma cuprind remuscari cu privire la prietena mea. Nu stiu,parca ceva ma apasa,am o neliniste in suflet. Ma tot chinui sa inteleg ce o vrea sa insemne. Oare nu e bine sa raman cu ea? Sau toate acestea sunt de la diavol,care imediat dupa ca m-am marturisit cauta sa ma ispiteasca,sa-mi faca rau? As inclina sa cred ca acesta e raspunsul,pt ca un gand de la Dumnezeu nu poate decat sa te linisteasca,in nici un caz sa te tulbure. Iar pt mine e foarte apasator. Chiar nu stiu ce sa fac,sunt intr-o situatie foarte delicata. Adica ce posibilitati as avea?
- Daca raman cu ea,ce voi face in caz ca acest gand ma va tulbura toata viata?
- Daca o parasesc,pur si simplu ea e distrusa... toata speranta o are in mine! Nu ar trece deloc usor peste toata astea,si viata ei (cel putin pt o bucata mare de vreme) va fi distrusa! Deci inseamna ca imi bat joc de ea!

E foarte greu. Cert este ca o iubesc,adica are toate calitatile,de la frumusete pana la pocainta! Am mai vb despre ea. Totusi,daca toate aceste ganduri sunt de la diavol? Ca mereu imi indreapta gandul spre pacatele ei,desi cum am spus,nici eu nu sunt/nu am fost mai presus! Si asta e un fapt de ingrijorare. In loc sa-mi vina sa plang pt pacatele mele,eu dimpotriva,imi vine sa urlu pt ale ei! Nu stiu ce sa cred,nu vreau sa ma las inselat dar nici sa ma slavesc. Adica am toate aceste stari si datorita faptului ca poate imi pare rau... pur si simplu imi pare rau pt ea,imi pare rau de aceasta situatie,imi pare rau pt ca nu pot da timpul inapoi etc. :(
Poate mai gasesc ajutor sau un sfat si din partea voastra. Pur si simplu,desi am nadejde si credinta in Dumnezeu,nu pot sa ma autocontrolez,sa-mi dau raspunsul singur. Adica pot,sunt constient de multe lucruri,stiam si ce mi-ati spus voi mai inainte etc. insa focul care e inauntru si care ma macina nu vrea deloc sa imi dea pace. Adica vad calea,stiu care e drumul,dar totul parca se tine dupa mine. Off... e tare greu!
Raspunsul oricum il voi primi de la duhovnic,insa am nevoie si de ajutor din partea voastra frati crestini. Va multumesc si Dumnezeu sa va ajute!

Daca tu crezi ca acest gand te va tulbura toata viata, evident, trebuie sa cauti pe altcineva (nu sa-i faci viata ei ..si tie.. un chin)
Dar eu cred ca nu te va tulbura.

Curatia unei femei este data si de altceva, nu doar de un himen intact. Citeste despre viata Sf. Maria Egipteanca, este impresionanta. Dumnezeu iarta orice unde exista parere de rau.
Pe de alta parte, pacatul si desfranarea pot exista si in patul conjugal (chiar daca femeia era fecioara inaintea casatoriei).
Nu vreau sa te supar, dar nu cred ca iti sunt de folos gandurile astea!
Pot sa inteleg gelozia si durerea ca nu esti persoana cea mai importanta din viata ei.
Dar tu esti sincer cu tine?
Pacatele ei le plangi? Sau te chinuie mandria? Ti-e teama sa ai incredere in ea? Te simti in nesiguranta (a fost cu altul, poate va fi din nou)? Simti ca meriti mai mult (eu curat- ea pacatoasa)?

Daca ai gandurile de mai sus, nu faci decat sa strangi pacate. O iubesti cu adevarat? (Observi intrebarea? "o iubesti" am zis, nu am intrebat daca are calitati!) Atunci ai incredere in ea!
Crezi ca ti-a scos-o Dumnezeu in cale? Multumeste-I si ai incredere.

Eu nu cred ca exista ganduri de la Dumnezeu care sa te arda pe dinauntru, cum spui. (Eu cunosc gelozia.. intr-adevar arde rau, nu te lasa nici ziua, nici noaptea sa te odihnesti). Roaga-te Maicii lui Dumnezeu sa indeparteze gandurile pacatoase.

Peste doua luni vom implini 12 ani de casatorie. Slujba a avut loc imediat dupa liturghie. Noi am venit inca de al liturghie. In acea duminica s-a citit pilda datornicului nemilostiv. De cate ori te incearca ganduri de judecata asupra iubitei tale, mai citeste aceasta pilda o data. Pe mine m-a ajutat enorm.

Sa nu faci niciodata gresala imensa de a nu lua in seama formula din rugaciunea dinaintea sf. impartasanii ... "ai venit sa mantuiesti pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu".

Cu aceste doua lucruri ar trebui sa biruiesti orice gand de judecata. Daca Hristos se pleaca si spre sufletul tau, atunci tu care nu te poti compara cu curatia si sfintenia Lui, sa nu te poti apropia de "sora ta", care a gresit si se caieste adanc... Si nu esti tu in masura sa cantaresti care este mai pacatos intre voi doi. Pacatul ei este canonisit mai greu, dar care suflet e mai alb stie numai Dumnezeu.

Si mai gandeste-te ca daca ai parasi-o si dupa un timp ai iubi iar nespus o alta fata, de data aceasta neatinsa, dar care atunci cand va auzi de pacatul malahiei se va scarbi de tine si te va respinge...

Off, si inca ceva, viata e lunga, nu stii in timp in ce pacate poti cadea si tu... cum vei putea nadujdui tu in iertarea celei ce iti va fi alaturi atunci?

Nevrednicule, ce varsta ai? Ziceai ca trebuie sa mai cresteti... daca ai sa cresti cum trebuie (sufleteste ma refer) nu vei mai avea problemele astea. viata e lunga, casnicia nu e doar emotie, empatie si romantism. E viata grea, e lupta, e o constructie. Cand lucrezi cot la cot cu cineva, il vezi altfel, alta relatie se stabileste cu el, altele sunt prioritatile. Cand n-ai ce face, atunci se gandeste mult si prost... Oare o vezi ca pe mama copiilor tai? IMagineaza-ti-o jucanduse cu cei cativa copii ai vostri, imagineaza-ti-o plangand de oboseala cu un copil la san si altul leganat pe picioare, imagineaza-ti-o langa copilul tau bolnav, imagineaza-ti-o langa tine cand esti bolnav. Astea-s teste pe care trebuie sa le treaca o viitoare sotie.

Ai grija de tine! De ce oare nu te intrebi cum iti va fi tie daca o vei parasi... sau daca ea te-ar parasi... Daca vei gasi o alta fata cu himenul intact (se si coase daca nu sti) dar cu alte cusururi? Sau daca vei lua o fecioara dar, surprise... in noaptea nuntii descoperi ca nu are himen (fie lipseste, fie e foarte elstic)... toata viata nu vei avea incredere in ea, sau o vei parasi, desi ea saraca nu ar fi vinovata cu nimic.
Daca Dumnezeu vrea sa treci testul asta, chiar daca acum eviti, fii sigur ca o sa il mai dai...

Prietene, ti-au mai scris altii frumos aici asa ca nu stiu daca mai am mare lucru de adaugat..
Este o ispita, asa cred eu, sa te gandesti atata la un pacat de-al ei. Poate tu ai pacate care cantaresc mai mult la Dumnezeu, cine stie?

O iubesti, te iubeste, are multe calitati, ti-o poti imagina alaturi de tine toata viata? De ce eziti? Sa dai cu piciorul fericirii si mantuirii in doi care va asteapta, pentru o greseala din trecut?
Nu te mai chinui, alunga gandurile astea! Traieste, pur si simplu, minunea pe care ti-a dat-o Dumnezeu, caci a cunoaste persoana care ti se potriveste sui pe care sa o poti iubi si cu care poti trai o viata conjugala crestina este intotdeauna o minune!

Sa-ti mai spun ceva: intr-o casnicie intotdeauna descoperi defecte si pacate de-ale celuilalt, INTOTDEAUNA! Insa de obicei le descoperi DUPA casatorie. Intotdeauna apar greutati, hopuri de trecut. Intr-un fel si in asta sta frumusetea casniciei - sa construiesti cu obstacole, sa construiesti si cu defectele si pacatele celuilalt si ale tale, care atunci cand te casatoriesti apar mult mai clar (daca esti sincer cu tine insuti). Sa le pui in zidul constructiei ca Manole pe Ana, si sa iasa o biserica superba.. Asta e casatoria. Zi multumesclui Dumnezeu ca acest pacat al prietenei tale l-ai stiut dinainte. Astfel, vei avea poate dupa mai degraba surprize placute decat altele neplacute.

Doamne ajuta!

@anna21,iti multumesc pt raspuns. Nu am simt in nesiguranta si nici nu mi-e teama ca m-ar putea insela sau ceva de genu. Chiar deloc. Dar pur si simplu cateodata mai simti acele ganduri de neliniste care imi invadeaza sufletul. Pot spune si ca sunt persoana cea mai importanta din viata ei si stiu si viata Sfintei Maria Egipteanca,si intr-adevar,incerc sa iau invatare de acolo. Multumesc si pt sfaturi,exact asta fac,ma rog Domnului si Maicii Sale sa-mi arate calea in care voi merge si sa decida ei pt mine.

@cristina2012,ti-am raspuns pe privat :)

@Fani71,da,mi-o pot imagina alaturi pt intreaga viata. Nu ezit decat datorita acelor ganduri care uneori ma framanta... Stiu ca este o minune ca Dumnezeu mi-a scos in cale o asemenea persoana si pt asta multumesc Lui si ma rog in continuare sa ma ajute sa-mi traiesc viata dupa voia Sa. Si intr-adevar,cel mai probabil pacatele mele dint trecut au fost mult mai mari decat cele ale ei! Tocmai de aceea ma feresc sa judec. Insa ti-am spus de ce ma tem... :(

Stiti, toata lumea isi pune problema asa, dar daca toate fetele trebuie sa fie fecioare, atunci cu cine sa se mai distreze baietii :)) Vai prosti is, scuzati limbajul. Si daca nici un baiat nu ia o fata care nu e virgina, ei se gandesc cumva ca pe fata aia cu care se distreaza o condamna la judecata altora si necasatorie?
Nu stiu de ce e nevoie de argumente pentru ca cineva sa-si dea seama ca o astfel de gandire e gaunoasa?:30:
Fani, sper ca le spui si astea baietilor aia, ca eu cred ca i-as si bate :)):66:

Sigur ca le spun.. Ei mai spun atunci ca ei se distreaza cu belgiene care oricum sunt c... (scuzati, asa vorbesc baietii mei adesea), si nu le pasa daca sunt sau nu virgine la casatorie, nici belgienilor care se casatoresc cu ele, si dupa aia se casatoresc cu o fata din neamul lor. Intervine deci si factorul de ghetto cultural. NB poate nu le pasa unora, da, insa o fata poate lua in serios o relatie si sa nu-si dea seama ca baiatul asazis crestin o trateaza ca pe o papusa gonflabila.., iarasi, scuzati.. influeta elevilor, de, la vocabular!)
Bineinteles ca tot ipocrizie strigatoare la cer este. Ca fetele din neamul lor nu se distreaza cu belgieni :-)
Ei, ceva ceva poate tot le ramane din ce incerc eu sa le zic despre idealul crestin, si cumva cumva tot ii interpeleaza, altfel nu ar simti ei nevoia sa ma contrazica atata ;-)

Da, exista aceasta dubla masura mai peste tot. Nu stiam ca si in Romania mai este asa de raspandita.
Oare de ce se considera in general mai in toate culturile ca pentru fata e mai grav sa-si piarda fecioria decat pentru baiat?

E mai grav intotdeauna pentru o femeie sa aiba mai multi parteneri decat 1 in aproape toate culturile omenesti din ratiuni de reproducere...femeia intotdeauna va stii ca acel copil nascut e al ei, barbatul nu poate fi sigur ca e al lui, asa ca a rezultat aceasta asuprire asupra femeii. Trista-i viata asta :(

Pentru "Nevrednic"
 

Oricate pareri ai auzi, raspunsul final doar de la tine poate veni. Fiecare om e diferit, daca ceva merge sau nu merge pentru unul, nu inseamna ca neaparat va merge sau nu va merge si pentru tine.

In primul rand gandeste-te la scopurile casatoriei dpdv al Bisericii Ortodoxe:

1. Cei 2 sa se ajute unul pe altul pe calea mantuirii
2. Procreerea, nasterea de prunci

Este prietena ta persoana potrivita dpdv al criteriilor de mai sus?

In ce priveste problema virginitatii, mai bine vezi ce crezi tu, nu ce cred altii, din cauza ca:
1. Acei "altii" nu sunt in locul ta si nu vor duce crucea casatoriei impreuna cu tine. Doar isi dau cu parerea.
2. Fiecare om e diferit, daca unul are o problema cu asta, nu inseamna ca ai si tu.

Concluzie:
Roaga-te la Dumnezeu sa te lumineze sa iei decizia cea buna. In ziua de azi atat fetele crfedincioase cat si baietii credinciosi sunt o raritate...

Doamne ajuta si daca te hotarasti, "Casa de piatra". Atat doar sa stii, ca Dumnezeu a zis "Ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Sa stii deci ca orice gand de genul asta vei avea dupa casatorie, e de la diavol.

Bogdan.

Si mai gandeste-te ca odata ce te-ai apropiat de ea si ai facut-o sa se indragosteasca de tine, ti-ai asumat cumva si o anumita responsabilitatre pentru ea... daca o vei parasi, va suferi enorm...

Din cate stiu Biserica Ortodoxa nu prea incurajeaza astfel de prietenii inainte de casatorie, chiar daca nu se ajunge la relatii sexuale... Nu cunosc insa multe detalii, dar e logic ca incalcarea cu buna stiinta a regulilor Bisericii nu prea are urmari bune... Asa ca daca vreti sa va casatoriti, nu mai amanati, casatoriti-va si gata :). Cum spunea un duhovnic unor tineri care i-au zis ca se iubesc si ca vor sa fie prieteni: "Cine se iubeste, merge la Biserica, la primarie, si apoi acasa". Adica la cununia religioasa, cununia civila, si apoi acasa :).

Doamne ajuta!

Pai Bogdan, ce nu aproba Biserica? Nu aproba viata sexuala inainte de casatorie. Prietenia de ce sa nu o aprobe, cum sa se cunoasca oamenii atunci inainte de casatorie daca nu sunt prieteni? Sa se cunoasca doar in ziua casatoriei? ;-)

Prietena mea....
 

Parerea mea este ca daca o iubesti si poti uita trecutul ,poti sa mergi mai departe,dar fara reprosuri.daca era fecioara si te insela dupa,asa ca de curiozitate sa vada cu e cu altul erai mai fericit?eu zic ca nu asta conteaza ci asa cum spunea cineva sa fii atent sa nu aiba schimbatul barbatilor, "in sange"si sa fie o femeie de casa!asta e important .si evident nu in ultimul rand sa va iubiti,sa va potriviti din toate punctele de vedere.ori asta nu poti sa stii daca veti face dragoste dupa casatorie .eu zic ca un cuplu trebuie sa aiba o perioada de "proba"inainte de casatorie ,sa vada daca se potrivesc ,daca au conceptii comune,gusturi...o casatorie nu e o joaca ,e o loterie ,e adevarat dar nu o joaca!si daca o faci,fa-o ptr totdeauna...

Prietena mea..
 

Si inca ceva;e adevarat ca e pacat sa faci dragoste inainte de casatorie ,dar sa divortezi ca nu te potrivesti nu e pacat?ca nu ai voie sa divortezi doar in caz de adulter,si atunci ce faci?astepti sa o prinzi cu altul sa nu pacatuiesti tu?e aberant.dumnezeu ne iubeste pe noi pacatosii,ptr noi s-a rastignit ,ptr a ne ierta noua pacatele,...fa ce simti si incearca sa nu pacatuiesti ,sa fii pe plac domnului,iar daca ai gresit dumnezeu te va ierta doar sa nu mai repeti greseala!in rest multa bafta si sa auzim de bine!

@mihaela,nu are schimbatul barbatilor "in sange",deci nu se pune problema de asta. Suntem foarte potriviti unul pt altul,te asigur,si pot spune si ca va fi femeie de casa (chiar e).

@BogdanF2 m-am gandit bine la scopul casatoriei dpdv al ortodoxiei,cunosc foarte bine aceste lucruri,si sunt sigur ca prietena mea ar fi potrivita. Deci indoieli nu sunt.
Si stiu ca baieti credinciosi si fete credincioase abia se mai gasesc,de aceea mi-ar fi greu sa renunt la ea. Adica in ceea ce priveste biserica si tot ce tine de religie exista o armonie perfecta intre noi. E o persoana alaturi de care in mod sigur mi-as putea pastra valorile spirituale,adica sa ma pot ruga in continuare (fara sa fiu dispretuit),sa merg la biserica,sa citesc carti ortodoxe,sa vorbesc despre Dumnezeu si despre credinta si mai ales alaturi de ea as putea sa-mi cresc copiii in credinta crestin-ortodoxa! Asta este lucrul care ma bucura cel mai mult,compatibilitatea perfecta in ceea ce-L priveste pe Dumnezeu!
Pentru aceasta ma rog mereu la Dumnezeu pt iertarea pacatelor noastre si sa hotarasca El ceea ce este mai bine pt noi,adica sa fie voia Lui,si nu a mea sau a ei!
Cat despre casatorie... ar putea deveni realitate peste cel putin vreo 4 ani... deocamdata suntem prea tineri :) Oricum iti multumesc pt intentia de a-mi ura casa de piatra. Sper ca intr-o buna zi sa fie.

1. Tu crezi ca cei care nu au "perioada de proba" divorteaza in proportie semnificativ mai mare decat cei care probeaza sotia inainte? (Cam jumatate din cuplurile americane divorteaza. Crezi ca toti au fost virgini inainte de casatorie?)

2. Crezi ca potrivirea din perioada de proba garanteaza ca cei doi se vor "intelege" bine in pat pentru tot restul vietii? Foarte multe lucruri afecteaza viata sexuala: stresul, sanatatea, suspiciunea de infidelitate, comunicarea defectuoasa etc. Toate acestea apar pe parcurs, nimic nu garanteaza o intelegere perfecta (in nici un caz o "perioada de proba")

3. Si cel mai important lucru: scopul casatoriei crestine este mantuirea. Din aceasta perspectiva trebuie aleasa sotia!

(Cred ca esti foarte tanara. "Perioada de proba" imi pare un concept foarte umilitor pentru o femeie. Asta este casatoria: desfranare cu acte in regula?)

Nici eu nu cred in perioada de proba, ca sa fie siguri cei doi ca se potrivesc sexual, de care se vorbeste adesea. Cam din aceleasi motive cu anna. As mai adauga ca potrivirea daca la inceput exista probleme apare in timp daca dragostea se cladete si se imbunatateste. Si ca din cate stiu eu nu exista nepotrivire bazata pe lucruri exclusiv trupesti de care sa nu ne putem da seama si daca nu facem dragoste (de ex. dezgustul trupesc fata de celalalt, lipsa de atractie fata de el - daca simtim asa ceva atunci da, celalalt nu este partenerul potrivit pentru casatorie, dupa parerea mea). Altfel, cum zice anna, problemele pot aparea oricand din cauza lipsei de comunicare, a stressului etc etc., cum se pot si rezolva, daca exista la inceput, prin comunicare, iubirea, rabrade, intelegere...
Altfel, sigur ca Dumnezeu este milostiv si ne iarta daca cerem iertare si ne pocaim.

Incurajare
 

Draga Nevrednicule,
ar fi frumos sa iti treaca prin minte(si sa se opreasca acolo) si faptul ca,dupa ce te hotarasti sa te casatoresti cu prietena matale, gindul la ne-fecioria ei trebuie respins cu hotarire, pina dispare aceasta ispita cu desavirsire. Dracii se vor intrece in a-ti sopti otravuri pe tema asta, dar acestea sunt prostii de-ale lor si nu li se cuvine nicio atentie. Sotia/sotul se alege dupa urmatoarele criterii: duhovnicie, temperament si inteligenta(in primul rind afectiva), harnicie si pricepere. Daca prietena matale este macar deschisa spre biserica, daca este sufletista si daca mai este si muncitoare, si, daca dupa toate calitatile astea, te iubeste si vrea sa-ti daruiasca viata ei(viata ei de zi cu zi), nu e bine sa o faci sa sufere despartindu-te de ea. Mai mare e dragostea care-si infrineaza inima si limba, ca sa nu reproseze lucruri fara rost, decit dragostea care se desparte pentru a nu rani. Eu nu cred in genul acesta de despartiri "pentru a evita suferinta celuilalt". Nu mi se par deloc sa fie ceea ce se vor a fi. Poate si pentru ca in liceu am avut timp de doi ani si jumatate un prieten pe care l-am iubit foarte mult si care, in cele din urma, m-a parasit pentru ca il iubeam prea mult. Este un om de o inteligenta foarte speciala si foarte ascutita, si mi-a spus ca daca am continua relatia, ar ajunge sa ma raneasca pentru ca simtea ca intensitatea iubirii mele il inlantuia; se simtea legat, se simtea tinut cu forta intr-un tarim foarte diferit de viata obisnuita, un tarim cumva ultim si cutremurator. Si, desi au trecut doisprezece ani de atunci, timp in care mi-am interzis cu desavirsire sa primesc vreun gind cu privire la dragostea mea pentru el, din cind in cind ma gindesc la el, pur si simplu, si intotdeauna remarc aceeasi duiosie, neschimbata si neslabita, pe care o aveam si atunci fata de el. Acum e putin mai dulce duiosia asta, pentru ca anii acestia in care am reusit sa accept cele intimplate si sa-l inteleg si sa-i acord dreptul la libertate chiar in pofida mea, m-au facut sa-l privesc cu o simpatie aparte. Insa atunci am suferit atit de mult, cu o durere ingrozitoare si de neajuns, pentru ca mi-am dat seama ca nu m-a iubit destul ca sa-si depaseasca spaima si m-a durut grozav neputinta lui. M-am intrebat de multe ori daca nu a fost o neputinta din partea mea, pe care el s-o fi oglindit in felul acesta. N-am gasit insa nimic asemenea, asa ca m-am linistit. Daca as fi fost in locul lui, eu nu as fi rupt relatia, ci m-as fi avintat inainte. Eu sunt inspaimintata de a parasi pe cei pe care-i iubesc, pentru oricare motiv, chiar si pentru greseli foarte mari. Ma gindesc intotdeauna ca, daca mi i-a dat Dumnezeu, daca i-a pus in viata mea, aceasta este o legatura indestructibila. Ma gindesc ca trebuie sa ajung cu ei la Rai, oricit va trebui sa muncesc. Iar alternativa fiind sa merg la iad singura, nu-mi mai arde deloc sa le mai gasesc chichite, sa le mai reprosez ceva; daca as putea sa-i ajut cit mai mult, asta ar fi intr-adevar bine; cred ca, dupa darurile Sfintului Duh, oamenii sunt cele mai frumoase daruri pe care le primim, si este de datoria noastra sa-i ocrotim, macar pe cei pe care-i iubim si pe cei care ne iubesc.

Eu sunt sigura ca si mata simti la fel. Nu lasa dracii sa-ti despice firele in patru, ca nu vei ajunge bine. Sa zicem ca o lasi pe prietena matale. Si urmatoarea care-ti iese in calea sufletului o sa fie virgina, dar la un an dupa casatorie se imbolnaveste psihic si face o boala furioasa si incepe sa te balacareasca de-ti va fi greu sa te scoli dimineata din pat si sa dai cu ochii de ea. Dumnezeu da adeseori astfel de cruci celor care fug pentru motive derizorii de crucea lor usoara. Nu vreau sa te sperii, numai Dumnezeu stie ce iti va da sa traiesti. Insa, daca aceasta fata este un om sincer si bun, faptul ca lasi orgoliul matale sa intervina intre voi si sa strice o legatura sufleteasca frumoasa, iti poate agonisi niste zdravene ocale de plumb la cruce. Nu pot sa te crut, trebuie sa-ti spun ca teama matale de a nu o rani mai tirziu reprosindu-i sau osindind-o pentru ca nu a fost fecioara, desi laudabila in intentia ei, vine numai si numai din orgoliu, care este intotdeauna pacatos. Si iata cum: pe de o parte, ne-fecioria ei nu te priveste, este ceva care cel mult pe ea poate s-o injoseasca, mai cu seama daca se datoreaza nepasarii si daca nu a fost cauzata de sentimente sincere, lucru de care ma indoiesc tare, deoarece mata insuti marturisesti ca este sensibila si capabila de suferinta. Nu te priveste, in sensul ca mata nu ai dreptul sa o osindesti, atita timp cit insuti faci in continuare pacate (parintele Arsenie Papacioc insista in toate cuvintarile sfintiei sale, pe care le gasesti pe internet, ca nu exista pacate mari si pacate mici, toate sunt capitale, intrucit orice pacat ne desparte de Hristos), si nu te priveste in sensul ca nu te prejudiciaza cu nimic pe matale personal. Pe de alta parte, este ingrijorator faptul ca intuiesti ca-ti va veni sa-i reprosezi, dar te gindesti ca mai bine s-o parasesti decit sa lupti cu mata insuti si sa inabusi dracul reprosului(reprosul este un pacat, izvorit din mindrie, din judecarea aproapelui si din ura si dispret). Ceea ce vine tot din orgoliu, adica din buna parere despre sine - "eu am dreptul sa-i reprosez si am sa-i reprosez", "cum a putut sa-mi faca una ca asta mie, care sunt barbat serios si bun?". De aceea am spus ca fuga de lupta in felul asta iti poate ingreuia foarte tare crucea.

A, daca te indoiesti de ea in alte privinte, atunci lucrurile ar sta altfel. Daca de exemplu ar avea limba ascutita sau ar fi lipsita de respect, asta ar fi cu totul altceva. Dar din cum ai vorbit despre ea, pare o faptura destul de delicata, mai ales tinind cont de faptul ca te temi sa nu o ranesti. Ei, daca esti barbat si tii la ea, atunci straduieste-te sa nu o ranesti deloc - nici nu o parasi, nici nu-i scoate ochii cu acest detaliu.

Poate ai auzit de Heinrich Zimmer? A fost un istoric al religiilor, de fapt un filosof al religiilor, in genul lui Eliade si de capacitatea lui Eliade. Foarte destept, numai ca a murit prea devreme, pe la treizecisisase de ani, si n-a apucat sa scrie cit a scris Eliade. Dar cit a scris, a scris excelent si superb. Una dintre cartile lui se cheama "Regele si cadavrul" si este o culegere de studii despre o seama de basme indo-europene. Una dintre povestile despre care scrie il are personaj principal pe un cavaler al Mesei Rotunde, numit sir Gawain. Acesta, in urma unei situatii in care era implicat si regele Arthur(nu-mi amintesc exact despre ce era vorba), e fortat sa se casatoreasca cu o vrajitoare batrina si foarte urita, ceea ce, bineinteles, il transforma in obiectul batjocurii intregii Curti, ba si a rudelor sale si a altor Curti princiare. Bietul cavaler isi onoreaza insa obligatia, si iata ca soseste si noaptea nuntii. A incercat el sa amine cit mai mult momentul, dar prietenii i-au dus pe sus pe cei doi miri in dormitorul nuptial. Dupa ce ramin singuri, mireasa se transforma intr-o zina de o frumusete minunata si ii spune cavalerului ca ea este sub un blestem, asa incit nu poate sa fie frumoasa decit ori numai noaptea, ori numai ziua, si ca sotul ei poate sa aleaga una dintre variante, care i se pare mai de soi. Cavalerul se gindeste citva timp, apoi ii spune urmatoarele: "Daca vei fi frumoasa noaptea, voi ramine de batjocura pina la capatul zilelor mele. Iar de vei fi frumoasa ziua, imi voi uri patul. Fa, asadar, precum voiesti, fiindca eu nu pot alege". Sotia sa insa, cu bucurie mare, il anunta ca "Pentru ca m-ai lasat sa aleg eu, blestemul s-a stricat, si de acum voi fi frumoasa mereu. Nu mai ai a te teme nici de batjocura, nici de patul conjugal". Zimmer comenteaza in mai multe directii povestirea, dar ideea centrala, dupa cum poti observa, este ca barbatul care nu se incapatineaza sa ceara el insusi in schimbul dragostei lui ceva anume, mai important sau mai putin important, de la sotia lui, mai pe scurt - cel care iubeste neconditionat, va avea cea mai frumoasa sotie. Ceea ce este o idee crestina, indraznesc sa spun chiar ortodoxa, prin excelenta(nu credem noi oare ca dragostea sfintilor ne sfinteste si pe noi si face lumea mai fumoasa si chiar mai vrednica in ochii lui Dumnezeu?) Este aici prezenta si marinimia de nelipsit, pentru ca sir Gawain nu se razbuna pe sotia sa batrina si urita, desi fusese fortat sa se casatoreasca cu ea. I se adreseaza cu respect, nu o bruscheaza in nici un fel, si nici nu ii reproseaza nimic. Intelege ca lucrurile sunt asa cum sunt si incearca sa se poarte cit mai bine, in conditiile date, sau impotriva lor. Cu atit mai mult un barbat care se casatoreste de bunavoie, din dragoste, nu ar trebui sa reproseze sotiei/viitoarei sotii trecutul defectuos, daca ea s-a dezis de acel trecut si daca isi onoreaza sotul/viitorul sot.

Tot Incurajare
 

Trebuie sa te hotarasti, domnule Nevrednic, sa-ti iei in serios nickname-ul, trebuie sa te hotarasti daca aceasta fata iti va fi buna sotie si daca o iubesti indeajuns, si daca da, sa pornesti la lupta cu orgoliul, fara a mai tergiversa, fara a mai despica firul in patru, si fara a mai privi inapoi. Daca o prostituata care la paisprezece ani, dupa cum glasuieste sinaxarul ei, "savirsise toate faptele desfrinarii cunoscute de om" a reusit sa ajunga Sfinta Maica noastra Maria Egipteanca, eu cred ca prietena ta poate sa fie fecioara si dupa douazeci-treizeci de ani de casnicie, daca o vei iubi si daca va veti ajuta reciproc. Si tie ti se va da cununa pentru ca te-ai luptat si te-ai invins pe tine insuti. Dragostea voastra se va inmulti si se va sfinti si tot ce v-ati iertat si va veti ierta de-a lungul timpului se va transforma in dragoste si in lumina. Sa nu fii dintre "ortodocsii" aceia cu fruntea incretita si cu constiinta exacerbata a propriei gravitati, care isi hotarasc din timp cum trebuie sa fie casnicia lor si sanctioneaza brutal orice abatere de la ce-au hotarit ei si-au batut in cuie. Suntem toti oameni vii, si metoda de abordare a oamenilor vii trebuie sa fie si ea vie, mereu in schimbare, adica trebuie sa fie cu dreapta socoteala, sa aiba intelepciune de la Izvorul Vietii, sa tina seama de precis omul pe care-l avem in fata, si sa nu isi faca idoli din propriile judecati. Adica sa nu fie "Asa trebuie sa se intimple si sa se faca, pentru ca asa am hotarit eu!". Sa primim ceea ce ne ofera Dumnezeu asa cum ne ofera El - in cazul matale, primeste-o pe aceasta fata asa ne-fecioara cum e ea, si ai incredere in Dumnezeu ca ti-o va "infeciori" cind vei fi vrednic de aceasta. Si bucuria nu va fi mica!

Curaj!


"Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu."

Si mai multa incurajare :-)
 

Abia acum am vazut replica dumitale de pe aceasta pagina, domnule Nevrednic. Si vreau sa-ti spun ceva, ceva ce mi-a spus odata un prieten al meu foarte iubit, un om cu totul deosebit, de care ma leaga o prietenie substantiala de mai bine de cincisprezece ani. Cind l-am anuntat ca l-am gasit pe omul cu care vreau sa ma casatoresc, am adaugat "daca va vrea Dumnezeu". Si acest prieten al meu mi-a spus, cu gingasia lui sufleteasca minunata: "Dumnezeu vrea intotdeauna lucrurile bune si frumoase". Am tinut sa-ti spun cuvintele acestea pentru ca omul care vrea sa se implineasca voia lui Dumnezeu este expus pericolului de a lua unele ispite drept semne ca nu e voia Domnului sa se intimple lucrul respectiv, pe care ei si-l doresc. Trebuie sa existe un echilibru maiestru intre acceptarea voii lui Dumnezeu si intentiile noastre, pentru ca nu toate dorintele sunt pacatoase - unele sunt de-a dreptul "rupte din Rai". Adica trebuie sa ardem de dragoste, pentru ca pe Dumnezeu Il cuceresc inimile care ard, lor le spune ceea ce i-a spus si femeii canaaneence in Evanghelie: "Fie tie precum voiesti!" - si fiica ei s-a tamaduit, deci a capatat binele, i s-a usurat complet crucea. Din pacate, nimeni nu ne poate invata acest echilibru, el nu se poate deprinde, ci trebuie cultivat in "nestire" prin intermediul relatiei insasi si prin intermediul oricarei iubiri, pina cind detasarea maturitatii il va precipita intr-o forma explicita. Un antrenament bun este de pilda exersarea expresiilor si sentimentelor dragostei de rude - cum pot s-o bucur si s-o alint mai mult pe mama, cum pot sa fiu mai bun prieten cu fratele meu s.a.m.d. Am inteles de-a lungul anilor ca prietenia(prin care multa lume intelege zeama chioara a mersului impreuna la film si a gratarului impreuna duminica in timpul Liturghiei) se inrudeste cu dragostea crestina si este o ardere launtrica autentica. Un exemplu: cind am facut masteratul, am avut un curs de antropologie tinut de dl.profesor doctor Vasile Morar, titular la Facultatea de Filosofie din Bucuresti;el ne-a povestit ca are un prieten care a facut puscarie politica pe timpul comunistilor si a fost torturat trupeste si a indurat si niste umilinte si torturi psihice oribile, si ca nu a putut sa vorbeasca despre ele decit domnului profesor Morar, pe care-l simtea cel mai aproape de sufletul lui pentru asemenea destainuiri, mai aproape decit familia. O asemenea prietenie(a unuia care s-a facut vrednic de atare incredere si a celuilalt care a daruit prietenului sau adincimile sufletului lui) mi se pare in cel mai inalt grad hristica, poate prin dezinteresarea ei, poate prin greutatea lucrurilor transmise.

Ce bine ca aveti niste ani in care va puteti construi relatia pe baze curate! Niste ani in care sa puteti ajunge sa va dati seama, sa constientizati, ca un suflet de care te leaga dragostea este infinit mai important decit greselile savirsite de unul sau de altul!

Sa va dea Dumnezeu dragoste!
Doamne ajuta!

Eu cred ca Nevrednicul are dreptate, el simte o neliniste si inima nu înseala. Da, aventurile din trecut trebuie iertate, dar numai daca s-au curatat prin pocainta. Maria Egipteanca s-a pocait 17 ani si abia APOI a devenit curata.

Eu cred ca persoane ca prietena lui Nevrednic trebuie respinse temporar ca sa înteleaga greseala care au facut-o si sa simta dorinta de pocainta.

Cum poti, Traditie, sa fii atat de dur si sa traiesti atat de departe de realitate? De realitatea asta, de aici, pe care Dumnezeu ne cere sa o transfiguram? Adica toate femeile sunt chemate sa faca la fel cu sf Maria Egipteanca? (Iti amintesc ca impartasania, prima, a primit-o imediat dupa ce s-a pocait...) Si pentru un pacat din trecut o femeie trebuie tratata aspru ca sa stie ca a gresit??
Nu mai ajunge deci pocainta? Nu mai ajunge iertarea?
Iar acest baiat, cine este sa arunce piatra, dupa tine? A spus si el ca nu este fara pacat.
Nici Hristos care era fara pacat nu a aruncat piatra, insa noi, mari crestini, nu ne temem sa o aruncam si sa-i sfatuim si pe altii sa o arunce.
Cum spune Iuliana mai sus, orice pacat ne desparte de Dumnezeu. Daca ar fi asa cum spui tu, ar trebui sa nu mai fie nimeni privit cu ingaduinta si blandete..

Iuliana, ce frumos scrii!

Despre desfrau
 

Daca Isus a iertat toti pacatosii care s-au cait noi cine suntem sa nu iertam?Ca s-a culcat cu altcineva este pacatul ei dar asta nu inseamna ca trebuie hulita si urata de oameni.Fariseii asa faceau .Judecau strict dupa legea lui Moise.Acum suntem sub Noul Testament ,sub Har.S-ar putea ca ea sa devina mai curata sufleteste decat noi toti in viitor pentru ca i s-a iertat pacatul.

O pacatoasa mai mare ca voi ,

Si eu sunt categoric pentru iertare; dar daca glasul constiintei iti spune ceva, te avertizeaza, trebuie sa iei in considerare acest lucru.
Totusi nu noi avem ultimul cuvant de spus, ci duhovnicul.

Chiar imi place ca acest tanar sta si judeca situatia din toate punctele de vedere si nu se arunca cu capul inainte intr-o relatie, care l-ar putea costa mai tarziu mantuirea.
Poate ar trebui sa ia exemplu si alti tineri.

Daca ar exista si alti tineri, care ar aprecia fecioria fetei, si ar prefera o fecioara, nu o femeie cu experienta ca viitoare sotie, atunci si fetele ar sta putin pe ganduri inainte de a-si-o pierde. In tarile vestice, dar acum si in Romania este moda ca in jur de 15 ani, mai devreme sau mai tarziu, sa-si inceapa viata sexuala. Cu cat e mai tanara fata, cu atat e mai predispusa la schimbarea partenerilor. Aud in jurul meu, ca la 15-16 ani prietenia cu un baiat, implicit relatii intime, dureaza cam o luna; si daca un an are 12 luni, faceti singuri socoteala...

Fecioria este si ramane un lucru de pret, caci prin unirea celor doua trupuri, un singur trup se face. Ma intreb ce se intampla cand cineva are mai multi parteneri, care e "compozitia" acelui trup?!?

Acestea fiind spuse, nu indemn la o despartire de a cea fata, care regreta fapta ei si prin spovedanie, i se va si ierta. Trebuie actionat cu intelepciune. E posibil, ca indepartandu-te de aceasta fata si neiertand-o, sa dai pe viitor de alta cu si mai multa "experienta".
Dar, repet, duhovnicul sa spuna cum e bine.

@iuliana_N iti multumesc pt incurajari si pt vorbele frumoase. Am citit cu foarte mare drag tot ce ai scris. Raman vesnic dator!

@Traditie1,exemplu Mariei Egipteanca e putin exagerat zic eu. Ea s-a sfintit! Deci va rog mult,nu confundati sfintenia cu mantuirea!
Si inca ceva,ce probabil nu s-a inteles din mesajele mele anterioare: eu NU o judec pe fata asta si nici nu se pune problema sa nu o iert. Dar nu despre asta vorbeam... ci ma refeream strict la relatia dintre noi,la ce va urma,la felul in care constiinta mea va fi sau nu incarcata cu un sentiment de regret,de apasare etc. Ca de iertat iert pe toata lumea si deasemenea nu judec pe nimeni. Toate astea sunt in voia Tatalui,nu sunt eu demn de a le face. Sper ca acum ati inteles ce vroiam sa punctez in mesajele mele.

@Anca-Miha,tocmai asta fac,incerc sa tin seama si de glasul constiintei,nu vreau sa ma pronunt sau sa iau vreo decizie pana nu aflu daca e de la Dumnezeu sau de la diavol. Ca am mai facut eu tampenii la viata mea,m-am grabit sa stau cu fete ca apoi sa le las din cauza ca ma iubeau prea mult si eu realizam ca nu sunt ceea ce imi doream. Am regretat enorm,credeti-ma,si nu as vrea sa se repete situatia! :( Nu vreau sa mai provoc suferinta nimanui,mai ales acestei fete,pe care daca as parasi-o ar fi foarte puternic afectata,poate marcata pt totdeauna.
Iti multumesc pt cuvintele de apreciere,fac si eu tot ce pot si incerc s-o fac cat mai bine,ascultand si de Dumnezeu.
Sper sa pot lua decizia cea buna,ca in viitor sa nu regret (indiferent de alegere).

4 ani? E enorm de mult... ati vorbit si cu vreun duhovnic? 4 ani mi se pare prea mult...

Suntem prea tineri,intelege. Crezi ca eu as vrea sa astept atat? Dar nu se poate! O sa vb si cu duhovnicul.

In patru ani multe se mai pot schimba.

Sa stii felix ca e foarte naspa si cand esti virgina si prietenul tau deja a mai fost cu doua virgine...

Pentru NEVREDNICUL:''prietena mea nu mai este fecioara''


Am sa expun o parere,care nu este a mea!!!!!Nu,Doamne fereste!!!

Problema aceasta a barbatului cu partenera care nu mai e fecioara,vine din teama ca ''celalalt'' a fost mai bun decat el!Daca i-a oferit mai multa placere?!Daca isi va aminti de celalalt?!Daca in timp ce face dragoste cu el il compara cu celalalt?!
Multor barbati le e teama de comparatie!

Nu asta e motivul. Chiar nu.

Si inca ceva!!!!!!!!!!!

Nevrednicul:''Nu vreau sa mai provoc suferinta nimanui,mai ales acestei fete,pe care daca as parasi-o ar fi foarte puternic afectata,poate marcata pt totdeauna.''

O iubesti pentru ca o iubesti?sau o iubesti pentru ca te iubeste?!

Stiam! Am zis si eu asa............stii tu..............

Dadusi cu bata-n balta!!!
Atunci cand spunem/scriem ceva conteaza nu numai daca avem dreptate ci si daca este util sa spunem acel lucru...