|
Medicul are har?
Da, e posibil ca eu sa nu am logica.
Totusi as vrea sa-i intreb cei pe ceilalti: AU MEDICII HAR? Da sau NU. Daca raspunsul este DA, in ce fel primesc acest har? Sunt curioasa de raspunsurile pe care le voi primi, pentru care va multumesc anticipat. |
Citat:
|
Cristian, cum sa nu accept Voia Lui?!? Sigur ca accept Voia lui Dumnezeu. Nici nu stiu cum de pui o asemenea intrebare. Singura mea indoiala e referitoare la harul pe care conform spuselor tale, l-ar avea medicii.
am sa dau aici un exemplu: O colega de-a mea a facut panaritiu la un deget. S-a dus la medic, a primit antibiotice si dupa o luna de tratament a ajuns in pericol de a i se amputa degetul. Slava Domnului ca dupa inca o luna de tratament cu cele mai puternice antibiotice a scapat de panaritiu si de amputare. Cum mie imi place de mult timp medicina naturista, am citit in cartea Dr. Valnét, cum ca lutul ajuta la panaritiu, si anume: o zi impachetare cu lut, o zi cu varza. I-am spus colegei, dar a zis ca merge pe linie medicala. In acelasi timp, cam la 3 zile dupa colega mea, a facut fetita vecinei mele panaritiu la un deget. Ce coincidenta! I-am aplicat o zi lut, o zi varza si in nici o saptamana a disparut complet orice urma de panaritiu. Chiar i-a spus atunci mamei sale: "Mama, daca copilul meu va face panaritiu, stiu cum sa-l tratez". Normal, caci medicamentul era din "Farmacia" Domnului. Acum cine a avut har? De mine nu pot spune ca am avut, caci am facut intocmai cum scria in carte si nimic mai mult. Sa fi avut har medicul, cu tratamentul lui de 2 luni cu antibiotice?!? De aceea am indoieli in privinta harului la medici; caci harul il primesti intr-un anume fel, nu automat luand diploma de la Fac. de Medicina. Totusi in Pateric am gasit o apoftegma referitoare la un medic, care canta impreuna cu ingerii. Cred totusi ca acel medic era mai degraba o exceptie. Cand suntem smulsi din ghiarele mortii, voia lui Dumnezeu lucreaza prin om; fara doar si poate. |
Citat:
|
Citat:
Nu a zis cineva sa desfiintam psihologia ci ca teoriile ei sunt false. Ca e nevoie de o verificare uneori, aia e mai mult o formalitate, ceva ce poate face cineva si fara sa fie psiholog. |
Citat:
Raspunsul tau este doar incarcat emotional; nimic mai mult. Medicii isi fac meseria; intrebarea mea se referea la har: in ce conditii pot avea medicii har? |
Citat:
Nimeni nu poate capata Harul, daca el nu VREA! Vointa omului si libertatea de a alege sunt DARUL lui Dzeu care poate deveni bariera inaintea Sa si Il opreste de a "actiona" asupra omului... ...cine isi "face meseria" doar ca sa aiba loc de munca, si-a ratat cariera... nu are nici liniste sufleteasca, nici multumire, nici comuniune cu colegii de "serviciu"... E trista situatie... Asa se intampla chiar si cu un preot... daca nu se daruieste total credinciosilor pierde Harul... dar nu Harul primit ca Taina a Preotiei, ci Harul ca LUCRARE a Duhului Sfant in el (in preot)! Harul primit ca Taina, NU SE IA NICIODATA, ci daca se intampla "caterisirea" i se ia total dreptul de a se mai atinge de cele Sfinte (Vesminte sau Vasele Cultice - Sf.Liturghie) si de a mai oficia vreo Taina sau Slujba!!! La Teologie se fac cateva cursuri de Psihlogie, care imbunatatesc preotului metodele de cunoastere a credinciosului la scaunul de spovedanie, si numai; In societate... pe un preot il ajuta enorm aceste "cursuri" de psihologie!!! de ce nu sunt unii de acord cu ea? nush... |
Daruire - e cuvantul cheie
Multumesc f mult pentru acest raspuns. Deci medicii pot avea har, dar cu conditia de a se uita pe sine daruindu-se pacientului. In felul acesta inteleg si apoftegma din Pateric, despre medicul, care canta cu ingerii. Mare este aceasta daruire!
Poate vorbim odata despre cate feluri de haruri exista... In felul acesta putem constata in ce fel il putem primi si noi... Cat despre cursul de psihologie, singura mea teama e sa nu incline balanta spre psihologie; adica din materie secundara sa devina principala. Tin prea mult la preoti, si nu vreau sa-i vad transformandu-se in psihologi. Asta e totul. Inca odata multumesc pentru raspuns. |
Ma bucur mult Anca ca ai ajuns la cele spuse de mine, dar acceptate prin terte pareri ! Deci medicina nu-i simpla meserie de ea avand nevoie peste 5 miliarde de semeni.
Cat despre cursul de psihologie, singura mea teama e sa nu incline balanta spre psihologie; adica din materie secundara sa devina principala. Tin prea mult la preoti, si nu vreau sa-i vad transformandu-se in psihologi. Asta e totul. Inca odata multumesc pentru raspuns.[/quote] |
Citat:
Te ajuta si HArul Duhului Sfant, dar nu e numai lucrarea Lui... Pr.Arseie Boca avea cunostinte de Psihologie si Anatomie extraordinare... (de citit "Cararea Imparatiei")! Si multi se minunau oare de unde stie Pr.Arsenie atatea... Era si Harul Duhului Sfant dar si cunostea reactiile si manifestarile Pacatului in trupul si sufletul omului... de aceea uneori era extrem de dur, iar cu altii f.bland... Pe unii ii certa pe altii ii mangaia... "Vedea" cu sufletul (prin Duhul Sfant) prin trupul omului vedea starea sufletului... dar si in trup cunostea manifestarile prin "cultura" anatomiei si psihologiei... Deci, se pot imbina una cu cealalta, sunt impreuna-lucratoare, dar PRIN/IN Duhul Sfant, prin CREDINTA si SFINTELE TAINE ALE BISERICII ORTODOXE!!! Post Binecuvantat!!! |
Citat:
|
Citat:
Si eu iti urez un post binecuvantat. |
Citat:
Citat:
Un post binecuvantat iti doresc si tie! |
Citat:
|
Cel mai bun tratament e sa mearga cineva la un duhovnic bun si sa fac ascultare. Am vazut multi oameni sonati care au mers la duhovnic. Acesta i-a primit asa cum era, si in cativa ani, rezultatele erau vizibile, bolnavii ajungand prin ascultare sa duca o viata fireasca. Pentru ca nu ii mai chinuia diavolul.
|
Din pacate psihiatria face numai rau, trebuie desfiintata. Exista o organizatie internationala care lupta pentru desfiintarea ei ( http://www.antipsychiatry.org ), considerând ca mai rau îmbolnaveste oamenii. Conceptia lor este ca nu exista boli psihice si într-adevar daca unui om cu probleme de perceptie a realitatii îi spui ca e bolnav, îi înrautatesti situatia. Iar administrarea de tratament medicamentos e o aberatie, psihicul nu e material (nu mai vorbesc de electrosocuri si lobotomie).
Miscarile împotriva pishiatriei au aparut în anii 60: http://en.wikipedia.org/wiki/Anti-psychiatry |
Iata adresele altor organizatii si activisti anti-psihiatrie (unii sunt de formnatie medici psihiatri):
http://laingsociety.org/ http://www.moshersoteria.com/ http://www.szasz.com/ http://www.mindfreedom.org/ http://psychrights.org/index.htm http://www.iaapa.ch/ http://www.psychiatricsurvivorarchives.com/ http://community.livejournal.com/antipsychiatry/ http://www.icspp.org/ |
Frate Traditie,spui ca doctorii nu sunt de folos.Cum iti explici,ca multi sfinti au fost doctori,care au folosit stiinta medicala si mari duhovnici au apelat la medici?Oare au gresit ei?Sfanta Scriptura zice de bine de doctori.Nu cumva fratia ta exagerezi?
|
Nu am zis asta. Am spus ca psihiatria trebuie desfiintata. Pe situl antipsychiatry.org sunt explicate motivele. Aceasta ramura a medicinei este o macelarie de suflete.
Cât despre restul medicinei, ea are rostul ei, dar nu trebuie absoluytizat, Dumnezeu nu are nevoie de medici ca sa ne vindece, dar nici sa faca minuni nu este potrivit planurilor divine, asa ca medicii sunt o solutie de compromis. Însa bolile sunt urmarea vietii dezordonate. Eu am o sanatate de fier si o energie deosebita si nu am apelat la medici de când eram adolescent, nici medicamente nu iau. |
http://antipsychiatry.org/suicide.htm ... de acord si cu asta
http://antipsychiatry.org/drsmith1.htm sau legat de medicamente inteleg de ce s-a format organizatia asta .. pentru ca in america psihiatri prescriu mult mai usor medicamente , chiar si cand nu e necesar si ii obliga pe saracii oameni sa le ea , dar asta din vina sistemului nu a stiintei in sine, care in multe cazuri explica acurat fenomenul psihiatrul poate ajuta la un diagnostic ... dar neurochirulgu te repara , de ex putandu-ti implanta un chip in creeier care emuleaza rolul hipocampusului http://en.wikipedia.org/wiki/Hippocampus http://www.guardian.co.uk/world/2003...ucation.health viitorul pshiatriei va fi mult mai eficient , probabil pe o directie de genul acesta http://fr.youtube.com/watch?v=UyPrL0cmJRs |
'Dreptul la sinucidere' e o aberatie, e o greseala a acelei organizatii sa sustina aceasta, o fac din cauza îndârjirii, dar ideile despre efectele devastatoare ale practicilor psihiatriei mi se par corecte.
Citeste |
Citat:
|
Citat:
Asa cum dovedesti cu acel mesaj postat pe alt topic, ai probleme de perceptie a realitatii. Nu e exclus sa fii victima unui medic psihiatru, prin încrederea pe care i-o acorzi. Da, am citit lucrari de specialitate. Oamenii din zilele noastre iau tratamente psihotrope fiindca nu stiu ce fac. Psihicul nu e material, nu serotonina e cea care face psihicul sa functioneze. Prin astfel de afirmatii nu faci decât sa compromiti psihiatria în ochii celor care mai credeau ca ea reprezinta totusi ceva serios. Medicii psihiatri nu sunt niste eroi. Cei care sunt eroi au întors armele împotriva psihiatriei, dându-si seama de caracterul ei distructiv si înjositor. ....... Postez aici traducerea în limba româna a articolelor de pe situl antipsychiatry: [SIZE=2] [/SIZE][SIZE=2] Eliberarea pacientilor spitalelor de psihiatrie : de ce ? cum ? [/SIZE][SIZE=2] [/SIZE][SIZE=2]In interiorul spitalului pacientii formeaza un grup usor de identificat si cu o identitate usor de recunoscut : aceea a unor victime intr-un infern. Nevoia de a ne elibera fratii si surorile inchisi acolo nu are nevoie de nici o explicatie.[/SIZE] [SIZE=2] Ca o solutie pe termen lung eliberarea pacientilor psihiatrici inseamna sfarsitul tuturor spitalizarilor involuntare ale persoanelor care nu se fac vinovate de nici o crima, restabilind in felul acesta una dintre promisiunile fundamentale si cea mai importanta a Americii. Dar usile spitalului sunt inca incuiate si voi sunteti inca inauntru. In reuniunile noastre de constientizare a caracterului metodelor psihiatrice, am discutat cum ajungem sa fim inchisi si cum ajungem sa iesim afara si am descoperit ca toti iesim afara invatand sa spunem doctorilor ceea ce vor ei sa auda. Noi numim acest lucru “sa inveti sa nu spui niciodata adevarul”. Am descoperit impartasindu-ne reciproc experientele ca atunci cand proclamam cu voce tare ( in spital ) ca noi nu suntem bolnavi si ca doctorii ar trebui sa ne lase in pace, eram recompensati cu injectii fortate cu Thorazin si cu sederi in celulele de izolare, dar cand am invatat sa stam umili si sa spunem “Am fost bolnav, dar cu ajutorul doctorului meu ma fac bine” detentia se apropia de sfarsit. Veti avea satisfactia sa stiti care este adevarul si care este minciuna si sa stiti ca desi ei v-au intemnitat corpul, ei nu poseda spiritul vostru. [/SIZE] [SIZE=2] Problemele fostilor pacienti sunt mult mai subtile, dar nu mai putin presante. Multi fosti pacienti incearca sa suporte ceea ce li s-a intamplat, pretinzand ca acea experienta nu s-a produs niciodata. Totusi, pentru ca experienta de a fi fost odata un pacient psihiatric te invata sa te consideri mai putin decat o fiinta umana, aceasta nu este o solutie satisfacatoare. Oamenii simt emotii. Ei sunt in mod justificat fericiti sau tristi, furiosi, calmi, entuziasti si asa mai departe. Ca pacienti totusi, am fost invatati sa ne gandim la noi insine ca fiind definitiv mutilati si tindem sa reactionam la urcusurile si coborasurile vietii ca la niste confirmari ale diformitatii noastre secrete. In plus societatea impune pedepse asupra fostilor pacienti, care va afecteaza indiferent daca va recunoasteti sau nu identitatea. Pentru tot restul vietii veti minti pentru a obtine un loc de munca, un permis de conducere, pentru a va inscrie la scoala si sunteti nelinistiti ca s-ar putea afla. Prietenii si cunostintele voastre vor fi impartite in 2 grupuri, aceia care stiu si aceia care nu stiu si intotdeauna va fi necesar sa fiti atenti la ceea ce le spuneti celor din urma. [/SIZE] [SIZE=2]Fostii pacienti sunt plini de suparare fata de ceea ce li s-a intamplat, dar aceasta suparare cand este singura si neorganizata, ramane neexprimata si este adesea intoarsa in interior impotriva propriei persoane. Inversunarea noastra este combustibilul miscarii noastre si cand ne intalnim, recunoscandu-ne identitatea fata de noi insine si fata de ceilalti, vom fi facut primul si cel mai important pas in a riposta impotriva celor care ne oprima. [/SIZE] [SIZE=2] http://www.antipsychiatry.org/pict1300.jpg [/SIZE]e ele. |
Tratamentul psihiatric prin șoc electroconvulsiv – o crimă împotriva umanității
de Lawrence Stevens, J.D. tradus in limba română de Popa Miruna Ceea ce se numea electroșoc sau tratament prin șoc electric (EST) este acum in general cunoscut sub denumirea de “terapie electroconvulsiva”, adesea abreviată ECT. Termenul induce in eroare, pentru că ECT nu este o formă de terapie, in ciuda afirmațiilor partizanilor ei. ECT provoacă leziuni ale creierului, pierderi de memorie și diminuarea inteligenței. Într-un articol apărut în 25 martie 1993, in New England Journal of Medicine se afirmă că “terapia electroconvulsivă este folosită în mare măsură pentru a trata anumite boli psihiatrice, in special depresia majoră” (p.839). În numărul din 26 martie 1990 al revistei Newsweek se relatează faptul că “terapia electroconvulsivă (ECT) … se bucură de o resurgență. …se estimează că până în prezent între 30.000 și 50.000 de cetățeni americani sunt supuși terapiei de șoc în fiecare an”(p.44). Alte evaluări recente indică un număr de 100.000 de cazuri pe an. În manualul său “Psychiatry for Medical Students” (Psihiatria pentru studenții în medicină), publicat în 1984, Robert J. Waldinger, M.D., susține că “mecanismul de acțiune al ECT nu este cunoscut. …Ca și cu celelalte terapii somatice din psihiatrie, noi nu știm mecanismul prin care ECT își exercită efectele sale terapeutice”(p.120&389). Psihiatrii pretind că tristețea sau așa – zisa depresie este uneori cauzată de anomalii biologice ale creierului, încă necunoscute. Ei spun că printr-un mod de acțiune necunoscut, ECT vindecă aceste anomalii biologice necunoscute. Nu există nici un fel de dovezi valabile care să susțină aceste afirmații. În afară de a cauza dezorientare mentală și pierderi de memorie, ECT nu ajută la eliminarea sentimentului de melancolie numit depresie. Acest lucru rămâne adevărat chiar dacă în prezent tristețea sau “depresia” este singura împrejurare pentru care ECT este recunoscută ca terapie. Într-adevăr, mai degrabă decât să elimine depresia, pierderea memoriei și pierderea abilităților mentale cauzate de ECT au provocat asemenea angoase la anumite persoane care au fost supuse la ECT, încât multe dintre ele s-au sinucis după ce au primit “tratamentul”. ECT constă în a lăsa să treacă prin creier un curent electric cu o intensitate de la 70 până la 400 de volți și cu un amperaj de la 200 miliamperi la 1,6 amperi (1600 miliamperi). Șocul electric este administrat pe o perioadă de timp de la o fracțiune de secundă până la câteva secunde. Electrozii sunt amplasați de fiecare parte a capului în zona tâmplelor sau uneori în fața și în spatele unei părți a capului, astfel încât, electricitatea să treacă doar prin partea stângă sau doar prin partea dreaptă a capului (care se numește ECT unilateral). Anumiți psihiatrii susțin în mod fals că ECT nu permite decât ca o foarte mică cantitate de electricitate să traverseze creierul. De fapt, cei 70 până la 400 volți și cei 200 până la 1600 miliamperi folosiți în ECT sunt foarte puternici. Puterea aplicată în ECT este în realitate tot atât de mare ca cea care se găsește în prize. Ar putea ucide “pacientul” dacă curentul nu ar fi limitat numai la cap. Curentul electric al ECT este atât de puternic încât poate arde pielea de pe cap în locul unde sunt puși electrozii. Din acest motiv psihiatrii folosesc electrozi cu gel, de asemenea numit și gel conducător, pentru a preveni arsuri ale pielii din cauza electricității. Electricitatea care trece prin creier produce crize convulsive atât de puternice încât așa-zișii pacienți care primesc aceasta așa-zisă terapie și-au rupt oasele în timpul crizelor. Pentru a preveni acest lucru se administrează înainte de așa-zisul tratament un medicament care paralizează mușchiul. Bineînțeles, partea cea mai rea a ECT o reprezintă leziunile provocate creierului, nu oasele rupte. Electricitatea este doar una din mai multele metode folosite de psihiatrii pentru a provoca crize convulsive pacienților în pretinse scopuri terapeutice. După anumiți psihiatrii, crizele produse prin produse chimice sau gaze inhalate sunt la fel de eficace ca și ECT. În septembrie 1977, în “American Journal of Psychiatry”, profesorul de psihiatrie Max Fink, M.D., spunea : “Crizele pot fi de asemenea induse printr-un gaz anestetic inhalat, numit flurothyl, fără utilizarea curentului electric și aceste tratamente sunt la fel de eficace ca ECT”. (p. 992). În aceeași pagină el mai spune că prin injectarea medicamentului pentylenetetrazol (Metrazol) în sânge, crizele induse au efecte terapeutice echivalente cu ECT. Este interesant de a remarca, cel puțin, că oricare din acești trei agenți diferiți care produc crize convulsive – flurothylul inhalat printr-o mască de gaz, Metrazolul injectat subcutanat cu un ac sau electricitatea care traversează capul – pot fi din punct de vedere psihiatric la fel de “terapeutici”. Psihiatrii susțin că accesul convulsiv este “terapeutic”, nu metoda de inducere a accesului. Dar de ce aceste crize convulsive induse prin oricare din aceste trei metode diferite ar fi la fel de “terapeutice” ? O teorie este că aceste trei modalități sunt la fel de terifiante pentru victima (“pacientul”) care primește “tratamentul”. În cartea sa “Against Therapy” (“Împotriva terapiei”), publicată în 1988, psihanalistul Jeffrey Masson, Ph.D., pune această întrebare : “De ce psihiatrii torturează oamenii numind această tehnică terapie prin electroșoc ?(p.xv). În cartea sa “Battle for the Mind : A Physiology of Conversion and Brain-Washing” (“Bătălia pentru spirit : o fiziologie a conversiei și a spălării creierului”), William Sargant scrie : “Istoria tratamentului psihiatric a dovedit într-adevăr că dintotdeauna au existat încercări de a vindeca tulburările mentale prin folosirea șocurilor fiziologice, a fricii, a diverși agenți chimici; și că astfel de metode au produs întotdeauna rezultate strălucite la anumite categorii de pacienți”(p.82). În cartea sa “Breakdown” (“Depresia nervoasă”), psihologul Norman S. Sutherland a subliniat faptul că din observațiile sale, ECT era “în mare măsură un obiect al terorii”. El mai adaugă că “sunt foarte multe relatări din partea unor pacienți care comparau atmosfera din spital când se administra ECT cu aceea a unei închisori în ziua execuției” (p.196). Apărătorii ECT susțin că datorită adăugării anesteticului care face ca acum procedura să fie lipsită de durere, groaza provocată de ECT este în întregime de domeniul trecutului. Acest argument scapă din vedere elementul central. Dezorientarea mentală, pierderea memoriei, pierderea abilităților mentale, realizarea după trezirea din “terapie” că esența ființei a fost distrusă de “tratament” crează teroarea – nu numai în primul rând suferința fizică. ECT sau electroșocul lovește în nucleul personalității și din acest motiv este un obiect al terorii. Așa cum au scris Lothar B. Kalinowsky, M.D. și Paul H. Hoch, M.D., în cartea lor “Shock Treatments, Psychosurgery and Other Somatic Treatments in Psychiatry” (“Electroșocurile, psihochirurgia și alte tratamente somatice în psihiatrie”) : “Frica de ECT totuși este o problemă mult mai gravă decât s-a crezut la început. Aceasta se referă la o frică care se dezvoltă și crește numai după un anumit număr de tratamente. Este diferită fată de frica pe care pacientul nefamiliarizat cu tratamentul o avea față de prima aplicare. … Experiența torturantă a eului năruit este cea mai convingătoare explicație pentru frica ulterioară de acest tratament”(p.133). Modul prin care ECT își realizează efectele constă în faptul că victimele acestei presupuse terapii își modifică comportamentul, modul în care își manifestă emoțiile și își exprimă ideile în scopul de a evita să mai fie torturați și distruși de “terapie”. Nu este întotdeauna posibil să refuzi ECT, pentru că ea este adesea administrată împotriva voinței pacientului. În “The Powers of Psychiatry” (“Puterile psihiatriei”), publicată în 1980, Robitscher Jonas, J.D., M.D., profesor la Universitatea Emory comentează : “Psihiatria organizată continuă să se opună oricăror restricții fixate prin legi, reglementări sau alte mijloace legale prin “dreptul” ei de a administra electroșocuri împotriva voinței pacienților”(p.279). Chiar și acum, în cursul anilor 90, doar un singur stat din Statele Unite – Wisconsin – interzice toate administrările involuntare de ECT. De vreme ce frica “pacienților” de ECT face parte din motivele pentru care ECT “funcționează”, psihiatrii adesea obțin rezultate numai amenințând oamenii cu ECT. Așa cum spune psihiatrul Peter R. Breggin, M.D., în cartea sa “Electroshock : It`s Brain Disabling Effects” (“Electroșocul : efectele sale distructive asupra creierului”) : “Pentru pacienții care sunt martori la efectele distructive ale ECT, dar fară să fi trecut prin ea, efectul ECT nu este mai puțin intimidant. Ei fac tot ceea ce le stă în putere pentru a coopera în scopul de a evita o soartă similară”(p.173). |
Tratamentul psihiatric prin șoc electroconvulsiv – o crimă împotriva umanității
de Lawrence Stevens, J.D. tradus in limba română de Popa Miruna Ceea ce se numea electroșoc sau tratament prin șoc electric (EST) este acum in general cunoscut sub denumirea de “terapie electroconvulsiva”, adesea abreviată ECT. Termenul induce in eroare, pentru că ECT nu este o formă de terapie, in ciuda afirmațiilor partizanilor ei. ECT provoacă leziuni ale creierului, pierderi de memorie și diminuarea inteligenței. ... Psihiatrii pretind că tristețea sau așa – zisa depresie este uneori cauzată de anomalii biologice ale creierului, încă necunoscute. Ei spun că printr-un mod de acțiune necunoscut, ECT vindecă aceste anomalii biologice necunoscute. Nu există nici un fel de dovezi valabile care să susțină aceste afirmații. În afară de a cauza dezorientare mentală și pierderi de memorie, ECT nu ajută la eliminarea sentimentului de melancolie numit depresie. Acest lucru rămâne adevărat chiar dacă în prezent tristețea sau “depresia” este singura împrejurare pentru care ECT este recunoscută ca terapie. Într-adevăr, mai degrabă decât să elimine depresia, pierderea memoriei și pierderea abilităților mentale cauzate de ECT au provocat asemenea angoase la anumite persoane care au fost supuse la ECT, încât multe dintre ele s-au sinucis după ce au primit “tratamentul”. ECT constă în a lăsa să treacă prin creier un curent electric cu o intensitate de la 70 până la 400 de volți și cu un amperaj de la 200 miliamperi la 1,6 amperi (1600 miliamperi). Șocul electric este administrat pe o perioadă de timp de la o fracțiune de secundă până la câteva secunde. Electrozii sunt amplasați de fiecare parte a capului în zona tâmplelor sau uneori în fața și în spatele unei părți a capului, astfel încât, electricitatea să treacă doar prin partea stângă sau doar prin partea dreaptă a capului (care se numește ECT unilateral). ... Curentul electric al ECT este atât de puternic încât poate arde pielea de pe cap în locul unde sunt puși electrozii. Din acest motiv psihiatrii folosesc electrozi cu gel, de asemenea numit și gel conducător, pentru a preveni arsuri ale pielii din cauza electricității. Electricitatea care trece prin creier produce crize convulsive atât de puternice încât așa-zișii pacienți care primesc aceasta așa-zisă terapie și-au rupt oasele în timpul crizelor. Pentru a preveni acest lucru se administrează înainte de așa-zisul tratament un medicament care paralizează mușchiul. Bineînțeles, partea cea mai rea a ECT o reprezintă leziunile provocate creierului, nu oasele rupte. ... În cartea sa “Breakdown” (“Depresia nervoasă”), psihologul Norman S. Sutherland a subliniat faptul că din observațiile sale, ECT era “în mare măsură un obiect al terorii”. El mai adaugă că “sunt foarte multe relatări din partea unor pacienți care comparau atmosfera din spital când se administra ECT cu aceea a unei închisori în ziua execuției” (p.196). Apărătorii ECT susțin că datorită adăugării anesteticului care face ca acum procedura să fie lipsită de durere, groaza provocată de ECT este în întregime de domeniul trecutului. Acest argument scapă din vedere elementul central. Dezorientarea mentală, pierderea memoriei, pierderea abilităților mentale, realizarea după trezirea din “terapie” că esența ființei a fost distrusă de “tratament” crează teroarea – nu numai în primul rând suferința fizică. ECT sau electroșocul lovește în nucleul personalității și din acest motiv este un obiect al terorii. Așa cum au scris Lothar B. Kalinowsky, M.D. și Paul H. Hoch, M.D., în cartea lor “Shock Treatments, Psychosurgery and Other Somatic Treatments in Psychiatry” (“Electroșocurile, psihochirurgia și alte tratamente somatice în psihiatrie”) : “Frica de ECT totuși este o problemă mult mai gravă decât s-a crezut la început. Aceasta se referă la o frică care se dezvoltă și crește numai după un anumit număr de tratamente... |
Exista boala psihica?
Lawrence Stevens, J.D. traducere in limba romana de Miruna Popa ... Oamenii sunt socotiti ca fiind bolnavi psihici numai atunci cand gandirea lor, emotiile lor sau comportamentul lor este contrar la ceea ce este considerat ca acceptabil, adica atunci cand ceilalti (sau pacientii insisi) manifesta o aversiune fata de ei. O metoda de a arata absurditatea calificarii unui anumit fenomen ca boala nu pentru ca este cauzat de o anomalie biologica, ci doar pentru ca noi il dezaprobam este observarea modului in care sistemele de valori pot varia de la o cultura la alta si examinarea modului in care aceste valori evolueaza de-a lungul timpului. Articolul întreg la http://www.antipsychiatry.org/ro-exist.htm |
http://www.antipsychiatry.org/suicide.htm
pe situl cu pricina mai este si linkul asta inteleg motivatia contra psihiatrilor ... dar asta e din vina sistemului din america nu din cauza stiintei in sine psihiatria e mai mult pet diagnostic dar neurochirulgia te repara... de ex ce parere aveti despre acest video (dureaza o ora dar macar primele 25 min sa le vedeti ) http://www.youtube.com/watch?v=UyPrL0cmJRs sau asta neuroscience of emotions ... http://www.youtube.com/watch?v=tShDYA3NFVs |
Parerea mea este ca atunci cand o persoana are o problema reala psihiatrica nu isi permite sa renunte la ajutorul unui psihiatru bun. Eu am cautat multa vreme un psihiatru-psihoterapeut ortodox, pentru o ruda de-a mea care de multi ani sufera de o boala psihica.
Este simplu sa navighezi pe site-uri despre antipsihiatrie, dar este mai greu sa traiesti alaturi de o persoana cu o boala psihica grava. In orice caz, acum sunt linistit, pentru ca, la recomandarea unui preot, am gasit o doamna psihiatra si psihoterapeuta care priveste bolile psihice din perspectiva crestina ortodoxa, fara insa a nega rolul biologiei in psihiatrie. |
Citat:
|
Depinde de ce înțelegeți aici prin "bolnavi pisihici". Numai psihoze ? Adică pe cei ce, de exemplu, se cred Napoleon ? Pentru acești psihotici, Biserica nu poate face prea mult. Dar, în realitate, eu rareori sunt confruntat cu psihoze adevărate. Eu văd zilnic nevroze. Oameni de 30 de ani, ba chiar și mai tineri în ultimul timp, care clachează. Și intră în logica fără minte a psihiatriei. Iau Xanax ca să uite de stress și încă 100 de medicamente de care nu ați auzit. Pentru aceștia, Biserica ar putea face enorm. Este adevărat că vina nu o are aici Biserica, ci ei înșiși care se adresează psihiatrului, psihologului, dealerului de droguri, vrăjitoarei și cristaloterapeutei, specialistului în "terapia florală Bach" (nu râdeți ! e la modă !), oricui, mai puțin preotului lui Cristos, care îi poate reda sensul vieții, sensul suferinței, sensul plinătății.
|
Am un prieten care e student la o facultate de psihologie, imi tot spune cum majoritatea profesorilor de acolo cred fie in numerologie, fie in astrologie si in tot felul de prostii. Unii profesori inca mai citeaza din Jung sau din Freud de parca ar cita din Constitutie, cu toate ca se stie foarte clar astazi ca aproape tot ce au debitat cei doi nu era deloc stiintific, ci doar simple observatii si speculatii.
Tot in psihologie au aparut veritabile fraude, cum ar fi programarea neuro-lingvistica sau AD(H)D. Mediul academic nu reactioneaza sau reactioneaza slab fata de acestea. Tot psihologia este cea care nu ia nici un fel de atitudine fata de diversi impostori, gen "Dr." Phil sau omologul sau autohton, Cristian Andrei, cand transforma niste concepte cat de cat respectabile in nutret pentru mase. Psihologii sunt niste oameni care habar nu au cum functioneaza mintea umana in detaliu, nu au decat vagi cunostinte medicale, te trateaza dupa un sablon invatat in facultate, insa au pretentia sa fie la acelasi nivel cu medicii care nu dorm noptile sa faca garda si salveaza vieti pe banda rulanta. Nu ma intelegeti gresit, psihologia e o stiinta legitima, insa inca nu s-a debarasat de tot balastul pseudostiintific al secolului trecut. Cand o va face, cand diversi oameni care nu au nici o treaba in mediul academic vor pleca, cand nu orice papitoi cu trei ani de facultate va avea pretentia sa consilieze pacienti, o voi accepta ca stiinta in intregime legitima. As avea ceva de zis si de psihiatrie. Nu aveti idee cate tratamente s-au dat ani de zile in psihiatrie pentru diverse afectiuni, pentru ca mai tarziu acestea sa se dovedeasca inutile. In psihiatrie se lucreaza pe ghicite, "la plezneala", cu aceleasi rezultate pe care le-ati avea daca ati incerca sa curatati un peste de solzi cu manusa de box. In psihiatrie, mai toate bolile sunt rezultatul "dezechilibrelor chimice" din creier. Aproape ca suna ca homeopatia sau ca reiki, s-au dereglat fluxurile, au sarit chakrele de pe meridian. Evident, toate aceste dezechilibre se rezolva prin administrarea diverselor substante, insa putini psihiatri au habar despre cum anume functioneaza acestea odata ajunse in creier. Vorbim aici de creier, cel mai important si cel mai complex organ viu. In realitate, abia stim in mare cum functioneaza, dar psihiatri sunt foarte convinsi ca daca un tratament de-al lor nu da rezultate, inseamna ca nu s-au folosit substantele corecte. Sunt de acord ca originea dereglarilor psihice e in creier, insa in acelasi timp nu cred ca solutia e reprezentata intotdeauna de intoxicarea pacientului cu substante diverse. Ma sperie siguranta de care psihiatrii dau dovada, ei neavand de fapt nici un drept sa o afiseze cu un zel atat de mare. Nu sunt conspirationist, nu sunt bagat in campanii anti-psihologie, insa prefer ca atunci cand vine vorba despre psihologie / psihiatrie sa fiu mult mai circumspect. Imi doresc ca lumea, atunci cand se duce la psiholog, sa nu aiba aceeasi siguranta pe care o are cand se vede cu un medic internist. |
Ca sa ma bag si eu in seama, pe acest topic, eu asa presupun ca psihologia nu e nici un fel de stiinta ca nu poate determina nici vreun fel de lege dupa care sa functioneze logica si mintea omeneasca... ci mai degraba e foarte pierzatoare... e ascunsa dupa mituri pagane, si inspirata dupa ele... Freud de exemplu cu toata obsedarea sa sexuala, si-a bazat teoriile pe... hinduism ... iar teoriile despre constient, supraconstient, subconstient, ar trebui sa fim mai bagatori de seama, ca omul nu are asa ceva... iar cat despre puterea mintii si astea sunt tot felul de inselari demonice... la fel si cu "tratarea" bolilor psihice...
Cat despre medicina naturista... ar trebui sa luam aminte... ca cica multi medicinisti de astia au vazut ca daca plantele vindecatoare sunt alcatuite dupa ritual, atentie, ritual si nu reteta, au puteri mai vindecatoare decat ca de obicei... mai multe detalii Oameni si demoni - Parintele Rodion |
@horatiu.miron:
De acord, nu stim inca prea multe despre cum functioneaza creierul, dar se fac progrese si domeniul asta, si nu lipsite de importanta. Care ar fi alternativa la psihologie/psihiatrie in opinia ta? E evident ca, la fel ca in orice al domeniu, ai medici mai putin pregatiti decat altii, dar de aici pana la a infiera o intreaga profesie, mi se pare cale lunga. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:22:15. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.