Sa spunem ca le-am scris si pe hartie, dar ce fac daca am uitat cateva pacate pe care nu mi le amintesc nici acum si ma duc sa le spun doar pe acelea care sunt scrise? Eu o sa ma duc macar sa le spun pe acestea care le stiu in aceste momente, pentru ca oricum, cele pe care le am scrise, sunt cele mai grave.

Sofia, am rezolvat aceasta problema, scpanad de obsesia celor mai mari pacate. Acum au ramas acelea mai mici, cu care vad ca am de-a face tot timpu.

dar fiul meu cum si cat va suferi daca s-ar lua in considerare pacatul tatalui care s-a sinucis, bolnav fiind si trecand printr-o copilarie traumatizanta? nu incerc sa il disculp pe sotul meu ca ceea ce a facut e fff grav. a impovarat viata lui cu o cruce prea grea pt 4 anisori ai lui. eu cu ajutorul lui Dumnezeu o duc dar el? de ce e vinovat? multa lume ma considera pe mine sarita ca "am facut un copil cu el". ??????

Incearca sa duci o viata crestina ,sa participi la sf.Liturghie si sa il iei cu tine ,sa il impartasesti des si sa nu il lasi prea mult la televizor si calculator ,sa il inveti sa se roage.
Daca il cresti cu dragoste si petreci mult timp cul el,nu cred ca vor fi probleme.
Oricum trebuie sa iti duci crucea.

Alina, daca vei duce o viata placuta lui Dumnezeu, pacatul sotului tau nu se va abate nici macar asupra ta. Gandeste-te bine ce vei face de acum inainte, adica cum vei trai de acum incolo si ce fel de educatie ii vei da fiului tau.

educatie in spirit crestin ma zbat sa ii dau, in fiecare zi. iar Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat enorm de 10 luni incoace. cel mai mult m-am rugat sa nu imi pierd mintile de durere. si pentru baiat. stiam ca oamenii sunt ajutati de Divinitate cand viatza e un calvar dar nu mi-am inchipuit ca asa de mult si asa de repede esti ajutat.
nici o clipa nu voi regreta ca am adus pe lume sufletzelul meu scump dar ma mahnesc groaznic pentru ce i s-a pus in carca de propriul tata. singurul lucru care ma linisteste e cand constientizez ca a fost bolnav. si nu a acceptat ajutor. si nu a vrut sa lupte. desi Victor merita tot ce e mai bun.
eu in logica mea umana nu prea ma impac cu gandul asta de a suferi copiii pt pacatele parintilor dar ma rog sa intzeleg pana mi-o suna ceasul.....adica pe la 80 de ani :p:D
sa imi ajut cat mai mult copilul.

Am inteles cam in ce situatie esti. Dar aici mai este ceva de adaugat, avand in vedere educatia pe care i-o dai fiului tau; el acum, daca este mic, nu prea isi da seama ce ii spui tu despre credinta, mai ales ca are doar 4 ani. Si eu la varsta de 4 ani, eram luat la biserica de bunica ca sa stau la slujba si sa ma impartaseasca, dar dupa ce am crescut, am inceput sa nu mai merg deloc, pentru ca am inceput sa fiu liber, crezand ca mersul la biserica nu este important, si in general eram indiferent fata de credinta.
Asa ca cel mai mult vei avea de furca cu el dupa ce va implini 12-13 ani, ca de atunci isi dau baietii seama cum sta treaba cu ei insisi si cu lumea din jur ;)

asa e veilur. dar cu ajutorul Celui de Sus vom trece si de varstele critice. asa cum nu m-a lasat in aceste luni de suferintza peste limitele umane nu ne va parasi nici pe la 11-12 ani. sunt speriata si mi-e greu de ce sa nu recunosc. esential e ca noi ca parinti sa ne facem datoria sa educam copiii. putere sa decizi pt ei niciodata nu vom avea. trebuie sa inteleaga ca odata si odata ei vor hotara asupra propriului destin. si nu altii si cu liberul arbitru nu se joaca. iar viata e cel mai de pret dar. si nu e pe tava. uneori e chiar ca intr-un ring de box si totul e sa lupti cinstit.

Teologia rasariteana nu a fost preocupata de a vorbi despre pacat in sens juric, care implica jignirea la adresa lui Dumnezeu. Pentru teologia sfintilor Parinti pacatul este un alt mod de a fi. Noi mostenim starea decazuta , ci nu vina, nu suntem pedepsiti pentru vina pacatelor parintilor nostri.

Multumesc george, acum m-am lamurit. ;)

Intradevar, am citit ce a postat Laurentiu la inceput, deosebind adevarul in ceea ce ma framanta pe mine de ceva vreme. Cred ca in Biblie voi gasi raspuns la toate intrebarile, dar si in cartile sfintilor. Cred ca e timpul sa ma pun iar pe citit...

Noi adultii avem impresia ca bebelusii nu pricep nimic din Liturghie. O impresie gresita! Realitatea e ca pricep sufleteste mai bine ca noi adultii, si sunt chiar activi la Liturghie, desi trupeste poate ca ei sa si doarma.

Acesti copii care au "gustat" de mititei din Cele Sfinte, mai tarziu chiar daca vor rataci in stiu eu ce pacate nu se vor pierde, caci Dumnezeu nu-i va lasa.

Asa Veilur, vezi ce bine ti-a facut bunica ca te-a dus la Biserica de mititel? Mare pomana si-a facut cu tine, si sa dea Domnul ca si tu si noi toti sa ne pomenim cu drag binefactorii, caci datorita lor are Dumnezeu motiv sa intervina in viata pacatosului, ca sa-l indrepte.

georgeval adica daca, in cazul fiului meu, tatal a facut gestul asta, Victor va mosteni doar statutul de fiu de sinucigas in fata oamenilor??? dar in fata lui Dumnezeu suntem raspunzator numai de ale noastre fapte asa e?. mai bine nu am putut sa exemplific. ???. chiar vreau sa inteleg tot in ideea de a-l educa cat mai bine cu putiinta.multumesc

Doar avem impresia ca mostenim pacatele parintilor. De fapt, cu voie divina ne facem doar partasi mantuirii lor intampinind in existenta asta pamantesca ceva mai multe suferinte ...(adica, ni se strepezesc dintii pt agurida mancata de parinti). Dar odata trecuti dincolo pacatele sunt doar ale celui care chiar "a mancat agurida". ("Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, si tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." )

Asta in cazul in care cei care sau facut partasi la mantuirea strabunilor nu s-au invrednicit sa indrepte printr-o traire ortodoxa pacatele "mostenite" .

in legatura cu participarea la Sfanta Liturghie si eu sunt de parere ca e foarte bine sa participe si ei. desi e cam greu :p sa il tin locului. si nici nu vreau sa ma duk in biserica sa perturb lumea de acolo. eu ii explic mereu ca treb sa fie cuminte, sa faca liniste, sa asculte.... de multe ori am iesit si am stat afara si am ascultat slujba de afara ca sa nu faca atmosfera inauntru sa deranjam. si mai sunt si femeile care se apuc sa ii faca morala tocmai in timpul slujbei ba mai ma iau si pe mine pe sus :dozingoff: - lucru cu care eu nu sunt de acord :D si mai bine ma retrag...in cazuri normale poa sa imi zica ce doresc dar in timpul slujbei nu. oare gresesc? astept parerile voastre. multumesc si Doamne ajuta!

de copii vorbeam in prima propozitie .m-am grabit si nu m-am facut inteleasa. scuze :D
adica Victor si eu putem indrepta prin comportamentul nostru fapta lui? nu ma intelegeti gresit - chiar m-as da peste cap de bucurie daca s-ar putea. dar...sinuciderea e totusi un pacat foarte greu...nu cred ca se justifica in fata Divinitatii. cu toate ca duhovnicul meu m-a incurajat si mi-a spus ca daca a fost bolnav psihic are iertare. eu imi explic mai greu in limitele mele umane dar am nadejde ca Dumnezeu care le stie pe toate, inima si sufletul omului va judeca cu mila dar si cu dreptate.
tot ce mai pot sa fac e sa il invat sa se roage pentru tatal lui si eu voi face asta pt sotul meu.

Copii mici prin manifestarile firesti varstei, in general plansul, nu deranjaza in Biserica niciodata. Ei sunt ingerasi! Preotul intelege astfel de situatii si nu se supara. Si mirenii ar trebui sa fie la fel de intzelegatori. Apoi, referitor la plansul copilului trebuie sa ma adaug ca in mai toate cazurile copii mici nu plang in Biserica ca urmare a ceva negativ, ci de BUCURIE. Ceva de genul adultului care pe podium, cu medalia de gat ii dau lacrimi de bucurie plange de bucurie. Asta simt copii mult mai bine la Liturghie datorita curatiei lor sufletesti. Insa noi adultii datorita impatimirii nu prea mai percem diferanta asta, decat abia dupa ce ne-am despatimit.
Iar gandul cum ca deranjezi si trebuie sa iesi din Biserica cu copilul, e de la "uratul" si nu trebuie sa-l bagi in seama. Desi copilul plange, e bine sa stai linistita in Biserica. Cu timpul te obisnuiesti. Vei avea surpriza deasemeni sa constati ca exact in momentul cel mai important al Sf.Liturghii vor tace, de parca ar asculta de-o fortza nevazuta.
Doamne Ajuta!

Da, La Dumnezeu sunt toate cu putinta de indreptat!
Preotii nu pot s-o spuna caci sunt sub ascultarea canoanelor ortodoxe si nu vor sa sminteasca, caci atunci nu s-ar mai face o problema din sinucidere care ramane totusi un pacat enorm de mare.
Insa Dumnezeu nu s-a impiedicat de canoane pt a raspunde acelora care cu adevarat i-au bineplacut Lui. Caci, cine asculta de Dumnezeu si Dumnezeu asculta de el.
Deci, sa ne sfintitim printr-o traire ortodoxa ca sa fie iertati si cei neamurile noastre.

Am o intrebare... si m-as bucura mult, daca mi-ai raspunde. ???
Eu credeam si inca mai cred si voi crede, ca mantuirea, precum si iertare si sfintirea sunt personale. Ca sa ma explic, suntem iertati, mantuiti individual, nu in masa. Adica nu se ia un cluster si se trateaza ca intreg, ci din cluster fiecare e in parte "analizat".
Prin ceea ce spui tu, eu inteleg urmatorul lucru. Daca persoana X din neamul Y, dupa cum spuneai se sfinteste printr-o traire ortodoxa, si cei din neamul Y vor fi iertati. Cum? ??? Asa, din fiecare neam sa se sfinteasca unul si toti restul sa fie necredinciosi, ca se iarta tot neamul. Nu prea mi se pare ca are legatura nici cu logica, dar si mai putin cu dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu. :dontgetit:

Multa pace! :)

Multumesc C-tin pt mesajul privat. Putini sunt oamenii care mi-au cerut numele lui sa se roage pt el. Numele lui de botez era Eugen. Dumnezeu sa tina cont de binele pe care il faceti!!!

in legatura cu faptul ca preotii trebuie sa respecte niste canoane in legatura cu sinuciderea, ca nu ii fac slujba de inmormantare sinucigasului am inteles. nu se poate sa faca asa ceva pentru ca astfel s-ar minimaliza gravitatea acestui pacat. ce pot sa spun eu e durerea provocata de gestului lui a fost dubla. una ca a facut ce a facut fara sa sa gandeasca la consecintele asupra noastra si asupra sufletului lui si nu ma asteptam sa faca asta si apoi ca l-am ingropat ca pe un caine pe tatal copilului meu, omul pe care l-am iubit. dar regulile sunt reguli mai ales in ceea ce priveste viatza care e darul suprem si e unica.

alexandra daca imi permiti umila mea parere :)
nu cred ca Dumnezeu e asa de simplist - sa ierte pe toti pt unul.
dar cert e ca prin faptele tale bune ca om poti ajuta mult.
cum? e un privilegiu al Divinitatii in a hotari si poti fi sigura de Dreptatea Ei.
si poate stii ca Dumnezeu e de multe ori si paradoxal :)si de neinteles pt noi. scuze daca am zis ceva gresit.

-Ortodox este sa ne mantuim unii prin altii, mantuirea individuala nu exista, ca e deja egoism (o ramura din pacatul mandriei).
Ex: faptele si gandurile bune cu care ajutam pe altii, iubirea pe care o propagam catre aproapele nostru acestea ne mantuiesc si noi si viceversa.
Pt ca gandesti analitic:
Deci gandul bun al lui X proiectat cu rugaciune catre Y si Z, curatza gandul rau a lui Y si Z(fortza binelui e totdeauna invingatoare) dupa care se intoarce la X (taina reciprocitatii divine-bine faci, bine gasesti) multiplicat XYZ. Deci toti trei sunt benefic ajutati, iar X e de trei ori mai puternic si tot asa creste si fortza rugaciunii daca nu este egoista. Rugandu-te cu jertfelnicie pt altii (uitandu-te pe tine). Astfel te faci partas la lucrarea divina de mantuire a lumii, dar datorita reciprocitatii nu esti nicidecum uitat. Ci din contra mai abtir inaintezi in cele duhovnicesti, "uitandu-te pe tine" si rugandu-te pt altii, decat daca te-ai ruga pt tine.
Explicatia asta e valabila atat pt mantuirea sufletelor viilor cat si ale celor "adormiti".

-curatand un cluster, curatenia asta se rasfrange si in jurul acestuia. De asta spunea Sf.Serafim de Sarov "cauta pacea inimii (care covarseste orice minte) si mii de suflete se vor mantui in jurul tau". Linistea asta, obtinuta cei drept cu eforturi mari, suferinte mari (vezi vietile Sfintilor)are darul de a fi izvor de linistire (deci mantuitoare) si a celor care intra in contact cu vrednicul posesor.
Iar Párintele Porfirie sfatuia des ca in case cu probleme sufletesti, macar unul din familie sa se apropie printr-o traire ortodoxa autentica de Cele Sfinte, ca sa le fie bine si celorlalti.

-la Muntele Athos, exista o traditie din care reiese darnicia lui Dumnezeu...
Se zice ca dupa cel care se mantuie, 12 generatii dupa el, vor fi binecuvantati de Dumnezeu.
Analitic: adica la Dumnezeu suntem vazuti ca o "retzea" (pe neamuri venim si la judecata finala si nu individual). Iar scurtcircuitarea retzelei neamului cu pacatosi va da mai mult de lucru urmasilor. Si viceversa, buna intretinere prin unul care se mantuie usureaza celorlalti mantuirea. Incarcatura duhovnicesca mostenita din parinti care s-au mantuit e alta, decat de la cei care nu s-au mantuit...

In mare, cam asa le vad eu. Subiectul, cei drept e mult mai amplu!
Doamne ajuta!

C-tin ce e drept mi s-au cam incrucisat okii :D dar am intzeles. :).ai scris logic si la obiect.

ce sa fac! sunt la servici si scriind printre picaturi constat si eu acum ca se putea mai coerent:)

Sarbatoarea Craciunului sa va aduca pace in suflet.Toate cele bune. Alina si Victor.

Sa stii ca uneori ma intrebam daca din cauza asta o fi...:dozingoff: Cred ca asa este, mare folos putem avea in urma frecventarii bisericii la varste mici, iar acum imi amintesc ca eu am mers de mai multe ori la biserica cand am fost mic decat acum cand sunt mai mare :rolleyes:

educatia religioasa din copilarie ca si mersul la biserica se inregistreza in memoria inimii ca si privirea icoanelor .De aceea se cauta acuma a se lovi in educatia religioasa a tineretului si a copiilor, pt ca ei sa devina o masa de manevra a celui rau.FEREASCA DUMNEZEU!.De aceea mamele si bunicile ar trebui sa fie constiente de acest lucru[dar pt asta tre sa fie ele credicioase].Par. A. FAGETEANU Spune ca vor veni vremuricind educatia religioasa se va face doar la nivel de familie ,deci dc avem nesansa de a avea parinti asu bunici indiferenti religioa va fi vai de neamul nostru caci credinta se va raci!

Draga Sofia, sti ce imi da seperanta ? Duminica de Duminica vad tot mai multi tineri la Biserica. Si ar mai fi ceva, multi parinti isi aduc pruncii la Slujba ( si stau toata slujba). Am vazut si tineri cu cercei, cu blugi, mai pank, dar asta nu ma deranjeaza catusi de putin. Bine ca vin ! ! ! Si sa vezi cat de seriosi sunt, traiesc slujba (astia nu prea vin de la inceput, dar vin). Dragostea in DUMNEZEU se face simtita. O spun cu toata seriozitatea. Sa avem nadejde !

si eu am vazut multe mame tinere la o biserica din complexul studentescla Timisoara ca ii duc la biserica si la impartasanie si m-a impresionat cit de multe erau,in mod placut evident!

veilur, iti recomand cartea parintelui Savatie Bastovoi "Curaj si libertate in ortodoxie" este extraordinarea. Vei gasi fff multe raspunsuri la problemele/framantarile tale acolo.

O sa o gasesc, multumesc pentru recomandare. :)